ICCJ. Decizia nr. 371/2014. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 371/2014

Dosar nr. 3480/1/2013

Şedinţa publică din 30 ianuarie 2014

Prin Sentinţa penală nr. 169 din 15 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Olt a fost condamnat inculpatul A.M., cetăţean român, studii superioare, inspector în cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Olt, la pedeapsa principală de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită (martor denunţător S.C.M.).

În baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modif. rap. la art. 65 alin. (2) şi (3) C. pen. şi art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe durată de 4 ani.

2) În baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modif. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa principală de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mică (martor denunţător S.M.).

În baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modif. rap. la art. 65 alin. (2) şi (3) C. pen., şi art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II -a, b) şi c) C. pen. pe durată de 4 ani şi 6 luni.

3) În baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modif. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa principală de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită (martor denunţător S.I.).

În baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modif. rap. la art. 65 alin. (2) şi (3) C. pen. şi art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pe durată de 5 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen., s-a aplicat inculpatului A.M. pedeapsa principală cea mai grea de 5 ani închisoare în regim de detenţie conform art. 57 C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pe durată de 5 ani conform art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la data de 30 octombrie 2010 până la data de 08 noiembrie 2010, data revocării măsurii arestării preventive şi punerii în libertate a inculpatului conform Încheierii nr. 218 din 08 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apei Craiova în dosarul nr. 2941/54/2010).

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modif. corob. cu. art. 255 alin. (5) C. pen. a fost obligat inculpatul A.M. să restituie suma de 16.500 RON martorului denunţător S.C.M., suma de 16.300 RON martorului denunţător S.M. şi s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 50 RON primită de la martorul denunţător S.I.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-a menţinut sechestrul asigurător asupra terenului intravilan, categoria de folosinţă păduri, în suprafaţă de 0,26 ha situat pe raza comunei Celaru, sat Ghizdăveşti, jud. Dolj, având ca vecinătăţi: nord - KC 1427, est - moştenitorii lui G.A., vest - L.I., sud Drum Exploatare 507 şi autoturismului marca H.A. cu seria motor X şi nr. identificare Y, măsură dispusă la data de 08 decembrie 2010 prin ordonanţa D.N.A - Serviciul Teritorial Craiova şi aplicată conform procesului-verbal încheiat la data de 10 decembrie 2010.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.700 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat pe parcursul procesului penal stabilite astfel: 700 RON din cursul judecăţii din care 200 RON onorariu apărător din oficiu avansat conform art. 189 C. proc. pen. din bugetul M.J. către Baroul Olt pentru asigurarea asistenţei juridice a inculpatului, iar 2.000 RON reprezintă cheltuieli judiciare din cursul urmăririi penale.

Instanţa a fost sesizată prin rechizitoriul D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova nr. 229/P din 20 decembrie 2010 consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a şi învestit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului A.M. pentru săvârşirea a trei infracţiuni de luare de mită prev. şi ped. de art. 256 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen. Actul de inculpare a reţinut în esenţă că inculpatul, în calitate de inspector în cadrul DGFP Olt, Activitatea de Inspecţie Fiscală - Serviciul Inspecţie Fiscală Persoane fizice a pretins şi primit, cu prilejul controlului fiscal pe care-l efectua la diverse societăţi comerciale în mod repetat, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, sume de bani pentru a-şi îndeplini în mod defectuos atribuţiile de serviciu.

Hotărând soluţionarea în fond a cauzei penale prin condamnare în conformitate cu dispoziţiile art. 354 alin. (2) C. proc. pen. după efectuarea cercetării judecătoreşti în condiţiile art. 288 - art. 291 C. proc. pen. în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală şi alte probe noi, instanţa a examinat şi apreciat materialul amintit, confirmând existenţa faptelor ilicite deduse judecăţii şi vinovăţia penală a autorului acestora, în care sens a constatat următoarele:

Inculpatul A.M. este încadrat în funcţia de inspector superior cls. I în cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Olt - Activitatea de Inspecţie Fiscală - Serviciul Inspecţie Fiscală Persoane Fizice 1.

Potrivit fişei postului, scopul principal al postului ocupat de inculpat îl reprezintă constatarea şi stabilirea impozitelor şi taxelor datorate bugetului general consolidat al statului, iar printre atribuţiile de serviciu - efectuarea inspecţiilor fiscale la persoane fizice în vederea verificării bazelor de impunere, a legalităţii şi conformităţii declaraţiilor fiscale, corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor de către contribuabili; constatarea şi investigarea fiscală a tuturor actelor, răspunzând de faptele ce rezultă din activitatea contribuabilului supus inspecţiei fiscale sau a altor persoane privind legalitatea şi conformitatea declaraţiilor fiscale, corectitudinea şi exactitatea îndeplinirii obligaţiilor fiscale, în vederea descoperirii de elemente noi, relevante pentru aplicarea legii fiscale; stabilirea corectă a bazelor de impunere a diferenţelor constatate în plus sau în minus faţă de creanţa fiscală declarată şi/sau stabilită, după caz, la momentul începerii inspecţiei fiscale, constatarea contravenţiilor, aplicarea amenzilor şi penalităţilor prevăzute de legile fiscale; identificarea persoanelor care desfăşoară activităţi clandestine, aplicarea sancţiunilor prevăzute de lege.

1. În baza "Programului de control fiscal persoane fizice pentru perioada 02.august - 13 august 2010", întocmit de şeful Serviciului Inspecţie Fiscală Persoane Fizice I din cadrul UGFP Olt, echipa de inspectori formată din inculpatul A.M. şi martorul O.C.A., a fost desemnată să efectueze controlul fiscal şi la persoana fizică S.C.M., fată de care se sesizase Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt în urma unei inspecţii fiscale în loc. Lunca Corbului, jud. Argeş şi constatase că desfăşoară activităţi agricole fără a fi autorizat în condiţiile legii.

În vederea efectuării controlului, la începutul lunii august 2010, martorul O.C.A. s-a deplasat împreună cu inculpatul A.M. la sediul AF S.C.M., în comuna Optaşi Măgura, jud.Olt, dar nu au putut discuta cu administratorul asociaţiei întrucât era plecat din localitate. Ulterior, inculpatul s-a deplasat singur la sediul asociaţiei familiale unde a găsit-o pe soţia administratorului S.C.M., martora S.I.V. Acesteia inculpatul i-a comunicat calitatea şi scopul deplasării, iar martora i-a spus că S.C.M. poate fi găsit la domiciliu doar în zilele libere de la sfârşitul săptămânii întrucât lucrează la o societate comercială în municipiul Ploieşti (conducător auto). Inculpatul A.M. i-a comunicat că sunt nereguli privind activităţile agricole şi nedeclararea veniturilor rezultate, că situaţia este gravă şi există riscul să le fie sechestrate toate bunurile întrucât asociaţia familială datorează statului suma de aprox. 80.000 RON.

În aceste împrejurări, pentru a stabili obligaţii fiscale în cuantum mult mai redus decât suma menţionată, inculpatul A.M. a pretins şi primit de la martoră suma de 2.000 RON şi promisiunea de a primi o sumă de bani mai mare de la soţul său când se va întâlni cu acesta, solicitând acesteia şi acte ale asociaţiei. Totodată i-a cerut martorei să-l apeleze pe soţ - S.C.M. pe telefonul mobil şi, a preluat telefonul şi după ce s-a prezentat, inculpatul i-a comunicat şi acestuia că se află într-o situaţie dificilă şi l-a sfătuit să-şi ia câteva zile libere spre a-şi rezolva cât mai repede probleme, precizând că fiecare zi atrage penalităţi.

A doua zi, inculpatul a trecut din nou pe la locuinţa martorei, de la care a mai primit alte facturi privind achiziţiile de combustibil şi a reiterat solicitarea de a mai primi bani, S.I.V. comunicându-i însă că până la sosirea soţului său nu are posibilitatea de a mai face rost de bani.

