ICCJ. Decizia nr. 307/2014. SECŢIA PENALĂ. Delapidarea (art.295 NCP). Contestaţie în anulare - Apel
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 307/A/2014
Dosar nr. 291/46/2014
Şedinţa publică din 6 octombrie 2014
Asupra apelului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin decizia penală nr. 203/A din 9 aprilie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Costeşti, inculpaţii I.C., I.B., I.A., I.M., G.D.N. şi partea civilă D.E., împotriva sentinţei penale nr. 124 din 31 mai 2013 a Judecătoriei Costeşti.
A fost desfiinţată în parte sentinţa atacată şi, rejudecând:
Au fost descontopite pedepsele aplicate inculpaţilor I.C. şi I.B., s-au înlăturat condamnările aplicate celor doi inculpaţi, cu excepţia celei date pentru infracţiunea de înşelăciune.
Au fost reţinute şi următoarele acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune prev.de art. 215 alin. (1) şi alin. (2) C. pen.:
În dauna părţii vătămate C.E., comis de inculpatul I.A. pentru un prejudiciu de 2.000 RON;
În dauna părţii vătămate S.T., comis de inculpaţii I.A. şi I.C. pentru un prejudiciu de 500 RON;
În dauna părţii vătămate Z.I., comis de inculpatul I.B. pentru un prejudiciu de 1.000 RON;
În dauna părţii vătămate D.E., comis de inculpaţii I.C. şi I.M. pentru un prejudiciu de 2.500 RON;
În dauna părţii vătămate M.B., comis de inculpaţii I.C. şi I.A.;
În dauna părţii vătămate S.F., comis de inculpatul I.C. pentru un prejudiciu de 1.900 RON;
În dauna părţii vătămate I.M., comis de inculpaţii I.M., I.C. şi I.B., act care a rămas în faza tentativei;
În dauna părţii vătămate L.D., comis de inculpatul I.A. pentru un prejudiciu de 1.400 RON, prejudiciu acoperit;
În dauna părţii vătămate B.I., comis de inculpatul I.M. pentru un prejudiciu de 800 RON.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen., iar în baza art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice, după cum urmează:
1. Pentru inculpatul I.C.:
- din infracţiunea prev. de art. 211 alin. (21) lit. a) şi lit. c) C. pen. (anterior)
În infracţiunea prev. de art. 234 alin. (1) lit. f) C. pen., text în baza căruia a fost condamnat la 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), lit. b) şi lit. h) C. pen.;
- din infracţiunea prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. (anterior) în infracţiunea prev. de art. 224 alin. (2) C. pen., text în baza căruia a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare;
- din infracţiunea prev. de art. 208 alin. (1) C. pen. (anterior) în infracţiunea prev. de art. 228 alin. (1) C. pen., text în baza căruia a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare.
S-a redus de la 10 ani la 5 ani pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), alin. (2) C. pen. (anterior), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (anterior).
În baza art. 33, art. 34 C. pen. s-au contopit aceste pedepse cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 215 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. şi s-a dispus ca inculpatul I.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani, sporită cu 1 an, în total 6 ani închisoare, potrivit art. 57 C. pen. şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), lit. b) şi lit. h) C. pen.
2.Pentru inculpatul I.B.:
- din infracţiunea prev. de art. 211 alin. (21) lit. a) şi lit. c) C. pen. (anterior) în infracţiunea prev. de art. 234 alin. (1) lit. f) C. pen., text în baza căruia a fost condamnat la 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), lit. b) şi lit. h) C. pen.;
- din infracţiunea prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. (anterior) în infracţiunea prev. de art. 224 alin. (2) C. pen., text în baza căruia a fost condamnat la 2 ani închisoare.
S-a redus de la 10 ani la 5 ani pedeapsa aplicată în baza art. 215 alin. (1) şi alin. (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (anterior).
În baza art. 33, art. 34 C. pen., s-au contopit aceste pedepse cu pedeapsa de 5 ani aplicată pentru săvârşirea infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. (anterior) şi s-a dispus pedeapsa cea mai grea de 5 ani, ca inculpatul I.B. să execute sporită cu 1 an, în total 6 ani închisoare potrivit art. 57 C. pen. şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), lit. b) şi lit. h) C. pen.
Pentru inculpatul I.M., a fost redusă pedeapsa de la 4 ani la 3 ani, iar pentru inculpatul D.G.N. s-a redus pedeapsa de la 6 ani la 4 ani, aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. a) şi lit. c) C. pen. (anterior), pedepse ce s-au dispus a fi executate prin privare de libertate potrivit art. 57 C. pen.
A fost înlăturată condamnarea inculpatului minor I.A., iar în baza art. 124 C. pen. s-a luat faţă de acestă măsură educativă a internării într-un centru educativ pe o durjată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 215 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. (anterior), cu aplic. art. 75 lit. a) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (anterior).
