ICCJ. Decizia nr. 511/2014. Penal

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 511/2014

Dosar nr. 1693/95/2013

Şedinţa publică din 12 februarie 2014

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 133 din 30 aprilie 2013, Tribunalul Gorj, în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută şi pedepsită de art. 174, 175 lit. c) - 176 lit. b) C. pen. pentru care inculpatul P.T.D. a fost trimis în judecată în infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută şi pedepsită de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) şi d), 176 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) şi d), 176 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.T.D., cetăţean român, studii 7 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupaţie, fără antecedente penale, în prezent deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, la 21 (douăzecişiunu) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav împotriva părţilor vătămate P.T. şi M.C. şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 6 (şase) ani, pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 noiembrie 2012 la 30 aprilie 2013 (la zi).

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a sentinţei, în vederea introducerii acestora în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpat o secure cu coada din lemn, cu lungimea de 1 m, depusă la camera de corpuri delicte a Tribunalului Gorj.

În baza art. 109 alin. (3) C. proc. pen.următoarele bunuri depuse la camera de corpuri delicte a Tribunalului Gorj în plicuri de hârtie, constituie mijloace de probă şi vor rămâne ataşate la dosarul cauzei:

- plic de hârtie nr. 1, ce conţine rest de ţigară "W.", găsit lângă laba piciorului drept a victimei P.T., sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliţia Română";

- plic de hârtie nr. 2, ce conţine rest de ţigară găsit pe masa din dormitorul unde se aflau cele două victime, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliţia Română";

- plic de hârtie nr. 3, ce conţine rest de ţigară, găsit pe masa din dormitorul unde se aflau cele două victime, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliţia Română";

- plic de hârtie nr. 4, ce conţine rest de ţigară găsit pe masa din dormitorul unde se aflau cele două victime, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliţia Română";

- plic de hârtie nr. 5, ce conţine rest de ţigară găsit pe masa din dormitorul unde se aflau cele două victime, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliţia Română";

- plic de hârtie nr. 6, ce conţine rest de ţigară găsit pe masa din dormitorul unde se aflau cele două victime, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliţia Română";

- plic de hârtie nr. 8, ce conţine pachet de ţigări "W." gol, găsit pe masa din dormitorul unde se aflau cele două victime, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliţia Română";

- plic de hârtie nr. 9, ce conţine 6 filtre de ţigară, găsite pe masa din dormitorul unde se aflau cele două victime, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliţia Română";

- plic de hârtie nr. 10, ce conţine o bluză albă cu imprimeu floral, găsită pe o ladă de haine, aflată în stânga uşii dormitorului în care se aflau cele două victime, ce prezintă urme de sânge, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliţia Română";

- plic de hârtie nr. 12, ce conţine o pereche de pantaloni tip "bermude" de culoare verde, ce au fost identificaţi pe inculpat, prezentând urme de sânge, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliţia Română";

- plic de hârtie nr. 13, ce conţine un tricou de culoare verde cu dungi verticale de culoare neagră, indicat de inculpat lângă soba din dormitorul situat în partea dreaptă a uşii de acces în imobil, ce prezintă pete de culoare brun-roşcate, cu aspect de sânge, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliţia Română";

- cutie de carton nr. 14 ce conţine o pereche de ghete - culoare neagră cu şiret, pe care inculpatul le-a avut în picioare la data de 13 noiembrie 2013, găsită sub o masă în dormitorul din partea dreaptă a uşii de acces în imobil, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliţia Română";

- cutie de carton nr. 15 ce conţine 3 pahare din sticlă, o cană şi o sticlă PET de 1,5 litri, ridicate de pe masa din dormitorul unde au fost găsite victimele, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliţia Română", conform adresei din 04 februarie 2013.

În baza art. 109 alin. (4) C. proc. pen. s-a dispus restituirea telefonului mobil marca "N.", de culoare neagră, găsit pe masa din dormitorul unde se aflau cele două victime, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliţia Română", moştenitorilor părţii vătămate M.C.

S-a luat act că moştenitorii victimelor nu s-au constituit părţi civile în cauză.

A fost obligat inculpatul la 1.200 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj nr. 840/P/2012 din 04 februarie 2013, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului P.T.D., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen. şi art. 176 lit. b) C. pen.

S-a reţinut, în esenţă, că la data de 13 noiembrie 2012, profitând de faptul că victimele P.T. şi M.C. se aflau în stare de ebrietate şi dormeau, le-a aplicat mai multe lovituri cu o secure, producându-le leziuni care au condus la decesul acestora, una din cele două victime fiind mama sa.

Din analiza probelor administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorilor A.I., I.I., C.C., Ş.S., procesul-verbal de cercetare la faţa locului, procesul-verbal de reconstituire, planşe fotografice, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, raport de constatare medico-legală - autopsie -, coroborate cu declaraţiile inculpatului, care a recunoscut săvârşirea faptei, instanţa a reţinut următoarele:

În fapt, s-a reţinut că inculpatul P.T.D. locuia în oraşul Ţ., judeţul Gorj, împreună cu mama sa victima P.T., care obişnuia să consume băuturi alcoolice şi să întreţină relaţii intime cu mai mulţi bărbaţi din oraşul Ţ., aspect de natură să tensioneze relaţiile acesteia cu fiul său.