Pentru a da curs solicitării inspectorului de a-i remite bani, înainte de a reveni la locuinţa sa, martorul denunţător S.C.M. a trecut pe la fratele său, S.C.V. din mun. Piteşti, de la care a luat cu titlu de împrumut, suma de 4.000 RON. Primind banii nu i-a precizat concret fratelui său pentru ce îi sunt necesari, spunându-i că doar "are probleme cu fiscul".

Suma de 4.000 RON a fost predată inculpatului de către S.C.M. la domiciliul acestuia din urmă din comuna Optaşi Măgura, jud. Olt, respectiv la poartă unde inculpatul a venit cu autoturismul, a deschis uşa şi apoi torpedo-ul şi i-a cerut martorului să îi pună acolo, evitând să pună mâna pe ei. Totodată inculpatul i-a spus martorului să mai strângă bani pentru a-l ajuta "să iasă bine controlul".

Câteva zile mai târziu, inculpatul A.M. l-a contactat din nou pe martorul S.C.M., iar când s-au întâlnit i-a predat o coală de hârtie pe care erau menţionate mai multe sume de bani şi i-a comunicat că reprezintă amenzi pe care trebuie să le achite la Trezoreria Scorniceşti pentru nereguli constatate cu prilejul controlului.

Potrivit adresei nr. 18896 din 15 noiembrie 2010 emisă de Administraţia Finanţelor Publice Scorniceşti - Biroul Trezorerie şi contabilitate Publică, la data de 11 august 2010 de la S.C.M. s-au încasat sumele de: 250 RON cu chitanţa nr. 2376869 din 11 august 2010, reprezentând amendă conform procesului-verbal nr. 0101000 din 10 august 2010 şi 335 RON cu chitanţa nr. 2376870 din 11 august 2010, reprezentând regularizări impozit, iar la data de 30 august 2010 s-a încasat cu chitanţa nr. 2377217 suma de 10 RON reprezentând amendă conform procesului-verbal nr. 0216909 din 27 august 2010. După ce a achitat aceste sume, martorul S.C.M. a predat chitanţele, în original, inculpatului, fiind găsite la locuinţa acestuia cu prilejul percheziţiei domiciliare.

În perioada ce a urmat, inculpatul l-a contactat din nou pe martorul S.C.M. şi, întâlnindu-se, i-a comunicat că dacă nu-i va mai remite bani, va dispune înfiinţarea popririi pe contul curent deschis la BCR - Agenţia Scorniceşti.

S.C.M. i-a comunicat inculpatului că se află în imposibilitatea de a-i mai remite vreo sumă de bani. Câteva zile mai târziu a primit la domiciliu înştiinţare că se dispusese măsura asigurătorie a popririi asupra contului curent personal în vederea recuperării sumei de 19.472 RON stabilită ca fiind suplimentar datorată de către S.C.M. prin Raportul de inspecţie fiscală nr. 4875 din 30 august 2010 întocmit de inspectorii A.M. şi O.C.A.

Sperând că dacă va remite din nou bani inculpatului, acesta va dispune ridicarea măsurii asigurătorii martorul a împrumutat sumele de 2.000 RON de la fratele său S.C.V., 2.000 RON de la martorul G.I.V. şi după ce a adăugat la banii împrumutaţi şi suma de 2.000 RON de care dispunea, s-a deplasat împreună cu G.I.V. până la blocul X, pe str. A.I.C. din mun. Slatina, unde locuieşte inculpatul, întâlnindu-se cu acesta în faţa blocului.

Martorul denunţător şi inculpatul au intrat în scara blocului şi la indicaţia inculpatului, martorul S.C.M. a depus cei 6.000 RON în cutia poştală a apartamentului X, locuit de inculpat şi soţia sa, inculpatul ferindu-se să atingă banii. Martorul G.I.V. a observat deplasarea celor doi în scară, iar cu prilejul conducerii în teren, martorul denunţător S.C.M. a condus organele de urmărire penală la blocul X, indicând cutia poştală nr. X, ca fiind cea în care a depus banii.

Martorul G.I.V. în declaraţiile date atât pe parcursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei de judecată a confirmat susţinerile martorului denunţător S.C.M.

Spre sfârşitul lunii septembrie 2010, la solicitarea inculpatului, în acelaşi scop, martorul denunţător S.C.M. i-a predat încă 4.500 RON bani proveniţi din vânzarea de floarea soarelui recoltată, aspect confirmat de martora S.I.V.

Controlul efectuat de inspectorii A.M. şi O.C.A. la AF S.I.C.M. s-a materializat prin încheierea procesului-verbal de control din 11 august 2010, din conţinutul şi concluziile căruia a rezultat că S.C.M. datorează impozit pe venitul net obţinut în anul 2010 în sumă de 335 RON, reprezentând 16% din suma totală încasată şi a fost sancţionat contravenţional cu amendă de 1.000 RON prin întocmirea procesului-verbal CSC seria A/2007 nr. 0101000 din 10 august 2010 pentru neîndeplinirea la termen a obligaţiei de declarare a bunurilor şi veniturilor impozabile.

Prin raportul de inspecţie fiscală încheiat la data de 27 august 2010 de aceeaşi echipă de control formată din A.M. şi O.C.A., s-au stabilit şi obligaţii suplimentare de plată către bugetul de stat cu titlu de impozit pe venit în valoare totală de 19.472 RON, pentru care la solicitarea inspectorilor fiscali s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii - poprire asupra contului aparţinând martorului S.C.A., deschis la BCR - Agenţia Scorniceşti iar prin procesele-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria A/2009 nr. 0216908 şi 0216910 încheiate la 27 octombrie 2010 s-au aplicat sancţiuni contravenţionale în valoare de 2.000 RON, 200 RON şi respectiv 100 RON faţă de S.C.M. şi S.I.V. pentru abateri de la dispoziţiile Legii nr. 82/1991 şi O.G. nr. 92/2003.

La data de 29 octombrie 2010, inculpatul A.M. l-a contactat telefonic din nou pe martorul S.C.M., spunându-i că pentru deblocarea contului trebuie să-i dea suma de 6.000 RON, martorul refuzând cu motivarea că nu dispune de bani.

Din examinarea listingului convorbirilor telefonice efectuate de la nr. telefon 0761XXX aparţinând inculpatului, a rezultat că la data de 29 octombrie 2010 A.M. a discutat de trei ori la telefon cu S.C.M. în intervalul orar 15:21 - 16:00, primele două apeluri fiind iniţiate de inculpat, iar al treilea de către martor.

În contextul efectuării controlului menţionat, pe parcursul discuţiilor purtate cu S.C.M., inculpatul A.M. a aflat de la acesta că, fără a fi autorizaţi în condiţiile prev. de lege, desfăşoară activităţi economice de aceeaşi natură şi numiţii S.M. şi S.I., care efectuează lucrări agricole pe terenuri arabile preluate în arendă de la persoane fizice, obţinând venituri ce trebuie impozitate. În aceste împrejurări, în realizarea scopului de a obţine pentru sine sume de bani, profitând de funcţia de inspector în cadrul DGFP Olt dar fără a fi desemnat prin ordin de serviciu să efectueze control fiscal şi la aceste persoane a procedat astfel:

2. La data de 19 octombrie 2010 inculpatul A.M. s-a deplasat la locuinţa martorului denunţător S.M., comunicând soţiei acestuia, S.M., că se află în posesia unei sesizări în sensul că soţul acesteia desfăşoară activităţi agricole din care obţine venituri fără a fi autorizat în condiţiile legii şi că pentru acest motiv va fi obligat să îi impună la plata sumei de circa 80.000 RON cu titlu de impozit şi penalităţi pe ultimii 5 ani.