A fost obligat şi la plata următoarelor despăgubiri:
- inculpatul I.A., în solidar cu părţile responsabile civilmente I.B. şi I.M., să plătească părţii civile către partea civilă C.E. suma de 2.000 RON;
- inculpatul I.B. să plătească părţii civile Z.I. suma de 1.000 RON;
- inculpaţii I.C., I.M. şi I.B., în solidar, să plătească părţii civile D.E. suma de 2.500 RON;
- inculpaţii I.C., I.B. şi I.A. (pe acesta din urmă în solidar şi cu părţile responsabile civilmente I.B. şi I.M.) să plătească părţii civile M.B. suma de 400 RON;
- inculpaţii I.C., I.B. şi I.A. (pe acesta din urmă în solidar şi cu părţile responsabile civilmente I.B. şi I.M.) să plătească părţii civile L.D. suma de 1.400 RON;
- inculpaţii I.C., D.G.N. şi I.M., să plătească părţii civile B.I. suma de 800 RON.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
A fost obligat fiecare inculpat să plătească părţii civile D.E. câte 100 RON cheltuieli judiciare, pe inculpatul minor I.A. în solidar cu părţile responsabile civilmente I.B. şi I.M.
Împotriva acestei decizii au formulat contestaţie în anulare inculpaţii I.A., I.M., I.B., I.C. şi D.G.N., considerând în esenţă că există o cauză de încetare a procesului penal bazată pe declaraţiile părţilor civile din care rezultă că acestea nu mai au pretenţii materiale faţă de inculpaţi, fapt ce echivalează cu împăcarea părţilor.
Prin decizia penală nr. 310/A din 27 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 291/46/2014 a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorii I.A., I.M., I.B., I.C., şi D.G.N., împotriva deciziei penale nr. 203/A din 9 aprilie 2014 a Curţii de Apel Piteşti pronunţată în Dosarul nr. 2393/214/2011.
În baza art. 274 C. proc. pen., fiecare contestator inculpat a fost obligat la plata a câte 50 RON cheltuieli judiciare către stat, onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de apel a reţinut următoarele:
În conformitate cu dispoziţiile art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., contestaţia în anulare este admisibilă în ipoteza în care inculpatul a fost condamnat deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.
În speţă, s-a constatat că există mai multe declaraţii ale unora dintre părţile civile constituite în cauză, declaraţii autentice din care rezultă că nu mai au pretenţii civile faţă de inculpat. Aceste declaraţii nu echivalează însă cu o manifestare expresă şi clară de voinţă a părţilor vătămate, în sensul de a se împăca cu inculpaţii sau de a intenţiona să-şi retragă plângerile formulate.
Actul juridic al împăcării părţilor nu poate fi dedus din fapte şi împrejurări exterioare, ci trebuie să rezulte ca o manifestare clară şi expresă de voinţă a părţilor implicate în cauză, manifestare de voinţă care la rândul ei să fie consemnată într-un act juridic valid.
În consecinţă, Curtea de apel a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 426 lit. b) C. proc. pen. pentru admisibilitatea contestaţiei în anulare, urmând a fi respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei decizii, la data de 28 mai 2014, au declarat apel contestatorii I.A., I.M., I.B., I.C. şi D.G.N., solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei penale atacate şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Piteşti în vederea rejudecării apelului.
În motivarea căii de atac formulate, contestatorii au arătat că instanţa de fond, deşi a reţinut că, în cauză există mai multe declaraţii ale unora dintre părţile civile, declaraţii autentice din care rezultă că nu mai au niciun fel de pretenţii, a apreciat în mod greşit, că aceste declaraţii nu echivalează însă cu o manifestare expresă şi clară de voinţă a părţilor vătămate, în sensul de a se împăca cu inculpaţii sau de a intenţiona să-şi retragă plângerile formulate.
S-a arătat că, achitarea prejudiciului către părţile civile şi manifestarea expresă de voinţă a acestora în sensul de a nu mai solicita tragerea la răspundere penală a inculpaţilor, nu mai putea conduce la condamnarea inculpaţilor, din declaraţiile părţilor civile desprinzându-se fără echivoc ideea că între acestea şi inculpaţi a intervenit împăcarea.
Înalta Curte, analizând apelul de faţă, constată că acesta este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 408 C. proc. pen., sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar potrivit art. 432 alin. (4) C. proc. pen. prevede că sentinţa dată în contestaţie în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.
Prin decizia penală nr. 310/A din 27 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 291/46/2014, a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de contestatorii inculpaţi I.A., I.M., I.B., I.C. şi D.G.N. împotriva deciziei penale nr. 203/A din 9 aprilie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 2393/214/2011, hotărârea astfel pronunţată fiind definitivă.
Prin urmare, apelanţii contestatori au declarat apel împotriva unei decizii pronunţată într-o contestaţie în anulare formulată împotriva unei hotărâri pronunţată de instanţa de apel (decizia penală nr. 203/A din 9 aprilie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 2393/214/2011).
Or, conform art. 432 alin. (4) C. proc. pen., decizia pronunţată în contestaţie în anulare de către instanţa de apel este definitivă.
Având în vedere că decizia atacată a fost pronunţată de instanţa învestită să soluţioneze contestaţia în anulare împotriva unei decizii pronunţate în apel, Înalta Curte constată că aceasta este definitivă şi nu poate fi atacată cu un nou apel.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil apelul declarat de contestatorii I.A., I.M., I.B., I.C. şi D.G.N. împotriva deciziei penale nr. 310/A din 27 mai 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelanţii contestatori la plata sumelor de câte 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 50 RON, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibile, apelurile declarate de contestatorii I.A., I.M., I.B., I.C. şi D.G.N. împotriva deciziei penale nr. 310/A din 27 mai 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă apelanţii contestatori la plata sumelor de câte 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 50 RON, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 305/2014. SECŢIA PENALĂ. Rejudecarea după... | ICCJ. Decizia nr. 307/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de... → |
|---|
