ICCJ. Decizia nr. 580/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 580/2014
Dosar nr. 3830/101/2012
Şedinţa publică din 17 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 17 din 24 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, s-a respins cererea formulată de inculpatul B.C.C. - de schimbare a încadrării juridice, din infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea de loviri, sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., respectiv, art. 183 C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen.
În baza art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.C.C., domiciliat în sat Cernaia, com. Corcova, jud. Mehedinţi, la pedeapsa principală de 17 (şaptesprezece) ani închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) din C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen., pe o durată de 4 ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen.
În temeiul art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 1349, art. 1357, art. 1381 şi urm. N.C.C. s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă P.E. şi a fost obligat inculpatul B.C.C. să-i plătească acesteia suma de 35.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale şi suma de 100.000 lei cu titlu de despăgubiri morale.
În temeiul art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, s-a admis acţiunea civilă formulată de S.C.J.U. Craiova şi a fost obligat inculpatul B.C.C. să plătească suma de 13.884,50 lei cu titlu de cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată victimei P.G.
S-a admis acţiunea civilă formulată de S.J.U. Drobeta Turnu-Severin şi a fost obligat inculpatul B.C.C. să plătească suma de 196 lei cu titlu de cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată victimei P.G.
În baza art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) şi art. 7 din. Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea S.N.D.G.J., s-a dispus prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea introducerii profilurilor genetice în S.N.D.G.J., urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
S-a dispus restituirea către partea civilă P.E., la rămânerea definitivă a hotărârii, a cuţitului ridicat de organele de urmărire penală şi înaintat la Tribunalul Mehedinţi, odată cu dosarul cauzei, ca „proba nr. 1".
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile P.E. suma de 700 lei reprezentând cheltuieli judiciare conform chitanţei din 03 ianuarie 2013 eliberată de Cabinet Avocat B.G.
A fost obligat inculpatul 2.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 24 aprilie 2012 s-a înregistrat pe rolul instanţei Rechizitoriul nr. 996/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului B.C.C., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 174 alin. (1)-art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
S-a reţinut că prin Rezoluţia nr. 67 din data de 29 decembrie 2011 s-a început urmărirea penală faţă de învinuitul B.C.C., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor calificat faptă prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1)-art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen.
Prin ordonanţa din data de 30 decembrie 2011 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) în infracţiunea prev. de art. 174 alin. (1)-art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
În fapt, în seara zilei de 11 decembrie 2011, în timp ce se aflau în barul SC C.B.C., SRL, aparţinând numitului M.A., în com. Corcova, jud. Mehedinţi, între inculpatul B.C.C. şi victima P.G., a avut loc o discuţie pe motive politice, în urma căreia cei doi au început să se insulte şi să se îmbrâncească reciproc.
În aceste împrejurări, inculpatul a vrut să lovească victima cu o sticlă cu bere în cap, dar a intervenit M.A. şi a parat lovitura.
Martorul M.A. i-a cerut inculpatului să părăsească barul.
După inculpat, a părăsit barul şi victima, care se afla într-o stare avansată de ebrietate.
În momentul în care victima a ieşit din bar, a fost lovită de către inculpat cu o piatră în zona capului, după care inculpatul a revenit în bar, având un cuţit în mână şi a afirmat că a lovit victima şi i-a luat cuţitul.
După ce a lăsat cuţitul în bar, pe lada frigorifică, inculpatul a ieşit din nou afară şi i-a aplicat o lovitură victimei, sărind cu picioarele în spatele acesteia.
În urma loviturii primite, victima a căzut jos într-un şanţ la marginea drumului.
Martorul V.D.M. a strigat la inculpat pentru a nu mai lovi victima, după care a intrat în bar.
După aproximativ 3 minute a intrat în bar şi inculpatul care a sesizat S. 112, în legătură cu faptul că a fost lovit de către victimă.
Victima a fost transportată la Spitalul Judeţean Dr. Tr. Severin iar ulterior transferată la Spitalul Craiova, unde a decedat în data de 30 decembrie 2011.
Fiind audiat, inculpatul nu a recunoscut fapta săvârşită declarând că, întrucât victima a luat-o la fugă după el, având un cuţit asupra sa, a lovit-o cu piciorul în zona umărului pentru a-i lua cuţitul.
S-a constatat că susţinerea inculpatului că victima a avut un cuţit asupra sa nu s-a confirmat.
Atât martorul V.D.M. cât şi martorul M.A., au declarat că, după ce victima P.G. a ieşit din bar, au auzit o lovitură în tablă (zgomot metalic) dinspre poartă şi imediat a intrat în bar inculpatul care a afirmat că a lovit victima şi a luat cuţitul.
Fiind audiat, martorul V.D.M. a declarat că în momentul în care inculpatul a intrat în bar, a afirmat că a lovit cu piatra victima şi a aşezat un cuţit pe masă.
De asemenea, martorul V.D.M. a văzut când inculpatul a lovit victima în spate, sărind cu amândouă picioarele în spatele acestuia.
S-a mai reţinut că din concluziile raportului medico-legal din 3 din 02 aprilie 2012, încheiat de I.M.L. Craiova, a rezultat că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, cu suprafaţa de impact mică, între leziuni şi deces existând legătură de cauzalitate.