Aflând că S.M. se află la sediul A.P.I.A. Olt, inculpatul i-a cerut martorei S.M. să-l contacteze telefonic, apoi preluând telefonul i-a comunicat că este inspector în cadrul DGFP Olt şi că îl va aştepta la locuinţa sa pentru a observa deciziile de plată privind subvenţiile încasate în cadrul Schemei de plata unică pe suprafaţă aferente perioadei 2007 - 2010. Pentru a le obţine, martorul S.M. a formulat la APIA Olt o cerere şi după ce le-a ridicat, a revenit la locuinţa sa unde îl aştepta inculpatul.

Întâlnindu-se, primul lucru cerut de inculpat martorului denunţător S.M. a fost să-şi închidă telefonul mobil, apoi i-a explicat ce îi spusese anterior soţiei acestuia.

Pentru a nu da curs sesizării, inculpatul a cerut martorului suma de 4.000 RON, bani pe care S.M. i-a remis imediat, în prezenţa soţiei sale, martora S.M.

Când martora S.M. a scos dintr-un corp de mobilier punga din material plastic în care ţinea banii, inculpatul a putut observa că familia S. dispune de o sumă mult mai mare de bani decât cea pretinsă, respectiv suma de aprox. 20.000 RON.

În acest context, în cursul serii, inculpatul A.M. l-a apelat pe telefonul mobil pe S.M., cerându-i să iasă la poarta locuinţei sale, unde i-a mai pretins încă 10.000 RON, motivând că banii primiţi anterior erau insuficienţi pentru a nu da curs sesizării, respectiv că trebuie să plece la Bucureşti fiind chemat de şefii săi în legătură cu sesizarea iar banii ar fi necesari pentru a-l scăpa de calcularea majorărilor.

S.M. a intrat în casă şi a spus soţiei sale - martora S.M. că trebuie să mai dea inculpatului A.M. încă 10.000 RON, ulterior a ieşit la poartă şi a remis inculpatului A.M. suma de bani pretinsă de acesta din urmă.

Aceste aspecte susţinute de martorul denunţător S.M., privind predarea banilor inculpatului A.M. la data de 19 octombrie 2010 au fost confirmate de martorii S.M. şi S.I. (soţia, respectiv fratele lui S.M.), acesta din urmă fiind pe tot parcursul zilei la locuinţa fratelui său pentru a edifica un gard.

Din examinarea listingului de convorbiri telefonice purtate de inculpat de la nr. de telefon 0761XXX a rezultat că la data de 19 octombrie 2010 la ora 19:34:33, inculpatul l-a apelat pe S.M., durata convorbirilor fiind de 6 secunde.

A doua zi, în timp ce martorul S.M. încărca o remorcă de nisip cu ajutorul martorilor S.I. şi A.V., a fost apelat telefonic de către inculpatul A.M., care i-a cerut să se întâlnească în localitatea Jitaru, Jud. Olt, şi să vină "jumătate îmbrăcat faţă de aseară". Martorul S.M. a înţeles că inculpatul pretinde din nou bani într-un cuantum de jumătate din suma remisă seara precedentă, respectiv 5.000 RON.

După cca. 15 minute, inculpatul A.M. l-a apelat telefonic din nou, cerându-i să se întâlnească în localitatea Scorniceşti, jud.Olt, schimbarea locului fiind motivată prin aceea că la locul stabilit anterior era instalat radarul. Din examinarea listingului telefonic rezultă ambele apeluri, acestea fiind confirmate şi de martorul S.I.

Întrucât la această ultimă solicitare martorul denunţător S.M. i-a spus inculpatului că nu mai are bani, inculpatul l-a îndrumat să se împrumute de la rude sau prieteni măcar 100 - 200 RON.

După ce S.M. a luat cu titlu de împrumut 200 RON de la martorul P.N. din oraşul Scorniceşti, s-a întâlnit cu inculpatul la restaurantul "V." din localitate, iar în cursul discuţiei, inculpatul i-a spus să este absolut necesar să facă rost de suma de 5.000 RON, motivând că decizia de a nu da curs sesizării nu o poate lua singur.

La data de 21 octombrie 2010 inculpatul A.M. l-a contactat din nou telefonic pe martorul S.M., cerându-i să se întâlnească în parcarea amplasată vis-a-vis de fosta unitate militară din Slatina. La întâlnire aflând că martorul nu venise cu bani, inculpatul i-a comunicat că dacă până seara următoare nu îi va aduce banii, va da curs sesizării şi va formula şi plângere penală împotriva martorului.

În atare condiţii, S.M. a luat cu titlu de împrumut de la cumnatul său, martorul A.V., suma de 2.000 RON şi adăugând la aceasta încă 300 RON pe care îi avea asupra sa, în seara de 22 octombrie 2010 s-a întâlnit cu inculpatul A.M. în parcarea din faţa blocului X în care locuieşte acesta din urmă care i-a indicat cutia poştală a apartamentului nr. X unde martorul a depus banii.

Cu prilejul activităţii de conducere în teren, martorul S.M. a indicat organelor de urmărire penală traseul parcurs până la blocul X de pe str. A.I.C. din municipiul Slatina şi cutia poştală în care a depus banii, aspecte care rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 11 noiembrie 2010 şi planşa foto întocmită la aceeaşi dată.

Listingul convorbirilor telefonice purtate de inculpat de la nr. 0761xxx a confirmat atât apelul din 21 octombrie 2010 ora 09:34:58 iniţiat de inculpat cât şi apelurile din 22 octombrie 2010 ora 20:33:53 şi, respectiv 21:45:33 iniţiate tot de inculpatul A.M.

Din conţinutul extrasului de cont comunicat de către C.E.D. - România a rezultat că la data de 19 octombrie 2010 inculpatul a achitat rate restante şi penalităţi de întârziere în sumă de 2.000 RON pentru un credit de nevoi personale în valoare de 22.991.71 RON obţinut în 04 septembrie 2009.

La aceeaşi dată - 19 octombrie 2010, A.M. a achitat şi suma de 337 CHF la P.B. România SA - Sucursala Slatina reprezentând rată pentru creditul în sumă de 64.100 CHF contractat anterior.

3. La data de 29 octombrie 2010, după ce ultimul demers de a mai obţine bani de la martorul S.C.M. a eşuat, inculpatul A.M. a aflat însă nr. de telefon mobil al martorului S.I..

Apelându-l pe acesta din urmă inculpatul i-a cerut să se întâlnească în localitatea Scorniceşti, pentru a discuta.

S.I. a refuzat să se deplaseze la locul indicat de către inculpat spunându-i ca se afla la o vulcanizare din comuna Valea Mare, jud. Olt.

Ulterior inculpatul s-a deplasat în comuna Valea Mare, la vulcanizarea unde se afla S.I. şi fratele acestuia, martorul S.C.V.

După ce a comunicat martorului S.I. că faţă de el se formulase o sesizare în sensul că efectua lucrări agricole pe terenuri preluate în arendă şi astfel obţinea venituri pentru care nu plătea impozit la bugetul de stat, nefiind autorizat în condiţiile legii spre a desfăşura asemenea activităţi şi că ar datora o sumă mare de bani către stat, A.M. i-a cerut 1.500 sau 2.000 RON pentru a nu da curs sesizării. Totodată, inculpatul i-a spus martorului că a lucrat toarte bine şi cu fratele martorului iar pe acesta l-ar fi costat aproximativ 30.000 RON pentru a scăpa de probleme. La această discuţie inculpatul a solicitat martorului telefonul mobil şi i l-a închis.

Martorul S.I. nu a răspuns imediat la solicitarea inculpatului spunându-i că nu are bani asupra sa, că îl va contacta ulterior şi îi va comunica hotărârea luată.

