ICCJ. Decizia nr. 439/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 439/2014
Dosar nr. 151/98/2013
Şedinţa publică din 04 februarie 2014
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 129 din 29 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa în Dosarul nr. 151/98/2013, în baza art. 334 C. proc. pen. anterior s-a schimbat încadrarea juridică a faptei, pentru inculpaţii B.C. şi B.Ş., din infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. anterior în infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. anterior.
În baza art. 20 C. pen. anterior rap. la art. 174 - 175, lit. i) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 73 lit. a) şi 76, alin. (2) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul parte vătămată B.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat în dauna părţii vătămate B.R.
În baza art. 321 alin. (1) C. pen. anterior a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice.
În baza art. 33 lit. a) rap lat. 34 lit. b) C. pen. anterior s-a dispus ca inculpatul parte vătămată B.C. să execute pedeapsă cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.
În baza art. 71 C. pen. anterior s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. anterior a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. anterior s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestul preventiv începând cu 24 septembrie 2012 la zi.
S-a făcut aplicarea art. 7 din Legea nr. 76/2008.
A fost obligat inculpatul către partea civilă S.U.U. Bucureşti la plata sumei de 3.755,67 RON cheltuieli de spitalizare efectuate cu partea vătămată B.R.
În baza art. 321 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 74 şi 76 C. pen. anterior a fost condamnat inculpatul B.Ş. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 74 şi 76 C. pen. anterior a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe.
În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de port fără drept a cuţitului.
În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. anterior s-a dispus că inculpatul B.Ş. va executa pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare.
În baza art. 81 - 82 C. pen. anterior s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 8 luni.
S-a făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen. anterior atrăgând atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor a căror încălcare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului, pe durata executării, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. anterior.
A fost obligat inculpatul B.Ş. către partea civilă S.J.U. Slobozia la plata sumei de 82,96 RON cheltuieli efectuate cu inculpatul parte vătămată B.C.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. anterior s-a confiscat de la inculpatul B.Ş. un cuţit cu prăsele din plastic de culoare maronie, cu lungimea totală de 18 cm, aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Ialomiţa (plicul nr. 3).
Au fost admise în parte acţiunile civile formulate de inculpatul parte vătămată B.C. şi partea civilă B.R.
A fost obligat inculpatul parte vătămată B.C. către partea civilă B.R. la plata sumei de 5000 RON cu titlu de daune morale.
A fost obligat inculpatul B.Ş. către inculpatul parte vătămată B.C. la plata sumei de 1000 RON cu titlu de daune morale.
A fost obligat inculpatul parte vătămată B.C. către partea civilă B.R. la plata sumei de 900 RON cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. anterior au fost obligaţi inculpaţii la câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că fraţii B.R. şi B.Ş. şi B.C., sunt consăteni iar relaţiile dintre ei sunt tensionate şi au fost marcate şi anterior datei de 22/23 septembrie 2012 de incidente violente soldate cu agresarea, pe rând, a celor doi fraţi de către inculpatul B.C. Victimele agresiunii au reclamat faptul că agresorul ar fi folosit împotriva lor un cuţit pe care îl avea asupra sa. Deşi inculpatul B.C. a negat, instanţa a reţinut că la originea acestei duşmănii s-ar afla relaţia pe care o persoană de sex feminin a avut-o iniţial cu B.C., iar în prezent cu B.Ş. Această relaţie puternică de duşmănie s-a materializat în conflictul din seara zilei de 22/23 septembrie 2012 şi în care au fost atrase şi alte persoane.
Descriind starea de fapt instanţa a reţinut că în seara zilei respective inculpatul parte vătămată B.C., însoţit de martorul T.F., s-a deplasat la discoteca din comuna S., locaţie în care a ajuns în jurul orelor 2130 - 2200. În incinta discotecii se afla inculpatul B.Ş., care se distra în grupul său de cunoscuţi, aflându-se probabil sub influenţa băuturilor alcoolice, minorul B.M.G. (nepotul inculpatului), precum şi un cumnat al inculpatului, martorul S.M., zis, M.P.
La discotecă inculpatul B.C. şi martorul T.F. s-au întâlnit cu un obişnuit al anturajului lor, martorul Ş.M.Z., zis M.B. Membrii grupului inculpatului B.C. au intrat în local, ocazie cu care inculpatul B.C. l-a localizat pe inculpatul B.Ş. şi s-a hotărât să se răfuiască cu acesta. În acest scop, în momentul în care a trecut pe lângă rivalul său l-a împins sau lovit în zona pieptului. Indiferent de forma de manifestare a agresiunii, B.Ş. a recepţionat mesajul şi de frica unei corecţii fizice a ieşit din discotecă iniţial cu gândul de a scăpa. Inculpatul B.C. a negat în mod constant acest prim incident, dar instanţa de fond a înlăturat ca nesinceră această apărare.
Inculpatul B.C. a susţinut în faţa acestei instanţe că, dacă ar fi vrut să-i aplice o corecţie lui B.Ş., ar fi procedat la aceasta în local şi nu în afară.
Instanţa de fond a apreciat că inculpatul, susţinut cel puţin moral de însoţitorii săi, a acţionat în baza unui plan care urmărea îndepărtarea victimei sale de ochii martorilor (erau peste 50 de persoane în discotecă) sau de posibili aliaţi şi, în loc ferit, să-şi realizeze acţiunea de agresare a rivalului său.
Se pare că în comunitatea locală adversitatea dintre membrii celor două familii este de notorietate, astfel că incidentul descris mai sus ca şi plecarea precipitată din local a lui B.Ş., urmată, la scurtă vreme de plecarea grupului B.C., nu au trecut neobservate.