Având în vedere declaraţia martorului V.D.M. care a relatat că inculpatul a afirmat că a lovit victima cu o piatră, coroborat cu concluziile raportului medico-legal în sensul că leziunea traumatică s-a putut produce cu un corp dur cu suprafaţă de impact mică (aproximativ 6-10 cm pătraţi), se reţine că inculpatul i-a aplicat victimei lovituri cu o piatră în zona capului.
În drept, fapta inculpatului B.C.C. care, în data de 11 decembrie 2011, în jurul orei 19,00, i-a aplicat lovituri cu o piatră, în zona capului, victimei P.G., în timp ce se aflau în faţa barului SC C.B.C. SRL , pe raza com. Corcova, satul Cernaia, în urma cărora victima decedat în data de 30 decembrie 2011 întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, faptă prev. de art. 174 alin. (1)-art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Fiind audiată, P.E., soţia victimei, a arătat că doreşte să se constituie parte civilă cu suma de 25.000 lei reprezentând daune materiale, respectiv cheltuieli cu spitalizarea, deplasări la spital, medicamente şi cheltuieli de înmormântare.
Fiindu-i aduse la cunoştinţă dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 211/2004, victima P.E., a arătat că doreşte asistenţă juridică gratuită şi acordarea de către stat a unor compensaţii financiare.
Au fost reţinute ca mijloace de probă: procesul verbal de sesizare; proces verbal de cercetare la faţa locului şi schiţă; planşe foto; proces verbal de ridicare mijloace de probă; proces verbal de predare - primire mijloc de probă şi planşe foto; proces verbal de predare-primire mijloc de probă şi planşe foto; proces verbal de prezentare în vederea recunoaşterii cuţitului de către P.E.; declaraţii făptuitor/învinuit/ inculpat; declaraţie parte civilă; declaraţii martor M.A.; declaraţii martor V.D.M.; declaraţie martor M.D.L. şi raport medico-legal autopsie din 02 aprilie 2012, încheiat de I.M.L. Craiova.
Au fost ridicate următoarele mijloace de probă:
Proba nr. 1: cuţit - lungimea totală - 26 cm, lungime lamă- 14,5 cm, lăţime lamă - 2,5 cm, pe lamă inscripţia „C., mâner tip imitaţie corn de căprioară, în două nituri şi lat de 2,5 cm.
Proba ambalată în plic de hârtie şi sigilată cu ştampila Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, urmând a fi înaintată Tribunalului Mehedinţi împreună cu dosarul cauzei.
Din fişa de cazier a rezultat că inculpatul a fost sancţionat administrativ pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 180 alin. (1) prin Ordonanţa nr. 1200/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia.
În cursul urmăririi penale inculpatul a avut o atitudine nesinceră, nerecunoscând fapta săvârşită.
În tot cursul urmăririi penale inculpatului i-a fost respectat dreptul la apărare în conformitate cu disp. art. 6 şi art. 171 C. proc. pen., iar la data de 20 aprilie 2012 i-a fost prezentat materialul de urmărire penală în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, av. C.C.
La solicitarea instanţei, S.C.J.U. Craiova, prin adresa din 25 mai 2012 (fila 28 dosar) a comunicat că se constituie parte civilă cu suma de 13 884,50 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ale părţii vătămate P.G. pe perioada 12 decembrie 2011- 30 decembrie 2011, ataşând în acest sens şi decontul de cheltuieli.
S.J.U. Drobeta - Turnu - Severin, prin adresa din 12 iunie 2012 (de la fila 46 din dosar) a comunicat că se constituie parte civilă cu suma de 196 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ale victimei P.G. pe perioada internării sale în secţia de Chirurgie Generală la data de 11 decembrie 2011.
Soţia victimei, numita P.E., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 35.000 lei reprezentând daune materiale şi 100 000 lei reprezentând daune morale iar prin adresa depusă la dosar la data de 01 iunie 2012, descendenţii victimei, numiţii P.G.D. şi P.D., au comunicat că nu înţeleg să se constituie părţi civile în prezenta cauză.
În dovedirea pretenţiilor civile, partea civilă P.E., a depus la dosar chitanţe, bonuri fiscale şi bilete de călătorie - filele 83-93 dosar.
După constatarea, la prima zi de înfăţişare, a regularităţii actului de sesizare, în cauză a fost audiat inculpatul B.C.C. - care nu a înţeles să solicite aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen. - şi apoi s-au audiat martorii M.A. (fila 52 dosar), M.D.L. (fila 66 dosar), l.V. (fila 67 dosar) C.A. (fila 94 dosar), L.D. (fila 105 dosar), T.C. (fila 106 dosar), M.I. (fila 107 dosar) şi V.D.M. (fila 149 dosar).
La termenul din 13 iunie 2012, instanţa a apreciat că, pentru justa soluţionare a cauzei, se impune efectuarea referatului de evaluare pentru inculpat, Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, depunând la dosar acest referat de evaluare la termenul din 27 iunie 2012.
La solicitarea instanţei, la termenul din 21 noiembrie 2012, I.M.L. Craiova, prin adresele din 20 noiembrie 2012 a înaintat la dosar, precizările cu privire la leziunile traumatice suferite de către numitul P.G. şi descrise în Raportul de Constatare Medico-Legală din 3 februarie 2012 iar la termenul din 16 ianuarie 2013, I.M.L. Craiova a înaintat avizele Comisiei de Control şi Avizare a actelor medico-legale de pe lângă I.M.L. Craiova cu privire la raportul de constatare medico-legală din 02 aprilie 2012 şi completarea din 20 noiembrie 2012.