În ziua de 13 noiembrie 2012, inculpatul a fost la muncă în pădure pentru a aduce lemne de încălzit acasă, de unde a revenit la domiciliul său în jurul orelor 1700. A mai stat cca. o oră să le spargă şi să le aranjeze, după care a urcat în apartamentul în care locuia împreună cu mama sa, unde a găsit-o pe aceasta şi pe M.C. întreţinând relaţii intime. A coborât din nou la locul unde avea depozitate lemnele, a consumat două pahare de ţuică şi după cca. o jumătate de oră a revenit în apartament cu o secure, unde a găsit cele două victime care dormeau, parţial dezbrăcate, în aceeaşi încăpere.

Pe fondul consumului de alcool, având în vedere conflictele anterioare, relaţia încordată cu mama sa, afecţiunea purtată tatălui, decedat în urmă cu trei ani şi starea de mânie provocată de cele văzute, inculpatul, fără a încerca să trezească cele două victime, a aplicat mamei sale mai multe lovituri cu securea în zona capului, producându-i mai multe fracturi ale oaselor craniului, după care a aplicat mai multe lovituri cu aceeaşi secure şi victimei M.C.

S-a mai reţinut că, după săvârşirea infracţiunii, inculpatul a lăsat toporul în curte, şi-a schimbat obiectele de îmbrăcăminte pe care le purtase şi a părăsit locuinţa, deplasându-se în centrul oraşului Ţ., după care a revenit la domiciliul său şi a dormit în altă cameră a apartamentului până în dimineaţa zilei de 14 noiembrie 2012. În jurul orelor 8:00, a sunat martorul Ş.S. căruia i-a spus că în dimineaţa acelei zile revenise la domiciliu din localitatea R. şi o găsise moartă pe mama sa. La rândul său, martorul a anunţat organele de poliţie.

S-a constatat că potrivit raportului de constatare medico-legală (autopsie) nr. 2059/2012 din 21 ianuarie 2013, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Gorj, moartea victimei P.T. s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale şi hematomului subdural, ca urmare a unui traumatism cranio-cerebral produs prin agresiune. Leziunile de violenţă pe care le prezenta victima P.T. la nivelul capului puteau fi produse prin lovire cu corp tăietor-despicător (muchia toporului), cele de la nivelul cranio-cerebral având legătură de cauzalitate directă cu decesul. În sângele recoltat de la cadavru s-a identificat 1,70 g‰ alcool etilic, moartea acesteia putând data din 13 noiembrie 2012. Din raportul de constatare medico-legală (autopsie) nr. 2058/2012 emis la data de 21 ianuarie 2013 de Serviciul de Medicină Legală Gorj, rezultă că moartea victimei M.C. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei şi dilacerării meningo-cerebrale, consecinţa zdrobirii oaselor cutiei craniene ca urmare a unui traumatism cranio-cerebral produs prin agresiune. Leziunile de violenţă au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor-despicător (muchia toporului), cele de la nivelul cranio-cerebral având legătură de cauzalitate directă cu decesul. În sângele recoltat de la cadavru s-a identificat 2,30 g‰ alcool etilic, moartea putând data din 13 noiembrie 2012.

Susţinerea inculpatului că nu a avut intenţia iniţial de a omorî cele două victime, a fost înlăturată de instanţă, întrucât obiectul vulnerant folosit de inculpat a fost o secure, corp dur idoneu de a produce moartea, chiar folosit atipic destinaţiei sale (tăiere), iar intensitatea loviturilor aplicate a fost deosebit de mare, aceasta fiind demonstrată de leziunile cauzate (zdrobirea oaselor cutiei craniene). De asemenea, instanţa a avut în vedere şi starea de neputinţă de a se apăra a celor două victime, care se aflau în stare avansată de ebrietate şi dormeau, precum şi faptul că inculpatul nu a încercat să le trezească, profitând astfel de această stare. De altfel, având în vedere alcoolemia ridicată, s-a reţinut că este puţin probabil ca victimele, chiar dacă nu dormeau, să se fi putut apăra şi reacţiona împotriva agresorului. Această stare de neputinţă a victimelor de a se apăra excede activităţii inculpatului.

În aceeaşi ordine de idei, instanţa a mai reţinut că zona anatomică lezată a fost una de importanţă maximă pentru organism, capul adăpostind unul dintre cele mai sensibile organe, creierul, esenţial pentru funcţiile biologice. În context, instanţa a ţinut seama şi de atitudinea inculpatului ulterioară acţiunii vătămătoare, constând în părăsirea victimelor fără acordarea primului ajutor şi fără a anunţa salvarea.

Apărarea inculpatului în sensul că ar fi solicitat ulterior intervenţia salvării, însă victimele deja decedaseră, s-a reţinut ca nefiind relevantă, în condiţiile în care organele de poliţie au fost apelate de martorul Ş.S. a doua zi, nefiind dovedită nicio contribuţie a sa în acest sens, atitudinea pasivă fiind menţinută şi ulterior.

S-a reţinut că inculpatul a avut o atitudine oscilantă în faţa instanţei de judecată, prevalându-se iniţial de dreptul la tăcere şi ulterior a dat declaraţii detaliate cu privire la activitatea delictuală.

