ICCJ. Decizia nr. 435/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 435/2014
Dosar nr. 1322/104/2011
Şedinţa publică din 04 februarie 2014
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 38 din data de 05 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Olt în Dosar nr. 1322/104/2011, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, a fost condamnat inculpatul P.F.A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare privativă de libertate în condiţiile prev. de art. 57 C. pen. şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani - pedeapsă complementară.
În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. pe durata executării pedepsei s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 865 alin. (1) rap. la art. 85 alin. (1) C. pen. s-a dispus anularea executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr. 518 din 04 iunie 2010 pronunţată de Judecătoria Slatina în Dosarul nr. 3106/311/2009.
În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 4 ani închisoare în condiţiile art. 57 C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 5 ani.
În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pe durata executării pedepsei principale pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen.
A fost înlăturată aplicarea dispoziţiile art. 359 C. proc. pen., art. 863 C. pen. şi art. 864 C. pen.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 şi urm. C. civ. a fost admisă cererea şi s-a dispus obligarea inculpatului P.F.A. la plata sumei de 150.665,91 RON despăgubiri civile către A.N.A.F., prin D.G.F.P. Olt - Slatina şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii pe perioada cuprinsă între data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală a debitului către partea civilă.
A fost respinsă cererea privind instituirea sechestrului asigurător pe bunurile mobile şi imobile aparţinând inculpatului, ca nefondată.
În baza art. 17 din Legea nr. 26/1990, modificată prin Legea nr. 161/2003, copie de pe hotărâre se va comunica Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Olt în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 copie de pe dispozitivul hotărârii se va comunica Oficiului Naţional al Registrului Comerţului Bucureşti după rămânerea definitivă a hotărârii.
A fost obligat inculpatul la 4.200 RON cheltuieli judiciare statului, din care 200 RON onorariu avocat oficiu, suma fiind avansată din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroului de Avocaţi Olt.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat că prin rechizitoriul nr. 267/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul P.F.A., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că în perioada 01 ianuarie 2006 - 31 noiembrie 2006 nu a evidenţiat în documentele contabile ale societăţii un număr de 38 facturi fiscale emise de către SC M.G. SRL Tâgovişte, judeţul Dâmboviţa şi PFA P.I. Călineşti, judeţul Teleorman, nedeclarând organelor competente veniturile obţinute în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, aducând astfel un prejudiciu bugetului de stat în valoare de 66.991,91 RON, respectiv 30.625 RON reprezentând impozit pe profit nedeclarat şi 36.366,91 RON TVA necolecat şi nedepus.
Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală faţă de învinuitul P.F.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni sub aspectul laturii obiective.
Din actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a reţinut în fapt că în data de 15 mai 2008 Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina a fost sesizat de către Garda Financiară - Secţia Olt cu plângere penală formulată împotriva inculpatului P.F.A., asociat unic şi fost administrator al SC C.G. SRL Slatina, care în perioada 01 ianuarie 2006 - 31 noiembrie 2006 nu a evidenţiat în documentele contabile ale societăţii un număr de 38 facturi fiscale emise către SC M.G. SRL Târgovişte, judeţul Dâmboviţa şi PFA P.I. Călineşti, judeţul Teleorman, nedeclarând organelor competente veniturile obţinute în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, faptă carte a dus la prejudicierea bugetului de stat cu suma de 66.978,9 RON.
Cercetările privindu-l pe inculpatul P.F.A. au avut loc ca urmare a desfăşurării unui control încrucişat efectuat de către Garda Financiară - Secţiile Dâmboviţa, Teleorman şi Olt.
Conform procesului-verbal de constatare întocmit de organele fiscale din cadrul Gărzii Financiare - Secţia Olt şi a datelor comunicate de Oficiul Registrului Comerţului Olt, SC C.G. SRL Slatina a fost înfiinţată în anul 2000, având ca asociaţi şi administratori pe numiţii C.A.F. şi C.N.V.