Aşa se face că, anticipând un "spectacol" ("se vor bate unii") mare parte din consumatorii din acea seară ai discotecii au ieşit afară pentru a urmări evenimentele care bănuiau că o să se întâmple.
Aşa cum a recunoscut cu ocazia reaudierii sale de către prima instanţă, iniţial B.Ş. a intenţionat să plece acasă şi să se pună la adăpost, realizând starea de inferioritate în care se afla. Din motive care pot fi bănuite (sentimentul de frustrare că demnitatea i-a fost încălcată, agresiunile mai vechi ca şi, posibil, influenţa alcoolului) inculpatul B.Ş. s-a răzgândit şi a luat decizia de a se răzbuna pe inculpatul B.C. şi pe însoţitorii acestuia pe care, întemeiat sau nu, îi considera complicii rivalului său.
În acest scop şi-a sunat de pe telefonul mobil fratele mai mare în persoana părţii vătămate B.R. căruia i-a relatat că este agresat de inculpatul B.C. şi prietenii acestuia şi i-a cerut să-i vină în ajutor. În aşteptarea fratelui său (care i-a confirmat ajutorul) inculpatul B.Ş. s-a ascuns în zona din vecinătatea discotecii, fiind protejat şi de întuneric.
La rândul lor, B.C. şi prietenii săi s-au urcat în autoturismul proprietatea lui T.F. şi condus de acesta şi au plecat pe unul dintre drumurile localităţii.
Prima instanţă a apreciat ca martorii audiaţi au dat depoziţii diametral opuse susţinând, o parte, că maşina cu cei trei ocupanţi a pornit în aceeaşi direcţie în care plecase şi B.Ş., iar altă parte, în direcţia opusă.
Pe baza întregului material probator administrat, s-a reţinut că deplasarea inculpatului B.C., împreună cu prietenii săi la bordul autoturismului condus de T.F., a făcut parte din planul imaginat iniţial şi a avut drept scop urmărirea şi prinderea lui B.Ş. într-un loc ferit pentru a-l agresa.
Susţinerile inculpatului B.C. şi ale însoţitorilor săi au fost privite de instanţa de fond ca nesincere fiind contrazise de fapte: B.C. a sosit la discotecă după ora 2200 (în opinia instanţei), iar localul era generos populat. Plecarea în noapte, pentru 5 - 10 minute, pe drumurile unei comune, sub pretextul unei plimbări, apare foarte puţin plauzibil.
Martorii audiaţi în cauză au afirmat că autoturismul condus de T.F. s-a reîntors în parcarea discotecii după aproximativ 10 minute, martorii confirmând că aproape concomitent, au auzit şi zgomotele scoase de motorul unui tractor care se apropia de zona discotecii.
Prima instanţa a reţinut că, la întoarcerea "din plimbare", autoturismul condus de T.F. a fost parcat pe latura de nord a discotecii, iar ocupanţii au coborât cu intenţia de a intra în incintă.
După modul în care au ocupat locul din maşină şi modul de coborâre (mai lent sau mai rapid), inculpatul B.C., Ş.M.Z. şi T.F. s-au răsfirat, nemaiformând un grup compact. Astfel, primul care s-a îndepărtat de autovehicul a fost Ş.M.Z., urmat la mică distanţă de inculpatul B.C., cei doi, pentru a ajunge la uşa de acces, au folosit un drum mai scurt, alegând să meargă printre maşinile din parcare.
La rândul său, T.F., după ce a coborât şi a încuiat autoturismul a ales să ajungă la uşa de intrare folosindu-se de aleea construită în acest scop, îndepărtându-se de prietenii săi şi deplasându-se câţiva metri înspre D.J.
În acest timp, partea vătămată B.R. a ajuns în zona discotecii la volanul unui tractor pe care îl avea în primire şi cu care lucra în folosul unei asociaţii agricole. A parcat tractorul pe D.J. în faţa intrării de pe acea latură a clădirii şi a coborât înarmat fiind cu o bâtă care avea plasate la capete bucăţi de metal (o bâtă ciobănească). I s-a alăturat şi fratele său, inculpatul B.Ş., care îi aşteptase sosirea ascuns în zonă şi care conform propriei declaraţii, se înarmase şi el cu o şipcă ruptă dintr-un gard.
Astfel înarmaţi cei doi fraţi au pornit spre locul unde sperau să-i găsească pe inamicii lor din aceea seară.
Primul care le-a ieşit în cale a fost martorul T.F., şi căruia partea vătămată B.R. i-a aplicat prin surprindere, o lovitură în cap cu bâta pe care o avea asupra sa.
La rândul său, inculpatul B.Ş., s-a îndreptat către ceilalţi doi membrii ai grupului, primul întâlnit fiind Ş.M.Z. pe care a încercat să îl lovească cu băţul (şipca) cu care era înarmat. Martorul a anticipat lovitura astfel că s-a lungit între maşinile printre care se deplasa scăpând nevătămat pentru că lovitura de băţ s-a oprit în cupolele respectivelor autovehicule.
Inculpatul B.Ş. şi-a continuat deplasarea către ultimul membru al grupului şi principalul său duşman (inculpatul B.C.) pe care a reuşit să îl lovească cu băţul cu care era înarmat peste braţe şi peste cap.
Constatând că se afla într-o situaţie dificilă (era singur), inculpatul B.C. a reuşit să se desprindă de atacul inculpatului B.Ş. şi s-a îndreptat în fugă înspre şosea (D.J.) pentru a scăpa de atacul agresorilor săi.