S-a mai arătat că, aşa cum a recunoscut şi inculpatul, în momentul agresiunii cele două victime dormeau, iar în sângele recoltat de la cadavre s-a identificat alcool etilic în valori foarte mari şi a profitat de această stare de neputinţă pentru a le ucide.

Faţă de acest aspect, referitor la încadrarea juridică a faptei reţinute în actul de sesizare, instanţa a reţinut că aceasta este incompletă, întrucât infracţiunea a fost săvârşită profitând de starea de neputinţă de a se apăra a celor două victime, motiv pentru care, potrivit dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, din art. 174, 175 lit. c) - 176 lit. b) C. pen., în art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) şi d), 176 alin. (1) lit. b) C. pen.

Sub aspectul laturii civile, instanţa a reţinut că moştenitorii celor două victime, deşi legal citaţi, nu s-au prezentat în instanţă şi nu s-au constituit părţi civile în cadrul procesului penal.

În drept, s-a stabilit că fapta inculpatului care, în data de 13 noiembrie 2012, profitând de faptul că victimele se aflau în stare de neputinţă de a se apăra, le-a aplicat mai multe lovituri cu o secure, producându-le leziuni care au condus la decesul acestora, una din cele două victime fiind mama sa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) şi d), 176 alin. (1) lit. b) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la pericolul social concret al faptei, împrejurările în care aceasta a fost comisă, dar şi persoana inculpatului, care provine dintr-un mediu pauper, o familie numeroasă şi, aşa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică efectuată în cauză, acesta suferă de tulburare de personalitate de tip impulsiv.

Au fost avute în vedere vârsta tânără a inculpatului, dar şi împrejurările concrete în care a fost săvârşită fapta, inculpatul fiind deranjat de comportamentul mamei sale, victima P.T., împreună cu care locuia, acesta producându-i inculpatului o stare de mânie, având în vedere şi legăturile puternice de afecţiune pe care le-a avut inculpatul faţă de tatăl său. Starea de mânie fiind astfel justificată, denotă o periculozitate mai scăzută a inculpatului.

Referitor la gradul de pericol social al faptei, instanţa a reţinut că acesta este unul foarte ridicat, întrucât prin fapta sa inculpatul a lezat cu intenţie valoarea supremă a individului, respectiv viaţa, reacţia şi modalitatea de acţiune aleasă spontan de inculpat fiind extrem de violentă, acesta folosind obiectul vulnerant (securea) de mai multe ori asupra fiecăreia dintre cele două victime, cu consecinţa zdrobirii oaselor cutiei craniene şi pierderea vieţii victimelor.

Aşa cum s-a arătat în starea de fapt expusă, la momentul producerii faptei, victimele se aflau în stare de ebrietate, P.T. având o alcoolemie de 1,70 g‰, iar M.C. o alcoolemie de 2,30 g‰ în sânge.

Instanţa a reţinut că inculpatul, aşa cum rezultă din probele administrate în cauză, avea reale dificultăţi de a menţine relaţii stabile cu anturajul său, având un grad scăzut de integrare socială, nu are instrucţie şcolară solidă, absolvind doar 7 clase, nu are un loc de muncă, însă obişnuia să muncească în diverse gospodării pentru întreţinerea sa şi a mamei sale, banii câştigaţi dându-i acesteia. P.T.D. este o persoană timidă, introvertită, solitară, nu are antecedente penale, nu are ocupaţie, are vârsta de 24 de ani, a absolvit 7 clase şi pe parcursul cercetărilor a avut o atitudine relativ sinceră; a mai reţinut instanţa că din concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică efectuată în cauză, a rezultat că inculpatul P.T.D. prezintă diagnosticul tulburare de personalitate de tip impulsiv şi păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale, însă acesta are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.

Referitor la profilul moral al inculpatului, acesta a fost caracterizat în termeni favorabili de către autorităţile de la locul de domiciliu, aşa cum rezultă şi din adresa nr. 5159 din 26 aprilie 2013 aflată la dosar, şi de către martorii audiaţi în cursul cercetării judecătoreşti, reţinându-se că acesta era muncitor, nu provoca scandaluri, obişnuia să meargă la muncă cu ziua şi nu obişnuia să consume băuturi alcoolice.

În ceea ce priveşte solicitarea apărătorului inculpatului de a se reţine în cauză dispoziţiile art. 74 - 76 C. pen., dată fiind recunoaşterea faptei, instanţa a reţinut că atitudinea finală de regret a inculpatului nu poate fi considerată o performanţă civică ci, mai degrabă, o stare de normalitate în contextul gravităţii extreme a infracţiunii comise aşa că, această recunoaştere nu poate primi semnificaţia circumstanţei atenuante precizate.

Referitor la conduita postfactuală a inculpatului, instanţa a reţinut că aceasta nu este de natură să impună în favoarea sa circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. Se observă că acesta, după incident, nu a încercat să acorde ajutor victimelor, şi, aşa cum a declarat şi în faţa instanţei, nu a anunţat salvarea, întrucât s-a asigurat că cele două victime decedaseră.

Instanţa a reţinut că semnificaţia conţinutului circumstanţelor judiciare atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. în prezenta cauză nu îşi au aplicabilitatea, în raport de persoana inculpatului, deoarece recunoaşterea finală nu constă numai în lipsa antecedentelor penale, ce constituie o stare de normalitate, ci şi într-o atitudine corectă faţă de familie şi întreg contextul relaţiilor sociale pe care inculpatul nu a dovedit-o.