Începând cu data de 17 ianuarie 2005 sediul societăţii a fost mutat în Slatina, str. S., iar unic asociat şi administrator a devenit inculpatul P.F.A.
Prin sentinţa nr. 116 din 06 martie 2006, Tribunalul Olt a dispus deschiderea procedurii insolvenţei faţă de SC C.G. SRL Slatina, fiind desemnat ca administrator judiciar numitul N.N.
Prin încheierea din data de 03 iulie 2006 Tribunalul Olt a dispus dizolvarea societăţii, declanşarea procedurii falimentului şi l-a desemnat ca lichidator judiciar pe numitul N.N., SC C.G. SRL Slatina fiind radiată din baza Oficiului Registrului Comerţului Olt în baza încheierii din 15 martie 2007.
Organele fiscale au constatat că de la data preluării SC C.G. SRL Slatina de către inculpatul P.F.A. şi până la data radierii societăţii (01 ianuarie 2005 - 15 martie 2007) agentul economic nu a depus nicio declaraţie fiscală la bugetul general consolidat al statului, deşi conform vectorului fiscal este înregistrat ca plătitor de impozit pe profit şi TVA trimestrial.
În urma verificărilor efectuate a rezultat că SC C.G. SRL Slatina nu a evidenţiat în documentele contabile şi nu a declarat la organele fiscale obligaţiile de plată către bugetul de stat (impozit pe profit şi TVA) rezultate din facturile fiscale care atestă vânzarea de mărfuri către SC M.G. SRL Târgovişte, judeţul Dâmboviţa, şi PFA P.I. Călineşti, judeţul Teleorman, diminuându-se astfel creanţele fiscale datorate.
Astfel, a rezultat că în perioada 06 ianuarie - 17 februarie 2006 inculpatul P.F.A. nu a evidenţiat în documentele contabile 4 facturi fiscale emise de către SC M.G. SRL Târgovişte, judeţul Dâmboviţa, privind vânzarea de diverse tipuri de cauciuc în valoare totală de 19.728,99 RON către această societate, având TVA aferent în cuantum de 3.150 RON.
Această relaţie comercială a fost confirmată de către martora M.E.L., administrator al SC M.G. SRL Târgovişte în acea perioadă care a precizat că într-adevăr societatea sa a achiziţionat diverse tipuri de cauciuc de la SC C.G. SRL Slatina, cele 4 facturi fiscale fiind înregistrate în contabilitatea sa.
Totodată, sus-numita a menţionat că mărfurile achiziţionate erau plătite cu numerar la livrare, ea figurând ca delegat pe 3 dintre facturile fiscale, confirmând astfel recepţia bunurilor pe care le-a comercializat ulterior.
Aceeaşi situaţie a fost relatată de către martoră şi cu ocazia audierii acesteia de către instanţă.
În urma verificărilor efectuate de organele fiscale a rezultat că în perioada 01 augsut - 28 august 2006 şi 14 noiembrie 2006 inculpatului P.F.A., deşi îi fusese revocat mandatul de administrator, a angajat SC C.G. SRL Slatina în relaţii comerciale cu PFA P.I. Călineşti, judeţul Teleorman, şi nu a evidenţiat în documentele contabile 34 facturi fiscale emise şi care atestă vânzarea de cereale (grâu, floarea soarelui), materiale de construcţii (ciment, oţel beton, var) şi contravaloare prestări servicii în valoare totală de 207.499,33 RON către această societate, având TVA aferent în cuantum de 33.209,97 RON.
Deşi au fost efectuate multiple demersuri în vederea audierii numitului P.I. cu privire la achiziţionarea acestor bunuri de la SC C.G. SRL Slatina, verificările efectuate au relevat că acesta nu se mai află pe teritoriul României.
Aceeaşi situaţie s-a constatat şi pe parcursul cercetării judecătoreşti în sensul că, cu toate demersurile efectuate de instanţă, nu a fost posibilă aducerea acestuia pentru a fi audiat.
