ICCJ. Decizia nr. 49/2014. SECŢIA PENALĂ. Conflict de interese (art. 253 ind 1 C.p.). Apel
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 49A/2014
Dosar nr. 277/59/2013
Şedinţa publică din 11 martie 2014
Asupra apelurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 269/PI din 29 octombrie 2013 Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 2531 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpata T.G.M. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese.
În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzice inculpatei T.G.M. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), lit. c) C. pen. (funcţia de care s-a folosit în săvârşirea infracţiunii - de director executiv al D.S.P.J. Arad), pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatei, pe un termen de încercare de 3 ani şi în baza art. 359 C. pen. i s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
A fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea civilă promovată de către partea civilă D.S.P.J. Arad.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că inculpata T.G.M., a încheiat la data de 5 septembrie 2012 în calitate de director executiv al D.S.P.J. Arad, contractul de asistenţă juridică dintre D.S.P.J. Arad şi Cabinetul individual de avocat C.M.G., act prin care s-a realizat pentru avocatul C.M.G. (persoană din partea căreia a beneficiat, în ultimii cinci ani, de servicii juridice), un folos material săvârşind infracţiunea de conflict de interese, prev. de art. 2531 alin. (1) C. pen.
Totodată, s-a mai reţinut că inculpata T.G.M. a deţinut calitatea de director executiv al D.S.P.J. Arad, în perioada în care denumirea instituţiei a fost aceea de Autoritatea de Sănătate Publică Arad, începând cu data de 15 august 2007, prin Ordinul Ministerului Sănătăţii Publice nr. 1009/2007, până la data de 16 februarie 2009, când a fost eliberată din funcţie prin Ordinul nr. 363/2009 al Ministerului Sănătăţii şi încadrată pe o funcţie publică de execuţie, anume aceea de consilier clasa 1, gradul superior, treapta 1 de salarizare, în cadrul D.S.P.J. Arad, cu un salariu de bază de 1.920 de RON şi un spor de vechime de 25%.
Prin sentinţa civilă nr. 52 din 15 februarie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în Dosarul nr. 220.1/59/2009, al secţiei de contencios administrativ şi fiscal al acestei instanţe, s-a dispus respingerea excepţiei lipsei de calitate procesuală pasivă a Ministerului Sănătăţii, admiterea, în parte, a acţiunii precizate de către reclamanta T.G.M., împotriva pârâtului Ministerul Sănătăţii şi s-a dispus anularea Ordinului nr. 363/2009, emis de pârâtul Ministerul Sănătăţii, cu obligarea pârâtului la repunerea reclamantei T.G.M. în funcţia deţinută anterior emiterii ordinului anulat.
A fost respinsă şi cererea de intervenţie formulată de D.S.P.J. Arad, în interesul pârâtului Ministerul Sănătăţii, iar această sentinţă a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 5119 din 2 noiembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
De asemenea, inculpata a mai formulat o acţiune civilă, înregistrată la Tribunalul Arad sub nr. 3349/108/2011, la data de 21 iunie 2011, prin avocat C.M.G., solicitând instanţei de judecată ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună suspendarea şi anularea hotărârilor cu din 12 aprilie 2010, din 26 mai 2010, din 7 iulie 2010, din 30 decembrie 2010, din 31 ianuarie 2011; să-i acorde diferenţele drepturilor salariale ce i-au fost afectate şi reţinute, prin emiterea unor hotărâri şi dispoziţii nelegale şi abuzive, precum şi să-i acorde suma de 200.000 de RON, pentru prejudiciile produse prin aplicarea respectivelor hotărâri şi dispoziţii; s-a mai solicitat instanţei să dispună reîncadrarea pe funcţia de director al D.S.P.J. Arad.