După ce s-a despărţit de inculpat, S.I. l-a apelat telefonic pe fratele său, S.C.M., de la care a aflat că A.M. pretinsese bani şi în urma acestei solicitări îi dăduse suma totală de 16.500 RON, S.C.M. avertizându-l că dacă inspectorul va face control şi în ceea ce îl priveşte, este posibil să îi impună plata vreunei sume de bani, aşa cum procedase cu ei.

Consultându-se şi cu fratele său S.C.V. (martor), S.I. a luat hotărârea de a denunţa fapta organelor de cercetare penală şi în acest sens s-a deplasat la Postul de poliţie al comunei Optaşi, jud.Olt. Urmare a discuţiei cu agentul de poliţie martorul a fost sfătuit să-i spună inculpatului că ar fi posibil să-i dea bani şi l-a îndrumat în acelaşi timp către un procuror de la Tribunalul Olt

În acest context, martorul denunţător S.I. a discutat telefonic cu inculpatul A.M., au stabilit o întâlnire la Optaşi Măgura, unde motivând că nu dispune de mai mulţi bani, i-a dat inculpatului suma de 50 RON, acesta din urmă stabilind să se întâlnească în ziua următoare în municipiul Piteşti pentru a-i remite banii solicitaţi într-un cuantum final de 4.000 - 5.000 RON, fixat de inculpat, când a constatat că martorul S.I. devenise cooperant.

Ulterior, inculpatul A.M. în cadrul unor discuţii telefonice succesive a comunicat martorului S.I. schimbarea locului de întâlnire din ziua de 30 octombrie 2010, în localitatea Jitaru, jud. Olt, apoi la intrarea în mun. Slatina.

Denunţul formulat de martorul S.I. a fost trimis de la Postul de poliţie Optaşi la data de 30 octombrie 2010 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt care potrivit dispoz. art. 213 C. proc. pen. a efectuat activităţile premergătoare prinderii în flagrant a inculpatului.

În dimineaţa zilei de 30 octombrie 2010, după ce suma de 5.000 RON pusă la dispoziţia organelor de urmărire penală de către martorul denunţător S.I. a fost identificată prin consemnarea seriilor celor 25 bancnote din cupiura de 200 RON, au fost marcate cu pulbere fluorescentă, cinci dintre bancnote fiind inscripţionare cu menţiunea "MITĂ" şi "30.X.2010", activităţi descrise în detaliu în cuprinsul procesului-verbal. nr. 495/PA/2010 din 30 octombrie 2010, S.I. s-a întâlnit cu inculpatul A.M. într-o parcare amplasată la intrarea în municipiul Slatina, dinspre mun. Piteşti.

Inculpatul A.M. l-a invitat în autoturismul său marca H.A. şi după ce a aflat de la martorul denunţător că avea asupra sa suma de 5.000 RON, i-a cerut să o depună în torpedoul autoturismului, promiţând că nu va da curs sesizării şi nu-i va impune să plătească sume de bani cu titlu de impozite ori amenzi.

În cursul discuţiei, martorul a încercat să-l convingă să primească într-o primă fază doar 2.000 RON exprimându-şi temerea că nu va fi rezolvată problema sa.

Inculpatul A.M. a insistat ca martorul să pună în torpedo întreaga sumă de 5.000 RON, afirmând că dacă va fi necesar va interveni şi pe lângă alţi colegi de ai săi, iar dacă nu va reuşi să-i rezolve problema, îi va restitui o parte din bani.

Convorbirea dintre inculpat şi martor a fost înregistrată de martorul S.I. cu un reportofon marca "O.", care ulterior a fost pus la dispoziţia organelor de urmărire penală, astfel cum rezultă din procesul verbal nr. 495/PA/2010 din 30 octombrie 2010. Această convorbire a fost recunoscută şi de inculpat, care pe parcursul urmăririi penale cu prilejul audierii în prezenţa apărătorului ales, la data de 05 noiembrie 2010, a precizat că a ascultat convorbirea purtată cu denunţătorul S.I. la data de 30 octombrie 2010 şi nu are obiecţiuni cu privire la realitatea acesteia; în sens asemănător a fost şi declaraţia din cursul judecăţii la termenul din 07 februarie 2011 inculpatul precizând doar că nu îşi explică multe dintre replicile de la acea dată invocând că la acel moment ar fi avut o stare generală de rău.

După ce martorul denunţător S.I. a plecat din autoturismul inculpatului şi acesta s-a pus în mişcare, echipa operativă a intervenit, a oprit autoturismul condus de inculpat la intersecţia str. P. cu C. din municipiul Slatina, jud. Olt şi au găsit în torpedoul autovehiculului suma de 5.000 RON marcată criminalistic şi descrisă în cuprinsul procesului-verbal de marcare din 30 octombrie 2010.

Iniţial, inculpatul A.M. a negat că ar fi avut cunoştinţă despre faptul că în torpedo s-ar afla suma de 5.000 RON, afirmând că poate presupune că banii au fost puşi acolo sau aruncaţi sub scaun fără să fi observat.

Ulterior a recunoscut primirea sumei de 5.000 RON, declarând însă că intenţiona să se deplaseze la organele de politie pentru a denunţa fapta martorului S.I.

Această ultimă afirmaţie s-a apreciat ca nefiind credibilă câtă vreme inculpatul iniţial, când a fost oprit de organele de poliţie şi procuror nu a spus că ar avea suma de bani respectivă, nicidecum să o fi predat imediat ci a încercat chiar să afirme că nu avea cunoştinţă despre aceasta.

Situaţia de fapt expusă a rezultat din: declaraţiile martorilor denunţători S.C.M., S.I. şi S.M. care au descris circumstanţele în care inculpatul le-a pretins bani şi în urma acestor solicitări ei i-au remis, procesul-verbal de marcare criminalistică a sumei de 5.000 RON folosită în organizarea flagrantului încheiat la data de 30 octombrie 2010, procesul-verbal de prindere în flagrant a inculpatului după primirea sumei de 5.000 RON de la martorul denunţător S.I., înregistrarea şi planşa foto privind activităţile desfăşurate de organele de urmărire penală cu ocazia constatării infracţiunii flagrante din data de 30 octombrie 2010, procesul-verbal privind redarea convorbirilor din data de 30 octombrie 2010 între inculpatul A.M. şi martorul denunţător S.I., procesele-verbale de percheziţie efectuate la domiciliul inculpatului şi la biroul acestuia din cadrul DGFP Olt, percheziţii efectuate în baza Încheierii nr. 20 pronunţată la data de 30 octombrie 2010 în dosarul nr. X şi a autorizaţiilor de percheziţie nr. 46 din 30 octombrie 2010 şi 47 din 30 octombrie 2010, planşele fotografice privind aspectele fixate cu ocazia efectuării celor două percheziţii, înscrisuri în fotocopie privind AF S.I.C.M. găsite la domiciliul inculpatului, fişa postului inculpatului, fotocopii programe de control aferente lunilor august - octombrie 2010 dispuse de DGFP Olt - Activitatea de Inspecţie Fiscală, actele de constatare şi sancţionare încheiate de inspectorii fiscali A.M. şi O.C.A. cu prilejul controlului efectuat la AF S.I.C.M. în luna august 2010, deciziile de impunere din data de 30 august 2010 pentru AF S.I.C.M., somaţii emise de AFP Scorniceşti pe numele S.C.M. şi S.I.V., adresa nr. 18896 din 15 noiembrie 2010 emisă de AFP Scorniceşti privind încasările din luna august 2010 pentru S.C.M., procesul-verbal de conducere în teren de către martorul denunţător S.M. şi planşa foto anexată acestuia efectuată la data de 11 noiembrie 2010 privind indicarea locului de întâlnire cu inculpatul A.M. când i-a predat acestuia suma de 2.300 RON, respectiv a cutiei poştale în care a introdus banii la îndrumarea inculpatului, procesul-verbal de conducere în teren de către martorul denunţător S.C.M. şi planşa foto privind aspectele filmate - indicarea locului în care a remis suma de 6.000 RON inculpatului A.M., respectiv a cutiei poştale în care a introdus banii la îndrumarea inculpatului, procesul-verbal de confruntare a inculpatului A.M. cu martorul S.I., procesul-verbal privind listingul convorbirilor telefonice efectuate în perioada august - octombrie 2010 de către inculpatul A.M.; copia cererii formulată şi depusă de S.M. la APIA Olt înregistrată sub nr. 58898 din 9 octombrie 2010, adresa nr. 58814 din 15 noiembrie 2010 emisă de APIA Olt, adresa nr. 2014 din 02 decembrie 2010 emisă de P.B. România SA - Sucursala Slatina, adresa nr. 466 din 10 decembrie 2010 emisă de C.B.E.D. România, suporturi optice tip DVD şi CD cuprinzând înregistrarea convorbirii din data de 30 octombrie 2010 dintre inculpatul A.M. şi martorul denunţător S.I., aspectele privind activitatea de prindere în flagrant a inculpatului şi cele privind percheziţiile efectuate la domiciliul şi locul de muncă al inculpatului, declaraţiile martorilor S.M., S.I., A.V., P.N., O.C.A., G.I.V., S.I.V., S.C.V., D.C., M.M., P.C., S.V.M.R., S.V.D., Z.D. şi Z.I, ultimii doi fiind martori asistenţi la întocmirea procesului-verbal de prindere în flagrant, declaraţiile inculpatului şi celelalte mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, examinate coroborat.