Instanţa a avut în vedere şi a asigurat un echilibru între criteriile de individualizare a pedepsei şi scopul acesteia, întrucât o judecată echitabilă trebuie să aibă ca finalitate realizarea unei proporţionalităţi juste corespunzătoare faptei comise şi vinovăţiei inculpatului, reeducarea şi reinserţia socială a acestuia, în restabilirea ordinii de drept prin stabilirea unei pedepse de o manieră care să funcţioneze ca o forţă socială şi pedagogică în societate, în consonanţă cu dispoziţiile art. 52 şi 72 C. pen., aşa încât i-a fost stabilită inculpatului o pedeapsă privativă de libertate în cuantum moderat. Aceleaşi considerente au fost avute în vedere şi la stabilirea pedepsei complementare şi accesorii ce au fost stabilite inculpatului.

Referitor la pedeapsa complementară, instanţa a reţinut că în cauză trebuie interzis dreptul de a alege şi a fi ales în autorităţile publice prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen., pentru considerentele ce succed.

Având în vedere că inculpatul a comis o infracţiune deosebit de gravă, respectiv omor calificat, instanţa a reţinut că această faptă relevă fără echivoc că inculpatul nu are capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale, cum este viaţa.

Prin urmare, instanţa a apreciat că este proporţională şi justificată măsura interzicerii drepturilor sale electorale pe durata executării pedepsei principale, având în vedere dispoziţiile art. 64 alin. (2) C. pen.

În consecinţă, instanţa i-a stabilit inculpatului pedeapsa complementară, interzicându-i exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Dată fiind pedeapsa privativă de libertate aplicată inculpatului, instanţa a aplicat acestuia şi pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 C. pen., interzicându-i acestuia drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe toată durata pedepsei principale.

Întrucât inculpatul a fost reţinut la data de 14 noiembrie 2012 şi ulterior arestat, măsură ce a fost menţinută până în prezent, instanţa, potrivit dispoziţiilor art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 noiembrie 2012 la 30 aprilie 2013 (la zi).

Cu privire la măsura arestării preventive, instanţa a reţinut că temeiurile care au stat la baza luării acesteia prin încheierea nr. 82 din 15 noiembrie 2012 nu au dispărut şi nici nu s-au modificat, în cauză subzistând temeiurile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. iar durata arestării preventive este una rezonabilă, în sensul dispoziţiilor art. 5 alin. (3) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, nelegitimând înlocuirea acestei măsuri cu una mai puţin severă, fapt pentru care în temeiul art. 350 C. proc. pen. această măsură a fost menţinută.

Ca urmare a condamnării inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav, instanţa, potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a sentinţei, în vederea introducerii acestora în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

Aşa cum s-a arătat în starea de fapt, inculpatul s-a folosit la comiterea omorului de o secure, motiv faţă de care în temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a confiscat de la inculpat securea cu coada din lemn, cu lungimea de 1 m, depusă la camera de corpuri delicte a Tribunalului Gorj.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 109 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus ca următoarele bunuri depuse la camera de corpuri delicte a Tribunalului Gorj în plicuri de hârtie, ce constituie mijloace de probă, să rămână ataşate la dosarul cauzei: plic de hârtie nr. 1, ce conţine rest de ţigară "W.", găsit lângă laba piciorului drept a victimei P.T., sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliţia Română"; plic de hârtie nr. 2, ce conţine rest de ţigară găsit pe masa din dormitorul unde se aflau cele două victime, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliţia Română"; plic de hârtie nr. 3, ce conţine rest de ţigară, găsit pe masa din dormitorul unde se aflau cele două victime, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliţia Română"; plic de hârtie nr. 4, ce conţine rest de ţigară găsit pe masa din dormitorul unde se aflau cele două victime, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliţia Română"; plic de hârtie nr. 5, ce conţine rest de ţigară găsit pe masa din dormitorul unde se aflau cele două victime, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliţia Română"; plic de hârtie nr. 6, ce conţine rest de ţigară găsit pe masa din dormitorul unde se aflau cele două victime, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliţia Română"; plic de hârtie nr. 8, ce conţine pachet de ţigări "W." gol, găsit pe masa din dormitorul unde se aflau cele două victime, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliţia Română"; plic de hârtie nr. 9, ce conţine 6 filtre de ţigară, găsite pe masa din dormitorul unde se aflau cele două victime, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliţia Română"; plic de hârtie nr. 10, ce conţine o bluză albă cu imprimeu floral, găsită pe o ladă de haine, aflată în stânga uşii dormitorului în care se aflau cele două victime, ce prezintă urme de sânge, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliţia Română"; plic de hârtie nr. 12, ce conţine o pereche de pantaloni tip "bermude" de culoare verde, ce au fost identificaţi pe inculpat, prezentând urme de sânge, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliţia Română"; plic de hârtie nr. 13, ce conţine un tricou de culoare verde cu dungi verticale de culoare neagră, indicat de inculpat lângă soba din dormitorul situat în partea dreaptă a uşii de acces în imobil, ce prezintă pete de culoare brun-roşcate, cu aspect de sânge, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliţia Română"; cutie de carton nr. 14 ce conţine o pereche de ghete - culoare neagră cu şiret, pe care inculpatul le-a avut în picioare la data de 13 noiembrie 2013, găsită sub o masă în dormitorul din partea dreaptă a uşii de acces în imobil, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliţia Română"; cutie de carton nr. 15 ce conţine 3 pahare din sticlă, o cană şi o sticlă PET de 1,5 litri, ridicate de pe masa din dormitorul unde au fost găsite victimele, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliţia Română", conform adresei din 04 februarie 2013.