Prin sentinţa civilă nr. 2259 din 21 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 3349/108/2011, s-a dispus respingerea cererii formulate de către reclamanta T.G.M., în contradictoriu cu pârâta D.S.P.J. Arad, pentru anularea hotărârilor din 12 aprilie 2010, din 26 mai 2010, din 7 iulie 2010, din 30 decembrie 2010, din 31 ianuarie 2011 emise de pârâta D.S.P.J. Arad, ca fiind tardiv formulată.
Împotriva sentinţei civile nr. 2259 din 21 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 3349/108/2011, a declarat recurs T.G.M., reprezentată fiind şi în cadrul judecării recursului, de către avocatul C.M.G., din Baroul Bucureşti (conform împuternicirii avocaţiale din data de 2 martie 2012, Dosar nr. 3349/108/2011 al Curţii de Apel Timişoara).
Prin decizia civilă nr. 2281 din 25 septembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 3349/108/2011, Curtea de Apel Timişoara a dispus respingerea recursului declarat de către reclamanta T.G.M., împotriva sentinţei civile nr. 2259 din 21 septembrie 201, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 3349/108/2011.
La data de 27 iulie 2012 inculpata T.G.M., a fost numită director executiv al D.S.P.J. Arad, prin Ordinul nr. 897/2012 al ministrului sănătăţii.
La data de 25 aprilie 2012, între D.S.P.J. Arad, reprezentată, la acea dată, de către C.C., în calitate de jurist şi D.K.G., în calitate de avocat, membru al Baroului Arad, a fost încheiat contractul de asistenţă juridică din 2012, obiectul acestuia fiind asistarea, reprezentarea D.S.P.J. Arad, acordarea de consultanţă juridică, redactarea şi semnarea de acte, cereri, alte căi de atac, forme de exercitare, onorariul avocatului D.K.G. era de 1.000 RON/lună, valabilitatea respectivului act juridic fiind până la data de 31 decembrie 2012.
La data de 17 august 2012, raporturile contractuale dintre D.S.P.J. Arad, reprezentată de către directorul executiv T.G.M. (numită, în cursul anului 2012, în funcţia de director executiv al D.S.P.J. Arad) şi Cabinetul de avocatură D.K.G. au încetat, fiind invocat art. 5 din contractul încheiat între părţi, la data de 25 aprilie 2012, după cum rezultă din adresa din 3 august 2012 a D.S.P.J. Arad, remisă Cabinetului de avocatură D.K.G.
Totodată, s-a reţinut că potrivit art. I din O.U.G. nr. 26/2012, pentru ca D.S.P.J. Arad să poată încheia contractul de asistenţă juridică din data de 5 septembrie 2012, cu Cabinetul individual de avocat C.M.G., avea nevoie, în prealabil, de acordul ordonatorului principal de credite, anume acordul Ministerului Sănătăţii, acord solicitat prin adresa din 14 septembrie 2012, ulterior încheierii contractului, şi transmis D.S.P.J. Arad, la data de 4 octombrie 2012.
Instanţa a înlăturat apărarea inculpatei referitoare la faptul că parchetul nu s-a sesizat în mod legal, deoarece sesizarea s-a făcut în baza unui articol publicat pe internet, iar în articol au fost furnizate date cu caracter confidenţial care au fost obţinute pe căi ilegale, deoarece procurorul s-a sesizat din oficiu în prezenta cauză, potrivit procesului-verbal încheiat la data de 11 octombrie 2012, fiind respectate prevederile art. 221 C. proc. pen., potrivit cărora organul de urmărire penală se poate sesiza şi din oficiu când află pe orice cale că s-a săvârşit o infracţiune.
De asemenea, în obţinerea probelor din dosarul de urmărire penală nu s-au încălcat dispoziţiile legale deoarece, potrivit art. 97 C. proc. pen. „orice persoană fizică sau persoană juridică în posesia căruia se află un obiect sau un înscris pe poate servi ca mijloc de probă, este obligată să-l prezinte şi să-i predea sub luare de dovadă, organului de urmărire penală sau instanţei de judecată la cererea acestora.