În ceea ce priveşte cererea privind constatarea nulităţii procesului-verbal de percheziţie domiciliară formulată de inculpat şi în concluziile scrise, s-a constatat că astfel cum a precizat şi inculpatul, această cerere a fost invocată şi la primul termen de judecată şi a fost soluţionată de instanţă prin Încheierea pronunţată la data de 07 februarie 2011, fiind respinsă ca neîntemeiată, iar considerentele ce au justificat această soluţie fiind expuse temeinic argumentat, astfel că nu au mai fost reluate.

În drept, s-a reţinut că:

1. Faptele inculpatului A.M. care, în calitate de inspector în cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Olt - Activitatea de Inspecţie Fiscală - Serviciul Inspecţie Fiscală Persoane Fizice 1, desemnat să efectueze control fiscal la AF S.I.C.M. din comuna Optaşi Măgura, jud.Olt, în perioada august - septembrie 2010, a pretins şi primit, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, sume de bani totalizând 16.500 RON de la martorul denunţător S.C.M. pentru a-şi îndeplini în mod defectuos atribuţiile de serviciu, în sensul de a stabili în sarcina contribuabilului obligaţii fiscale într-un cuantum redus faţă de valoarea reală, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modif. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

2. Faptele inculpatului A.M. care, în aceeaşi calitate, a pretins şi primit în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în cursul lunii octombrie 2010, diverse sume de bani totalizând 16.300 RON de la martorul denunţător S.M., pentru a nu-şi îndeplini atribuţiile de serviciu constând în identificarea persoanelor care desfăşoară activităţi clandestine şi sancţionarea acestora întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modif. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

3. Faptele aceluiaşi inculpat de a pretinde şi primi, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 29 - 30 octombrie 2010, sume de bani totalizând 5.050 RON de la martorul denunţător S.I. pentru a nu-şi îndeplini atribuţiile de serviciu constând în identificarea persoanelor care desfăşoară activităţi clandestine şi sancţionarea acestora, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modif. cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen.

În raport de probele administrate în cauză, atât pe parcursul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti examinate coroborat, în ansamblu şi în vederea stabilirii adevărului, conform art. 63 alin. (2) C. pen., Tribunalul a apreciat că sunt realizate cerinţele art. 343 alin. (2) C. pen. şi în consecinţă a dispus condamnarea inculpatului pentru fiecare dintre aceste trei infracţiuni aflate în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen., la pedeapsa închisorii prevăzută de textul legal incriminator.

La individualizarea pedepselor principale stabilite pentru fiecare dintre infracţiunile concurente şi a pedepsei rezultante aplicate inculpatului urmare a regulilor concursului de infracţiuni, instanţa a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. respectiv dispoziţiile părţii generale a C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială (Legea nr. 78/2000 modif.), persoana făptuitorului, gradul de pericol social al faptelor săvârşite şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

S-a ţinut seama de circumstanţele concrete în care a acţionat inculpatul, aşa cum au fost prezentate şi rezultă în detaliu din toate mijloacele de probă administrate, de natura infracţiunilor comise - luare de mită, consecinţele acestora, forma continuată şi valorile sociale ocrotite prin incriminarea unor asemenea fapte de corupţie, amploarea fenomenului infracţional în acest domeniu, perseverenţa infracţională şi atitudinea manifestată de inculpat după comiterea faptelor.

De asemenea, s-a avut în vedere şi împrejurarea că potrivit fişei de cazier judiciar şi înscrisurilor rezultă că inculpatul a mai fost sancţionat anterior pentru comiterea unei fapte similare - infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. 615/PA/2007 din 07 aprilie 2008 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului A.M. şi aplicarea sancţiunii administrative - amendă în cuantum de 1.000 RON. Din examinarea acestei ordonanţe rezultă că fapta pentru care s-a aplicat învinuitului A.M. sancţiunea cu caracter administrativ, a fost reţinută în esenţă ca fiind aceea că după efectuarea controlului fiscal la AF R.C., dar înainte de a întocmi raportul final, A.M. a pretins şi primit suma de 1.300 RON de la numitul R.M., la locuinţa acestuia, unde s-a deplasat motivând că ar mai avea anumite aspecte de verificat, care dacă s-ar confirma ar atrage sancţiuni suplimentare.

Implicarea inculpatului în comportamente infracţionale repetate, de aceeaşi natură, adoptarea unei atitudini în care au fost ignorate normele legale şi s-a relevat tendinţa obţinerii veniturilor prin modalităţi de eludare a legii a fost avută în vedere la individualizarea pedepselor.

Pe de altă parte au fost avute în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului aşa cum au rezultat din înscrisurile în circumstanţiere depuse pe parcursul cercetării judecătoreşti privind cariera şi activitatea profesională a acestuia evidenţiate ca fiind pozitive.

Faţă de considerentele expuse, instanţa a dispus condamnarea inculpatului:

1. în baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modif. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită (martor denunţător S.C.M.).

2. în baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modif. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa principală de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită (martor denunţător S.M.).

3. în baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modif. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită (martor denunţător S.I.).

Pe lângă fiecare dintre aceste trei pedepse principale, instanţa a aplicat inculpatului şi pedepse complementare, astfel:

1. În baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modif. rap. la art. 65 alin. (2) şi (3) C. pen. şi art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii respectiv aceea de funcţionar public) pe durată de 4 ani.

2. În baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modif. rap. la art. 65 alin. (2) şi (3) C. pen. şi art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii respectiv aceea de funcţionar public) pe durată de 4 ani şi 6 luni.

3. În baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modif. rap. la art. 65 alin. (2) şi (3) C. pen. şi art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. (dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii respectiv aceea de funcţionar public) pe durată de 5 ani.

S-au aplicat şi regulile concursului de infracţiuni reglementat de art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., şi art. 35 C. pen, şi în consecinţă a aplicat inculpatului A.M. pedeapsa principală cea mai grea de 5 ani închisoare în regim de detenţie conform art. 57 C. pen. apreciind că această pedeapsă este de natură să realizeze scopul preventiv, educativ şi coercitiv prevăzut de legiuitor în art. 52 C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. (dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii respectiv aceea de funcţionar public) pe durată de 5 ani pedeapsă ce va fi executată conform art. 66 C. pen. "după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei" principale.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. (dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii respectiv aceea de funcţionar public), care se va executa potrivit art. 71 alin. (2) C. pen. "din momentul în care hotărârea de condamnare rămâne definitivă şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei".