Având în vedere faptul că telefonul mobil marca "N.", de culoare neagră, găsit pe masa din dormitorul unde se aflau cele două victime, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliţia Română", în conformitate cu dispoziţiile art. 109 alin. (4) C. proc. pen., acesta a fost restituit moştenitorilor părţii vătămate M.C., după rămânerea definitivă a sentinţei, întrucât acestea nu au fost folosite ca mijloace materiale de probă.

Sub aspectul laturii civile, instanţa a reţinut următoarele:

Întrucât în actul de sesizare al instanţei nu au fost identificaţi moştenitorii victimelor, instanţa, înainte de citirea actului de sesizare, a stabilit că moştenitorii victimelor P.T. şi M.C. sunt: B.C., U.N., P.D., D.M., P.N., P.S., L.V. şi M.C. Dat fiind faptul că, până la citirea actului de sesizare al instanţei, moştenitorii celor două victime nu au precizat cuantumul despăgubirilor civile şi nu au depus înscrisuri justificative, deşi au fost citaţi cu această menţiune, instanţa a luat act că aceştia nu s-au constituit părţi civile în cauză.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi inculpatul P.T.D.

În apelul formulat de parchet au fost invocate critici sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului, solicitându-se majorarea pedepsei principale aplicate, cât şi a pedepsei complementare. Totodată s-a solicitat interzicerea ca pedeapsă accesorie şi complementară şi a drepturilor părinteşti, precum şi a dreptului de a fi tutore sau curator, motivat de faptul că prin fapta comisă inculpatul a devenit nedemn de a exercita aceste drepturi. S-a motivat că pedeapsa aplicată de prima instanţă este greşit individualizată, fiind prea aproape de minimul special prevăzut de lege, astfel că nu corespunde gravităţii faptei comise de inculpat şi urmărilor produse, fiind suprimată viaţa a două persoane, din care una era mama inculpatului.

Inculpatul a invocat de asemenea critici numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate, solicitând să se aibă în vedere conduita anterioară bună, lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră şi împrejurarea că a acţionat sub imperiul unui impuls de moment determinat de comportarea mamei sale, elemente care trebuie să primească semnificaţia unor circumstanţe atenuante cu consecinţa coborârii pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege.

Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de apel invocate, cât şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a constatat că este întemeiat numai apelul formulat de parchet, iar apelul formulat de inculpat este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare:

Analizând în mod coroborat probele administrate în faza de urmărire penală şi cele administrate în faza de cercetare judecătorească, instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt corectă, în sensul că în data de 13 noiembrie 2012, pe fondul consumului de alcool, a unor conflictele anterioare cu mama sa şi a stării de mânie determinată de împrejurarea că a găsit-o pe mama sa întreţinând relaţii intime cu victima M.C., inculpatul, după ce s-a retras iniţial din apartament şi a consumat alcool, a revenit după aproximativ o jumătate de oră înarmat cu o secure şi profitând de situaţia că victimele dormeau, fără a încerca să le trezească, a aplicat acestora mai multe lovituri cu securea în zona capului, provocându-le decesul.

Încadrarea juridică a faptei a fost corect stabilită, fiind corect reţinut că fapta inculpatului care, profitând de faptul că victimele se aflau în stare de neputinţă de a se apăra, le-a aplicat mai multe lovituri cu o secure, producându-le leziuni care au condus la decesul acestora, una din cele două victime fiind mama inculpatului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) şi d), 176 alin. (1) lit. b) C. pen., sub acest aspect nefiind invocate critici în apelurile formulate.

Criticile formulate în apelul formulat de parchet şi respectiv în apelul formulat de inculpat au vizat numai individualizarea judiciară a pedepsei.

Sub acest aspect, s-a menţionat că este de principiu că atingerea dublului scop preventiv şi educativ al pedepsei este esenţial condiţionată de cuantumul adecvat al acesteia, revenind instanţei rolul de a asigura un real echilibru între gravitatea faptei şi periculozitatea socială a infractorului pe de o parte şi durata sancţiunii, natura acesteia pe de altă parte.

În speţă, pedeapsa principală aplicată de instanţa de fond de 21 de ani închisoare, s-a apreciat că nu este în măsură să asigure scopul pedepsei astfel cum este definit de art. 52 C. pen., fiind prea blândă sub aspectul cuantumului, raportat la gravitatea faptei, determinată nu numai de gradul de pericol social concret dar şi de valoarea socială atinsă, care este una fundamentală, fiind suprimată viaţa a două persoane, din care una era chiar mama inculpatului, modalitatea în care fapta a fost comisă, (prin aplicarea de lovituri repetate, cu o secure, fiecărei victime, loviturile fiind aplicate cu intensitate, în zona capului, în condiţiile în care victimele se aflau în stare de neputinţă de a se apăra), cât şi comportarea ulterioară a inculpatului care nu a acordat ajutor victimelor şi nu a anunţat serviciul de urgenţă pentru a încerca înlăturarea consecinţelor acţiunii sale.