Analizând întregul material probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, în fapt, instanţa a constatat următoarele:
În seara zilei de 11 decembrie 2011, în timp ce se aflau în barul SC C.B.C. SRL, aparţinând numitului M.A., în com. Corcova, jud. Mehedinţi, între inculpatul B.C.C. şi victima P.G., a avut loc o discuţie contradictorie, în timpul căreia cei doi au început să se insulte şi să se îmbrâncească reciproc.
În aceste împrejurări, inculpatul a vrut să lovească victima cu o sticlă cu bere în cap, dar a intervenit M.A. şi a parat lovitura.
La solicitarea martorului M.A. inculpatul a ieşit din bar şi a aşteptat victima, iar după ieşirea acesteia din bar inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri, cu o piatră, în zona capului.
Inculpatul a luat de la victimă cuţitul pe care-l avea asupra sa şi a intrat în bar unde a spus celor prezenţi propria versiune despre derularea faptelor şi a apelat Serviciul de urgenţă 112.
Inculpatul a părăsit barul şi văzând că victima se deplasa pe drum, spre locuinţa sa, i-a mai aplicat o lovitură, sărind cu picioarele în spatele acesteia.
În urma loviturii primite, victima a căzut într-un şanţ la marginea drumului, apoi s-a ridicat şi a plecat spre casă.
Martorul V.D.M. a strigat la inculpat pentru a nu mai lovi victima, după care a intrat în bar.
La faţa locului au sosit organele de poliţie, iar victima a fost transportată la Spitalul Judeţean Dr. Tr. Severin, ulterior fiind transferată la Spitalul Craiova.
La data de 12 decembrie 2012 victima a fost examinată de către medicul legist, iar din Raportul medico-legal din 03 februarie 2012, întocmit de I.M.L. Craiova, rezultă că victima prezenta, fronto-parietal stânga supero-lateral, la circa 6 cm de linia mediană, imediat supraiacent regiunii temporale stângi, plagă de circa 3 cm, semicirculară cu concavitatea spre inferior suturată (cu diametrul cercului imaginar de circa 2,2 cm) pe fond intens tumefiat, fluctuent, de circa 10/8/1 cm, la nivelul regiunii fronto-temporo-parietale stângi.
De asemenea, victima mai prezenta o echimoză violacee de circa 7/4 cm retroauricular stânga ce se extinde şi supraiacent pavilionului auricular stâng pe circa 1/1 cm.
Se mai reţine că din examinările clinice şi paraclinice a fost evidenţiat un hematom acut extradural temporo-parietal stâng de 4,5/9 cm, neomogen, cu bule aerice incluse, difuz, cu efect mare de masă adiacent şi o minimă deplasare a liniei mediale contralateral - 1 cm, cu fractură cominutivă cu înfundare parietal stânga.
Victima a fost operată şi reoperată pentru recidivă locală, iar la data de 30 decembrie 2012 a decedat.
Din raportul medico-legal din 02 aprilie 2012, întocmit de I.M.L. Craiova - cu precizările ulterioare -, a rezultat că moartea victimei P.G. a fost violentă şi s-a datorat hematomului extradural operat recidivat urmare a unui traumatism cranio-cerebral cu fractură multieschiloasă de boltă de craniu.
S-a precizat că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu corp dur cu suprafaţa de impact mică (6-10 cm pătraţi), între leziuni şi deces existând legătură de cauzalitate, loviturile putând fi aplicate din faţă-spate, lateral stânga-dreapta.
Cele două acte medico-legale, inclusiv completările acestora, au fost avizate în cursul cercetării judecătoreşti, de către Comisia de Control şi Avizare a actelor medico-legale de pe lângă I.M.L. Craiova, cu menţiunile că se exclude mecanismul pasiv de producere, leziunile fiind produse prin lovire activă, că au fost aplicate mai multe lovituri şi că fractura cominutivă cu înfundare, localizată parietal stânga a fost produsă printr-o singură lovitură.
În drept, fapta comisă de inculpatul B.C.C., în împrejurările şi condiţiile anterior descrise, constând în aceea că în data de 11 decembrie 2011, i-a aplicat victimei P.G. mai multe lovituri, cu o piatră, în zona capului provocându-i leziuni în urma cărora victima a decedat în data de 30 decembrie 2011 întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen.
În rezolvarea acţiunii penale, instanţa a avut în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale şi menţionate în rechizitoriu, precum şi probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti, mai sus menţionate.
Cu privire la forma de vinovăţie s-a constatat că inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă, în reglementarea art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. pen., în sensul că a prevăzut că loviturile aplicate victimei pot duce la decesul acesteia, nu a urmărit acest rezultat însă a acceptat posibilitatea survenirii morţii victimei.
Această formă a vinovăţiei este şi cea care impune respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 din C. pen.
S-a mai reţinut că deşi inculpatul, atât personal cât şi prin apărătorul său, a susţinut că victima nu a fost lovită cu intenţia de a i se suprima viaţa, probele administrate în cauză au atestat că inculpatul a acţionat cu forma de vinovăţie mai sus menţionată.
S-a constatat astfel că inculpatul nu a acţionat cu intenţie directă, în condiţiile art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., întrucât dacă ar fi urmărit producerea decesului victimei, nimic nu l-ar fi împiedicat pe inculpat să obţină acest rezultat, însă, din declaraţiile date rezultă că inculpatul are o atitudine vădit nesinceră referitoare la modul în care s-au derulat faptele.