În urma analizei celor 34 de facturi fiscale s-a constatat că pe acestea figurează ca delegat un anume C.V. sau inculpatul P.F.A. Verificările efectuate cu privire la C.V. au relevat faptul că în baza de date a M.A.I. - Evidenţa persoanelor nu figurează vreo persoană care să aibă datele de identitate consemnate în facturi, acest nume fiind în mod evident fictiv.
Organele fiscale au apreciat că datorită neevidenţierii în documentele contabile a acestor tranzacţii comerciale şi nedeclarării veniturilor obţinute din acestea, bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma totală de 66.978,9 RON reprezentând impozit pe profit neplătit în cuantum de 30.618,93 RON şi TVA necolectat şi nedepus în cuantum de 36.359,97 RON.
Deşi a fost citat în mai multe rânduri la adresa de domiciliu, atât de către organele fiscale, cât şi de către organele de urmărire penală, inculpatul P.F.A. nu s-a prezentat pentru a da explicaţii sau a fi audiat în cauză.
În urma verificărilor efectuate pe parcursul urmăririi penale a rezultat că acesta nu a locuit la adresa de domiciliu.
Totodată, s-a constatat că la sediul social declarat, societatea nu desfăşura în fapt vreo activitate, nefiind descoperite documente sau alte evidenţe contabile, motiv pentru care prejudiciul produs bugetului de stat a fost calculat exclusiv pe baza tranzacţiilor comerciale evidenţiate de cele 38 de facturi fiscale sus-menţionate.
De altfel, aşa cum s-a menţionat, în perioada 01 ianuarie 2005 - 15 martie 2007, agentul economic SC C.G. SRL Slatina nu a depus nicio declaraţie fiscală la bugetul general consolidat al statului deşi conform vectorului fiscal este înregistrat ca plătitor de impozit pe profit şi TVA trimestrial.
Administratorul judiciar/lichidatorul judiciar N.N. a menţionat de asemenea că nu l-a cunoscut pe inculpatul P.F.A. şi nici nu a intrat în posesia documentelor contabile ale SC C.G. SRL Slatina.
În vederea stabilirii cu exactitate a prejudiciului produs de inculpat în cauză s-a efectuat şi o expertiză contabilă, expertul concluzionând că într-adevăr cele 38 facturi fiscale nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă SC C.G. SRL Slatina, veniturile obţinute nefiind declarate organelor fiscale.
Expertul a apreciat că inculpatul a prejudiciat astfel bugetul de stat cu suma de 66.991,91 RON reprezentând impozit pe profit nedeclarat - 30.625 RON şi TVA necolectat şi nedepus 36.366,91 RON.
La acest debit au fost calculate şi majorări de întârziere în sumă de 83.674 RON, rezultând astfel că prejudiciul total produs adus de inculpat bugetului de stat este în valoare totală de 150.665,91 RON.
Concluziile expertizei grafice întocmite în cauză în legătură cu semnăturile efectuate la rubrica „delegat” pe cele 34 de facturi fiscale emise de SC C.G. SRL Slatina către PFA P.I. Călineşti, judeţul Teleorman, nu au fost concludente, neputându-se stabili cu valoare de certitudine dacă acestea au fost executate de inculpat.
Prin sentinţa penală nr. 518 din 04 iunie 2010 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin neapelare, inculpatul P.F.A. a mai fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere pentru săvârşirea aceleiaşi infracţiuni de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, reţinându-se că în perioada mai 2006 - 31 decembrie 2007 în calitate de reprezentant al SC C.G. SRL Slatina, prin neevidenţierea în documentele contabile a unui număr de 76 de facturi fiscale care atestau livrarea de lingouri de aluminiu către diverşi agenţi economici şi nedeclararea veniturilor astfel obţinute cu consecinţa diminuării obligaţiilor fiscale datorate, bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma totală de 173.993,08 RON.
După numeroase demersuri efectuate în cauză, care au durat o perioadă relativ mare de timp, instanţa a identificat ca urmare a relaţiilor solicitate de la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova, în a cărui supraveghere se afla inculpatul P.F.A., adresa de domiciliu a acestuia şi aducerea sa în faţa instanţei pentru a fi audiat.
