ICCJ. Decizia nr. 54/2014. SECŢIA PENALĂ. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs

Comentarii

0



ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 54/2014

Dosar nr. 9/39/2011*

Şedinţa publică din 09 ianuarie 2014

Prin sentinţa penală nr. 415 din 17 noiembrie 2010, Tribunalul Botoşani i-a condamnat pe inculpaţi:

- A.I.D. la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare (8 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 8 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 248^! C. pen. raportat la art. 248 şi art. 146 C. pen.; 7 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. şi 1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzuta de art. 25 C. pen. raportat la art. 70 din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.) şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., sporind pedeapsa rezultantă cu 1 an, inculpatul urmând să execute 9 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., deducându-i prevenţia de la 05 octombrie 2006 la 16 martie 2007;

- L.V., L.D. şi N.S. la câte o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare (7 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi 7 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.) cu executare în regim de detenţie şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., deducându-i prevenţia de la 05 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007;

- N.D. şi N.G.B. la câte o pedeapsă rezultantă de 6 ani, conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi 6 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.) cu executare în regim de detenţie şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., deducându-i prevenţia de la 05 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007;

- N.O.C. la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare (7 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 7 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi câte 2 pedepse de 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 239 alin. (2) C. pen.) şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., sporind pedeapsa rezultantă cu 1 an, inculpatul urmând să execute 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., deducându-i prevenţia de la 05 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007;

- N.M. la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare (5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.) cu executare în regim de detenţie şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., deducându-i prevenţia de la 05 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007;

- M.V. la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare (8 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 8 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 248^] C. pen. raportat la art. 248 şi art. 146 C. pen., 7 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. şi 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzuta de art. art. 279 alin. (1) C. pen.) şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., sporind pedeapsa rezultantă cu 1 an, inculpatul urmând să execute 9 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., deducându-i prevenţia de la 05 octombrie 2006 la 16 martie 2007;

- S.V. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., deducându-i prevenţia de la 05 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007;

- N.L. şi T.M. la câte o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare (5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi 4 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.) cu executare în regim de detenţie şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., deducându-i primei reţinerea din 05 octombrie 2006;

- T.D.M. la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare (6 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi 6 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.) cu executare în regim de detenţie şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., deducându-i prevenţia de la 18 ianuarie 2007 la 11 aprilie 2007;

- D.V. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., cu suspendare sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 6 ani termen de încercare, punându-i în vedere dispoziţiile art. 86⁴ C. pen. şi deducându-i prevenţia de la 05 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007;

- B.C. şi R.C.C. la câte o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 221 C. pen., cu suspendare condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani termen de încercare, punându-le în vedere dispoziţiile art. 83 C. pen. şi deducându-i primului prevenţia de la 05 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. i-a achitat pe inculpaţii A.l.D., L.V., N.S. şi T.D.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. i-a achitat pe inculpaţii S.V. şi D.V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Au fost obligaţi inculpaţii A.l.D., L.V., L.D., N.D., N.S., N.O.C., N.G.B., N.M., M.V., S.V., D.V., N.L., T.D.M. şi T.M. la 522.089 lei despăgubiri civile către partea civilă A.N.A.F. - A.N.V.

S-a ridicat sechestrul asigurător instituit asupra autoturismul proprietatea inculpatului A.l.D. şi a apartamentului din oraşul Şiret, jud. Suceava, aparţinând inculpatului S.V., menţinându-se celelalte măsuri asigurătorii.

S-au confiscat ţigările ridicate de la inculpaţi şi autoturismele aparţinând inculpatului T.D.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că inculpatul A.l.D. a constituit, în primăvara anului 2006, împreună cu inculpaţii M.V., L.V., N.S. şi N.O.C. un grup infracţional organizat în scopul preluării de la cetăţeni ucraineni de ţigări trecute nelegal peste frontiera de stat şi comercializării acestora, fiind sustrase astfel de la plata taxelor vamale, grup la care au aderat ulterior şi ceilalţi inculpaţi din cauză.