Astfel, acesta a arătat că i-a aplicat victimei o singură lovitură cu piciorul, peste mâna în care victima avea cuţitul cu care îl ameninţa, şi că ulterior, în cea de-a doua fază a conflictului, i-a mai aplicat victimei o lovitură, tot cu piciorul, în spate.
Acest ultim aspect este real, fiind relevat şi de declaraţia martorului V.D.M.
Prima parte a conflictului a avut o altă desfăşurare decât cea prezentată de către inculpat.
Inculpatul ştia că victima are cuţit asupra sa - aspect ce a rezultat atât din declaraţia inculpatului, cât şi din declaraţia dată iniţial de către martorul M.A.
După cearta din bar, în timpul căreia inculpatul a vrut să lovească victima şi a intervenit acelaşi martor, inculpatul a părăsit barul şi a aşteptat victima, înarmându-se cu o piatră.
După ce victima a ieşit din bar, inculpatul a lovit, de mai multe ori, victima în cap, în partea stângă, în zona urechii, deasupra şi puţin în spate, una dintre lovituri producând fractura cominutivă cu înfundare - aceste aspecte rezultând din constatările actelor medico-legale mai sus menţionate.
Obiectul cu care a lovit victima a fost o piatră - suprafaţa de impact fiind mică şi aproximativ circulară - aspecte ce rezultă din declaraţia iniţială a martorului V.D.M. şi constatările din actele medico-legale.
Inculpatul a aruncat piatra - pentru a nu fi descoperită în acea zonă, în situaţia în care se făcea o cercetare a locului respectiv - aceasta lovind poarta de tablă aflată în imediata apropiere a barului - zgomotul fiind perceput de martorii din bar.
De asemenea, inculpatul - cunoscând că victima avea cuţit - a luat cuţitul victimei şi a intrat în bar unde l-a arătat martorilor pentru a-şi asigura astfel apărarea atunci când fapta va fi fost descoperită.
În aceeaşi idee, inculpatul a apelat şi la Serviciul de urgenţă 112 -spunând că el fusese cel atacat - şi apoi a părăsit barul.
La ieşire, contrariat de faptul că victima se ridicase şi mergea către locuinţa sa, inculpatul a mai aplicat o lovitură, sărind cu picioarele în spatele victimei, aceasta căzând la pământ.
Auzind că este strigat de către martorul V.D.M., inculpatul nu a mai continuat să lovească victima.
S-a mai reţinut că această derulare a faptelor a rezultat din coroborarea aspectelor principale rezultate din declaraţiile martorilor, din declaraţiile inculpatului şi, mai ales, din constatările reţinute de actele medico-legale.
Ori, aplicând victimei multiple lovituri cu un obiect dur, într-o zonă vitală, inculpatul nu se putea să nu prevadă că poate surveni decesul.
Pentru a se putea reţine că fapta constituie infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 din C. pen., ar fi fost necesar ca probele administrate să conducă la faptul că inculpatul a acţionat cu intenţie - pentru a lovi victima şi din culpă - simplă sau cu previziune, în raport cu rezultatul produs - moartea victimei.
S-a constatat că intenţia depăşită - ca formă a vinovăţiei inculpatului -este exclusă pentru următoarele considerente:
- zona în care s-au aplicat loviturile este una vitală; în condiţiile concrete ale săvârşirii faptei, inculpatul ar fi putut aplica lovituri victimei la nivelul membrelor superioare sau inferioare, însă este evident că i-a fost teamă că dacă nu loveşte victima suficient de puternic aceasta poate scoate cuţitul şi incu lpatul ar fi devenit, din atacator, atacat;
- numărul şi intensitatea loviturilor - inculpatul a lovit victima de mai multe ori, cu mare intensitate - având în vedere fractura multieschiloasă, cu înfundare, de boltă de craniu;
- atitudinea inculpatului în cea de-a doua fază a conflictului, acesta aplicând o nouă lovitură victimei, intervenţia martorului fiind cea care l-a determinat pe inculpat să nu continue agresiunea;
- atitudinea nesinceră a inculpatului, în tot timpul procesului penal; dacă inculpatul ar fi fost sincer, aspectele declarate de acesta s-ar fi „pliat" pe constatările medicilor legişti.
Raportat la solicitarea apărătorului inculpatului de a se reţine circumstanţa legală a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., instanţa a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile legale.
Astfel, s-a invocat faptul că stare de tulburare a fost declanşată în interiorul barului din cauza altercaţiilor dintre inculpat şi victimă, a culminat cu momentul în care victima ar fi ameninţat, cu cuţitul, inculpatul, ameninţare care ar fi fost demnă de luat în seamă întrucât provenea de la o persoană în stare de ebrietate.
S-a reţinut că aceste aspecte nu rezultă din nici-o probă administrată în cauză, cu excepţia declaraţiei inculpatului, iar, inculpatul nu explică într-un mod plauzibil motivul pentru care a părăsit barul înaintea victimei cu care se „îmbrâncise" la un moment dat în bar şi nici motivul pentru care a aşteptat victima, însă susţine în mod vehement şi constant că victima a avut cuţit şi că acest cuţit a fost folosit de victimă pentru a-l ameninţa.
Din modul de derulare a faptelor s-a reţinut că rezoluţia infracţională a fost luată în interiorul barului şi a fost pusă în aplicare qvasi-imediat, timpul scurs fiind la limita de la care s-ar putea reţine premeditarea faptei, inculpatul având timp să se înarmeze şi să gândească şi modul în care va acţiona după comiterea faptei.