Raportat la aceste dispoziţii legale instanţa a constatat că organul de urmărire penală nu a încălcat dispoziţiile legale în obţinerea înscrisurilor din dosar, înscrisurile aflate în dosarele unor instanţe, respectiv Tribunalul Arad, Curtea de Apel Timişoara, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât acestea au servit ca mijloc de probă în dosarul penal au fost depuse în copie la dosarul cauzei, fără a fi încălcate dispoziţiile art. 83 pct. 20, art. 92 alin. (2) din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 307/2005 privind regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.
Faptul că inculpata a achitat onorariul avocatului C.M.G. pentru cele trei contracte de asistenţă juridică, încheiate în calitate de persoane fizică, anterior încheierii contractului de asistenţă juridică cu D.S.P.J. Arad, nu au fost de natură să determine exonerarea de răspundere penală a inculpatei cu privire la infracţiunea de conflict de interese, deoarece legea prevede ca situaţie premisă faptul că inculpata a fost beneficiara unor servicii în ultimii 5 ani constând în contracte de asistenţă juridică încheiate între aceasta şi avocatul C.M.G.
De asemenea, faptul că pentru contractul încheiat de inculpată în calitate de director executiv al D.S.P.J. Arad şi avocatul C.M.G. s-a solicitat avizul Ministerului Sănătăţii, nu a înlăturat răspunderea penală a inculpatei, deoarece aceasta în calitate de funcţionar public avea obligaţia să se abţină de la încheierea contractului în condiţiile în care ştia că a beneficiat de serviciile de asistenţă juridică ale avocatului în ultimii 5 ani, iar avocatul urma să obţină un folos material ca urmare a încheierii contractului cu D.S.P.J. Arad.
Susţinerile inculpatei referitoare la faptul că acel contract de asistenţă juridică încheiat de D.S.P.J. Arad şi-a produs efectele după avizul Ministerului Sănătăţii nu înlătură caracterul penal al faptei săvârşită de inculpată pentru considerentele arătate.
De asemenea, legiuitorul nu a condiţionat existenţa infracţiunii de obţinere a unor soluţii favorabile de către inculpată în dosarele personale în care a fost reprezentantă de avocat, situaţia premisă privind infracţiunea de conflict de interese constând în existenţa în ultimi 5 ani a unor servicii de asistenţă juridică de care a beneficiat inculpata, indiferent de soluţiile pronunţate de instanţă în acele dosare.
În cauză, inculpata nu a fost acuzată că nu ar fi achitat onorariile pentru avocat cu privire la contractele de asistenţă juridică încheiate în cauzele personale, anterior încheierii contractului de asistenţă juridică încheiat între acelaşi avocat C.M.G. şi D.S.P.J. Arad, astfel încât susţinerile inculpatei cu privire la aceste aspecte sunt nefondate.
Pentru existenţa infracţiunii de conflict de interese, nu are relevanţă cuantumul folosului obţinut de aceea persoană, respectiv de avocatul C.M.G. în urma încheierii contractului cu D.S.P.J. Arad şi nici scopul urmărit la încheierea contractului, deoarece infracţiunea s-a consumat ca urmare a faptului că inculpata în calitate de director executiv al D.S.P.J. Arad, nu s-a abţinut de la încheierea contractului cu acest avocat în condiţiile în care cunoştea faptul că a beneficiat de serviciile de asistenţă juridică ale acestuia în ultimii 5 ani.
În ceea ce priveşte declaraţiile martorilor din faza de urmărire penală respectiv, D.K.G. şi P.I.G., instanţa a constatat că acestea corespund adevărului şi se coroborează cu celelalte înscrisuri aflate la dosar, astfel încât susţinerile inculpatei privind faptul că ar fi subiective, deoarece se află în relaţii de duşmănie cu inculpata, sunt nefondate.