Astfel, cu adresa din 03 noiembrie 2011 Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova a comunicat că inculpatul P.F.A. locuieşte fără forme legale în Ploieşti, str. B., la numita D.I.
La data de 16 ianuarie 2012 a fost audiat inculpatul P.F.A., care nu a recunoscut săvârşirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, arătând că nu are nici o societate comercială şi nu a făcut afaceri în numele acesteia în sensul că nu a emis cele 36 facturi cu care s-a livrat marfă către SC M.G. SRL Târgovişte privind vânzarea de diverse tipuri de cauciucuri în valoare totală de 19.628 RON şi nici cele 32 de facturi pentru PFA P.I. Călineşti, judeţul Teleorman.
Cu aceeaşi ocazie inculpatul a precizat că nu a desfăşurat activitate comercială în contul societăţii SC C.G. SRL Slatina şi nu a livrat marfă celor două societăţi reţinute în actul de trimitere în judecată întrucât a plecat în străinătate în iulie 2005 şi s-a întors în anul 2007 înainte de sărbătoarea paştelui.
Acesta a mai arătat că nu îl cunoaşte pe numitul C.V. care figurează pe facturi şi nici nu a primit vreo sumă de bani pentru mărfurile pe care se susţine că le-a livrat.
Deşi inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, situaţia de fapt şi vinovăţia sa au fost pe deplin dovedite cu plângerea formulată de Garda Financiară - Secţia Olt, cu procesul-verbal de constatare întocmit de Garda Financiară, cu facturile fiscale emise de SC M.G. SRL Târgovişte (copii), cu comunicările Gărzii Financiare - Secţia Teleorman, cu facturile fiscale PFA P.I. (original), cu adresa emisă de lichidatorul judiciar, cu comunicările A.N.A.F., verificări C.V., istoric SC C.G. SRL Slatina, istoric SC M.G. SRL Târgovişte, verificări P.I., istoric PFA P.I., verificări inculpat P.F.A., raport de expertiză contabilă, raport de expertiză grafică, cu sentinţa penală nr. 518 din 04 iunie 2010 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin neapelare şi cu depoziţiile martorilor M.E.L. şi P.C., audiate în cauză, din care rezultă că au cumpărat diverse mărfuri de la societatea administrată de inculpat.
Întrucât din actele dosarului a rezultat că inculpatul a cumpărat societatea SC C.G. SRL Slatina de la numiţii C.A.F. şi C.N.V., prima instanţă a procedat la audierea acestora.
Cei doi martori au relatat în depoziţiile date în faţa instanţei că l-au văzut o singură dată pe inculpat cu ocazia cesionării societăţii, cesiune care s-a produs la registrul comerţului Olt, în urma unui anunţ publicitar dat în ziar.
Martorul C.N.V. a relatat că în momentul în care a cesionat societatea, i-a predat inculpatului toate documentele societăţii şi ştampila pe bază de proces-verbal, ocazie cu care a primit de la inculpat circa 10 milioane ROL şi toate cheltuielile ocazionate de transfer.
Depoziţiile acestor martori infirmă apărarea formulată de inculpat cu ocazia audierii, când a relatat că nu a avut nici o societate comercială şi nu a efectuat activităţi comerciale în numele acesteia şi evidenţiază nesinceritatea acestuia.
Apărarea inculpatului, s-a reţinut că este nesinceră şi nereală, fiind infirmată de probele administrate în cauză din care rezultă cu certitudine săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
Aşa cum s-a arătat, martorii C.A.F. şi C.N.V., audiaţi în cauză au relatat că i-au cesionat societatea inculpatului în urmă cu circa 6 ani, iar martorii M.E.L. şi P.I. au relatat că au efectuat operaţiuni comerciale şi au cumpărat mărfuri de la societatea administrată de acesta.
Vinovăţia inculpatului a fost dovedită şi cu celelalte probe administrate în cauză, printre care enunţăm expertiza contabilă efectuată în cauză din care rezultă că într-adevăr cele 38 de facturi fiscale nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă a SC C.G. SRL Slatina, veniturile obţinute nefiind declarate organelor fiscale.