Astfel, reexaminând în contextul cauzei criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., instanţa de apel a avut în vedere gravitatea faptei comise de inculpat, urmările acesteia şi conduita ulterioară a inculpatului, modul în care acesta a acţionat, elemente în raport de care instanţa de apel a apreciat că se impune majorarea pedepsei principale aplicate inculpatului la 25 de ani închisoare, această pedeapsă fiind aptă să realizeze atât scopul coercitiv, de exemplaritate, cât şi cel educativ, conform art. 52 C. pen.

Solicitarea parchetului de a fi aplicată ca pedeapsă accesorie şi complementară şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. d) şi e) C. pen., respectiv a drepturilor părinteşti şi a dreptului de a fi tutore sau curator, s-a apreciat că nu este justificată în raport de natura faptei comise de inculpat, interzicerea acestor drepturi nefiind justificată şi proporţională în raport de fapta comisă, motiv pentru care această critică a fost reţinută ca nefondată.

S-a reţinut că sunt însă întemeiate criticile referitoare la perioada pentru care au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. ca pedeapsă complementară, instanţa de apel apreciind că raportat la gravitatea faptei comise de inculpat durata de 6 ani este insuficientă, astfel că se impune majorarea intervalului pentru care a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., de la 6 ani la durata maximă prevăzută de lege, respectiv 10 ani.

Solicitarea inculpatului de a se aplica o pedeapsă într-un cuantum mai mic, şi respectiv de a se reţine în favoarea sa circumstanţe atenuante, s-a apreciat că este neîntemeiată.

S-a arătat că, orice împrejurare de natură a fi considerată circumstanţă atenuantă trebuie analizată şi în raport de datele despre fapta comisă, luându-se în considerare pericolul generic dar şi concret al acesteia şi din aceasta perspectivă se impune a fi subliniat că, aşa cum s-a arătat anterior, inculpatul a acţionat cu deosebită violenţă, în condiţiile în care victimele nu se puteau apăra, folosind un instrument apt să producă moartea şi lovind fiecare din cele două victime într-o zonă vitală, respectiv în zona capului, iar ulterior nu a manifestat nicio urmă de regret şi nu a încercat diminuarea consecinţelor, cu atât mai mult cu cât una dintre victime era mama sa. Aceste împrejurări conferă faptei un caracter grav şi nu justifică o reducere a pedepsei ci, dimpotrivă, impun majorarea pedepsei aplicate de instanţa de fond.

Celelalte aspecte invocate de inculpat referitoare la atitudinea procesuală sinceră şi lipsa antecedentelor penale, s-a reţinut că nu pot conduce la reţinerea acestor împrejurări drept circumstanţe atenuante în raport de cele mai sus reţinute însă pledează pentru orientarea instanţei de a nu aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi a aplica totuşi pedeapsa închisorii, însă la maximul prevăzut de lege, respectiv 25 de ani închisoare.

Pentru considerentele expuse anterior, având în vedere dispoziţiile art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins ca nefondat apelul inculpatului şi în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de parchet, s-a desfiinţat sentinţa penală în parte, în ce priveşte latura penală.

S-a majorat pedeapsa aplicată inc. pentru infracţiunea prev. de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) şi d), 176 alin. (1) lit. b) C. pen., la 25 de ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 10 ani.

S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen., şi s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

S-a constatat că temeiurile arestării preventive subzistă în continuare şi nu s-au modificat, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând în continuare pericol pentru ordinea publică, s-a dedus în continuare arestarea preventivă a inculpatului de la 30 aprilie 2013 la zi şi s-a menţinut starea de arest.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare statului, din care 200 RON reprezentând onorariu avocat oficiu, sumă ce a fost avansată din fondurile Ministerul Justiţiei, în contul Baroul Avocaţi Dolj.

Împotriva Deciziei penale nr. 281 din 24 septembrie 2013, a Curţii de Apel Craiova a declarat recurs inculpatul P.T.D.

Inculpatul P.T.D. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen. cu privire la cuantumul sancţiunii aplicate. Faţă de abrogarea art. 175 alin. (1) lit. c) şi d) şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, la data de 12 februarie 2014 recurentul a completat motivele de casare şi a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, respectiv Codul penal actual în ceea ce priveşte încadrarea juridică dată faptei şi sancţiunea aferentă.

Analizând calea de atac declarată în cauză instanţa reţine următoarele:

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs. În consecinţă, instanţa urmează să analizeze cazurile de casare în conformitate cu normele Codului de procedură penală anterior, respectiv art. 3859 C. proc. pen. anterior.

Cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen., când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.