În ceea ce priveşte respectarea dreptului la apărare, în faza de urmărire penală, instanţa a constatat că în cauză au fost respectate dispoziţiile legale, respectiv art. 171 C. proc. pen., întrucât inculpatei i s-a pus în vedere faptul că are dreptul la un apărător precum şi faptul că avocatul C.M.G. nu poate avea această calitate, fiind audiat ca martor, în cauză, calitatea de martor având întâietate faţă de cea de apărător, potrivit art. 79 alin. (2) C. proc. pen., astfel încât inculpata refuzând să-şi angajeze un alt apărător, nu i-a fost încălcat dreptul la apărare, asistenţa juridică nefiind obligatorie în acest caz, potrivit art. 171 alin. (2) C. proc. pen. (în acest sens este declaraţia inculpatei din data de 19 februarie 2013, dată în faţa organelor de urmărire penală).
Potrivit art. 2531 C. pen. constituie infracţiunea de conflict de interese: „Fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, îndeplineşte un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soţul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură” şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică pe durată maximă.
De asemenea, potrivit art. 147 alin. (1) C. pen.: „prin "funcţionar public" se înţelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145.”; iar art. 145 C. pen. include în definiţia legală a infracţiunii de conflict de interese autorităţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public.
În speţă, funcţia inculpatei de director executiv al D.S.P.J. Arad i-a conferit calitatea de subiect activ al infracţiunii de conflict de interese, respectiv de funcţionar public. Totodată, potrivit art. 79 alin. (1) lit. a), lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei: „(1) funcţionarul public este în conflict de interese dacă se află în una dintre următoarele situaţii: a) este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să participe la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice şi juridice cu care are relaţii cu caracter patrimonial; c) interesele sale patrimoniale, ale soţului sau rudelor sale de gradul I pot influenţa deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcţiei publice. (2) În cazul existenţei unui conflict de interese, funcţionarul public este obligat să se abţină de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii şi să-l informeze de îndată pe şeful ierarhic căruia îi este subordonat direct. Acesta este obligat să ia măsurile care se impun pentru exercitarea cu imparţialitate a funcţiei publice, în termen de cel mult 3 zile de la data luării la cunoştinţă”; iar potrivit art. 94 alin. (2) lit. c) din acelaşi act normativ; „Funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii şi nu pot desfăşura alte activităţi, remunerate sau neremunerate, după cum urmează: c) în cadrul regiilor autonome, societăţilor comerciale ori în alte unităţi cu scop lucrativ din sectorul public”.
Din punct de vedere obiectiv, infracţiunea de conflict de interese săvârşită de către inculpata T.G.M., s-a realizat prin acţiunea acesteia de a îndeplini un act, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, respectiv prin semnarea contractului de asistenţă juridică din 5 septembrie 2012, dintre D.S.P.J. Arad şi Cabinetul individual de avocat C.M.G., act prin care s-a creat un folos material pentru avocatul C.M.G., constând în sumele plătite acestuia, cu titlu de onorariu, de la data încheierii contractului din 5 septembrie 2012, până în luna ianuarie 2013, anume suma totală de 12.835 RON, folos material realizat în beneficiul unei persoane din partea căreia inculpata T.G.M. a beneficiat de servicii, în ultimii cinci ani, constând în contractele de asistenţă juridică încheiate între cele două părţi, după cum urmează: contractul de asistenţă juridică din 12 octombrie 2010 (onorariu de 6.000 RON), contractul de asistenţă juridică din 25 februarie 2011 (onorariu de 200 RON) şi contractul de asistenţă juridică din 17 noiembrie 2011 (fără nici un onorariu).
Din punct de vedere subiectiv infracţiunea a fost săvârşită cu intenţie directă, deoarece inculpata şi-a dat seama de rezultatul faptei sale şi a urmărit producerea acestuia.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.: dispoziţiile părţii generale a C. pen., limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpatei şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv şi educativ al pedepsei este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte şi durata sancţiunii şi natura sa pe de altă parte.
Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispoziţiile art. 72 C. pen. şi orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire şi aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv, şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul făptuitorului.
La stabilirea pedepsei în cazul inculpatei s-a avut în vedere gravitatea faptei, pericolul social care a adus atingere relaţiilor sociale referitoare la imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public, circumstanţele săvârşirii faptei, dar şi situaţia personală a inculpatei.
Totodată, s-a mai reţinut că chiar dacă inculpata nu are antecedente penale nu este de natură să ducă la reţinerea circumstanţelor prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., întrucât prin natura funcţiei pe care o avea, aceea de director executiv al D.S.P.J. Arad, lipsa antecedentelor penale, comportamentul personal şi profesional reprezintă condiţii intrinseci pentru desfăşurarea acestei funcţii.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apeluri inculpata T.G.M. şi partea civilă D.S.P.J. Arad.
Inculpata T.G.M. a solicitat în temeiul dispoziţiilor art. 421 alin. (2) lit. a), admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacte, iar pe fond rejudecând achitarea inculpatei în temeiul art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) şi subsidiar lit. c) C. proc. pen., deoarece nu există fapta de conflict de interese.
Partea civilă D.S.P.J. Arad a solicitat prin motivele scrise, admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii civile formulată de D.S.P.J. Arad prin care s-a solicitat obligarea inculpatei T.G.M. la plata sumei de 15.942 RON, cu titlu de despăgubiri civile.
Examinând cauza atât în privinţa motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că apelurile sunt nefondate pentru următoarele considerente: în primul rând, prealabil verificării temeiniciei susţinerilor apelanţilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că se impune stabilirea în cauză a legii penale mai favorabile, conform prevederilor art. 5 C. pen., în funcţie de aceasta urmând a fi analizate toate criticile invocate.
Ca urmare, examinând cauza din această perspectivă şi realizând o comparare a prevederilor din ambele coduri în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiţii de incriminare, de tragere la răspundere penală şi de sancţionare), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, dintre cele două legi penale succesive, cea care conduce, în concret, ia un rezultat mai avantajos pentru apelantă şi partea civilă este C. pen. anterior, privit atât prin raportare la fiecare instituţie de drept penal aplicabilă în speţă, cât şi în urma aprecierii globale a acestora şi a evaluării, în ansamblul lor, a tuturor dispoziţiilor incidente în cauza dedusă judecăţii.
Astfel, inculpata T.G.M. a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracţiuni de conflict de interese prevăzute în art. 2531 C. pen. anterior, fiind sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 de ani, însă, în noua reglementare, respectiv art. 301 C. pen. se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani, situaţie în care C. pen. anterior apare ca fiind mai favorabil inculpatei, prevăzând un minim al pedepsei mai redus decât cel stabilit de legea în vigoare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că legea care conduce, în concret, la un rezultat mai blând pentru inculpata T.G.M. este C. pen. anterior care, în ansamblul dispoziţiilor sale, raportat la condiţiile de incriminare şi de sancţionare a faptei ce formează obiectul acuzaţiei penale, precum şi la instituţiile incidente în cauză şi care influenţează răspunderea penală a apelantului, creează acesteia o situaţie mai avantajoasă, motiv pentru care toate aspectele invocate în apel de acuzare şi apărare vor fi analizate prin raportare la prevederile acesteia, ca lege penală mai favorabilă, în conformitate cu prevederile art. 5 C. pen.
Pentru existenţa infracţiunii de conflict de interese, nu are relevanţă cuantumul folosului obţinut de aceea persoană, respectiv de avocatul C.M.G. în urma încheierii contractului cu D.S.P.J. Arad şi nici scopul urmărit la încheierea contractului, deoarece infracţiunea s-a consumat ca urmare a faptului că inculpata în calitate de director executiv al D.S.P.J. Arad, nu s-a abţinut de la încheierea contractului cu acest avocat în condiţiile în care cunoştea faptul că a beneficiat de serviciile de asistenţă juridică ale acestuia în ultimii 5 ani.