Observând toate facturile fiscale existente la dosarul cauzei, s-a constatat că acestea au fost emise pe formulare tipizate care poartă antetul SC C.G. SRL Slatina şi au aplicată ştampila acestei societăţi.
Inculpatul cu ocazia audierii de către instanţă s-a apărat de maniera că în perioada în care s-au emis facturile fiscale existente la dosarul cauzei, a fost plecat din ţară fără a face vreo dovadă în acest sens.
Semnificativ este faptul că atât pe parcursul cercetării judecătoreşti efectuată în prezenta cauză, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti efectuate în Dosar nr. 3106/311/2009, în care inculpatul P.F.A. a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere pe o durată de 7 ani, acesta s-a sustras de la judecată, fiind depistat după numeroase demersuri efectuate în prezenta cauză.
S-a apreciat că fapta inculpatului P.F.A., care în calitate de unic asociat şi administrator al SC C.G. SRL Slatina, precum şi ulterior după revocarea mandatului de administrare, a desfăşurat relaţii comerciale în perioada 06 ianuarie 2006 - 14 noiembrie 2006 cu SC M.G. SRL Târgovişte, judeţul Dâmboviţa, şi PFA P.I. Călineşti, judeţul Teleorman, cărora le-a vândut marfă în valoare totală de 227.228,32 RON fără a evidenţa în documentele contabile cele 38 de facturi fiscale, care atestă efectuarea acestor tranzacţii, nedeclarând organelor competente veniturile astfel obţinute, cu consecinţa diminuării obligaţiilor fiscale datorate, faptă săvârşită în scopul sustragerii de la îndeplinirea acestor obligaţii întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi în consecinţă se impune condamnarea acestuia.
La individualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, prima instanţă a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 şi 52 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei prin care a fost fraudat bugetul de stat cu o sumă substanţială, împrejurările reale ale săvârşirii faptei şi circumstanţele personale ale acestuia, respectiv faptul că deşi este tânăr şi nu este recidivist, în antecedenţă a mai fost condamnat şi în acelaşi interval de timp în care a săvârşit fapta ce constituie obiectul prezentei cauze, a mai fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei tot pentru săvârşirea unei infracţiuni de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 (cele două fapte fiind concurente), s-a sustras de la judecată şi a avut o comportare nesinceră.
Având în vedere aceste elemente, s-a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea privativă de libertate al cărei cuantum să se îndepărteze de minimul special prevăzut de lege, va fi de natură să-şi atingă scopul preventiv urmărit de legiuitor şi să conducă la reeducarea inculpatului.
Totodată, potrivit textului de lege încriminator i s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) şi c) C. pen.
Întrucât în speţă s-a dispus condamnarea inculpatului, în baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., pe durata executării pedepsei i-a fost aplicată acestuia pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) şi c) C. pen.
Aşa cum s-a arătat prin sentinţa penală nr. 518 din 04 iunie 2010 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin neapelare, inculpatul P.F.A. a mai fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere potrivit art. 861 şi 862 C. pen. pentru săvârşirea altei infracţiune de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, situaţie în care infracţiunea de evaziune fiscală care face obiectul prezentei cauze este concurentă cu infracţiunea de evaziune fiscală pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală susmenţionată, motiv pentru care instanţa va dispune anularea executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare la care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 518 din 04 iunie 2010 pronunţată de Judecătoria Slatina în Dosarul nr. 3106/31172009.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus efectuarea concursului de infracţiuni, inculpatului aplicându-i-se pedeapsa cea mai grea în condiţiile art. 57 C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe durată de 5 ani.
A fost înlăturată aplicarea dispoz. art. 359 C. proc. pen., art. 863 C. pen., şi art. 864 C. pen.
S-a reţinut că fapta inculpatului a produs bugetului de stat un prejudiciu total în cuantum de 150.665,91 RON.