Din acea direcţie venea însă partea vătămată B.R., ambii neatenţi la ce se întâmplă în jur: inculpatul B.C. era preocupat să scape de atacul inculpatului B.Ş., iar partea vătămată B.R. era încă sub impresia atacului reuşit dat asupra lui T.F.
În aceste circumstanţe cei doi s-au trezit faţă în faţă, la o distanţă prea mică pentru ca B.R. să se mai poată folosi de bâta cu care era înarmat, iar inculpatul B.C. să-şi poată evita adversarul. De aceea, când partea vătămată a ridicat braţul înarmat pentru a lovi, inculpatul B.C. şi-a lovit scurt, de trei ori, adversarul cu un cuţit pe care îl avea asupra sa după care a fugit de la locul faptei.
După ce a sesizat că a fost "înţepat", B.R. a renunţat la luptă, simţind treptat că îşi pierde din puteri.
A urmat o încercare timidă de urmărire a inculpatului B.C. de către cei doi fraţi cărora li s-a alăturat şi cumnatul acestora, martorul S.M., eşuată însă.
La locul faptei au sosit organele de poliţie care au securizat zona şi au luat măsura ca B.R. să fie transportat la spital.
Pe acest fond de frustrare, pentru că B.C. scăpase, iar B.R. suportase răni destul de grave din partea aceluiaşi inculpat, B.Ş. şi martorul S.M. au încercat să-şi îndrepte furia către singurul membru al grupului B.C. care se mai afla în zonă, respectiv martorul T.F. În acest scop, inculpatul B.Ş. a scos un cuţit din buzunar cu care l-a ameninţat pe acesta cu moartea, fără însă a folosi acel obiect. Această situaţie de fapt este confirmată de T.F. şi de martorul M.D., şef de post în comuna S. şi care a intervenit pentru calmarea spiritelor.
La rândul său, S.M. s-a dedat la ameninţări la adresa lui T.F. pe care, se pare, l-ar fi lovit şi cu un obiect contondent găsit în zonă (un băţ). Este de altfel singura implicare a martorului S.M. în conflict, reţinută de instanţă.
Conform declaraţiilor martorilor, conflictul care a debutat cu agresarea lui T.F. şi s-a sfârşit cu vătămarea lui B.R. s-a desfăşurat în întregime în una dintre parcările discotecii şi nu a durat mai mult de 2 - 3 minute.
Urmare a acţiunilor infracţionale ale celor trei inculpaţi trimişi în judecată a rezultat vătămarea corporală a numitului T.F., care a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 8 - 9 zile de îngrijiri medicale (situaţie de fapt reţinută în Sentinţa penală nr. 2/F/2013 din 14 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa); vătămarea corporală a inculpatului parte vătămată B.C., care a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 8 - 9 zile de îngrijiri medicale şi a părţii vătămate B.R., care a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 25 - 30 de zile de îngrijiri medicale, cu punerea în primejdie a vieţii.
În privinţa acestei părţi vătămate Serviciul de Medicină Legală Ialomiţa a întocmit raportul de primă expertiză medico-legală pe baza actelor medicale nr. 3080/A1/405 din 24 octombrie 2012 care a concluzionat că B.R. a prezentat la data de 22/23 septembrie 2012 leziuni traumatice care s-au putut produce prin acţiunea unui corp înţepător-tăietor, posibil cuţit.
A necesitat 25 - 30 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii traumatismului.
Leziunile traumatice suferite - plaga penetrantă hemitorace drept -complicate cu hemopneumotorax drept care au necesitat intervenţie chirurgicală de urgenţă - pleurostomă minimă dreapta - au pus viaţa victimei în primejdie.
Situaţia de fapt a fost reţinută de prima instanţă în baza întregului material probator administrat în cauză.
Instanţa de fond a apreciat ca inculpaţii din cauză, aşa cum a fost aceasta disjunsă, au dat declaraţii, dar au avut un comportament procesual diferit.
Astfel, dacă inculpatul B.Ş. a început prin a nega participarea la incident şi, în special, la agresarea şi vătămarea inculpatului parte vătămată B.C., a sfârşit prin a avea o atitudine sinceră, de recunoaştere şi regret a faptelor. Prin această atitudine, acest inculpat a contribuit, în opinia acestei instanţe, la aflarea adevărului în cauză.
A relatat inculpatul incidentul din discotecă, teama care i-a fost indusă de B.C. şi dorinţa iniţială de a fugi şi a scăpa de o corecţie pe care o anticipa.
A recunoscut că a revenit asupra primei porniri şi a hotărât, împreună cu fratele său, să se răzbune pe membrii grupului B.C., pe care îi consideră vinovaţi în egală măsură de hărţuirea sa.
Cât îl priveşte pe inculpatul parte vătămată B.C. prima instanţă a constatat la acesta o atitudine procesuală incorectă, de negare a evidenţei şi de victimizare permanentă.
Inculpatul parte vătămată B.C. a negat existenţa conflictului iniţial din discotecă şi intenţia sa de a-i aplica lui B.Ş. o corecţie în seara zilei de 22/23 septembrie 2012.
Cât priveşte incidentul care s-a soldat cu vătămarea lui B.R., inculpatul B.C. a susţinut că în timp ce era atacat de fraţii B.R şi B.Ş., a reuşit să se apropie de pieptul lui B.R. pentru a-l împiedica pe acesta să-l mai lovească cu bâta cu care era înarmat. În aceste momente, B.Ş. a încercat să-l lovească cu un cuţit pe care îl avea asupra sa dar, din cauza eschivelor sale, B.Ş. şi-a înjunghiat din greşeală fratele.