În speţă, funcţia inculpatei de director executiv al D.S.P.J. Arad, contractul de asistenţă juridică dintre D.S.P.J. Arad şi Cabinetul individual de avocat C.M.G., act prin care s-a realizat pentru avocatul C.M.G. (persoană din partea căreia a beneficiat, în ultimii cinci ani, de servicii juridice), un folos material, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conflict de interese, prevăzute de art. 2531 alin. (1) C. pen., teza privind participarea la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru o persoană cu care funcţionarul public s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căruia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură
Individualizarea pedepsei valorifică astfel, un complex, de date referitoare la situaţia sau calitatea infractorului (capacitatea psihofizică, vârsta, ocupaţia, nivel cultural, antecedente penale, conduita după săvârşirea faptei), iar pedeapsa stabilită trebuie să fie aptă a satisface cerinţa ca sancţiunea penală, ca reacţie împotriva răului pricinuit prin săvârşirea unei infracţiuni, să fie proporţională cu particularităţile făptuitorului împotriva căruia se aplică, fundamentându-se, prin urmare, ideea de personalizare a pedepsei, adică a fixării pedepsei concrete în raport cu particularităţile persoanei infractorului, amplu cunoscute.
În procesul de individualizare a pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere faptul că la stabilirea pedepsei în cazul inculpatei s-a avut în vedere gravitatea faptei, pericolul social care a adus atingere relaţiilor sociale referitoare la imparţialitatea, integritatea, circumstanţele săvârşirii faptei, dar şi situaţia personală a inculpatei care a recunoscut parţial comiterea faptei în sensul că a încheiat contractele de asistenţă juridică cu avocatul C.M.G., încercând să inducă ideea că a fost de bună credinţă; nu are antecedente penale, însă modalitatea de comitere a faptei este una care denotă lipsa oricărei urme de teamă că ar putea suporta rigorile legii, consecinţele faptelor fiind evidente pentru orice persoană.
Totodată, Înalta Curte nu a identificat date şi împrejurări favorabile inculpatei apte a justifica solicitarea de achitare pe considerentul că nu există fapta de conflict de interese şi astfel fiind cererea inculpatei în acest sens nu este justificată, cuantumul pedepsei un an închisoare şi modalitatea de executare (în condiţiile art. 81 C. pen.) fiind indispensabile creării premiselor conştientizării de către inculpată a faptei sale şi asumării consecinţelor acesteia.
În considerarea modalităţii de rezolvare a solicitării părţii civile cu privire la constituirea ca parte civilă de către D.S.P.J. Arad, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată ca fiind corectă dispoziţia de respingere ca inadmisibilă a acţiunii civile formulată de aceasta.
În urma unei analize judicioase a materialului probator produs de partea civilă în dovedirea pretenţiilor avansate cu privire la suma de bani solicitată inculpatei instanţa de fond a stabilit în mod corect că infracţiunea de conflict de interese pentru care a fost trimisă în judecată şi condamnata inculpata T.G.M., este o infracţiune de pericol, iar în cauză nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale.
Aşadar, criticiie formulate de partea civilă D.S.P.J. Arad, în planul laturii civile a cauzei nu vor fi primite de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în baza dispoziţiilor art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpata T.G.M. şi de partea civilă D.S.P.J. Arad împotriva sentinţei penale nr. 269/PI din 29 octombrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelanta inculpată va fi obligată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, apelanta parte civilă va fi obligată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpata T.G.M. şi de partea civilă D.S.P.J. Arad împotriva sentinţei penale nr. 269/PI din 29 octombrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă apelanta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă apelanta parte civilă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 458/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul (art. 174... | ICCJ. Decizia nr. 495/2014. SECŢIA PENALĂ → |
|---|
