ICCJ. Decizia nr. 477/2014. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 477/2014

Dosar nr. 2276/120/2013

Şedinţa publică din 7 februarie 2014

Deliberând asupra recursurilor declarate de inculpatul C.I. şi G.M. în calitate de reprezentant legal al părţii vătămate A.M.M.. împotriva Deciziei penale nr. 179 din data de 25 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.

Prin Sentinţa penală nr. 229 din 10 iunie 2013 a Tribunalului Dâmboviţa au fost condamnaţi inculpaţii:

- C.I. la pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen., art. 320 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 83 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 83 alin. (1) C. pen., a fost revocată suspendarea condiţionată a pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 6 din 06 ianuarie 2012 a Judecătoriei Pucioasa, definitivă prin nerecurare, şi s-a dispus executarea în întregime a acesteia alături de cea aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute în total 7 ani şi 2 luni închisoare şi pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

Conform art. 71 C. pen. s-a aplicat şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului C.I., iar potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reţinerii şi a arestării preventive începând cu data de 11 februarie 2013 la zi.

- F.D. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. e) C. pen., pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 320 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. c) C. pen.

Potrivit art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. e) C. pen.

În temeiul art. 86¹ - art. 86² şi art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani şi 6 luni, iar în baza art. 86³ alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. raportat la art. 83 C. pen.

În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 17/U din 12 februarie 2013 emis de către Tribunalul Dâmboviţa, dacă nu mai este arestat în altă cauză.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reţinerii şi a arestării preventive a inculpatului F.D. de la data de 11 februarie 2013 la zi.

- A.M. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. e) C. pen., pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. c) C. pen.

Potrivit art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen.

În temeiul art. 86 - art. 86 şi art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 4 ani şi 6 luni, iar în baza art. 86³ alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa: să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. raportat la art. 83 C. pen.

În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 18/U din 12 februarie 2013 emis de către Tribunalul Dâmboviţa, dacă nu mai este arestat în altă cauză.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reţinerii şi a arestării preventive a inculpatului A.M. de la data de 11 februarie 2013 la zi.

B.C. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) raportat la art. 76 lit. c) C. pen. şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 320 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) raportat la art. 76 lit. d) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul, să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. e) C. pen.

Conform dispoziţiilor art. 81 - 82 şi art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor pe durata termenului de încercare de 3 ani. Totodată, s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 alin. (1) C. pen.

- M.C.; B.G.; B.M.M.; N.M. şi B.F.B. la pedeapsa de câte 3 luni închisoare fiecare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 198 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 320 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) raportat la art. 76 lit. d) C. pen.

Potrivit art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpaţilor pedeapsa accesorie a interziceri exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. e) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 81 - 82 şi art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată fiecăruia pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 3 luni şi s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 alin. (1) C. pen.

Sub aspectul laturii civile, în baza dispoziţiilor art. 14 - 15 alin. (1), art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de către partea civilă A.M.M., aflată în Centrul de Servicii Sociale "F.C." Târgovişte din cadrul D.G.A.S.P.C. Dâmboviţa şi au fost obligaţi inculpaţii C.I., F.D., A.M. şi B.C., în solidar, la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de daune morale către aceasta.

De asemenea, conform art. 118 lit. a) C. pen. şi art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea următoarelor: a sumei de 300 RON de la inculpaţii C.I., F.D. şi A.M., obţinuţi de aceştia în urma exploatării sexuale a părţii vătămate A.M.M.; a autoturismului marca O.A. de culoare albastră, cu numărul de înmatriculare X aparţinând inculpatului A.M., folosit de inculpaţi la transportarea părţii vătămate în vederea practicării prostituţiei, asupra căruia s-a instituit sechestrul asigurător prin ordonanţa nr. 15/D/P/2013 a D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dâmboviţa.

Pentru a pronunţa Sentinţa penală nr. 229 din 10 iunie 2013, Tribunalul a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 15/D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Dâmboviţa s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor C.I., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 83 alin. (1) C. pen.; F.D. şi A.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001; B.C., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi art. 198 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; M.C.; B.G.; B.M.M.; N.M. şi B.F.B.. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 198 alin. (3) C. pen.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că partea vătămată A.M.M. a domiciliat împreună cu mama sa şi soţul acesteia, însă, în toamna anului 2012 s-au certat, situaţie în care aceasta a locuit o bună perioadă de timp în imobilul deţinut de mătuşa sa C.M. şi de inculpatul C.I.

În toată această perioadă, inculpatul C.I. zis "B." a întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată şi, mai mult decât atât, profitând de starea minorei, i-a făcut în mod frecvent propunerea de a întreţine relaţii sexuale pe bani cu diferiţi bărbaţi, inducându-i ideea că în acest fel va putea să aibă banii ei, bani cu care să-şi poată cumpăra un apartament într-un timp foarte scurt.

La sfârşitul anului 2012 partea vătămată s-a mutat în oraşul P. şi a locuit cu tatăl său, până la jumătatea lunii ianuarie 2013. În această perioadă inculpatul C.I. zis "B." a contactat-o telefonic în repetate rânduri pentru a-i propune să întreţină relaţii sexuale cu diferiţi bărbaţi.

În după-amiaza de 14 ianuarie 2013 inculpatul C.I. s-a întâlnit cu inculpaţii F.D. şi A.M., acesta din urmă fiind proprietarul unui autoturism marca O.A. cu nr. de înmatriculare X. F.D. cunoştea mai mulţi tineri pe raza comunei R.A., astfel încât cei trei au hotărât să o contacteze pe partea vătămată minoră A.M.M., să-i propună să întreţină relaţii sexuale contra cost cu diferiţi bărbaţi şi în acest scop să o transporte pe raza comunei R.A.

Astfel, inculpatul F.D. a luat legătura telefonic cu o parte dintre inculpaţi, spunându-le că vor veni în localitatea lor cu o fată pentru a întreţine relaţii sexuale. În jurul orelor 18,30 cei trei inculpaţi s-au deplasat în oraşul P. cu autoturismul marca O.A. cu nr. de înmatriculare X condus de inculpatul A.M. şi, conform înţelegerii, au preluat-o pe partea vătămată. În municipiul Târgovişte, cei trei inculpaţi au oprit la o farmacie de unde inculpatul A.M. a cumpărat mai multe cutii cu prezervative. Ajunşi în localitatea R.A. cei trei inculpaţi, însoţiţi de partea vătămată, au mers la barul "L.M.", unde s-au întâlnit şi au discutat cu inculpaţii B.C., M.C. şi B.G., care îi aşteptau (conform înţelegerii anterioare). Aceştia au hotărât de comun acord să meargă la locuinţa lui B.C. zis "A.M.", unde să întreţină contra cost relaţii sexuale cu minora.

La locuinţa lui B.C., C.I. a rămas împreună cu minora şi cei trei "clienţi", iar F.D. şi A.M. au mers cu autoturismul la un alt bar din localitate, de unde i-au preluat pe inculpaţii B.M.M., N.M. şi B.F.B., de asemenea, pentru a întreţine relaţii sexuale cu fata.

Toţi cei şase inculpaţi au întreţinut relaţii sexuale normale cu minora, fiecare dintre ei plătindu-le inculpaţilor (celor 3) suma de câte 50 RON. În momentul întreţinerii relaţiilor sexuale, inculpaţii au folosit prezervativele achiziţionate de A.M. din municipiul Târgovişte. Banii strânşi de la cei şase clienţi au stat la inculpatul A.M., care ulterior i-a împărţit cu ceilalţi doi inculpaţi şi cu partea vătămată. Inculpaţii au precizat, în ceea ce priveşte vârsta victimei A.M.M. că este în jur de 16 - 17 ani şi că scopul pentru care aceasta a întreţinut relaţii sexuale cu ei a fost obţinerea de bani.