Având în vedere această situaţie, instanţa văzând şi adresa din 20 aprilie 2011 emisă de A.N.A.F. Bucureşti, prin D.G.F.P. Olt, prin care aceasta s-a constituit parte civilă în cauză cu contravaloarea sus-menţionată a prejudiciului şi ţinând cont de dispoz. art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 şi urm. C. civ., a fost admisă cererea şi s-a dispus obligarea inculpatului P.F.A. la plata sumei de 150.665,91 RON despăgubiri civile către A.N.A.F., prin D.G.F.P. Olt - Slatina şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii pe perioada cuprinsă între data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală a debitului către partea civilă.
Întrucât pe parcursul urmăririi penale şi al judecăţii nu au fost identificate bunuri aflate în proprietatea inculpatului, s-a apreciat că cererea privind instituirea sechestrului asigurător pe bunurile mobile şi imobile aparţinând inculpatului, este nefondată şi a fost respinsă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul P.F.A. şi partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Olt.
În apelul formulat de partea civilă s-a arătat că instanţa de fond nu a soluţionat latura civilă a cauzei întrucât inculpatul trebuia obligat la plata accesoriilor pentru fiecare zi de întârziere începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la achitarea integrală a debitului. Totodată, s-a arătat şi că sentinţa nu este motivată sub aspectul cererii de instituire a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului.
În motivele de apel formulate de inculpat s-a arătat că nu a desfăşurat activitate comercială în contul SC C.G. Slatina şi nu a livrat marfă celor 2 societăţi reţinute în actul de trimitere în judecată fiind plecat în străinătate în perioada iulie 2005 - 2007. Nu îl cunoaşte pe numitul C.V. care figurează pe facturi şi nu a primit nicio sumă de bani pentru mărfurile pe care se susţine că le-a livrat. Probele administrate în cauză dovedesc doar unele operaţii comerciale nu şi persoana care le-a efectuat. A mai arătat că nu s-a sustras de la judecarea cauzei şi a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate sub minimul special.
Prin decizia penală nr. 161 din 30 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis apelul formulat de inculpatul P.F.A. împotriva sentinţei penale nr. 38 din data de 05 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Olt în Dosar nr. 1322/104/2011 şi, respins, ca tardiv, apelul formulat de partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Olt. În rejudecare a fost desfiinţată, în parte, sentinţa atacată şi, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, inculpatul P.F.A. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani - pedeapsă complementară.
În baza art. 865 alin. (1) rap. la art. 85 alin. (1) C. pen. a fost anulată executarea sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr. 518 din 04 iunie 2010 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. 3106/3117/2009.
În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 4 ani închisoare în condiţiile art. 57 C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, precum şi a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. pe o durată de 5 ani.
În baza art. 71 C. pen. a fost aplicată inculpatului pe durata executării pedepsei principale pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.803 RON despăgubiri civile către partea civilă A.N.A.F., reprezentat de D.G.F.P. Olt, din care suma de 2.652,59 RON reprezintă impozit pe profit, iar suma de 3.150 RON reprezintă TVA, precum şi la plata dobânzilor şi penalităţilor de întârziere calculate potrivit art. 119 - 1201 C. proc. fisc.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a decide astfel Curtea de Apel Craiova a reţinut că prin sentinţa nr. 116 din 06 martie 2006, Tribunalul Olt a dispus deschiderea procedurii insolvenţei faţă de SC C.G. SRL Slatina fiind desemnat administrator judiciar N.N., iar prin încheierea din 03 iulie 2006 a Tribunalului Olt s-a dispus dizolvarea societăţii, declanşarea procedurii falimentului fiind numit lichidator judiciar numitul N.N., societatea SC C.G. SRL Slatina fiind radiată în baza încheierii nr. 579 din 13 martie 2007.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 82/1991 răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii la persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) - (4) revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării entităţii respective însă potrivit art. 47 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare - constând în dreptul de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea -, dacă acesta nu şi-a declarat, în condiţiile art. 28 alin. (1) lit. h) sau, după caz, art. 33 alin. (6), intenţia de reorganizare. Potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, dreptul de administrare al debitorului încetează de drept la data la care se dispune începerea falimentului. Deschiderea procedurii s-a dispus prin sentinţa nr. 116 din 06 martie 2006 Tribunalul Olt întrucât inculpatului i s-a ridicat dreptul de a administra, instanţa de apel a considerat că nu mai poate fi subiect activ al infracţiunii de evaziune fiscală nemaiavând obligaţia evidenţierii în actele contabile a facturilor fiscale emise după data deschiderii procedurii falimentului. Activitatea inculpatului desfăşurată după acest moment ar putea fi analizată în raport cu dispoziţiile art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 sau art. 215 C. pen. însă inculpatul a fost trimis în judecată pentru o singură infracţiune prevăzută de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, iar prin reţinerea unei alte infracţiuni alături de cea de evaziune fiscală inculpatului i s-ar agrava situaţia în propria cale de atac, având în vedere că apelul părţii civile este tardiv.