În aceste condiţii s-a apreciat că este dificil de reţinut că a existat o asemenea tulburare sau emoţie, pricinuită de victimă şi sub imperiul căreia inculpatul a acţionat în ambele faze ale conflictului.
Faţă de cele de mai sus, cererile formulate de inculpat, prin apărătorul său, de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., respectiv, art. 183 C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen., au fost respinse.
Constatând că sunt realizate cerinţele art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, ca autor, în sensul art. 24 din C. pen. - s-a dispus condamnarea inculpatului pentru infracţiunea de omor calificat, fără reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.
La stabilirea şi aplicarea pedepsei principale, instanţa a avut în vedere criteriile de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 alin. (1) din C. pen., limitele pedepsei prevăzute de lege sunt între 15 şi 25 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi; fapta săvârşită prezintă un grad ridicat de pericol social, fiind o infracţiune contra vieţii persoanei, comisă într-un loc public, de către o persoană aflată sub influenţa băuturilor alcoolice; inculpatul nu are antecedente penale, însă din evidenţa operativă rezultă că anterior a mai comis fapte penale de violenţă; inculpatul a avut o atitudine nesinceră, în fapt încercând să evite răspunderea penală; referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi este relativ favorabil, cuprinzând puţine aspecte pozitive care să poată constitui temeiuri care să atragă reţinerea unor circumstanţe atenuante judiciare.
Faţă de cele de mai sus, instanţa a apreciat că scopul prevăzut de art. 52 din C. pen. poate fi atins prin stabilirea unei pedepse principale de 17 (şaptesprezece) ani închisoare, în condiţiile art. 57 C. pen.
Cu privire la pedeapsa accesorie, văzând dispoziţiile art. 4145 alin. (4) C. proc. pen., raportate la Decizia nr. 74/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, ţinând seama de natura şi gravitatea infracţiunii de omor calificat şi de împrejurările cauzei, aşa cum au fost mai sus menţionate - criterii prevăzute de art. 71 alin. (3) C. pen., în baza art. 71 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) din C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din C. pen.
Cu privire la pedeapsa complementară, având în vedere că art. 175 alin. (1) din C. pen. prevede pentru infracţiunea de omor calificat şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, raportat la cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului, în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen., pe o durată de 4 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă sau după prescripţia executării pedepsei, în conformitate cu art. 66 C. pen.
întrucât probele administrate în cauză nu au confirmat că la săvârşirea infracţiunii ar fi fost folosit cuţitul ridicat de organele de poliţie şi nici că acesta a aparţinut inculpatului ci victimei, s-a dispus restituirea către partea civilă P.E., la rămânerea definitivă a hotărârii, a cuţitului ridicat şi înaintat la Tribunalul Mehedinţi, odată cu dosarul cauzei, ca „proba nr. 1".
În termenul legal prevăzut de art. 15 alin. (2) C. proc. pen., în cauza penală s-au constituit părţi civile:
- S.C.J.U. Craiova, prin adresa din 25 mai 2012 a comunicat că se constituie parte civilă cu suma de 13 884,50 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ale victimei P.G. pe perioada 12 decembrie 2011- 30 decembrie 2011, ataşând în acest sens şi decontul de cheltuieli;
- S.J.U. Drobeta Turnu-Severin, prin adresa din 12 iunie 2012 a comunicat că se constituie parte civilă cu suma de 196 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ale victimei P.G. pe perioada internării sale în secţia de Chirurgie Generală la data de 11 decembrie 2011;
- soţia victimei, numita P.E., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 35 000 lei reprezentând daune materiale şi 100 000 lei reprezentând daune morale.
Referitor la unităţile prestatoare de servicii medicale, în temeiul art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, s-a admis acţiunea civilă formulată de S.C.J.U. Craiova şi inculpatul B.C.C. a fost obligat să plătească suma de 13.884,50 lei cu titlu de cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată victimei P.G..
De asemenea, s-a admis acţiunea civilă formulată de S.J.U. Drobeta Turnu-Severin şi a fost obligat inculpatul B.C.C. să plătească suma de 196 lei cu titlu de cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată victimei P.G.
Cu privire la daunele materiale solicitate de partea civilă P.E., s-a constatat că prin înscrisurile depuse la dosar (filele 83-93) şi prin declaraţiile martorilor I.V. şi T.C. s-a făcut dovada prejudiciului cert suferit şi a cheltuielilor ce urmează a se efectua pentru îndeplinirea cutumelor religioase.
Fiind realizate condiţiile angajării răspunderii civile delictuale, s-a admis acţiunea civilă a părţii civile P.E. şi, în temeiul art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 1349, art. 1357, art. 1381 şi urm. N.C. civ., inculpatul B.C.C. a fost obligat să-i plătească acesteia suma de 35.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
În ceea ce priveşte cererea privind despăgubirile pentru daunele morale, s-a constatat că partea civilă - soţie supravieţuitoare - a suferit cu siguranţă un prejudiciu nepatrimonial, respectiv suferinţele psihice cauzate prin lezarea sentimentelor de afecţiune si dragoste provocate, prin moartea unei fiinţe apropiate, fiind evident că decesul victimei a produs traume şi a lezat sentimentele care stau la baza relaţiei soţ-soţie, mai ales că locuiau şi gospodăreau împreună, fiind obligat inculpatul să plătească părţii civile P.E. suma de 100.000 lei cu titlu de despăgubiri morale.