Raportul de expertiză medico-legală nr. 75/V din 1 martie 2013 emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Dâmboviţa a concluzionat faptul că partea vătămată A.M.M. prezintă o dezvoltare corespunzătoare vârstei de 14 - 15 ani.

În rechizitoriu s-a apreciat că, în drept, faptele inculpaţilor C.I. zis "B.", F.D. şi A.M., care au racolat-o, transportat-o şi exploatat-o sexual pe partea vătămată A.M.M., în vârstă de 14 ani, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Fapta inculpatului B.C. zis "A.M." care, la 14 ianuarie 2013, împreună cu alte persoane a găzduit-o în vederea exploatării sexuale pe partea vătămată A.M.M., în vârstă de 14 ani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, iar fapta aceluiaşi inculpat care, în seara de 14 ianuarie 2013, în timp ce se afla în locuinţa sa din comuna R.A.. judeţul Dâmboviţa, a întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată A.M.M., despre care avea reprezentarea că este minoră, relaţii sexuale ce au fost determinate de plata sumei de 50 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii M.C.. B.G., B.M.M.. N.M. şi B.F.B., procurorul a apreciat că, în drept, faptele acestora care, în seara zilei de 14 ianuarie 2013, în timp ce se aflau în locuinţa inculpatului B.C. din comuna R.A., judeţul Dâmboviţa. au întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată A.M.M., despre care aveau reprezentarea că este minoră, relaţii sexuale ce au fost determinate de oferirea a câte 50 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen.

Prin acelaşi act de sesizare, faţă de A.M.M. s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 328 alin. (1) C. pen. întrucât în speţă au fost aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (aceasta neacţionând din punct de vedere subiectiv cu forma de vinovăţie specifică infracţiunii de prostituţie).

În cursul urmăririi penale partea vătămată A.M.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 RON reprezentând daune morale cauzate de suferinţele fizice şi psihice pricinuite de activitatea infracţională a inculpaţilor.

Situaţia de fapt a fost stabilită prin: procesul-verbal de sesizare din oficiu, declaraţiile inculpaţilor, ale părţii vătămate, ale martorilor, raportul de constatare medico-legală întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Dâmboviţa, raportul întocmit de către Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane - Centrul Regional Ploieşti, procesele-verbale de conducere în teren şi procesele-verbale de constatare a unor situaţii de fapt întocmite de lucrătorii de poliţie.

Prin rechizitoriu s-a solicitat aplicarea confiscării speciale conform art. 118 C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 678/2001, referitoare la măsura de siguranţă a confiscării speciale a sumelor de bani obţinute de inculpaţi în urma exploatării sexuale a părţii vătămate A.M.M. şi a autoturismului marca O.A. de culoare albastră, cu număr de înmatriculare X aparţinând inculpatului A.M., folosit de inculpaţi la transportarea părţii vătămate în vederea practicării prostituţiei, asupra căruia s-a dispus instituirea sechestrului asigurător prin ordonanţa nr. 15/D/P/2013 a D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dâmboviţa.

Inculpaţii C.I., F.D. şi A.M. au fost trimişi în judecată în stare de arest preventiv, fiind arestaţi pe o perioadă de 29 de zile, în baza încheierii nr. 10 din 12 februarie 2013 a Tribunalului Dâmboviţa pronunţată în Dosarul nr. 1512/120/2013, începând cu data de 12 februarie 2013, pe numele acestora fiind emise mandatele de arestare preventivă nr. 16/U din 12 februarie 2013, nr. 17/U din 12 februarie 2013 şi nr. 18/U din 12 februarie 2013.

După înregistrarea dosarului la instanţă, s-a procedat la verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive, conform dispoziţiilor art. 300¹ şi 300 C. proc. pen., apreciindu-se că temeiurile care au determinat arestarea impun şi în continuare privarea acestora de libertate, fiind incidente atât dispoziţiile art. 143, cât şi cele ale art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Inculpaţii B.C., M.C., B.G.. B.M.M.. N.M. şi B.F.B. au fost trimişi în judecată în stare de libertate. Potrivit dispoziţiilor art. 290 alin. (2) C. proc. pen., tribunalul a declarat şedinţă secretă pe tot parcursul procesului, considerând că susţinerile părţilor pot aduce atingere demnităţii, moralei şi vieţii intime a părţii vătămate, care este minoră.

După constatarea regularităţii actului de sesizare a instanţei, fiind audiată, partea vătămată A.M.M., în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, a reprezentatului legal şi a psihologului din cadrul D.G.A.S.P.C. Dâmboviţa, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.000 RON reprezentând daune morale.

În şedinţa din data de 05 iunie 2013, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpaţii C.I., F.D.. A.M., B.C., M.C., B.G., B.M.M., N.M. şi B.F.B., în prezenţa apărătorilor, au învederat instanţei că au înţeles să beneficieze de procedura prevăzută de art. 320 C. proc. pen.

Instanţa a procedat la ascultarea inculpaţilor C.I., F.D., A.M., B.C., M.C., B.G., B.M.M., N.M. şi B.F.B., care au declarat că recunosc în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare, în sarcina lor şi nu solicită administrarea altor probe, înţelegând să se judece pe baza probelor deja existente la dosar din cursul urmăririi penale, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere. La acelaşi termen de judecată, faţă de susţinerile inculpaţilor, ale apărătorilor, de actele şi lucrările dosarului, apreciindu-se suficiente probele administrate, în conformitate cu prevederile art. 339 C. proc. pen., s-a constatat terminată cercetarea judecătorească, acordându-se cuvântul în dezbateri potrivit art. 340 din acelaşi cod.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut ca situaţie de fapt că în toamna anului 2012 partea vătămată A.M.M., în urma unor discuţii cu mama sa, şi-a mutat domiciliul la mătuşa sa. C.M., unde locuia şi inculpatul C.I., până la sfârşitul anului 2012 când s-a mutat în oraşul P. la locuinţa tatălui său.

În toată această perioadă inculpatul C.I., profitând de situaţia în care se afla minora, i-a făcut frecvent propuneri de a întreţine relaţii sexuale pe bani cu diferiţi bărbaţi, inducându-i ideea că în acest fel va putea să aibă banii ei, bani cu care să-şi poată cumpăra un apartament. C.I., F.D. şi A.M. au mers în oraşul P. cu autoturismul condus de către inculpatul A.M. şi, au luat partea vătămată pe care au dus-o în localitatea R.A., la locuinţa inculpatului B.C., unde B.M.M., N.M. şi B.F.B. au întreţinut relaţii sexuale contra cost cu minora. Inculpaţii B.C., M.C., B.G., B.M.M., N.M. şi B.F.B. au plătit câte 50 RON, sumă ce a fost împărţită între inculpaţii C.I., F.D., A.M. şi partea vătămată. Cu ocazia audierilor, inculpaţii au precizat că în ceea ce priveşte vârsta părţii vătămate A.M.M., deşi aceasta le-a spus că are 19 ani, ei au apreciat că are înjur de 16 - 17 ani.