Instanţa de fond a apreciat drept nesinceră această versiune a incidentului prezentată de inculpat pentru că nu este relatată de niciunul dintre martorii ascultaţi în cauză.
Astfel, toate declaraţiile martorilor converg sub un aspect: agresiunea fraţilor B.R. şi B.Ş. asupra membrilor grupului B.C. s-a materializat în lovituri aplicate de la distanţa pe care o permitea lungimea obiectelor contondente cu care erau înarmaţi primii şi nimeni nu a relatat că a văzut, în această fază a conflictului, cuţit în mâna lui B.Ş.
Cu două excepţii, nicio persoană audiată în cauză nu a declarat că a văzut cuţit în mâna lui B.C., sau că a sesizat momentul în care B.R. a fost înjunghiat şi de către cine.
În aceste circumstanţe instanţa de fond, pe baza interpretării logice a tuturor elementelor probatorii a căutat să găsească o explicaţie logică a unui fapt pozitiv şi necontestat: în cursul incidentului B.R. a fost înjunghiat de trei ori în zona pieptului.
În acţiunea de explicare logică a consecinţelor incidentului, prima instanţă a plecat de la o împrejurare pe care nu o contestă nimeni: incidentul din seara zilei de 22/23 septembrie 2012, petrecut în prezenţa a peste 50 de persoane, a avut ca protagonişti pe fraţii B.R. şi B.Ş. pe de o parte şi pe inculpatul B.C. pe de altă parte.
În condiţiile descrise şi prin înlăturarea, cu motivarea expusă mai sus, a variantei oferite în apărare de B.C. s-a reţinut că singura explicaţie logică este aceea că B.R. a fost înjunghiat de B.C. şi aceasta chiar dacă niciun martor nu a declarat că l-a văzut pe inculpat făcând lucrul de care este acuzat.
Prima instanţă a avut în vedere rapiditatea cu care s-au desfăşurat evenimentele, numărul relativ mare de persoane aflate la locul faptei, pe timp de noapte şi, deloc de neglijat, faptul că incidentul a cunoscut trei etape: în discotecă, în parcarea discotecii şi agresarea lui T.F. de către S.M. şi B.Ş. după ce B.C. părăsise zona, iar B.R. era căzut la pământ. S-a justificat astfel, în viziunea primei instanţe, faptul că martorii nu au sesizat momentul înjunghierii lui B.R.
Singurele persoane care au declarat că l-au văzut pe inculpatul B.C. când l-a înjunghiat pe B.R. sunt martorul minor B.G. (nepotul victimei) şi partea vătămată însăşi.
Apărarea inculpatului B.C. a solicitat înlăturarea de la pronunţarea hotărârii a declaraţiei martorului minor ca fiind nesinceră şi părtinitoare însă instanţa de fond a respins această cerere apreciind că inculpatul B.C. se face vinovat de săvârşirea faptei prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175, lit. i) C. pen. anterior în dauna părţii vătămate B.R., apreciind drept neîntemeiată cererea de achitare, pentru această infracţiune, în baza art. 11, pct. 2, lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. anterior.
La fel a fost apreciată şi cererea inculpatului B.C. de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior cu aplicarea dispoziţiilor art. 44 alin. (2) C. pen. anterior .
Potrivit art. 44 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvârşită în stare de legitimă apărare.
Este în legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc.
De esenţa legitimei apărări este existenţa agresiunii, a unui atac care pune în pericol grav persoana sau drepturile acesteia, ori un interes obştesc şi care creează necesitatea unei acţiuni de apărare imediată, adică o înlăturare a atacului înainte ca acesta să vatăme valorile ameninţate.
Potrivit legii, pentru ca atacul să legitimeze o acţiune de apărare acesta trebuie să fie un atac material, direct, imediat şi injust.
De asemenea, şi fapta săvârşită în stare de legitimă apărare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii, respectiv să fi fost necesară pentru înlăturarea atacului şi să fie proporţională cu gravitatea atacului.
Instanţa de fond a apreciat că, în cauză, nu sunt îndeplinite nici condiţiile la atac şi nici cele referitoare la apărare, situaţia de fapt arătând că în seara zilei de 22/23 septembrie 2012, cel care a căutat confruntarea (evident, în alţi termeni), a fost tocmai inculpatul B.C. care, prin acţiunea lui provocatoare, a determinat, sub toate aspectele, incidentele care au urmat. Pe baza aceloraşi probe s-a constatat că apărarea folosită de către inculpat nu a fost neapărat necesară pentru înlăturarea atacului (avea posibilitatea să plece de la locul faptei) şi oricum a fost excesivă raportat la termenii în care a fost purtat atacul. În aceste circumstanţe s-a apreciat drept evident că inculpatul B.C. nu s-a aflat în situaţia reglementată de art. 44 alin. (2) C. pen. anterior.
Instanţa de fond a apreciat însă drept întemeiată cererea inculpatului B.C. de reţinere a circumstanţei atenuante prev. de art. 73 lit. a) şi b) C. pen. anterior.
Astfel, spre deosebire de "excesul de apărare" reglementat de art. 44 alin. (3) C. pen. anterior, "excesul scuzabil" nu este asimilat cu legitima apărare, ci constituie o circumstanţă atenuantă legală, potrivit art. 73 lit. a) C. pen. anterior şi constă în depăşirea limitelor legitimei apărări, atunci când nu este cauzată de tulburare sau temere.
În opinia legii, excesul scuzabil desemnează acea ripostă exagerată care nu este determinată de starea de tulburare sau temere provocată de atac ci, eventual, de sentimentul de indignare sau de mânie provocate de atac.