Recurentul a criticat decizia în principal cu privire la individualizarea sancţiunii pe care a apreciat-o ca fiind contrară art. 72 C. pen. anterior, iar în subsidiar cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, solicitând aplicarea unei sancţiuni în limitele prevăzute de noul C. pen. în vigoare.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la individualizarea sancţiunii în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, instanţa constată că modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunţării apelului, exclud posibilitatea analizei criticii formulate. Astfel, după data de 15 februarie 2013, cazul de casare de la art. 3859 pct. 14. C. proc. pen. anterior, permite instanţei să analizeze sancţiunea doar în ceea ce priveşte aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Abrogarea dispoziţiei referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare din art. 72 C. pen. anterior, decurge din limitarea căii de atac a recursului la probleme de drept. În acelaşi sens, Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. anterior, posibilitatea instanţei de recurs de a reaprecia faptele. Orice reformare a hotărârii pronunţate în apel este în consecinţă strict legată de aplicarea legii. În consecinţă, având în vedere că înlăturarea textului de lege din art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior este echivalentă cu o limitare a cazurilor de casare, instanţa de recurs nu poate examina în cauza de faţă critica referitoare la individualizarea pedepselor în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen. anterior. Nici chiar în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile instanţa de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancţiunii, urmând a reduce proporţional sancţiunea stabilită de instanţa de apel (către minimum, mediu, sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu, sau maximul special). Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa de recurs nu poate stabili o sancţiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanţa de apel a stabilit aceeaşi sancţiune către maximul special prevăzut de legea veche, aşa cum nu este posibilă nici situaţia inversă.

În ceea ce priveşte efectele abrogării art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) şi d) şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior şi reincriminarea faptei de omor în art. 188 C. pen. şi de omor calificat asupra a două sau mai multor persoane în art. 189 lit. f) C. pen., instanţa de recurs constată că este în prezenţa situaţiei descrise de art. 5 C. pen. şi anume, aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Primul termen în recurs a fost stabilit aleatoriu la data de 12 februarie 2014. În speţă, de la data pronunţării deciziei din apel, 24 septembrie 2013 şi până la data soluţionării recursului au intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de faţă, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp şi cu privire la normele care guvernează omorul calificat şi omorul deosebit de grav, a fost abrogat C. pen. anterior şi a intrat în vigoare un alt C. pen.

În examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de recurent instanţa de recurs urmează să analizeze:

a) Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat. În examinarea acestui criteriu, instanţa verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică;

b) Consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului. În examinarea acestui criteriu instanţa va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.

Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat.

Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.

Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Pentru a compara cele două legi instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din incriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.

Instanţa va analiza influenţa modificărilor legislative strict cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat recurentul, având în vedere că, deşi un text de lege cu aceeaşi denumire marginală se poate regăsi într-un alt text de lege din aceeaşi lege, eliminarea unui element de care depindea caracterul penal doar pentru recurent conduce la dezincriminarea faptei faţă de acesta.

Art. 174 C. pen. "Uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi."

Art. 175 alin. (1) lit. c) şi lit. d) C. pen. "Omorul săvârşit în vreuna din următoarele împrejurări: (...)

c) asupra soţului sau unei rude apropiate;

d) profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra;

se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi."

Art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. "Omorul săvârşit în vreuna din următoarele împrejurări: (...)

b) asupra a două sau mai multor persoane;

se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi."

Art. 188 C. pen. Omorul "(1) Uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Art. 189 C. pen. Omorul calificat "(1) Omorul săvârşit în vreuna din următoarele împrejurări:

a) cu premeditare;

b) din interes material;

c) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la răspundere penală sau de la executarea unei pedepse;

d) pentru a înlesni sau a ascunde săvârşirea altei infracţiuni;

e) de către o persoană care a mai comis anterior o infracţiune de omor sau o tentativă la infracţiunea de omor;

f) asupra a două sau mai multor persoane;

g) asupra unei femei gravide;

h) prin cruzimi,

se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi."

Abrogarea textelor de lege care au stat la baza acuzaţiilor formulate în cauză nu este echivalentă cu dezincriminarea faptelor. Dezincriminarea operează in rem înlăturând răspunderea subiectului prin aceea că, fapta nu mai este prevăzută de legea penală, în timp ce modificarea textelor de lege incidente în cauză are în vedere o condiţie care dădea faptei în legea veche un caracter calificat. La 01 februarie 2014, data abrogării normelor de la art. 175 lit. c) şi d) şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., a intrat în vigoare art. 189 C. pen., care cuprinde cu excepţia agravanţelor săvârşirii faptei asupra soţului sau unei rude apropiate şi profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra toate celelalte elemente din acuzaţia pentru care a fost trimis în judecată. În ceea ce îl priveşte pe P.T.D., acuzaţia recunoscută de acesta şi faţă de care a şi fost condamnat, a constat în uciderea victimelor P.T. şi M.C., prin aplicarea mai multor lovituri cu o secure, producându-le leziuni care au condus la decesul acestora, una din cele două victime fiind mama sa.

Elementul material al laturii obiective în ceea ce îl priveşte pe P.T.D., omorul săvârşit asupra două victime nu prezintă diferenţe între art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior şi art. 189 lit. f) C. pen. Renunţarea la elementele circumstanţiale ale săvârşirii faptei asupra soţului sau unei rude apropiate şi profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra [prevăzut în art. 175 alin. (1) lit. c) şi d) C. pen. anterior], care dădeau faptei comise de P.T.D. un caracter calificat, nu afectează existenţa infracţiunii în forma incriminată în art. 189 lit. f) C. pen. Legea nouă, care suprimă două condiţii ce dădeau faptei un caracter calificat, devine astfel mai favorabilă, deoarece conduce la reţinerea formei infracţiunii de Omor calificat şi nu de Omor deosebit de grav.

Caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei

Legea nouă, deşi suprimă două condiţii ce dădeau faptei un caracter calificat prevede aceleaşi limite de pedeapsă cu închisoarea, respectiv de la 15 - 25 ani închisoare, însă elimină sancţiunea detenţiunii pe viaţă, în speţă se va aplica legea nouă reţinându-se încadrarea juridică a infracţiunii în varianta calificată. Comparaţia are loc, în acest caz, între legea veche care sancţionează fapta recurentului în limitele prevăzute pentru varianta agravantă a infracţiunii şi legea nouă care sancţionează aceeaşi faptă în limitele prevăzute tot pentru varianta agravantă însă prin eliminarea sancţiunii detenţiunii pe viaţă, prin aceasta fiind satisfăcută obligaţia prevăzută în art. 5 C. pen., prin alegerea încadrării juridice din Legea nouă.

Faţă de cele ce preced, instanţa va compara efectele acuzaţiei din legea veche [174 - 175 alin. (1) lit. c) şi d) şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior] şi efectele acuzaţiei în legea nouă [art. 188 alin. (1), art. 189 lit. f) C. pen.]. Legea veche prevedea sancţiunea detenţiunii pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, iar legea nouă prevede doar sancţiunea cu închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. Sancţiunea individualizată de instanţa de fond şi majorată de instanţa de apel a fost egală cu maximul prevăzut de lege. Deşi limitele de pedeapsă sunt neschimbate, Legea nouă, nu mai prevede sancţiunea detenţiunii pe viaţă, fiind mai favorabilă faţă de legea veche care prevedea şi această sancţiune, astfel că legea nouă va retroactiva.

În ceea ce priveşte agravanţa reţinută de instanţa de fond în urma schimbării încadrării juridice, a faptei de omor deosebit de grav, prevăzută şi pedepsită de art. 174, 175 lit. c) - 176 lit. b) C. pen. pentru care inculpatul P.T.D. a fost trimis în judecată în infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută şi pedepsită de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) şi d), 176 alin. (1) lit. b) C. pen., referitoare la săvârşirea faptei asupra unor victime în stare de neputinţă de a apăra, Înalta Curtea apreciază că lipsa stării de veghe la momentul declanşării atacului, în condiţiile unei pluralităţi de victime nu este echivalentă cu atacul în condiţiile neputinţei victimelor de a se apăra. În sens contrar, instanţa supremă a considerat că somnul profund al victimei aflate în stare de ebrietate constituie o stare de de neputinţă de a se apăra, conform art. 175 lit. d) C. pen. (C.S.J., s.p., Decizia nr. 1405/1997, în Codul penal adnotat, C.H. Beck, p. 618, punct 23).

Conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă, în conţinutul şi condiţiile prevăzute de noua reglementare, astfel încât durata pedepsei complementare se va reduce la maximul prevăzut de legea nouă mai favorabilă.

Se va constata că pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 5 ani are corespondent în art. 66 lit. a), b) C. pen., urmând a se executa în acest conţinut şi pe o perioadă de 3 ani, în condiţiile art. 68 C. pen.

De asemenea, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, are corespondent în art. 66 lit. a), b) C. pen., urmând a se executa în acest conţinut, în condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 65 C. pen.

Faţă de cele ce preced va admite recursul declarat de inculpatul P.T.D. împotriva Deciziei penale nr. 281 din 24 septembrie 2013, a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va casa în parte decizia recurată şi Sentinţa penală nr. nr. 133 din 30 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. 1693/95/2013, numai în ceea ce îl priveşte pe inculpatul P.T.D. şi numai sub aspectul aplicării dispoziţiilor legii penale mai favorabile şi rejudecând în aceste limite:

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, se va schimba încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prev. de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) şi d) şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior în infracţiunea prev. de art. 188 alin. (1), art. 189 lit. f) C. pen.

În baza art. 188 alin. (1), art. 189 lit. f) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul P.T.D. la pedeapsa de 25 de ani închisoare şi 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

Se vor menţine restul dispoziţiilor deciziei şi sentinţei recurate care nu contravin prezentei.

Se va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului P.T.D., durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 noiembrie 2012 1a 12 februarie 2014.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de inculpatul P.T.D., vor rămâne în sarcina statului iar suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite, recursul declarat de inculpatul P.T.D.

Împotriva Deciziei penale nr. 281 din 24 septembrie 2013, a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia recurată şi Sentinţa penală nr. nr. 133 din 30 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. 1693/95/2013, numai în ceea ce îl priveşte pe inculpatul P.T.D. şi numai sub aspectul aplicării dispoziţiilor legii penale mai favorabile şi rejudecând în aceste limite:

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prev. de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) şi d) şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior în infracţiunea prev. de art. 188 alin. (1), art. 189 lit. f) C. pen.

În baza art. 188 alin. (1), art. 189 lit. f) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul P.T.D. la pedeapsa de 25 de ani închisoare şi 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

Menţine restul dispoziţiilor deciziei şi sentinţei recurate care nu contravin prezentei.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului P.T.D., durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 noiembrie 2012 la 12 februarie 2014.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de inculpatul P.T.D., rămân în sarcina statului iar suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 februarie 2014.

Procesat de GGC - GV

← ICCJ. Decizia nr. 365/2014. Penal. Iniţiere, constituire de...  ICCJ. Decizia nr. 514/2014. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 511/2014. Penal