Astfel, instanţa a apreciat că recunoaşterile inculpaţilor C.I., F.D. şi A.M., care la data de 14 ianuarie 2013 au racolat-o, au transportat-o şi au exploatat-o sexual pe partea vătămată A.M.M., despre care cunoşteau că este minoră, se coroborează cu declaraţiile inculpatului B.C. care a relatat că a găzduit-o în vederea exploatării sexuale pe minoră şi a întreţinut relaţii sexuale cu aceasta, cât şi cu declaraţiile inculpaţilor M.C.. B.G., B.M.M., N.M. şi B.F.B. care în seara zilei de 14 ianuarie 2013, în timp ce se aflau în locuinţa inculpatului B.C., din comuna R.A., judeţul Dâmboviţa, au întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată, despre care aveau reprezentarea că este minoră, relaţii sexuale ce au fost determinate de oferirea a câte 50 RON.

Tribunalul a motivat că aceste declaraţii se coroborează cu procesul-verbal de sesizare din oficiu, declaraţiile părţii vătămate A.M.M., ale martorilor N.B.A., N.I., N.M.M., N.F., care au relatat că cei trei inculpaţi C.I., A.M. şi F.D. au venit în ianuarie 2013 la barurile "L.M." şi la cel proprietatea lui N.M., situate în comuna R.A., pentru a racola persoane cu care partea vătămată să întreţină relaţii sexuale contra cost şi că în seara de 14 ianuarie 2013 au acceptat să întreţină astfel de relaţii cu partea vătămată inculpaţii M.C., B.G.. B.M.M., N.M.. B.F.B. şi B.C.; cu raportul de constatare medico-legală întocmite de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Dâmboviţa care concluzionează faptul că "A.M.M. prezintă o dezvoltare corespunzătoare vârstei de 14 - 15 ani", raportul întocmit de către Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane - Centrul Regional Ploieşti, procesele-verbale de conducere în teren, procesele-verbale de constatare a unor situaţii de fapt întocmite de lucrătorii de poliţie şi procesele-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală.

Potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, infracţiunea de trafic de minori presupune "recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unor minori, în scopul exploatării acestora", fără a mai fi necesare şi alte cerinţe suplimentare cum se cere în cazul art. 12 din aceeaşi lege ce priveşte traficul de persoane, neavând relevanţă faptul că minora şi-ar fi dat acordul pentru a fi traficată.

Sub aspectul elementului material al laturii obiective, infracţiunea de trafic de minori cere un conţinut alternativ, putând fi realizat prin cele cinci modalităţi distincte anterior enunţate.

Prin recrutare se înţelege acţiunea de racolare, de atragere, de instigare, de ademenire a minorului, în scopul exploatării acestuia, acţiunea de transportare presupune deplasarea victimei traficului de minori dintr-un loc în altul, prin diferite mijloace de locomoţie, în scopul exploatării acesteia, iar găzduirea sau primirea presupune adăpostirea unui minor într-o locuinţă. Raportând aceste modalităţi alternative prin care se poate săvârşi infracţiunea de trafic de minori la situaţia în speţă, astfel cum rezultă aceasta din probatoriul administrat în faza urmăririi penale, s-a apreciat că s-a făcut dovada existenţei elementului material al laturii obiective în cazul inculpaţilor C.I.. F.D., A.M. şi B.C.

Tribunalul a constatat că inculpaţii C.I., F.D. şi A.M. au recrutat-o pe partea vătămată A.M.M., care este lipsită de o situaţie materială satisfăcătoare, cu un nivel scăzut de pregătire, fără un minim necesar de cunoştinţe, ceea ce a făcut-o uşor de convins, cu atât mai mult cu cât este minoră, fiind determinată să practice prostituţia prin promisiunea unei vieţi mai bune şi a unui câştig uşor.

Tribunalul a mai reţinut că faptele săvârşite de către inculpaţi au fost comise cu vinovăţie, sub forma intenţiei directe, aceştia prevăzând rezultatul faptelor lor şi urmărind producerea lui prin comiterea acelor acţiuni, astfel cum cer dispoziţiile art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen.

În baza probelor administrate în cauză, s-a constatat că faptele inculpaţilor C.I., F.D. şi A.M., care la data de 14 ianuarie 2013 au recrutat-o (doar C.I.), au transportat-o şi exploatat-o sexual pe partea vătămată A.M.M., în vârstă de 14 ani, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

De asemenea, faptele inculpatului B.C. care la 14 ianuarie 2013 a găzduit-o în vederea exploatării sexuale pe partea vătămată şi a întreţinut relaţii sexuale cu aceasta, despre care avea reprezentarea că este minoră, relaţii sexuale ce au fost determinate de oferirea sumei de 50 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen.

În ceea ce priveşte faptele inculpaţilor M.C., B.G., B.M.M., N.M. şi B.F.B. care în seara zilei de 14 ianuarie 2013, în timp ce se aflau în locuinţa inculpatului B.C., din comuna R.A., judeţul Dâmboviţa, au întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată, despre care aveau reprezentarea că este minoră, relaţii sexuale ce au fost determinate de oferirea a câte 50 RON, s-a apreciat că în drept întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen.

Conform art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., tribunalul a stabilit în concret cuantumul pedepselor, după ce vor fi reduse în prealabil cu o treime limitele pedepselor prevăzute de dispoziţiile de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi art. 198 alin. (3) C. pen. La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor C.I., F.D., A.M., B.C., M.C., B.G., B.M.M., N.M. şi B.F.B., au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, reduse cu o treime conform dispoziţiilor art. 320 alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise, numărul actelor materiale de recrutare, transport şi găzduire a părţii vătămate de către primii patru inculpaţi, precum şi circumstanţele personale ale acestora.

Având în vedere criteriile arătate cât şi contribuţia inculpatului C.I. la comiterea infracţiunilor, faptul că acesta este cel care a racolat-o, transportat-o şi exploatat-o pe partea vătămată A.M.M., deşi îi era rudă, fiind văr cu mama minorei, însuşindu-şi o parte din sumele obţinute de aceasta din practicarea prostituţiei, pe de o parte, şi pe de altă parte că acesta a avut un comportament sincer în faţa instanţei, recunoscând şi regretând faptele comise, tribunalul i-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea orientată către minimul special prevăzut de textul de lege incriminator, astfel cum au fost redus ca urmare a aplicării art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., într-un cuantum corespunzător, apt pentru a atinge scopul preventiv educativ şi sancţionator al pedepsei aşa cum acesta este prevăzut în art. 52 C. pen.

Sub aspectul individualizării modalităţii de executare a pedepsei, instanţa de fond a apreciat că scopul preventiv educativ şi sancţionator al pedepsei ce îi va fi aplicată inculpatului poate fi atins numai prin privarea de libertate a acestuia.

Conform art. 65 C. pen., instanţa de fond a interzis inculpatului C.I., ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi e) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, ce s-a executat după executarea pedepsei principale.

Potrivit fişei de cazier judiciar, Tribunalul a reţinut că inculpatul C.I. a săvârşit fapta pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză, în condiţiile în care mai fusese condamnat prin Sentinţa penală nr. 6 din 06 ianuarie 2012, în Dosarul nr. 1795/2011 al Judecătoriei Pucioasa, definitivă prin nerecurare, la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare, ce i-a fost suspendată condiţionat potrivit art. 81 C. pen.

Astfel, tribunalul, în conformitate cu art. 83 alin. (1) C. pen., a dispus revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în întregime pedeapsa, care nu se contopeşte cu pedeapsa ce va fi aplicată pentru noua infracţiune. În baza art. 71 C. pen., a fost interzis aceluiaşi inculpat exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi e) C. pen. de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la executarea pedepsei.