Ca urmare instanţa a reţinut săvârşirea de către, inculpat a infracţiunii de evaziune fiscală constând în neînregistrarea celor 4 facturi fiscale emise către SC M.G. SRL Târgovişte în perioada 06 ianuarie 2006 - 17 februarie 2006 în valoare totală de 19.728,99 RON având un TVA aferent de 3.150 RON şi un impozit pe profit de 2.652,59 RON stabilit prin înmulţirea valorii fără TVA a celor 4 facturi de 16.578,7 cu 16%.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost stabilită de instanţa de apel inculpatului, s-a avut în vedere criteriile generale de individualizare, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al infracţiunii, datele ce caracterizează persoana inculpatului, astfel că o pedeapsă de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani - pedeapsă complementară va fi de natură să contribuie la realizarea scopului educativ şi preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. Restul criticilor formulate au fost respinse ca neîntemeiate.
În ce priveşte apelul formulat de partea civilă acesta a fost respins ca tardiv, reţinându-se că la data de 12 martie 2006 a fost comunicată copia sentinţei părţii civile A.N.A.F. Bucureşti, iar apelul a fost înregistrat la data 29 martie 2012, fiind depăşit termenul de 10 zile prevăzut de art. 363 alin. (3) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs partea civilă A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Olt şi inculpatul P.F.A.
În recursul declarat partea civilă solicită casarea deciziei penale nr. 161 din 30 aprilie 2014 sub aspectul laturii civile şi, în rejudecare obligarea inculpatului la plata prejudiciului total de 150.665,91 RON la care să se adauge plata accesoriilor.
Recursul inculpatului nu a fost motivat în termenul prev. de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. Oral în faţa instanţei de recurs, apărătorul desemnat din oficiu a solicitat casarea ambelor hotărâri şi pronunţarea unei soluţii de achitare întemeiată pe deispoziţiile art. 11 pct. 1 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. întrucât nu inculpatul este autorul infracţiunii reţinute în sarcina sa.
Examinând recursurile declarate, prin prisma dispoziţiilor legale, Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs. În consecinţă, instanţa urmează să analizeze atât respectarea termenul de declarare a căii de atac, cât şi cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen., respectiv art. 3859, art. 3853 C. proc. pen. anterior.
Prin motivele de recurs partea civilă nu a criticat dispoziţia instanţei de prim control judiciar, prin care s-a respins, ca tardiv, apelul declarat de aceasta, astfel că instanţa de recurs nu poate cenzura hotărârea Curţii de Apel Craiova prin prisma criticilor invocate de recurenta parte civilă.
Instanţa de recurs nu poate examina critici ce ţin modul de soluţionare a acţiunii civile decât atunci când în prealabil se probează caracterul nefondat al respingerii ca tardiv a apelului. În lipsa unor argumente conform cărora recurenta are dreptul să susţină critici cu privire la fondul cauzei, nu poate fi înlăturată soluţia de respingere a căii de atac a apelului ca tardivă.