Instanţa de fond a apreciat că inculpatul B.C. a acţionat în această din urmă ipoteză.
Pentru a ajunge la această concluzie s-a avut în vedere conflictul în întregul său şi că nu se poate "izola" din succesiunea faptelor numai ultima parte a evenimentelor.
Inculpatul B.C. avea posibilitatea să evite atacul şi să părăsească locul incidentului, dar nu a făcut acest lucru.
Această conduită a lui a determinat prima instanţă să aprecieze că B.C., în momentul în care a ajuns faţă în faţă cu B.R. nu s-a aflat într-o stare de tulburare sau temere provocată de atac întrucât, în seara respectivă inculpatul B.C. a căutat confruntarea, iar atacul lui B.R. i-a dat ocazia să se manifeste.
Depăşirea limitei unei apărări proporţionale cu atacul suportat (excesul scuzabil) a fost provocată în cazul lui B.C. de sentimentul de mânie, de duşmănie, care alimentează vechiul conflict dintre părţi şi a vrut să stabilească, de ce nu, cine este mai tare în această ecuaţie a violenţelor.
În ceea ce priveşte solicitarea de condamnare a celor doi inculpaţi şi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. anterior, prima instanţă a reţinut că pentru a se putea reţine agravanţa de la alin. (2) al art. 321 C. pen. anterior este necesar să se fi tulburat grav liniştea şi ordinea publică.
S-a reţinut că evenimentele din 22/23 septembrie 2012, petrecute în exteriorul discotecii SC "D.J." SRL din S., în prezenţa a peste 50 de persoane, au tulburat liniştea şi ordinea publică şi au adus atingere bunelor moravuri în sensul dispoziţiilor art. 321 C. pen. anterior, însă faptele nu au avut consecinţele arătate în alin. (2) al art. 321 C. pen. anterior, întrucât persoanele prezente în discotecă au ieşit din incintă înainte ca incidentele propriu-zise să se declanşeze.
S-a mai avut în vedere durata scurtă a incidentului şi rapiditatea acţiunilor au făcut ca mare parte din persoanele prezente să nu sesizeze, în timp real, vătămarea gravă suferită de B.R.
Deşi acţiunile inculpaţilor au produs o tulburare a liniştii şi ordinii publice şi o vătămare a bunelor moravuri (a fost întrerupt programul de discotecă, imaginile cu beligeranţii care se loveau au provocat repulsie şi poate teamă unora dintre persoanele prezente, imaginea cu B.R. înjunghiat etc.), s-a apreciat ca acestea nu au fost de natură să producă consecinţele grave despre care face vorbire textul de lege mai sus arătat.
De aceea, pentru vătămările minore aduse relaţiilor sociale care privesc liniştea şi ordinea publică, instanţa de fond a considerat că faptele inculpaţilor întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. anterior, făcând aplicarea dispoziţiilor art. art. 334 C. proc. pen. anterior privind schimbarea încadrării juridice.
Prima instanţă a reţinut că, în drept, fapta inculpatului parte vătămată B.C. care în seara zilei de 22/23 septembrie 2012, pe fondul unei duşmănii mai vechi, a aplicat trei lovituri de cuţit în zona pieptului părţii vătămate B.R., producându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 25 - 30 zile de îngrijiri medicale cu punerea vieţii în primejdie întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. anterior cu aplicarea art. 73 lit. a) C. pen. anterior.
S-a apreciat că, fapta aceluiaşi inculpat parte vătămată, care în aceeaşi dată, în calitate de participant la conflictul desfăşurat în zona discotecii SC " D.J." SRL S., a contribuit la tulburarea liniştii şi ordinii publice întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea şi liniştii şi ordinii publice prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen. anterior.
În privinţa faptei inculpatului B.Ş. care în seara zilei de 22/23 septembrie 2012, a aplicat mai multe lovituri cu un corp contondent inculpatului parte vătămată B.C., cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 8 - 9 zile îngrijiri medicale, prima instanţă a considerat că aceasta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau alte violenţe prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen.
S-a apreciat de către instanţa de fond că, fapta aceluiaşi inculpat care, în calitate de participant la conflictul desfăşurat în zona discotecii "D.J." SRL S., a contribuit la tulburarea ordinii şi liniştii publice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii şi ordinii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.
Fapta aceluiaşi inculpat care în seara zilei de 22/23 septembrie 2012, în loc public a purtat fără drept un cuţit a fost apreciată ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
La individualizarea pedepselor instanţa de fond a ţinut seama de dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute în partea generală a codului şi legea specială, de gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, de persoana infractorului, precum şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Astfel, s-a avut în vedere gravitatea ridicată a faptelor reţinute în sarcina celor doi inculpaţi, gravitate dată de circumstanţele în care au fost produse (în loc public, cu implicarea mai multor persoane în actele de violenţă, cu tulburarea ordinii şi liniştii publice) şi de consecinţele pe care vătămările provocate le-au avut asupra părţilor vătămate şi în special asupra părţii vătămate B.R.
S-a ţinut seama şi de motivaţiile avute în vedere de părţi la declanşarea şi desfăşurarea ostilităţilor, fără a scăpa din vedere însă faptul că nimeni nu este îndreptăţit să-şi facă dreptate singur precum şi de persoana inculpaţilor, ambii persoane tinere, integrate social, B.C. cu antecedente penale, iar B.Ş. infractor primar şi cu atitudini diametral opuse în cursul procesului penal.