Având în vedere Ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dâmboviţa nr. 15/D/P/2013 din data de 11 februarie 2013, prin care s-a dispus reţinerea inculpatului C.I. pe o perioadă de 24 de ore, de la 11 februarie 2013 până la 12 februarie 2013, când s-a dispus arestarea preventivă, în temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen., tribunalul a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 11 februarie 2013 la zi.

În conformitate cu art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului C.I., determinat de aceleaşi considerente pentru care măsura a fost dispusă - comiterea unei infracţiuni prevăzută de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, îndreptată împotriva unora dintre cele mai importante valori sociale referitoare la libertatea de voinţă şi acţiune, precum şi la demnitatea şi integritatea corporală, a sănătăţii şi vieţii, şi existenţa unor probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii F.D. şi A.M., la individualizarea pedepselor aplicate, tribunalul a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise, numărul actelor materiale de racolare, transport şi exploatare sexuală a părţii vătămate, despre care cunoşteau faptul că este minoră, precum şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, care sunt căsătoriţi şi au copii minori în întreţinere, nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, au avut o conduită bună anterior săvârşirii faptelor şi îşi câştiga existenţa prin muncă, primul ocupându-se cu comerţul cu animale, iar cel de-al doilea fiind angajat ca muncitor calificat la SC P.C. SRL.

Faţă de cele constatate, s-a apreciat că scopul educativ şi sancţionator al pedepselor poate fi atins şi prin aplicarea unor pedepse sub minimele speciale prevăzute de textele de lege incriminatoare, astfel cum au fost reduse prin aplicarea dispoziţiilor art. 320 C. proc. pen., şi ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzute art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu efectele prevăzute de dispoziţiile art. 76 C. pen.

Conform art. 65 C. pen., tribunalul a interzis inculpaţilor F.D. şi A.M., ca pedepse complementare, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi e) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, ce s-a executat după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis aceloraşi inculpaţi exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi e) C. pen. de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la executarea pedepsei.

Sub aspectul individualizării modalităţii de executare a pedepselor, tribunalul a apreciat că scopul preventiv-educativ şi sancţionator al pedepselor aplicate inculpaţilor poate fi atins şi fără executarea acestora şi că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpaţi, ţinând seama de comportamentul lor anterior comiterii faptelor, astfel cum rezultă din caracterizările şi actele depuse în circumstanţiere la dosar.

Constatând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 86¹ alin. (1) lit. a) - c) C. pen., mărimea pedepsei, faptul că inculpaţii nu au mai fost condamnaţi anterior şi având în vedere persoana acestora, tribunalul a dispus suspendarea executării pedepselor aplicate sub supraveghere, pe durata termenelor de încercare stabilite potrivit art. 86 C. pen.

În temeiul art. 86 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpaţii F.D. şi A.M. să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.

Conform art. 86 alin. (2) C. pen., s-a dispus comunicarea măsurilor de supraveghere Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa şi s-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. raportat la art. 83 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen.

Conform art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaţilor F.D. şi A.M., aflaţi în stare de arest în Penitenciarul Mărgineni, de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 17/U din 12 februarie 2013 şi nr. 18/U din 12 februarie 2013 emise de către Tribunalul Dâmboviţa, dacă nu mai sunt arestaţi în altă cauză, iar potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reţinerii şi a arestării preventive a inculpaţilor de la data de 11 februarie 2013 la zi.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului B.C., tribunalul a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, gradul de pericol social concret al faptelor comise, contribuţia avută la comiterea infracţiunii, precum şi circumstanţele personale ale acestuia, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut un comportament adecvat normelor de convieţuire socială anterior săvârşirii faptelor, are în întreţinere un copil minor, conform certificatului de naştere depus la dosar şi este pensionat pe caz de boală, fiind diagnosticat cu hidronefroză şi operat la ambii rinichi.

Faţă de conduita anterioară săvârşirii faptelor şi persoana inculpatului care s-a prezentat de câte ori a fost chemat în faţa autorităţilor judiciare şi a înlesnit descoperirea celorlalţi participanţi, tribunalul a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., cu efectele prevăzute de dispoziţiile art. 76 C. pen.

În raport de aceste criterii, s-a dispus condamnarea inculpatului B.C., la pedepse orientate sub minimele speciale prevăzute de textele de lege incriminatoare, astfel cum au fost reduse prin aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.

Întrucât inculpatul a comis infracţiunile reţinute în sarcina sa în concurs real, s-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., iar în baza art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite anterior, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea.

Conform art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi e) C. pen. de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la executarea pedepsei.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului B.C., tribunalul a apreciat că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni, având în vedere că nu are antecedente penale, iar potrivit caracterizărilor depuse la dosar acesta este în relaţii bune cu vecinii, este respectuos, avea o conduită bună înainte de săvârşirea infracţiunilor, îşi câştigă existenţa în mod cinstit, având în întreţinere un copil minor pe care îl creşte singur întrucât fosta sa soţie este plecată de 2 ani în Italia.

Constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 alin. (1) C. pen., mărimea pedepsei, faptul că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior şi ţinând seama de persoana acestuia, tribunalul a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate, pe durata termenului de încercare stabilit potrivit art. 82 C. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 83 C. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor care reglementează revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în caz de săvârşire în interiorul termenului de încercare a unei noi infracţiuni.

În conformitate cu art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii M.C., B.G., B.M.M., N.M. şi B.F.B., având în vedere criteriile generale de individualizare anterior reţinute, probele în circumstanţiere administrate prin care au făcut dovada unei bune conduite înainte de săvârşirea faptelor, precum şi faptul că s-au prezentat de fiecare dată când au fost chemaţi în faţa autorităţilor judiciare, comportarea sinceră în cursul procesului, ce a dus la descoperirea tuturor participanţilor, tribunalul a reţinut în favoarea acestora circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., cu efectele prevăzute de art. 76 C. pen.

În raport de aceste criterii, tribunalul a dispus condamnarea inculpaţilor la pedepse orientate sub minimele speciale prevăzute de textele de lege incriminatoare, astfel cum au fost reduse prin aplicarea dispoziţiilor art. 320 alin. (7) C. proc. pen. şi reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.

Totodată, în conformitate cu art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpaţilor şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen.

Sub aspectul individualizării modalităţii de executare a pedepselor, convingerea instanţei de fond a fost aceea că reeducarea celor cinci inculpaţi poate avea loc şi fără executarea pedepselor în regim de detenţie, prin stimularea eforturilor de autoeducare de care vor trebui să dea dovadă în termenul de încercare, aplicabile fiind în cauză art. 81 C. pen., care reglementează suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate, având în vedere persoana inculpaţilor care nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, contribuţia avută de aceştia la săvârşirea faptelor şi atitudinea manifestată ulterior comiterii acestora.

S-a stabilit termen de încercare în conformitate cu dispoziţiile art. 82 C. pen., iar potrivit art. 83 C. pen. s-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor care reglementează revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în caz de săvârşire în interiorul termenului de încercare a unei noi infracţiuni.

Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, tribunalul a constatat că partea vătămată A.M.M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.000 RON reprezentând daune morale.

În urma examinării materialului probator, tribunalul a apreciat că părţii vătămate i-a fost cauzat un prejudiciu moral prin alterarea percepţiei cu privire la demnitatea şi integritatea corporală şi a sănătăţii, deformând concepţia părţii vătămate despre relaţiile de familie şi obţinerea unor câştiguri prin muncă cinstită, astfel încât s-a considerat că suma de 1.000 RON acordată cu acest titlu este de natură să-i atenueze disconfortul ce i-a fost creat prin acţiunile inculpaţilor C.I., F.D., A.M. şi B.C.