În baza art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) şi art. 7 din. Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea S.N.D.G.J., s-a dispus prelevarea, de la inculpat, de probe biologice în vederea introducerii profilurilor genetice în S.N.D.G.J., urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile P.E. suma de 700 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul B.C.C., care a invocat critici sub aspectul încadrării juridice a faptei şi sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate.
În motivarea apelului, s-a susţinut că inculpatul a aplicat o singură lovitură victimei şi nu a avut intenţia să suprime viaţa acesteia, rezultatul produs, respectiv moartea victimei fiind cauzat din culpă, încadrarea juridică justă a faptei fiind aceea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
De asemenea, s-a susţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art 73 lit. b) C. pen., întrucât inculpatul a acţionat sub imperiul provocării cauzate prin acţiunea părţii vătămate care l-a ameninţat cu un cuţit, în momentul când a ieşit din barul unde a avut loc altercaţia.
În subsidiar au fost invocate critici sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate, solicitându-se aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante prev de art 74 C. pen., având în vedere conduita anterioară bună a inculpatului, lipsa antecedentelor penale, împrejurarea că provine dintr-o familie organizată şi are şanse sporite de reintegrare socială.
Prin Decizia penală nr. 226 din 13 iunie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.C.C. împotriva sentinţei penale nr. 17 din 24 ianuarie 2013, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în Dosarul nr. 3830/101/2012.
A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
Pentru a decide astfel, examinând hotărârea atacată, în raport de actele şi lucrările dosarului, motivele de apel, cât şi din oficiu, conform dispoziţiilor art 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul situaţiei de fapt, instanţa de fond a reţinut o stare de fapt corectă, în sensul că în seara de 11 decembrie 2011, în timp ce se aflau în barul SC C.B.C. SRL, aparţinând numitului M.A., în com. Corcova, jud. Mehedinţi, între inculpat şi victima P.G., a avut loc o altercaţie în cursul căreia cei doi şi-au adresat injurii, s-au îmbrâncit, inculpatul a intenţionat să lovească victima cu o sticlă cu bere în cap, conflictul fiind însă aplanat de martorul M.A. - patronul barului respectiv, care a parat lovitura, după care, a solicitat inculpatului să părăsească incinta.
În aceste condiţii, inculpatul a părăsit barul, iar după câteva minute (1-2 minute conform depoziţiei martorului V.D. şi aproximativ 3 minute conform declaraţiei martorului M.A.) a părăsit barul şi partea vătămată, ocazie cu care inculpatul i-a aplicat acesteia mai multe lovituri, cu o piatră, în zona capului. Imediat după aceasta, inculpatul a revenit în bar cu un cuţit susţinând că a lovit victima şi i-a luat cuţitul pe care îl avea asupra sa, după care a apelat Serviciul de urgenţă 112.
În continuare, inculpatul a părăsit din nou barul şi văzând că victima se deplasa pe drum, spre locuinţa sa, i-a mai aplicat o lovitură, sărind cu picioarele în spatele acesteia iar în urma loviturii primite, victima a căzut într-un şanţ la marginea drumului.
Inculpatul s-a apărat pe tot parcursul procesului penal, susţinând că a acţionat sub imperiul provocării din partea victimei care l-a ameninţat cu un cuţit şi în aceste condiţii, i-a aplicat o lovitură cu piciorul în mână pentru a-l dezarma şi ulterior i-a mai aplicat o lovitură cu piciorul în zona spatelui.
Această apărare a inculpatului nu este însă susţinută de materialul probator administrat, din care rezultă că inculpatul a aplicat părţii vătămate mai multe lovituri cu o piatră în zona capului, în urma loviturilor fiind cauzat decesul victimei, care s-a datorat hematomului extradural operat recidivat urmare a unui traumatism cranio-cerebral cu fractură multieschiloasă de boltă de craniu.
Împrejurarea că inculpatul a lovit victima cu o piatră în zona capului, nu a fost recunoscută de inculpat, însă este dovedită cu depoziţiile martorilor V.D. şi M.A., audiaţi la urmărirea penală şi instanţa de fond, care nu au perceput direct evenimentele, însă au relatat că în timp ce se aflau în bar, au auzit afară un zgomot puternic, specific unei lovituri în tablă, după care inculpatul a revenit în bar având în mână un cuţit, susţinând că a lovit victima şi i-a luat cuţitul, martorul V.D. relatând că inculpatul a recunoscut că a lovit victma cu o piatră (fila 149 dos instanţei de fond şi 38-39 dos urm pen). Este evident că zgomotul pe care l-au auzit martorii a fost produs ca urmare a acţiunii inculpatului, care după ce a lovit victima cu piatra în zona capului, a aruncat piatra pentru a nu fi descoperită cu ocazia cercetărilor şi în cădere aceasta a lovit poarta de tablă aflată în apropierea barului, producând acel zgomot specific perceput de cei doi martori.
Având în vedere depoziţiile acestor martori, care se coroborează cu actele medico -legale şi ţinând cont că victima nu a mai avut conflict în acea zi cu alte persoane decât cu inculpatul, este evident că cel care a lovit victima cu piatra în zona capuzlui este inculpatul, fiind exclusă posibilitatea producerii leziunilor prin cădere, în condiţiile în care în suplimentul la expertiza medico legală (fila 120 dos inst de fond) astfel cum a fost avizat de I.M.L. Craiova (fila 148 dos. inst. de fond) se atestă că leziunile care au condus la deces au fost produse prin lovire activă, fiind exclus mecanismul prin cădere şi lovire de corp dur.