S-a reţinut ca inculpatul B.C. a avut o atitudine constantă de negare a săvârşirii infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175, lit. i) C. pen. şi a rolului avut în declanşarea incidentului din seara zilei de 22/23 septembrie 2012. Pentru toate cele ce preced, instanţa priveşte acest comportament procesual ca pe unul nesincer, de îngreunare a aflării adevărului şi care nu are de-a face cu exercitarea onestă a dreptului la apărare.
Atitudinea de nerecunoaştere a inculpatului nu a fost reţinută ca o circumstanţă agravantă, dar nici ca motiv de reţinere a unor circumstanţe atenuante, aşa cum s-a solicitat în apărare.
Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Ialomiţa a întocmit la solicitarea instanţei un referat de evaluare în privinţa inculpatului parte vătămată B.C. Din concluziile finale ale referatului, instanţa de fond a reţinut că inculpatul poate reacţiona în orice situaţie violent; că abilităţile rezolutive şi sociale deficitar dezvoltate, tiparele de gândire problematice şi gestionarea necorespunzătoare a pornirilor agresive îl pot determina pe acesta să mai comită fapte cu violenţă; lipsa empatiei faţă de victimă şi minimalizarea consecinţelor comiterii infracţiunilor şi externalizarea culpei se constituie aspecte care-l pot predispune pe inculpat la comiterea de infracţiuni similare.
În privinţa perspectivelor de integrare în societate, consilierul cu probaţiunea a remarcat că inculpatul B.C., pe fondul unei agresivităţi crescute şi a unui autocontrol scăzut, comite fapte cu violenţă, că au fost perioade de timp din viaţa sa în care a demarat procesul schimbării comportamentale, dar a intrat din nou în faza de recădere. S-a arătat că resursele sale personale reprezentante de nivelul său educaţional şi experienţa lucrativă acumulată, pot permite reinserţia sa în câmpul muncii.
Faţă de toate acestea instanţa de fond a apreciat că pedepse cu închisoarea, orientate spre minimul special, cu executare în regim de detenţie, respectă toate criticile generale prevăzute de art. 72 C. pen. şi sunt apte să conducă la realizarea scopurilor prevăzute de legiuitor în art. 52 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa şi inculpatul B.C.
În motivarea apelului Ministerul Public a solicitat înlăturarea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 73 lit. a) C. pen. anterior reţinută de prima instanţă în favoarea inculpatului B.C., cu aplicarea unei pedepse corespunzătoare, proporţională cu gravitatea faptei. S-a arătat că, pentru a se reţine art. 73 lit. a) C. pen. anterior este necesar a se constata că inculpatul se afla în legitimă apărare, că a depăşit limitele acesteia şi că depăşirea nu s-a produs sub imperiul tulburării sau temerii ci din alte cauze, iar din datele cauzei rezultă că cel care a căutat confruntare a fost inculpatul care, prin acţiunea lui provocatoare, a determinat incidentele care au urmat.
Atacul lui B.R. a fost, de fapt, o ripostă la atitudinea violentă, şicanatoare a lui B.C. din acea seară şi din trecut, între cei implicaţi existând o stare conflictuală mai veche.
S-a învederat de asemenea omisiunea primei instanţe de a deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului B.C. durata reţinerii de 24 ore, din 23 septembrie 2012 până la 24 septembrie 2012.
Un al treilea motiv de apel invocat de parchet a fost reprezentat de greşita schimbare de către instanţa de fond a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina celor doi inculpaţi din infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. anterior în infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. anterior.
S-a arătat că scandalul s-a produs în loc public, în discoteca în care se aflau circa 50 persoane, cu implicarea a cel puţin cinci persoane înarmate cu bâte şi cuţite, în urma căruia a rezultat un număr de 3 răniţi, reţinându-se în sarcina inculpaţilor pe lângă o infracţiune de tentativă la omor calificat, două infracţiuni de loviri şi alte violenţe şi una de port ilegal de cuţit.
În motivarea apelului declarat de inculpatul B.C. s-a învederat faptul că se impune achitarea acestuia în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. anterior, cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. anterior rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. anterior, având în vedere contradicţiile existente între declaraţiile martorilor şi caracterul echivoc al probatoriului administrat în cauză cu privire la această infracţiune.
S-a învederat şi faptul că pedeapsa aplicată de către instanţa de fond este greşit individualizată sub aspectul cuantumului şi a modalităţii de individualizare impunându-se reindividualizarea acesteia de către instanţa de control judiciar prin reducerea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului către minimul special, cu reţinerea art. 73 lit. a) şi b) C. pen. anterior, iar ca modalitate de executare suspendarea executării potrivit art. 81 sau 861 C. pen. anterior.
Prin Decizia penală nr. 380/A din 17 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, au fost admise apelurile declarate de Ministerul Public şi inculpatul B.C., numai sub aspectul greşitei deduceri a perioadei reţinerii şi arestării preventive din pedeapsa inculpatului B.C., restul criticilor fiind apreciate ca neîntemeiate.
Pentru a decide astfel, instanţa de prim control judiciar a reţinut că potrivit raportului de primă expertiză medico-legală nr. 3080/A1/405 din 24 octombrie 2012 al Serviciul de Medicină Legală Ialomiţa partea vătămată B.R. a prezentat la data de 22/23 septembrie 2012 leziuni traumatice care s-au putut produce prin acţiunea unui corp înţepător-tăietor, posibil cuţit şi care au necesitat 25 - 30 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, punând în pericol viaţa victimei.
Potrivit acestui raport de expertiză medico-legală leziunile traumatice suferite de partea vătămată B.R. în urma contactului violent cu inculpatul B.C., au fost: plagă penetrantă hemitorace drept complicată cu hemopneumotorax drept care a necesitat intervenţie chirurgicală de urgenţă, pleurostomă minimă dreapta.