Pe baza înţelegerii avute cu inculpatul A.I.D., numiţii P.D. şi M.I., împreună cu alţi cetăţeni ucraineni, treceau fraudulos frontiera de stat în cursul nopţii cu diverse cantităţi de ţigări, ce erau preluate de inculpaţii M.V., L.V., L.D., N.S., N.O.C., N.M., N.D. şi numiţii M.C.V. şi G.E.Ş., fiind transportate la domiciliule lui L.V., N.S., N.G.B. şi N.O.C., de unde a doua zi erau luate, în parte, de inculpaţii A.I.D., M.V., T.M.D. şi transportate de cel din urmă sau de inculpata T.M. în localitatea Broscăuţi, judeţul Botoşani la sediul SC D. SRL, ce aparţinea inculpatului D.V., care la rândul său le-a comercializat terţilor, inclusiv inculpaţilor S.V., B.C. şi R.C.C.. O altă parte din cantitatea de ţigări au fost valorificate direct de către inculpaţi A.I.D., L.V. şi L.D..

La data de 13 august 2006, în timpul efectuării unui astfel de transport, inculpaţii N.G.B. şi N.O.C. au fost surprinşi de o patrulă a poliţiei având asupra lor două genţi de rafie conţinând un număr de 2.500 pachete de ţigări „S.G." introduse peste frontiera verde de P.D.

În realizarea activităţii grupului infracţional inculpaţii A.I.D. şi M.V., în calitate de angajaţi ai Poliţiei de frontieră, furnizau membrilor grupului informaţii privind acţiunile de control şi combatere a contrabandei realizate de colegii lor, adică durata şi locul desfăşurării, persoanele participante şi în măsura posibilităţilor identitatea acestora.

Rolul inculpatului N.D. pe lângă cel de preluare a ţigărilor, era şi cel de a furniza informaţii despre orarul şi componenţa patrulelor poliţiei de frontieră întrucât membrii acestora veneau constant la locuinţa sa pentru a consuma băuturi alcoolice sau a dormi, astfel că la data de 05 octombrie 2006 au fost depistaţi la domiciliul acestuia agenţii de poliţie L.A.C., C.B., P.C. şi H.O., dar şi de ştergere a urmelor de paşi sau de roţi din zona frontierei, produse în urma desfăşurării activităţilor de contrabandă. Cu ocazia efectuării şi la domiciliu inculpatului M.V. a percheziţiei au fost găsite două cartuşe de vânătoare în stare de funcţionare, pe care le găsise în ziua precedentă în pădurea Horlăceni.

De asemenea, inculpatul N.S. era ajutat de soţia sa N.L., care îl informa telefonic despre patrulele poliţiei de frontieră pe care le observa din curtea locuinţei lor, anunţându-l şi pe inculpatul N.M. pentru a aduce atelajul său la locul stabilit pentru încărcarea ţigărilor de contrabandă.

În plus, inculpatul S.V. atât anterior cât şi ulterior constituirii grupului infracţional a achiziţionat de la inculpaţii L.V. şi L.D. ţigări de contrabandă, cunoscând provenienţa acestora, aspect ce a rezultat din conţinutul convorbirilor telefonice purtate cu aceştia, măsurile de precauţie pentru livrare şi de preţul lor redus.

S-a constatat că faptele inculpaţilor A.l.D. şi M.V. realizează conţinutul constitutiv al infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; art. 248¹ C. pen. raportat la art. 248 şi art. 146 C. pen.; art. 26 C. pen. raportat la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. şi cele ale inculpaţilor N.D., N.S., N.O.C., N.B.G., N.M., L.V., L.D., N.L., T.D.M. şi T.M. al infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., această din urmă infracţiune îmbrăcând forma complicităţii pentru inculpaţii N.L., T.D.M. şi T.M.

S-a reţinut că activitatea inculpaţilor N.O.C. se circumscrie şi infracţiunii prevăzute de art. 239 alin. (2) C. pen. (2 fapte), M.V. infracţiunii prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen., şi A.l.D. infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 70 din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, faptele inculpaţilor S.V. şi D.V. s-a stabilit că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., iar cele ale inculpaţilor B.C. şi R.C.C. ale infracţiunii prevăzute de art. 221 C. pen.