Critica referitoare la încadrarea juridică a faptei este, de asemenea, nefondată.
Infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte prev de art 183 C. pen. este o infracţiune praeterintenţionată, inculpatul acţionând cu intenţie în ce priveşte lovirea victimei, însă este în culpă în raport de rezultatul mai grav care se produce şi anume moartea acesteia.
În speţă, faţă de modul cum a acţionat inculpatul, respectiv prin lovire directă aplicată victimei în mod repetat, cu o cărămidă în zona capului, loviturile fiind aplicate cu intensitate, fapt ce rezultă din urmările produse, fiind cauzată fractură multieschiloasă de boltă de craniu, în mod corect s-a apreciat că fapta constituie infracţiunea de omor calificat, prev de art 174-175 alin 1 lit i C. pen., întrucât chiar dacă nu a urmărit să suprime viaţa victimei, este evident că a acceptat producerea acestui rezultat, fapta fiind comisă cu intenţie indirectă.
Referitor la motivul de apel privind reţinerea circumstanţei legale a provocării prevăzută de art 73 lit. b) C. pen., se constată ca fiind nefondate criticile formulate de inculpat.
Pentru a se putea reţine incidenţa dispoziţiilor art 73 lit. b) C. pen. este necesar ca fapta să fie comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă.
În speţă, din probele administrate nu rezultă că inculpatul s-a aflat în vreuna din aceste situaţii prevăzute de textul de lege, cu atât mai mult cu cât inculpatul a fost primul care, în urma altercaţiei avute cu partea vătămată în interiorul barului a încercat să o lovească pe victimă cu o sticlă în cap, însă conflictul a fost aplanat de martorul M.A. care a parat lovitura şi a cerut inculpatului să părăsească barul, iar după ce a părăsit barul, deşi avea posibilitatea să evite un nou conflict, întrucât partea vătămată a mai rămas în incintă câteva minute, cu toate acestea, inculpatul în mod nejustificat a decis să o aştepte pe partea vătămată să iasă afară din bar şi în aceste condiţii i-a aplicat lovituri repetate cu o piatră în zona capului.
Împrejurarea că victima avea un cuţit asupra ei este lipsită de relevanţă, întrucât nu există nicio dovadă că partea vătămată a încercat să exercite acte de agresiune asupra inculpatului, pentru a se putea susţine că inculpatul s-ar fi aflat sub imperiul unei puternice tulburări sau emoţii în înţelesul dispoziţiilor art 73 lit. b) C. pen.
În plus, partea vătămată avea o vârstă înaintată, respectiv 69 de ani şi se afla în stare de ebrietate, astfel că pentru aceste motive nu putea constitui o ameninţare serioasă pentru inculpat.
Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei, s-a constatat că instanţa de fond a avut în vedere toate criteriile generale de individulizare prevăzute de art 72 C. pen., aplicând inculaptului o pedeapsă de 17 ani închisoare, pedeapsa astfel aplicată fiind în măsură să realizeze scopul prevăzut de art 52 C. pen., respectând principiul proporţionalităţii în raport de gradul ridicat de pericol social al faptei comise, valoarea socială lezată, care este una fundamentală, respectiv viaţa persoanei. Pedeapsa complementară a fost, de asemenea, just individualizată, raportat la gravitatea şi natura infracţiunii săvârşite.
S-a constatat că nu există temeiuri pentru a se reţine în cauză circumstanţe atenuante.
Orice Împrejurare de natură a fi considerată circumstanţă atenuantă trebuie analizată şi în raport de datele despre fapta comisă, luându-se în considerare pericolul generic dar si concret al acesteia si din aceasta perspectiva se impune a fi subliniat ca inculpatul a acţionat cu deosebita violenţa, folosind un instrument apt sa producă moartea si lovind victima intr-o zonă vitală, iar în antecedente a mai fost sancţionat administrativ pentru fapte de violenţă, fiindu-i aplicată o sancţiune administrativă pentru o faptă de lovire,după cum rezultă din fişa de cazier aflată la dosarul de urmărire penală (fila 31). Aceste împrejurări conferă faptei un caracter grav si justifica atât cuantumul pedepsei cât si modul de executare al acesteia, o pedeapsă într-un cuantum mai mic nefiind aptă să realizeze scopul educativ - preventiv al pedepsei, astfel cum este definit de art 52 C. pen.
Latura civilă a fost corect soluţionată, printr-o apreciere corectă a probelor testimoniale şi cu înscrisuri administrate în acest sens, suma de 35 000 lei despăgubiri materiale acordată părţii civile P.E. fiind dovedită cu depoziţiile martorilor I.V. şi T.C. şi înscrisurile depuse la dosarul instanţei de fond, filele 83-93. Daunele morale au fost, de asemenea, just apreciate, fiind evident că partea civilă P.E., în calitate de soţie a victimei a suferit un prejudiciu moral, prin pierderea prematură a soţului cu care locuia şi se gospodărea împreună, cuantumul acestui prejudiciu, fiind just apreciat la suma de 100 000 lei. De altfel, se constată că sub aspectul laturii civile nu au fost invocate critici în apelul formulat de inculpat.