Faţă de aceste leziuni traumatice (trei plăgi, una nepenetrantă în partea stângă şi două penetrante în partea dreaptă a pieptului) reţinute în concluziile raportului de expertiză medico-legală, Curtea a exclus varianta propusă de inculpatul B.C. care a susţinut că în timp ce era atacat de fraţii B.R. şi B.Ş., a reuşit să se apropie de pieptul lui B.R. pentru a-l împiedica pe acesta să-l mai lovească cu bâta cu care era înarmat, moment în care B.Ş. a încercat să-l lovească cu un cuţit pe care îl avea asupra sa dar, din cauza eschivelor sale, B.Ş. şi-a înjunghiat din greşeală fratele.
În situaţia în care partea vătămată B.R. ar fi fost înjunghiată accidental de fratele acesteia (B.Ş.) ar fi existat o singură plagă pe corpul părţii vătămate şi nu trei astfel de plăgi care pun în evidenţă repetarea loviturii de cuţit, exclud culpa (greşeala) şi relevă intenţia aplicării loviturilor.
În plus, această versiune prezentată de inculpatul B.C. nu este relatată de niciunul dintre martorii ascultaţi în cauză.
Mai mult, versiunea prezentată de partea vătămată B.R. care a susţinut că loviturile de cuţit i-au fost aplicate de inculpatul B.C. a fost confirmată de martorul minor B.G., coroborându-se în mod logic cu probele analizate anterior.
La evaluarea versiunii prezentate de inculpatul B.C., Curtea a avut în vedere şi concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică privind detecţia comportamentului simulat nr. 263184 din 28 noiembrie 2013 întocmit de IGPR, din care rezultă faptul că răspunsurile inculpatului B.C. la întrebările relevante cauzei (tu eşti persoana care a înjunghiat pe partea vătămată B.R.?) au provocat modificări specifice comportamentului simulat.
S-a stabilit în mod corect de către instanţa de fond şi încadrarea juridică dată faptelor pentru care s-a dispus condamnarea inculpaţilor, acestea întrunind elementele constitutive ale infr. prev. de art. 20 C. pen. anterior rap. la art. 174 - 175, lit. i) C. pen. anterior şi art. 321 alin. (1) C. pen. anterior în cazul inculpatului B.C. şi ale infr. prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., art. 180 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 în cazul inculpatului B.Ş.
Curtea a apreciat ca neîntemeiată critica formulată de Ministerul Public cu privire la greşita schimbare de către instanţa de fond a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina celor doi inculpaţi din infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. anterior în infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. anterior.
În acest sens Curtea a constatat că inculpaţii B.R., B.Ş. şi B.C. au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. 463/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomiţa, înregistrat la Tribunalul Ialomiţa sub nr. 4573/98/2012.
În cauza penală nr. 4573/98/2012, Tribunalul Ialomiţa, prin Sentinţa penală nr. 2/F din 14 ianuarie 2013, rămasă definitivă prin neapelare la data de 29 ianuarie 2013, cu aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. anterior, a dispus, în baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. anterior în infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. anterior, text în baza căruia l-a condamnat pe inculpatul B.R., disjungând soluţionarea cauzei privind pe inculpatul parte vătămată B.C. şi inculpatul B.Ş.
După disjungere cauza a fost înregistrată la Tribunalul Ialomiţa sub nr. 151/98/2013 din 14 ianuarie 2013.
În condiţiile în care prin Sentinţa penală nr. 2/F din 14 ianuarie 2013, rămasă definitivă prin neapelare, inculpatul B.R. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. anterior, fapta constând în implicarea, alături de inculpaţii B.Ş. şi B.C., în conflictul violent desfăşurat în apropierea discotecii din comuna S., ar fi inechitabil ca în prezenta cauză acelaşi conflict sa fie încadrat de instanţă în disp. art. 321 alin. (2) C. pen. anterior deci în alte dispoziţii legale decât cele reţinute prin hotărârea definitivă anterior menţionată [art. 321 alin. (1) C. pen. anterior].
În plus acţiunile inculpaţilor au avut efecte minore asupra relaţiilor sociale care privesc liniştea şi ordinea publică şi nu au fost de natură să producă consecinţele grave despre care face vorbire, apte a fi încadrate din punct de vedere juridic în disp. art. 321 alin. (2) C. pen. anterior
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate, aspect solicitat a fi analizat pe calea apelului, Curtea constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen., la stabilirea pedepselor aplicate celor doi inculpaţi ţinând seama de criteriile generale de individualizare, respectiv de dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate prin lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, de gradul de pericol social al faptelor, rezonanţa negativă pe care astfel de fapte o au în comunitatea în care trăiesc părţile, dar şi de datele personale ale inculpaţilor astfel cum au fost acestea prezentate pe larg în sentinţa primei instanţe.
Curtea nu poate reţine critica Ministerului Public în sensul greşitei reţineri de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 73 lit. a) C. pen. anterior privind depăşirea limitelor legitimei apărări în favoarea inculpatului B.C.
Spre deosebire de "excesul de apărare" sau "excesul justificat", prevăzut în art. 44 alin. (3) C. pen., care este asimilat cu legitima apărare, şi are ca principală caracteristică depăşirea limitelor unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul, din cauza tulburării sau temerii sub imperiul căreia s-a aflat cel ce a săvârşit fapta pentru a înlătura atacul, depăşirea limitelor legitimei apărări "excesul scuzabil" nu este asimilat cu legitima apărare, ci constituie o circumstanţă atenuantă legală potrivit art. 73 lit. a) C. pen. şi constă în depăşirea limitelor legitimei apărări, atunci când nu este cauzată de tulburare sau temere.