În consecinţă, instanţa de recurs nu poate examina fondul cauzei dacă nu a fost învestită în prealabil cu motive de casare privind soluţia respingerea ca tardivă a căii de atac a apelului.
Or, sub aspectul dispoziţiei de respingere, ca tardiv, a apelului declarat de partea civilă, hotărârea instanţei de apel este corectă.
Cu referire la recursul părţii civile instanţa de recurs constată că în mod corect instanţa de apel a respins ca tardiv apelul declarat de aceasta împotriva sentinţei penale nr. 38 din 05 martie 2012 a Tribunalului Olt, întrucât aşa cum rezultă din actele dosarului, hotărârea primei instanţe a fost comunicată la data de 12 martie 2006, iar apelul a fost declarat la data 29 martie 2012, cu depăşirea termenului legal prevăzut de art. 363 C. proc. pen. anterior.
În ce priveşte recursul declarat de inculpatul P.F.A., verificând îndeplinirea cerinţelor formale prevăzute de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., instanţa de recurs constată că recurentul şi-a motivat recursul doar oral, în ziua judecăţii, încălcând obligaţiile ce îi reveneau potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Recurentul inculpat, prin apărător, a solicitat casarea ambelor hotărâri şi pronunţarea unei soluţii de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 11 pct. 1 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu este autorul infracţiunii de evaziune fiscală.
În ceea ce priveşte posibilitatea de a examina soluţia de achitare pronunţată conform art. 10 lit. c) C. proc. pen. anterior de către Curtea de Apel, instanţa de recurs constată următoarele:
Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., posibilitatea instanţei de recurs de a reaprecia faptele. Orice reformare a hotărârii pronunţate în apel este strict legată de aplicarea legii, fără ca instanţa de recurs să poată modifica faptele pe care s-a bazat soluţia recurată. Opţiunea legiuitorului de a limita posibilitatea instanţei de recurs de a reevalua faptele, are în vedere caracterul diferit al celor două căi de atac, apelul şi respectiv recursul. Apelul este o cale de atac devolutivă, în cadrul căreia se administrează probe cu privire la situaţia de fapt. Recursul este o cale de atac în care se verifică aspecte de drept. O instanţă cum este cea de recurs, ale cărei competenţe nu includ şi administrarea nemijlocită a probelor cu privire la fapte, nu poate schimba situaţia de fapt stabilită pe baza probelor administrate nemijlocit de către instanţa de fond şi cea de apel. Deşi nu poate schimba faptele reţinute ca urmare a unei cercetări judecătoreşti constând în administrarea nemijlocită a probelor, instanţa de recurs poate da o altă semnificaţie juridică faptelor stabilite de către instanţa de apel. În consecinţă instanţa de recurs ar fi putut examina în cauza de faţă critica încadrată în art. 3859pct. 172 C. proc. pen., respectiv stabilirea consecinţelor juridice ale faptelor, şi analiza existenţei elementelor constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală constând în ţinerea de evidenţe contabile duble, astfel cum se solicită în motivele de recurs, dacă ar fi fost respectat termenul de indicarea a motivelor de recurs.
Potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. „Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată”, prin sintagma „primul termen de judecată” înţelegându-se termenul la care părţile, legal citate, pot pune concluzii.
În cauză primul termen de judecată a fost la data de 03 decembrie 2013 (procedura de citare fiind legal îndeplinită, apărarea inculpatului fiind asigurată de apărător desemnat din oficiu), caz în care motivele de recurs trebuiau depuse până la data de 27 noiembrie 2013.
Faţă de criticile formulate de recurentul inculpat, Înalta Curte constată că acestea nu se circumscriu niciunui caz de casare care să poată fi examinat din oficiu potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior, motiv pentru care recursul acestuia va fi respins ca nefondat.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Olt şi de inculpatul P.F.A. împotriva deciziei penale atacate.
Văzând dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Olt şi de inculpatul P.F.A. împotriva deciziei penale nr. 161 din 30 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON, cu tiltu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu tiltu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 04 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 447/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 434/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