Pentru acest considerent, în temeiul art. 14 - 15 alin. (1), art. 346 alin. (1) C. proc. pen., tribunalul a admis în parte acţiunea civilă formulată de către partea civilă A.M.M. şi i-a obligat pe inculpaţii C.I., F.D., A.M. şi B.C., în solidar, la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de daune morale către aceasta.

Având în vedere declaraţiile inculpaţilor, ale martorilor N.B.A., N.I., N.M.M., N.F. şi ale părţii vătămate A.M.M. din care a rezultat că inculpaţii C.I., F.D. şi A.M. au obţinut de pe urma exploatării sexuale a părţii vătămate suma de 300 RON, în temeiul art. 118 lit. a) C. pen. şi art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea acestei sume.

Întrucât transportarea părţii vătămate A.M.M. în vederea practicării prostituţiei s-a efectuat cu autoturismul marca O.A. de culoare albastră, cu numărul de înmatriculare X aparţinând inculpatului A.M., în temeiul dispoziţiilor art. 118 lit. a) C. pen. şi art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, tribunalul a dispus confiscarea acestuia.

Conform dispoziţiilor art. 191 C. proc. pen., l-a obligat pe inculpatul C.I. la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.000 RON, în care sunt incluse şi cheltuielile efectuate în cursul urmăririi penale, precum şi onorariul apărătorului desemnat acestuia din oficiu, în cuantum de 400 RON, care va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Dâmboviţa.

Potrivit art. 191 C. proc. pen., i-a obligat pe inculpaţii F.D., A.M. şi B.C., la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 700 RON, în care sunt incluse şi cheltuielile efectuate în cursul urmăririi penale.

Având în vedere că încă de la primul termen de judecată - 15 aprilie 2013 s-a prezentat apărătorul ales al inculpatului B.C., respectiv avocat D.B., moment la care delegaţia apărătorului din oficiu a încetat, s-a apreciat că nu se poate susţine că apărătorul desemnat din oficiu i-ar fi asigurat acestuia asistenţa juridică, motiv pentru care tribunalul a respins cererea formulată de apărătorul desemnat din oficiu inculpatului - avocat L.C., privind acordarea onorariului proporţional cu timpul alocat studiului dosarului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel partea vătămată A.M.M. prin reprezentant legal G.M. şi inculpatul C.I.

În motivarea scrisă a apelului, partea vătămată a criticat hotărârea primei instanţe atât sub aspectul laturii penale cât şi sub aspectul laturii civile. Referitor la acţiunea penală, partea vătămată a susţinut că, deşi inculpaţii sunt trimişi în judecată pentru fapte grave, numai inculpatul C.I. a fost condamnat la închisoare cu executare efectivă.

Pentru faptele comise toţi inculpaţii trebuiau condamnaţi la pedeapsa privativă de libertate cu executare, deoarece în caz contrar s-ar încuraja asemenea acţiuni ilicite. Totodată, inculpaţii au cunoscut că profită de starea victimei, şi au dorit să obţină sume de bani de pe urma obligării la întreţinerea de raporturi contra cost ori să beneficieze de servicii sexuale. Partea vătămată a mai arătat că unii inculpaţi sunt persoane violente (F.D. şi M.C.) şi au exercitat presiuni şi ameninţări asupra sa. Reprezentantul părţii vătămate a solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor şi executarea lor efectivă, în special pentru inculpatul A.M., F.D. şi M.C. Reprezentantul părţii vătămate a arătat că daunele morale acordate părţii vătămate sunt într-un cuantum infim (1.000 RON), deşi prin faptele comise asupra sa i s-a adus un grav prejudiciu, prin faptul că partea vătămată a suferit traume psihice de pe urma faptelor inculpaţilor.

Apelantul inculpat C.I. a criticat cuantumul pedepsei aplicate de prima instanţă, considerându-l prea mare în condiţiile în care s-a comis infracţiunea, în sensul că nu a exercitat ameninţări sau violenţe asupra părţii vătămate, ci doar a transportat-o cu autoturismul, iar partea vătămată a mai avut anterior relaţii sexuale, fiind propunerea ei să se prostitueze.

Prin Decizia penală nr. 179 din 25 septembrie 2013 Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de partea vătămată A.M.M., prin reprezentant legal G.M., împotriva Sentinţei penale nr. 229 din 10 iunie 2013 a Tribunalului Dâmboviţa.

A desfiinţat în parte, în latură civilă, sentinţa apelată şi pronunţând o nouă hotărâre, a majorat daunele morale acordate părţii vătămate A.M.M. de la 1.000 RON la 2.000 RON.

A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei apelate.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.I. împotriva aceleiaşi sentinţe.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C.I. perioada reţinerii şi arestării preventive de la 11 februarie 2013, la zi şi a menţinut măsura arestării preventive a acestuia.

A obligat apelantul inculpat C.I. la plata sumei de 700 cheltuieli judiciare către stat, din care 400 RON, onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru acesta, s-a avansa din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Prahova.

Examinând hotărârea atacată în raport de probele administrate în cauză, de criticile invocate dar şi din oficiu, conform art. 371 C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul părţii vătămate este fondat numai sub aspectul laturii civile.

Astfel, în ceea ce priveşte situaţia de fapt, Curtea a constatat că în faţa primei instanţe toţi inculpaţii au uzat de procedura simplificată prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen., recunoscând săvârşirea faptelor imputate şi nesolicitând administrarea altor probe.

În atare situaţie, Tribunalul a analizat existenţa la dosarul de urmărire penală a unor probe suficiente şi pertinente din care să rezulte că inculpaţii au comis faptele, iar acestea întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii imputate [art. 320 alin. (4) C. proc. pen.].

Din actele dosarului, Curtea a constatat, că la data de 14 ianuarie 2013 inculpatul C.I. de conivenţă cu inculpaţii A.M. şi F.D., au transportat-o pe partea vătămată minoră A.M.M. în localitatea R.A., judeţul Dâmboviţa, unde stabiliseră anterior cu ceilalţi inculpaţi să se întâlnească pentru a întreţine acte sexuale cu minora. Ajunşi în această localitate, toţi inculpaţii s-au întâlnit la barul "L.M.", de unde au plecat către locuinţa inculpatului B.C., locaţie în care au întreţinut acte sexuale cu partea vătămată minoră, plătind pentru aceste servicii sexuale câte 50 RON, bani împărţiţi între inculpaţii C.I., F.D., A.M. şi partea vătămată. Faptele comise de inculpaţi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 şi de art. 198 alin. (3) C. pen., aşa cum a reţinut şi prima instanţă.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, aspect criticat de partea vătămată cât şi de inculpatul C.I. Curtea a apreciat că Tribunalul a făcut o justă interpretare şi aplicare a criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, la individualizarea pedepsei s-a ţinut seama de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, reduse cu 1/3 conform art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., de gradul de pericol social al faptelor, de persoana inculpatului şi împrejurările săvârşirii infracţiunii.

Referitor la gradul de pericol social instanţa de fond a ţinut seama de criteriile prevăzute de art. 18 alin. (2) C. pen. şi anume modul şi mijloacele de săvârşire, urmarea produsă, scopul urmărit şi de împrejurările săvârşirii faptei.