Legea a socotit excesul de apărare, atunci când nu este datorat tulburării sau temerii, şi nu este deci asimilat cu legitima apărare, ca o circumstanţă atenuantă legală, cunoscută ca "exces scuzabil", prevăzută în art. 73 lit. a) C. pen.
Excesul scuzabil desemnează acea ripostă exagerată care nu este determinată de starea de tulburare sau temere provocată de atac, ci eventual de sentimentul de indignare, de mânie, de revoltă în faţa violenţei nejustificate.
Pornind de la analizarea acestor dispoziţii legale, pe baza probelor administrate, Curtea apreciază ca în prezenta cauză acţiunea inculpatului B.C. s-a desfăşurat în condiţiile existenţei circumstanţei atenuante prevăzute în art. 73 lit. a) C. pen.
În acest sens Curtea a reţinut că, în momentul în care partea vătămată B.R. a sosit cu tractorul în apropierea discotecii, înarmat fiind cu o bâtă de lemn, inculpatul B.C. avea posibilitatea să evite atacul şi să părăsească locul incidentului însă nu a făcut acest lucru.
Prin urmare, în momentul în care a ajuns faţă în faţă cu B.R. inculpatul B.C. nu s-a aflat într-o stare de tulburare sau temere provocată de atac întrucât, în seara respectivă, tocmai el fiind acela care a căutat confruntarea.
În acord cu prima instanţă, Curtea a constatat că riposta exagerată a inculpatului nu a fost determinată de o pretinsă stare de tulburare sau temere provocată de atac, ci de sentimentul de mânie, de duşmănie, care alimentează vechiul conflict dintre părţi.
În raport cu cele reţinute Curtea a constatat că, în mod întemeiat, a apreciat prima instanţă că fapta inculpatului B.C. de a aplica trei lovituri de cuţit părţii vătămate B.R. a fost săvârşită în condiţiile depăşirii limitelor legitimei apărări, circumstanţă atenuantă prev. de art. 73 lit. a) C. pen. anterior.
Având în vedere aceste considerente, în raport cu gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite de inculpatul B.C. (tentativa la infracţiunea de omor calificat - infracţiune îndreptată împotriva vieţii persoanei) şi cu împrejurările comiterii acesteia (în public), Curtea a apreciat că scopul educativ şi preventiv al pedepsei, poate fi atins numai cu executarea pedepsei în regim privativ de liberate, nefiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 81 C. pen. anterior sau de art. 861 C. pen. anterior.
Drept urmare, Curtea a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului B.C. este proporţională cu gravitatea ridicată a faptei şi cu împrejurările concrete de comitere a acesteia, astfel cum au fost evidenţiate, corespunzând scopului său legal, punitiv şi educativ-preventiv definit în art. 52 C. pen. anterior.
Curtea a apreciat însă drept întemeiată critica formulată de Ministerul Public şi inculpatul B.C. cu privire la omisiunea primei instanţe de a deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului B.C. durata reţinerii de 24 ore, din 23 septembrie 2012 până la 24 septembrie 2012.
Astfel, potrivit ordonanţei emise la 23 septembrie 2012, faţă de inculpatul B.C. s-a dispus măsura preventivă a reţinerii pe o durata de 24 ore, din 23 septembrie 2012 până la 24 septembrie 2012, perioadă de timp care, în baza art. 88 C. pen. anterior trebuie dedusă din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului.
Cu privire la latura civilă, Curtea a constatat faptul că în mod legal au fost admise acţiunile civile formulate de părţile civile S.J.U. Slobozia şi S.U.U. Bucureşti, acordându-li-se acestora despăgubiri civile reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părţilor vătămate B.R. şi B.C.
În legătură cu acţiunile civile formulate de inculpatul parte vătămată B.C. şi partea vătămată B.R. s-a reţinut în mod întemeiat faptul că, urmare a vătămărilor suferite în urma conflictului violent în care au fost implicate, cele două părţi vătămate au suferit prejudicii morale, fiind admise în parte, proporţional cu contribuţia fiecăreia la desfăşurarea incidentelor.
Curtea a apreciat de asemenea că suma de 10.000 RON acoperă prejudiciul moral suferit de B.R. iar cea de 2.000 RON prejudiciul moral suferit de B.C.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B.C.
La termenul de judecată din 4 februarie 2014, fiind prezent personal în faţa Înaltei Curţi, recurentul inculpatul B.C. asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat C.M.L., a învederat instanţei că îşi retrage recursul formulat şi a solicitat să se ia act de manifestarea sa de voinţă.
Având în vedere împrejurarea că la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare noul cod de procedură penală, potrivit căruia calea ordinară de atac a recursului este suprimată, incidente în cauză, cu privire doar la instituţia retragerii recursului, vor fi dispoziţiile vechiului cod de procedură penală.
Aşa fiind, având în vedere dispoziţiile art. 3854 alin. (2) cu referire la art. 369 C. proc. pen. anterior, potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanţa de recurs, oricare dintre părţi îşi poate retrage calea de atac declarată în condiţiile arătate în textul de lege menţionat, constatând îndeplinite cerinţele respective, Înalta Curte urmează a lua act de voinţa valabil exprimată a recurentului privind retragerea recursului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul B.C. împotriva Deciziei penale nr. 380/A din 17 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 24 septembrie 2012 la 04 februarie 2014.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 04 februarie 2014.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 450/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 438/2014. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