La stabilirea pedepsei accesorii (şi complementare), pe lângă dispoziţiile legale menţionate au fost avute în vedere şi argumentele expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (Decizia nr. 2 din 6 octombrie 2005) respectiv că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor electorale poate fi dispusă cu respectarea principiului proporţionalităţii întrucât nu sunt absolute şi pot face obiectul unor limitări, statele contractante având o largă marjă de apreciere în materie, iar aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii a acestor drepturi poate fi realizată în baza hotărârii definitive a instanţei.

În cauza dedusă judecăţii, natura infracţiunilor comise de inculpat (infracţiuni de corupţie), circumstanţele concrete în care acesta a acţionat în calitate de funcţionar public - inspector fiscal în cadrul DGFP Olt, perseverenţa infracţională - activităţile infracţionale desfăşurate în mod repetat, comportamentul anterior al inculpatului sancţionat pentru o altă faptă de corupţie; atitudinea acestuia după comiterea faptelor, a determinat aprecierea rezonabilă că îi pot fi limitate drepturile electorale, inclusiv dreptul de a alege precum şi dreptul de a ocupa sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii respectiv aceea de funcţionar public, măsura aplicării acestor pedepse accesorii fiind apreciată de instanţă ca proporţională şi justificată.

În ceea ce priveşte măsura preventivă dispusă în cauză s-a constatat că pe parcursul urmăririi penale: prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. 495/PA/2010 din 30 octombrie 2010 s-a dispus reţinerea inculpatului pentru o perioadă de 24 ore, de la 30 octombrie 2010 ora 19:45 până la 31 octombrie 2010 ora 19:45.

- Prin Încheierea nr. 30 din 31 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul 3961/104/2010 s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului A.M. pe o durată de 29 zile începând cu 31 octombrie 2010, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 37 din 31 octombrie 2010.

- Prin Încheierea nr. 218 din 08 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 2941/54/2010, s-a admis recursul declarat de inculpat împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă, s-a casat Încheierea nr. 30 din 31 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Olt şi rejudecând s-a respins propunerea de arestarea preventivă a inculpatului A.M. şi s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive, punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Astfel, în baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa principală aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la data de 30 octombrie 2010 ora 19:45 până la data de 08 noiembrie 2010 (data revocării măsurii arestării preventive şi punerii în libertate a inculpatului conform Încheierii nr. 213 din 08 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 2941/54/2010).

În ceea ce priveşte latura civilă a procesului penal s-a constatat că martorii denunţători S.C.M. şi S.M. atât pe parcursul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti au solicitat restituirea sumelor de bani predate inculpatului la cererea acestuia.

Având în vedere soluţia de netrimitere în judecată faţă de martorii denunţători dispusă prin acelaşi act de sesizare (rechizitoriul DNA - Serviciul Teritorial Craiova nr. 229/P/2010) respectiv neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii S.C.M., S.I.V., S.M. şi S.I. pentru fapta prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi soluţia de condamnare a inculpatului conform prezentei hotărâri, Instanţa în baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modif. coroborat cu art. 255 alin. (5) C. pen. a dispus obligarea inculpatului A.M. să restituie suma de 16.560 RON martorului denunţător S.C.M. şi suma de 16.300 RON martorului denunţător S.M.

Totodată potrivit art. 254 alin. (3) C. pen. conform cărora "banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită, se confiscă iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani", s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 50 RON primită de la martorul denunţător S.I.

Referitor la acesta din urma s-a constatat că nu a solicitat cu prilejul audierii de către instanţă restituirea vreunei sume de bani, iar suma de 5.000 RON a fost iniţial pusă la dispoziţia organelor de urmărire penală pentru organizarea flagrantului şi restituită ulterior de către procuror martorului denunţător conform art. 255 alin. 5 C. proc. pen, aspect care rezultă şi din procesul verbal încheiat la data de 30 octombrie 2010 de către procuror.

Pe de altă parte, pe lângă această sumă de bani s-a reţinut că în ziua de 29 octombrie 2010 martorul denunţător S.I. a predat inculpatului suma de 50 RON, fără a formula ulterior vreo cerere de restituire a acesteia, iar primirea sumei respective a fost recunoscută şi de către inculpat dar acesta a invocat faptul că ar fi fost primită cu titlu de contravaloarea carburantului necesar pentru deplasarea în localitatea unde se afla martorul denunţător S.I. deşi nu exista niciun temei legal pentru ca inculpatul să primească suma de bani menţionată.

Pentru garantarea executării obligaţiilor civile şi a măsurii de siguranţă dispuse faţă de inculpatul A.M., având în vedere dispoz. art. 20 din Legea nr. 78/2000 modif. potrivit cărora în cauză luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, dispoz. art. 163 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. s-a menţinut sechestrul asigurător asupra terenului intravilan, categoria de folosinţă păduri, în suprafaţă de 0,26 ha situat pe raza comunei Celaru, sat Ghizdăveşti, jud. Dolj, având ca vecinătăţi: nord - HC 1427, est - moştenitorii lui G.A., vest - L.I., sud - Drum Exploatare 507 şi autoturismului marca H.A. - măsură dispusă la data de 08 decembrie 2010 prin Ordonanţa D.N.A - Serviciul Teritorial Craiova conform dispoz. art. 163 - 165 C. proc. pen, aplicată conform procesului-verbal încheiat la data de 10 decembrie 2010 în dosarul de urmărire penală nr. 229/P/2010 şi înscrisurilor privind dreptul de proprietate al inculpatului precum şi existenţa în evidenţele fiscale a inculpatului cu aceste bunuri.

S-a constatat că în evidenţele fiscale inculpatul figurează cu aceste bunuri astfel:

- potrivit adresei nr. 86070 din 17 noiembrie 2010 emisă de Primăria municipiului Slatina - Direcţia venituri - A.M. figurează cu autoturismul marca H.A., proprietari A.M. şi P.G. conform facturii nr. 377808 din 09 octombrie 2006;

- potrivit adresei nr. 5587 din 06 decembrie 2010 emisă de Primăria comunei Celaru, jud. Dolj - terenul intravilan, categoria de folosinţă păduri menţionat este proprietatea inculpatului A.M. conform contractului de donaţie autentificat sub nr. 1623/2002 la BNP P.C. şi R.M. din oraşul Caracal, jud. Olt.

2. Împotriva acestei sentinţei au declarat în termen legal apeluri Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova şi inculpatul A.M.

Primul motiv de apel al parchetului a vizat nelegala aplicare a pedepsei accesorii privind interzicerea dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv aceea de funcţionar public, prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pe lângă pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, iar nu pe lângă fiecare dintre pedepsele componente, de 4 ani, 4 ani şi 6 luni şi 5 ani închisoare, în timp ce al doilea motiv de apel a vizat netemeinicia pedepselor aplicate inculpatului fiind apreciate mult prea blânde faţă de atitudinea nesinceră a acestuia, de gravitatea infracţiunilor de care este acuzat, de perioada lungă de timp în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, de urmarea produsă şi ţinând cont de valoarea protejată de lege prin infracţiunile deduse judecăţii.