Având în vedere aceste criterii Curtea a observat că inculpatul C.I., la care partea vătămată a locuit efectiv o perioadă (aceştia fiind rude) a profitat de naivitatea părţii vătămate, minoră în vârstă de 17 ani, propunându-i să întreţină relaţii sexuale contra cost cu alţi bărbaţi, cunoscând personal că minora a mai avut asemenea relaţii, dar fără a exercita ameninţări ori acte de violenţă asupra acesteia. Inculpaţii nu au exercitat acte de violenţă asupra minorei, dar au profitat de starea materială precară şi de faptul că familia nu se preocupa de situaţia fetei, aşa cum reiese din referatul de evaluare.

Tribunalul a subliniat faptul că inculpaţii C.I., F.D., A.M. şi B.C. au transportat-o şi au găzduit-o pe partea vătămată, lucru ce a condus la o diferenţiere în cuantumul pedepselor aplicate faţă de ceilalţi inculpaţi care numai au întreţinut relaţii sexuale contra cost cu partea vătămată. Totodată, s-a ţinut seama că inculpatul C.I. are antecedente penale şi se afla în termenul de încercare al suspendării condiţionate a pedepsei de 2 ani şi 6 luni aplicată prin Sentinţa penală nr. 6/2012 a Judecătoriei Pucioasa.

În legătură cu modalitatea de executare a pedepselor, criticată în apelul părţii vătămate, Curtea de apel reţine că, exceptându-l pe C.I. [pentru care nu sunt îndeplinite nici măcar condiţiile prevăzute de art. 81 alin. (1) lit. a) şi b) ori ale art. 86¹ alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.], în mod corect prima instanţă a dispus suspendarea condiţionată ori sub supraveghere, fiind îndeplinite cerinţele legale, iar scopul pedepsei a fost atins în cazul acestor inculpaţi şi fără privare de libertate, ţinând seama de contribuţia lor la săvârşirea faptei, de faptul că nu au mai fost condamnaţi pentru alte fapte penale şi au avut un comportament bun anterior săvârşirii infracţiunii. Din datele cauzei nu a rezultat că inculpaţii ar putea persevera pe cale infracţională pentru a se trage concluzia că scopul prevăzut de art. 52 C. pen. (prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni) nu s-ar putea realiza. Conduita bună anterioară avută de inculpaţii intimaţi a justificat şi reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., aşa cum a stabilit Tribunalul.

În ceea ce priveşte critica reprezentantului părţii vătămate referitoare la greşita apreciere a cuantumului daunelor morale, Curtea a considerat că aceasta este întemeiată. Prin faptele comise de către inculpaţi, deşi partea vătămată minoră nu a opus rezistenţă, fiind, după afirmaţiile unora dintre inculpaţi, de acord să aibă relaţii sexuale cu ei, instanţa a apreciat că i s-a adus totuşi un prejudiciu de ordin nepatrimonial, cel puţin din perspectiva imaginii care i s-a creat în colectivitate, pe fondul profilării de situaţia materială precară, naivitatea şi lipsa de cultură şi experienţă de viaţă a părţii vătămate.

Curtea a considerat că echitabil ar fi fost acordarea unor daune morale care să compenseze totuşi acest prejudiciu într-un cuantum mai ridicat, motiv pentru care a admis apelul părţii vătămate, prin reprezentant legal şi a majorat despăgubirile la suma de 2.000 RON.

Împotriva Deciziei penale nr. 179/2013 a Curţii de Apel Ploieşti au declarat recurs inculpatul C.I. şi recurenta parte vătămată A.M.M. prin reprezentant legal G.M.

Inculpatul C.I. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. cu privire la cuantumul sancţiunii aplicate. Faţă de abrogarea art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001, la data de 01 februarie 2014 recurentul a completat motivele de casare şi a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, respectiv Codul penal actual în ceea ce priveşte încadrarea juridică dată faptei şi sancţiunea aferentă. Referitor la celelalte instituţii incidente, art. 83 C. pen. anterior, pluralitatea de infracţiuni, art. 320¹ C. proc. pen. anterior, apărarea a arătat că dispoziţiile legii noi nu pot retroactiva, deoarece nu sunt mai favorabile, astfel încât urmează să se aplice, legea în vigoare la data săvârşirii faptei.

Recursul părţii vătămate nu a fost declarat în termen, fiind invocată excepţia tardivităţii căii de atac.

Analizând căile de atac declarate în cauză instanţa reţine următoarele:

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs. În consecinţă, instanţa urmează să analizeze atât respectarea termenul de declarare a căii de atac cât şi cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 385, art. 385 C. proc. pen. anterior.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii căii de atac declarată de partea vătămată, termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel (art. 385³ C. proc. pen. anterior). Pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, termenul curge de la pronunţare (art. 363 C. proc. pen. anterior). Conform menţiunilor din partea introductivă a Deciziei penale nr. 179/2013, A.M.M. şi G.M. au fost prezente la data de 25 septembrie 2013 astfel încât termenul de recurs a expirat la data de 07 octombrie 2013, iar calea de atac declarată în cauză 10 octombrie 2013 este tardivă.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii

Recurentul a criticat decizia în principal cu privire la individualizarea sancţiunii pe care a apreciat-o ca fiind contrară art. 72 C. pen. anterior, iar în subsidiar cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, solicitând aplicarea unei sancţiuni în limitele prevăzute de codul penal în vigoare, fără agravarea sancţiunii conform efectelor circumstanţei săvârşirii faptei de trei sau mai multe persoane împreună, precum şi aplicarea art. 83 C. pen. anterior în ceea ce priveşte pluralitatea de infracţiuni, respectiv art. 320¹ C. proc. pen. anterior cu privire la efectele recunoaşterii vinovăţiei.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la individualizarea sancţiunii în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, instanţa constată că modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunţării apelului, exclud posibilitatea analizei criticii formulate. Astfel, după data de 15 februarie 2013, cazul de casare de la art. 385⁹ pct. 14. C. proc. pen. anterior, permite instanţei să analizeze sancţiunea doar în ceea ce priveşte aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Abrogarea dispoziţiei referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare din art. 72 C. pen. anterior, decurge din limitarea căii de atac a recursului la probleme de drept. În acelaşi sens, Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. anterior, posibilitatea instanţei de recurs de a reaprecia faptele. Orice reformare a hotărârii pronunţate în apel este în consecinţă strict legată de aplicarea legii. În consecinţă, având în vedere că înlăturarea textului de lege din art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. anterior este echivalentă cu o limitare a cazurilor de casare, instanţa de recurs nu poate examina în cauza de faţă critica referitoare la individualizarea pedepselor în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior. Nici chiar în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile instanţa de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancţiunii, fiind obligată să reducă proporţional sancţiunea stabilită de instanţa de apel (către minimum, mediu, sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu, sau maximul special). Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa de recurs nu poate stabili o sancţiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanţa de apel a stabilit aceeaşi sancţiune către maximul special prevăzut de legea veche, aşa cum nu este posibilă nici situaţia inversă.

În ceea ce priveşte efectele abrogării art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi reincriminarea faptei de trafic de minori în art. 211 C. pen., instanţa de recurs constată că este în prezenţa situaţiei descrise de art. 5 C. pen. şi anume, aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Primul termen în recurs a fost stabilit aleatoriu la data de 18 martie 2014, însă instanţa a preschimbat data soluţionării cauzei la 04 februarie 2014. În speţă, de la data pronunţării deciziei din apel, 25 septembrie 2013 şi până la data soluţionării recursului au intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de faţă, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp şi cu privire la normele care guvernează traficul de persoane, a fost abrogat C. pen. anterior şi a intrat în vigoare un alt C. pen.

În examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de recurent instanţa de recurs urmează să analizeze:

a) Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat. În examinarea acestui criteriu, instanţa verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică:

b) Consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului. În examinarea acestui criteriu instanţa va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei;

c) Instituţiile autonome în raport de incriminare şi sancţiune. În cauza de faţă vor fi analizate art. 37 lit. a) C. pen. anterior, art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 83 alin. (1) C. pen. anterior.

Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat

Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.

Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeaşi unitate împiedică şi combinarea dispoziţiilor de favoare privitoare la circumstanţe agravante şi atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabileşte incriminarea şi se individualizează sancţiunea penală. Pentru a compara cele două legi instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din incriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.

Conform art. 94 din Legea nr. 187/2012, Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, se modifică după cum urmează: "la art. 2, (...) a) prin trafic de persoane se au în vedere faptele prevăzute la art. 210 şi 211 C. pen.; b) prin exploatarea unei persoane se au în vedere activităţile prevăzute la art. 182 C. pen.; c) prin victimă a traficului de persoane se înţelege persoana fizică, subiect pasiv al faptelor prevăzute la art. 210, 211, 264 şi 374 C. pen. sau al tentativei la una dintre aceste fapte, indiferent dacă participă sau nu în procesul penal în calitate de persoană vătămată. Art. 12, 13, 14¹ şi 15 - 19 din Legea nr. 678/2001 se abrogă."

Dată fiind abrogarea art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001 şi incriminarea traficului de minori în art. 211 C. pen., instanţa de recurs a comparat conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de legea veche (Legea nr. 678/2001) faţă de conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de legea nouă (Codul penal). Comparaţia este necesară pentru a verifica incidenţa art. 4 C. pen. şi art. 3 din Legea nr. 187/2013, respectiv situaţiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie, cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii.

Instanţa va analiza influenţa modificărilor legislative strict cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat recurentul şi pentru care s-a aplicat procedura recunoaşterii vinovăţiei, având în vedere că, deşi un text de lege cu aceeaşi denumire marginală se poate regăsi într-o altă lege, eliminarea unui element de care depindea caracterul penal doar pentru recurent conduce la dezincriminarea faptei faţă de acesta.

Art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001

"(...) (2) Traficul de persoane săvârşit în una dintre următoarele împrejurări:

a) de două sau mai multe persoane împreună; (...) constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi."

Art. 13 alin. (1) şi (3) teza 1 din Legea nr. 678/2001

"(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracţiunea de trafic de minori şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

(...) (3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt săvârşite în condiţiile prevăzute la art. 12 alin. (2) sau de către un membru de familie, pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (1), şi închisoare de la 10 ani la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (2) (...)"

Art. 210 C. pen. Traficul de persoane

"(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia, săvârşită:

a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;

b) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane;

c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimţământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane,

se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(...) (3)Consimţământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă."

Art. 211 Traficul de minori

"(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Dacă fapta a fost săvârşită în condiţiile art. 210 alin. (1) sau de către un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi."

Abrogarea textelor de lege care au stat la baza acuzaţiilor formulate în cauză nu este echivalentă cu dezincriminarea faptelor. Dezincriminarea operează in rem înlăturând răspunderea subiectului prin aceea că, fapta nu mai este prevăzută de legea penală, în timp ce modificarea textelor de lege incidente în cauză are în vedere o condiţie care dădea faptei în legea veche un caracter calificat. La 01 februarie 2014, data abrogării normelor de la art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001, a intrat în vigoare art. 211 C. pen., care cuprinde cu excepţia agravanţei săvârşirii faptei de trei sau mai multe persoane împreună toate celelalte elemente din acuzaţia pentru care a fost trimis în judecată. În ceea ce îl priveşte pe C.I., acuzaţia faţă de care a fost aplicată procedura recunoaşterii vinovăţiei a constat în racolarea, transportarea şi exploatarea sexuală a părţii vătămate A.M.M. în vârstă de 15 ani şi exploatarea acesteia de către trei persoane. Elementul material al laturii obiective în ceea ce îl priveşte pe C.I., respectiv recrutarea, transportarea, unui minor în scopul exploatării acestuia, nu prezintă diferenţe între art. 13 din Legea nr. 678/200 şi art. 211 C. pen. Renunţarea la elementul circumstanţial al săvârşirii faptei de trei sau mai multe persoane împreună (prevăzut în Legea nr. 678/2001), care dădea faptei comise de C.I. un caracter calificat, nu afectează existenţa infracţiunii în formă simplă, incriminată în art. 211 alin. (1) C. pen. Legea nouă, care suprimă o condiţie ce dădea faptei un caracter calificat, devine astfel mai favorabilă, deoarece conduce la reţinerea formei simple a infracţiunii de trafic de minori.

Caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei

Dacă legea nouă nu prevede o agravare a sancţiunii pentru fapta comisă înlăturând un element circumstanţial pe care legea veche îl prevedea şi astfel sancţiona fapta mai sever, se va aplica legea nouă reţinându-se încadrarea juridică a infracţiunii în varianta simplă. Comparaţia are loc, în acest caz, între legea veche care sancţionează fapta recurentului în limitele prevăzute pentru varianta agravată a infracţiunii şi legea nouă care sancţionează aceeaşi faptă în limitele prevăzute pentru varianta simplă a infracţiunii. Nu s-ar putea ajunge să se procedeze la o nouă comparaţie, de această dată între limitele de sancţionare a variantelor simple ale infracţiunii, deoarece această recomparare a regimului de sancţionare al aceleiaşi infracţiuni s-a făcut o dată, prin aceasta fiind satisfăcută obligaţia prevăzută în art. 5 C. pen., prin alegerea încadrării juridice în varianta simplă.

Atât în C. pen. anterior [art. 75 lit. a) C. pen. anterior] cât şi în C. pen. în vigoare [art. 77 lit. a) C. pen.], legiuitorul a prevăzut ca circumstanţă agravantă săvârşirea faptei de către mai multe persoane. Între cele două circumstanţe agravante prevăzute de legea veche şi de legea nouă nu există diferenţe. Instanţa de fond şi cea de apel nu au reţinut circumstanţa agravantă deoarece aceasta se regăsea în conţinutul calificat al infracţiunii de trafic de minori, astfel încât nu putea fi agravată sancţiunea de două ori în raport de acelaşi element de fapt. În consecinţă, faţă de preluarea circumstanţei din codul vechi în codul actual şi faţă de existenţa acesteia în acuzaţia iniţială ca element circumstanţial, la evaluarea în concret a caracterului mai favorabil al legii noi va fi avută în vedere circumstanţa agravantă prevăzută de art. 77 C. pen. şi efectele acesteia prevăzute de art. 78 C. pen. (se poate aplica o pedeapsă până la maximul special, iar dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor până la 2 ani, care nu poate depăşi o treime din acest maxim).

Faţă de cele ce preced, instanţa va compara efectele acuzaţiei din legea veche [art. 13 alin. (1) şi (3) teza I raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001] şi efectele acuzaţiei în legea nouă [art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.]. Legea veche prevedea o sancţiune de la 7 la 18 ani, iar legea nouă prevede o sancţiune de la 3 la 10 ani cu posibilitatea de creşte maximul la 12 ani. Sancţiunea individualizată de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel a fost egală cu minimul prevăzut de lege. Legea nouă care prevede un minimum de 3 ani este mai favorabilă faţă de legea veche care prevede un minimum de 7 ani astfel că legea nouă va retroactiva. Ca urmare a stabilirii legii noi ca lege mai favorabilă, conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.