De asemenea, s-a mai reţinut că, în mod corect a fost obligat inculpatul către partea civilă S.C.J.U. Craiova la plata cheltuielilor de spitalizare, ocazionate cu internarea victimei în spital, ca urmare a faptei comisă de inculpat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.C.C., invocând cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 172 din C. proc. pen., solicitând reţinerea circumstanţei atenuante a săvârşirşirii faptei în stare de provocare, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu reducerea în mod corespunzător a pedepsei inculpatului.
Examinând recursul, în raport cu motivele de casare invocate şi cu prevederile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că a este fondat, pentru considerentele următoare:
Prealabil analizării criticilor de recurs, se impun a fi făcute câteva precizări pentru stabilirea limitelor analizării acestora.
Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs. în consecinţă, instanţa urmează să analizeze respectarea termenul de declarare a căii de atac, cât şi cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior.
Legea nr. 2/2013 a impus o limitare a devoluţiei căii de atac a recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, altele modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a cazului prevăzut de pct. 172 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., scopul urmărit de legiuitor, prin amendarea cazurilor de casare, fiind acela de a se restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul acestei căi ordinare de atac, doar la chestiuni de drept.
În prezenta cauză, decizia recurată a fost pronunţată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.
Verificând îndeplinirea cerinţelor formale prevăzute de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., se constată că inculpatul a motivat recursul în termenul prevăzut în art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., "hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greşită aplicare a legii."
Înalta Curte reţine că, încălcarea legii materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalităţi principale, respectiv neaplicarea de către instanţa de fond şi/sau cea de apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greşită a dispoziţiei legale care trebuia aplicată.
În prezenta cauză, nu este incidenţă niciuna dintre aceste situaţii.
În ceea ce priveşte critica formulată de inculpat, prin care se invocă faptul că a săvârşit fapta în stare de provocare, înalta Curte reţine că această apărare nu poate fi analizată, întrucât ar presupune o reevaluare a situaţiei de fapt, care nu mai este posibilă în calea de atac a recursului declarant împotriva deciziilor pronunţate în apel, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013.
Solicitarea inculpatului de reţinere a circumstanţei atenuante judiciare prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. a fost analizată atât de instanţa de fond cât şi de instanţa de apel, care au constatat în fapta de omor nu a fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă, din probele administrate nerezultând că inculpatul s-a aflat în vreuna din aceste situaţii.
Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este fondat, raportat la intrarea în vigoare a N.C.P. la data de 1 februarie 2014 şi, în consecinţă, a incidenţei instituţiei aplicării legii penale mai favorabile, prevăzută de art. 5 din N.C.P.
Examinând cauza, în raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârşirea infracţiunii de omor calificat de către inculpat, instanţa de recurs constată că se impune aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la pedeapsa principală, cea complementară şi cea accesorie, astfel cum sunt reglementate în noua lege.
În raport cu pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174-175 lit. i) C. pen. (de 17 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.), instanţa de recurs constată că dispoziţiile legii noi sunt mai favorabile, sub aspectul conţinutului incriminării textului art. 175 din vechiul C. pen. (art. 188 N.C.P.) şi urmează a fi aplicate.
În reglementarea actuală, legiuitorul a exclus din norma de incriminare a omorului calificat, săvârşirea omorului în condiţiile elementului circumstanţial prevăzut de litera i a art. 175 vechiul C. pen., astfel că, potrivit principiului aplicării legii mai favorabile, legea nouă este mai favorabilă sub aspectul condiţiilor de incriminare.
În condiţiile N.C.P., se constată că limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de omor, prevăzută de art. 188 C. pen., sunt de la 10 la 20 ani închisoare, spre deosebire de cele din legea veche, care sunt de la 15 la 25 de ani închisoare.
Având în vedere că individualizarea pedepsei nu mai poate fi reapreciată de către instanţa de recurs, care are obligaţia de a efectua o transpunere proporţională a pedepselor stabilite în baza legii anterioare în intervalul de pedeapsă prevăzut de legea nouă, mai favorabilă, se va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului, în mod corespunzător, la un cuantum spre care s-a orientat şi instanţa de fond.
Potrivit hotărârii de condamnare, inculpatului i s-a interzis, pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior, care în prezent au corespondent în dispoziţiile art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
Ca urmare a stabilirii legii noi ca lege mai favorabilă, Înalta Curte va da eficienţă şi dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost calificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă şi în consecinţă va reduce proporţional şi pedeapsa complementară în raport de noua reglementare.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul B.C.C. împotriva Deciziei penale nr. 226 din 13 iunie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va casa decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 17 din 24 ianuarie 2013 a Tribunalului Mehedinţi, numai sub aspectul aplicării dispoziţiilor art. 5 C. pen., încadrării juridice a faptei şi cuantumului pedepsei aplicate inculpatului şi, rejudecând în aceste limite:
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), va schimba încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prev. de art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracţiunea de omor prev. de art. 188 alin. (1) C. pen.
Va reduce pedeapsa de la 17 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., la 15 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul B.C.C. împotriva Deciziei penale nr. 226 din 13 iunie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 17 din 24 ianuarie 2013 a Tribunalului Mehedinţi, numai sub aspectul aplicării dispoziţiilor art. 5 C. pen., încadrării juridice a faptei şi cuantumului pedepsei aplicate inculpatului şi, rejudecând în aceste limite:
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prev. de art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracţiunea de omor prev. de art. 188 alin. (1) C. pen.
Reduce pedeapsa de la 17 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., la 15 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 579/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de... | ICCJ. Decizia nr. 584/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de... → |
|---|