Inculpatul a criticat sentinţa pentru greşita individualizare a pedepselor aplicate, arătând că pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare cu executare în regim de detenţie este mult prea severă în raport de circumstanţele personale ale inculpatului, conform înscrisurilor depuse la dosarul de fond. Astfel, s-a arătat de către inculpat că lipsa antecedentelor penale, cariera şi activitatea profesională a acestuia, apreciată ca fiind una de excepţie, justifică reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., cu consecinţa aplicării unei pedepse rezultante sub minimul special. În dezbaterile apelului, inculpatul, prim apărător, a solicitat redozarea pedepsei şi suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

Curtea de Apel Craiova, a respins ca nefondat primul motiv de nelegalitate invocat de către parchet, arătând că raţiunea instituirii pedepselor accesorii îşi are temeiul în incompatibilitatea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. cu starea de privare de libertate pe care o presupune prin natura sa executarea pedepsei închisorii. În urma interpretării date art. 71 C. pen. prin decizia nr. LXXV/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I - c C. pen. nu se face automat, prin efectul legii, ci se supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen. Pedeapsa accesorie urmăreşte o pedeapsă principală ce se executa şi care, în cazul concursului de infracţiuni, este rezultatul cumulului juridic al mai multor pedepse principale. Că pedeapsa accesorie vizează o pedeapsă rezultantă ce urmează a fi executată este demonstrat şi de faptul că, deşi dispoziţiile art. 35 C. pen. au suferit modificări, nu s-a reglementat, ca în cazul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranţă, ipoteza mai multor pedepse accesorii în situaţia concursului de infracţiuni, pedepse accesorii având eventual un conţinut diferit, câtă vreme, ca urmare a modificărilor aduse art. 71 prin Legea nr. 278/2006 şi interpretării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 nu mai operează de drept, ci este lăsată la aprecierea judecătorului care aplică pedeapsa.

Au fost apreciate ca nefondate şi criticile parchetului şi inculpatului privind modul de individualizare a pedepselor. Astfel, s-a arătat că inculpatul a fost condamnat pentru comiterea a trei infracţiuni de luare de mită în formă continuată, reţinându-se că, profitând de funcţia deţinută, aceea de inspector în cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Olt, a pretins şi primit diverse sume de bani de la mai multe persoane fizice, fie pentru a stabili obligaţii fiscale reprezentând impozite, majorări de întârziere şi penalităţi într-un cuantum redus faţă de valoarea reală, fie pentru a nu-şi îndeplini atribuţiile de serviciu constând în identificarea persoanelor care desfăşoară activităţi clandestine şi aplicarea faţă de acestea a sancţiunilor prevăzute de lege. Executarea unei pedepse de 5 ani închisoare în detenţie este justificată de numărul şi natura infracţiunilor comise, perseverenţa în comportamentul antisocial de care a dat dovadă inculpatul chiar după aplicarea unei sancţiuni administrative pentru comiterea aceluiaşi tip de faptă penală, luare de mită, atitudinea nesinceră şi încercarea continuă de tergiversare a prezentei cauzei dar şi de înscrisurile în circumstanţiere depuse de inculpat în dosarul primei instanţe. Aceste înscrisuri, depuse pe parcursul cercetării judecătoreşti, privind cariera şi activitatea profesională a acestuia, evidenţiate ca pozitive, nu pot constitui o motivare pentru reţinerea unor circumstanţe atenuante judiciare în favoarea inculpatului, aşa cum a solicitat acesta în apel, dar reprezintă un argument pentru aplicarea unor pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege.

În consecinţă, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 241 din 6 iulie 2012 a respins apelurile declarate de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova şi inculpatul A.M. împotriva Sentinţei penale nr. 169 din 15 noiembrie 2011 a Tribunalului Olt, dispunându-se obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare statului.

3. Împotriva deciziei penale evocate au formulat recursuri în termen legal Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Craiova şi inculpatul A.M. invocând critici de nelegalitate şi netemeinicie.

Procurorul, în cuprinsul motivelor scrise de recurs, dar şi în cadrul dezbaterilor, a susţinut că atât hotărârea instanţei de fond şi decizia instanţei de prim control judiciar sunt nelegale, întrucât prin acestea s-a făcut o greşită aplicare a legii, invocând drept caz de casare dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17¹ C. proc. pen.

Hotărârile pronunţate în cauză au fost criticate de procuror şi din perspectiva greşitei individualizări judiciare a pedepsei aplicate inculpatului în raport cu disp. art. 72 C. pen., circumscris cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Astfel, se arată că potrivit art. 1 alin. (2) C. pen. pedeapsa accesorie s-a aplicat în mod nelegal abia după contopirea pedepsei principale, deoarece în mod legal era ca pedeapsa accesorie să se aplice obligatoriu pe lângă fiecare pedeapsă principală cu executare în regim de detenţie.

În opinia procurorului, cele două instanţe confundă pedeapsa principală aplicată fiecăreia dintre infracţiunile deduse judecăţii cu pedeapsa rezultanta în urma concursului de infracţiuni.

Pe de altă parte, s-a învederat că pedepsele aplicate inculpatului sunt prea blânde în cuantumul lor în raport: cu gravitatea infracţiunilor săvârşite, durata de timp în care s-au desfăşurat actele ilicite, caracterul repetat al acestora, urmările produse faţă de starea economică precară a martorilor denunţători.

Se apreciază că se impune ca instanţele să-i aplice inculpatului pedepse orientate către maximul prevăzut de lege, având în vedere şi aspectul că pe parcursul cercetării judecătoreşti, dar şi al urmăririi penale şi în faţa instanţei de apel inculpatul a avut o atitudine nesinceră şi oscilantă, arătând ca sumele găsite asupra sa reprezentau fie bani primiţi de la martori pentru înfiinţarea unei societăţi comerciale, fie reprezentând plata serviciilor sale de ţinere a evidenţei contabile la o societate comercială.

Recurentul inculpat A.M., prin apărătorul său desemnat din oficiu, a invocat incidenţa cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18, 21, 9 C. proc. pen.

De asemenea, la dosarul cauzei inculpatul a înţeles să depună o serie de înscrisuri, memorii, probe materiale în opinia sa.

Într-o primă critică avansată, se arată că inculpatul personal nu a avut posibilitatea de a formula motive reale şi obiective de apel, în condiţiile în care apărătorul său din oficiu, fără consultarea sa, a depus la Curtea de Apel Craiova motivele de apel, iar la data la care instanţa de prim control judiciar a pronunţat Decizia penală nr. 241 din 6 iulie 2012 inculpatul se afla internat în Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina (de la data de 27 iunie 2012) aspect comunicat instanţei de judecată.

Invocând cele 10 volume de înscrisuri pe care inculpatul le-a depus la dosarul cauzei şi care în viziunea sa constituie probe materiale în susţinerea faptului că organele de urmărire penală au manifestat duplicitate în îndeplinirea sarcinilor de serviciu în cauza ce-l priveşte.

Într-o altă critică promovată se pretinde greşita condamnare urmare a comiterii unei grave erori de fapt, solicitându-se achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi art. 10 lit. e) C. proc. pen., sens în care se invocă o serie de înscrisuri.

O altă critică vizează nemotivarea de către judecătorul fondului pe care se întemeiază soluţia dar şi faptul că motivarea contrazice dispoziţiile hotărârii iar aceasta nu. se înţelege.

Prin Decizia nr. 1.867 din 30 mai 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Craiova şi inculpatul A.M. împotriva Deciziei penale nr. 241 din data de 6 iulie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

A fost obligat recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de recurs a expus următoarele:

Situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond în baza probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în mod direct şi nemijlocit în faza de cercetare judecătorească, faptele fiind corect încadrate juridic iar exigenţele de tragere la răspundere penală fiind îndeplinite.

Astfel, sub aspectul situaţiei de fapt, judecătorul fondului a reţinut că inculpatul A.M., încadrat în funcţia de inspector superior cls. I, în cadrul DGFP Olt - Activitatea de Inspecţie Fiscală - Serviciul Inspecţie Fiscală Persoane Fizice - în îndeplinirea atribuţiilor specifice a pretins şi primit în perioada august - octombrie 2010 - în mod repetat, în baza unor rezoluţii infracţionale distincte - sume de bani de la martorii denunţători S.C., S.M., S.I. - pentru a nu-şi îndeplini atribuţiile de serviciu ori a le îndeplini în mod defectuos, starea de fapt fiind descrisă în detaliu şi fiind conformă pe deplin cu probele cauzei.