Instituţiile autonome în raport de incriminare şi sancţiune decurgând din incriminare, respectiv art. 37 lit. a) C. pen. anterior, art. 320 alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 83 alin. (1) C. pen. anterior.

Principiul constituţional al aplicării legii penale mai favorabile presupune examinarea în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituţiile autonome. Examinarea cauzei cu privire la legea incidentă în cazul unor instituţii diferite de incriminare şi sancţiune este impusă de lege, jurisprudenţa Curţii Constituţionale:

- instituţii autonome definite atare în lege. Legea nr. 187/2012 stabileşte legea mai favorabilă distinct faţă de cea stabilită în raport de încadrarea juridică şi sancţiune în cazul recidivei (art. 9), pluralitatea de infracţiuni (art. 10), suspendarea condiţionată a executării pedepsei (art. 15, 22), măsuri educative (art. 17). Voinţa legiuitorului este clară şi neechivocă în aplicarea principiului constituţional al aplicării legii mai favorabile cu privire la situaţia concretă a persoanei acuzate, prin examinarea distinctă a instituţiilor incidente fiecărui caz în parte;

- instituţii autonome definite în jurisprudenţa: art. 320¹ C. proc. pen. (Decizia Curţii Constituţionale nr. 1483/2011, publicată în M. Of. nr. 853/2011, conform căreia în această materie principiul aplicării imediate a legii procesual penale nu poate înfrânge principiul constituţional al aplicării legii penale mai favorabile).

Aplicarea legii penale mai favorabile în raport de instituţiile care funcţionează autonom a fost discutată în doctrină şi practică încă din anul 1936. Vintilă Dongoroz în Codul penal adnotat din 1936 arăta că "aplicarea legii mai blânde exclude implicit legea mai severă. Nu este deci îngăduit a se îmbina dispoziţiunile unei legi cu ale celeilalte pentru a se obţine un rezultat mai favorabil, fiindcă aceasta ar însemna crearea pe cale de aplicaţiune a unei a treia lege (lex tertia) ceea ce nu este admis. Odată însă fapta stabilită şi pedeapsa fixată conform uneia din legi se poate recurge la instituţiunile cari funcţionează independent din cealaltă lege, dacă ele sunt mai favorabile infractorului". Aceeaşi idee este regăsită şi în Codul penal comentat şi adnotat - 1969, T. Vasiliu, D. Pavel etc. şi este dezvoltată de doctrină - George Antoniu, Costică Bulai în Practica judiciară penală. vol. I, paginile 32 - 41, Constantin Mitrache în Explicaţii preliminare ale noului C. pen. pag. 76 paragraful 1, pag. 77.

Aplicarea legii penale mai favorabile în cadrul fiecărei instituţii autonome nu contravine principiului legalităţii, nu este creată o lex tertia. Lex tertia apare atunci când sunt preluate condiţiile de existenţă ale unei instituţii dintr-o lege, iar efectele aceleiaşi instituţii sunt preluate dintr-o altă lege. Lex tertia presupune combinarea dispoziţiilor de favoare în cadrul aceleiaşi instituţii juridice din legi diferite. Prin lex tertia se au în vedere acele situaţii prin care condiţiile unui fapt juridic sunt separate de efectele aceluiaşi fapt juridic, nu şi aplicarea unor legi diferite cu privire la instituţii juridice diferite (fapte juridice diferite), dar în mod unitar cu privire la condiţiile de existenţă ale unei instituţii (faptul juridic) şi efectele acelei instituţii (faptul juridic).

Conform Constituţiei României, legea penală mai favorabilă retroactivează. În aplicarea acestui principiu legea nouă nu trebuie să devină sub niciun aspect una defavorabilă, pentru că legea penală mai favorabilă se apreciază în raport de situaţia persoanei acuzată într-o cauză penală sau contravenţională, după caz.

În aplicarea acestui principiu, în raport de Legea nr. 187/2012 care stabileşte modalitatea aplicării autonome a legii penale mai favorabile într-un anumit număr de cazuri concrete, mecanismul aplicării legii penale mai favorabile în cadrul unor instituţii autonome este incident în speţă cu privire la efectele recunoaşterii vinovăţiei, respectiv recidiva şi procedura revocării suspendării condiţionate.

În ceea ce priveşte efectele procedurii recunoaşterii vinovăţiei nu există diferenţe între art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. Ambele texte prevăd reducerea limitelor sancţiunii cu o treime ceea ce presupune în cazul de faţă o sancţiune de doi ani.

Referitor la existenţa recidivei, instanţa constată că legea nouă ar fi fost mai favorabilă doar dacă sancţiunea aplicată anterior era închisoarea mai mică sau egală cu un an, caz în care, conform art. 41 C. pen., ar fi dispărut starea de recidivă. Având în vedere că anterior inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani şi şase luni dispoziţiile legii noi nu sunt mai favorabile şi nu pot retroactiva.

Cu privire la efectele revocării suspendării condiţionate, conform art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969. Faţă de norma tranzitorie instanţa va face aplicarea art. 83 C. pen. anterior, va revoca suspendarea condiţionată a pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 6 din 06 ianuarie 2012 a Judecătoriei Pucioasa, care nu se va contopi cu sancţiunea din prezenta hotărâre.

Faţă de cele ce preced va admite recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva Deciziei penale nr. 179 din 25 septembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Va casa în parte, decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 229 din 10 iunie 2013 a Tribunalului Dâmboviţa şi, rejudecând:

Va schimba încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior şi art. 320¹ C. proc. pen. anterior în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen. art. 77 lit. a) raportat la art. 78 C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. anterior, text de lege în baza căruia:

Va condamna inculpatul C.I. la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi e) C. pen. Va face aplicarea art. 65 raportat la art. 66 lit. a), b) şi e) C. pen. în baza art. 83 alin. (1) C. pen. anterior, va revoca suspendarea condiţionată a pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 6 din 06 ianuarie 2012 a Judecătoriei Pucioasa, urmând să execute în total pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi e) C. pen. Va face aplicarea art. 65 raportat la art. 66 lit. a), b) şi e) C. pen.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 februarie 2013 la 07 februarie 2014.

Va obliga recurenta parte vătămată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva Deciziei penale nr. 179 din 25 septembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează, în parte, decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 229 din 10 iunie 2013 a Tribunalului Dâmboviţa şi, rejudecând:

Schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior şi art. 320¹ C. proc. pen. anterior în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen. art. 77 lit. a) raportat la art. 78 C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. anterior, text de lege în baza căruia:

Condamnă inculpatul C.I. la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi e) C. pen. Face aplicarea art. 65 raportat la art. 66 lit. a), b) şi e) C. pen.

În baza art. 83 alin. (1) C. pen. anterior, revocă suspendarea condiţionată a pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 6 din 06 ianuarie 2012 a Judecătoriei Pucioasa, urmând să execute în total pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi e) C. pen.

Face aplicarea art. 65 raportat la art. 66 lit. a), b) şi e) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de partea vătămată A.M.M. împotriva aceleiaşi decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 februarie 2013 la 07 februarie 2014.

Obligă recurenta parte vătămată la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 07 februarie 2014.

Procesat de GGC - GV

← ICCJ. Decizia nr. 792/2014. Penal		ICCJ. Decizia nr. 450/2014. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 437/2014. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 438/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Contestaţie în anulare - Recurs ICCJ. Decizia nr. 439/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 450/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 511/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 514/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 527/2014. Penal