Astfel, în raport cu critica avansată de recurentul inculpat privitor la greşita sa condamnare, consecinţă a comiterii unei grave erori de fapt, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie efectuând propriul examen, a constatată ca nefondată critica.

Prin eroare de fapt se înţelege o greşită examinare a probelor administrate în sensul că la dosar există o anumită probă când în realitate aceasta nu există, sau că anumite acte ar demonstra existenta unor împrejurări, când, în realitate din aceste mijloace de probă rezultă contrariul.

Or, în prezenta cauză nu se poate invoca în mod fundamentat o greşită stabilire a situaţiei de fapt, instanţele neignorând probe, neacordând încredere excesivă unor anumite probe, ci, dimpotrivă, evaluând într-o manieră corespunzătore întregul material probator administrat complet în cauză.

Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat, astfel cum instanţele au făcut-o, că vinovăţia inculpatului în comiterea faptelor deduse judecăţii este pe deplin stabilită şi dovedită, reflectându-se în probele cauzei şi nefăcând loc vreunui dubiu ce ar putea profita inculpatului.

În ceea ce priveşte pretinsa judecată a apelului în împrejurarea imposibilităţii de prezentare a inculpatului şi a înştiinţării instanţei despre această imposibilitate (internare în spital), astfel cum recurentul inculpat arată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie observând actele procedurale întocmite în cauză de instanţa de prim control judiciar, menţiunile consemnate în decizia recurată (practica) a constatat că susţinerea este nefondată, în cauză nefiind incident cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 21 C. proc. pen.

Astfel, contrar susţinerilor apărării, la data la care instanţa de apel a procedat la soluţionarea apelurilor declarate, dând cuvântul în dezbateri, s-a prezentat apărătorul din oficiu al inculpatului care a învederat instanţei că a luat legătura telefonic cu inculpatul, care a susţinut că se află internat în spital şi că va depune înscrisuri în acest sens. Deşi instanţa de prim control judiciar acordase un termen în vederea dovedirii eventualei stări de fapt invocate de inculpat, la dosarul cauzei nu au fost produse dovezi, înscrisuri, inculpatul având termen în cunoştinţă, context în care într-o manieră strict procedurală s-a trecut la soluţionarea cauzei, neexistând vreo dovadă că inculpatul s-ar fi aflat internat în spital ori în vreo imposibilitate obiectivă de prezentare în instanţă.

S-a mai constatat că în apel cauza a suferit amânări în repetate rânduri, urmare a conduitei procesuale manifestate de către inculpat, în susţinerea unor aspecte pe care nu a reuşit să le şi dovedească, aşa cum s-ar fi impus s-o facă, astfel încât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a identificat vreo încălcare a drepturilor inculpatului.

S-a arătat că în acelaşi registru se înscrie şi critica adusă de recurentul inculpat hotărârii pronunţate de judecătorul fondului din perspectiva dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., pretinsa nemotivare a hotărârii, ori existenţa unor contradicţii între considerente şi dispozitiv, nefiind fundamentate.

În ce priveşte criticile aduse de procuror hotărârii pronunţate în cauză, s-a arătat că nu vor fi primite în virtutea considerentelor ce urmează.

În adevăr, respectarea în chip riguros a manierei de aplicare a pedepsei accesorii inculpatului A.M., în raport cu pedepsele principale stabilite în cauză pentru fiecare dintre infracţiunile deduse judecaţii ar fi obligat instanţele să procedeze la aplicarea art. 71 C. pen. - art. 64 lit. a), b), c) C. pen., odată cu fiecare dintre pedepsele principale, ci nu după aplicarea art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., respectiv după stabilirea pedepsei principale rezultante.

Este de ştiut că teoria şi practica judiciară au statuat că pedepsele accesorii sunt pedepse privative de libertate care însoţesc pedeapsa principală a închisorii pe viaţă sau a închisorii ca un accesoriu al acesteia.

În cauză, inculpatului A.M. i-a fost interzis cu titlu de pedeapsă accesorie exerciţiul dreptului de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa sau de a exercita o profesie sau de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv aceea de funcţionar public - conform dispoziţiilor art. 63 lit. a), b), c) C. pen. Deci, potrivit art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., inculpatului A.M. i-a fost interzis exerciţiul drepturilor urmare a aplicării pedepsei principale cu închisoarea, stabilirea pedepsei accesorii operând ope legis, ceea ce face ca maniera, tehnica de redactare a dispoziţiilor hotărârii să fie criticabilă, însă fără a determina concluzia incidenţei art. 385⁹ pct. 17¹ C. proc. pen., în sensul unei greşite aplicări a legii, astfel încât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că un asemenea aspect nu poate îndreptăţi casarea hotărârii.

Desigur alta ar fi fost situaţia dacă instanţa ar fi înţeles să interzică inculpatului şi exerciţiul altor drepturi, ca pedeapsă accesorie, (de pildă, conform lit. d), e) ale art 64 C. pen.) când efectul nu se mai producea tot ope legis, ca urmare a condamnării la o pedeapsă privativă de libertate, ci era supusă aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite de art. 71 alin. (3) C. pen.

În fine, în propria evaluare cu privire la operaţiunea de individualizare judiciară a pedepsei - principale, accesorie, complementare - stabilite de instanţe în planul naturii, cuantum, modalitate ele executare - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a considerat că au fost respectate exigenţele art. 72 C. pen.

Pedepsele aplicate reflectă gradul de pericol social al faptelor săvârşite de către inculpat, ţinând cont de împrejurările concrete ale cauzei, de circumstanţele de ordin personal ce caracterizează inculpatul, astfel încât criticile aduse de procuror nu pot fi primite.

Individualizarea pedepsei trebuie să aibă ca scop determinarea aplicării unei pedepse juste, corecte, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât şi prin punctul de vedere al nevoii de reeducare şi reinserţie socială a făptuitorului.

În această manieră, retribuţia justă realizează şi scopul pedepsei, cel de prevenţie generală şi specială.

Împotriva deciziei instanţei de recurs, condamnatul A.M. a formulat contestaţie în anulare pe motiv că nu a fost ascultat de instanţă la termenul de judecată din 30 mai 2013, pentru a-şi spune ultimul cuvânt, în calitate de recurent - intimat inculpat.

Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştiinţa instanţa despre această împiedicare;

c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute de art 10 alin. (1) lit. f) - i) cu privire la care existau probe la dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;

e) când la judecarea recursului, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie potrivit art. 385¹⁴ alin. (1) ori art. 385¹⁶ alin. (1) C. proc. pen.

Potrivit dispoziţiilor art 391 alin. (2) C. proc. pen., instanţa, constatând că cererea de contestaţie este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute de art. 386 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate.

Examinând admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare de faţă în raport de dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că motivul invocat de contestatar, nu se circumscrie cazurilor de casare prev. de art. 386 C. proc. pen. Acesta a susţinut că instanţa de recurs, cu ocazia judecării cauzei, la data de 30 mai 2013, nu i-a acordat ultimul cuvânt, deşi avea calitate de recurent-intimat inculpat.

Întrucât motivul invocat de contestator nu se regăseşte printre cazurile de contestaţie prevăzute de art. 386 C. proc. pen., contestaţia în anulare de faţă este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A.M. împotriva Deciziei penale nr. 1.867 din 30 mai 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 5294/104/2010.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 30 ianuarie 2014.

Procesat de GGC - AM

← ICCJ. Decizia nr. 374/2014. Penal		ICCJ. Decizia nr. 368/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 365/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (art. 323 C.p.), infracţiuni privind comerţul e ICCJ. Decizia nr. 366/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 367/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 368/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 374/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 377/2014. Penal