S-a constatat că dată fiind scopul urmărit prin activităţile de contrabandă, respectiv sustragerea de mărfuri de la controlul vamal şi plata taxelor, acţiunile de introducere în ţară în sensul dispoziţiilor art. 270 din Legea nr. 86/2006 nu s-au limitat doar la trecerea mărfurilor peste graniţă, ci şi la cele de preluare în vederea comercializării, acţiuni desfăşurate de mai mult persoane în colaborare (P.D., M.I., L.V., L.D., N.D., N.S., N.O.C., N.G.B. şi N.M.), motiv pentru care nu se impune înlăturarea dispoziţiilor art. 274 din Legea nr. 86/2006 din încadrarea juridică a infracţiunii de contrabandă.

Cu privirea la infracţiunea de spălare de bani care presupune activităţi de disimulare a unor venituri, deci operaţiuni de o anumită complexitate menite să ascundă provenienţa ori circuitul unor sume de bani, s-a stabilit că simpla achiziţionare a unor autoturisme sau efectuare de reparaţii la imobilul în care domiciliază, chiar din sumele de bani obţinute din contrabandă, fără a fi precedată sau urmată de alte activităţi de disimulare, nu întruneşte elementele constitutive ale acestei infracţiuni prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu consecinţa achitării inculpaţilor A.I.D., T.D.M., N.S. şi L.V. sub acest aspect.

Reţinerea dispoziţiilor prevăzute de art. 248¹ C. pen. pentru infracţiunea de abuz în serviciu faţă de inculpaţii A.I.D. şi M.V. s-a apreciat de către judecătorul fondului ca fiind corectă, în condiţiile în care a fost perturbată grav activitatea poliţiei de frontieră prin furnizarea unor date de serviciu menite să împiedice îndeplinirea atribuţiilor specifice acestei instituţii publice şi care a dus, implicit, la încurajarea acţiunilor de contrabandă.

Au fost respinse şi cererile inculpaţilor N.O.C., N.B.G., D.V., L.V. şi L.D. de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de contrabandă în infracţiunea de tăinuire întrucât pentru această din urmă faptă activităţile de primire, dobândire, transformare ori înlesnire a valorificării de bunuri sunt ulterioare consumării infracţiunii din care provin şi fără a exista o înţelegere în acest sens, or aşa cum s-a arătat deja acţiunile de trecere frauduloasă a frontierei de ţigări în scopul sustragerii de la controlul vamal şi plata taxelor şi preluării acestora în vederea comercializării se subsumează conţinutului constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fie în forma autoratului fie a complicităţii.

Cu privire la infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat pentru care a fost trimis în judecată şi inculpatul S.V. s-a apreciat că în lipsa unor probe care să facă dovada apartenenţei acestuia la grup nu poate fi condamnat pentru această acuzaţie, în condiţiile în care achiziţionase ţigări din contrabandă de la inculpaţii L.V. şi L.D. încă dinaintea constituirii respectivului grup.

Aceeaşi soluţie de achitare s-a considerat că se impune şi faţă de inculpatul D.V., întrucât deşi cunoştea mai mulţi membri ai grupului, nu a colaborat efectiv decât cu inculpatul A.I.D. fie direct fie prin intermediul inculpaţilor T., fără a avea cunoştinţă despre structura grupului şi fără a contribui la funcţionarea sa.

Faţă de inculpaţii B.C. şi R.C.C. s-a stabilit că faptele acestora sunt specifice activităţilor de tăinuire şi nu de complicitate la contrabandă, cum în mod greşit s-a reţinut prin rechizitoriu, întrucât acţiunile acestuia sunt ulterioare consumării celor de contrabandă şi nu au la bază o înţelegere prealabilă, prin care au urmărit un folos material prin revânzarea ţigărilor, motiv pentru care s-a schimbat încadrarea juridică în sensul reţinerii infracţiunii prevăzute de art. 221 C. pen.

Pentru inculpaţii T.D.M. şi T.M., judecătorul fondului a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art. 221 C. pen., întrucât cei doi au avut un rol bine determinat în cadrul grupului, aşa cum rezultă din procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, asigurând transportul ţigărilor de contrabandă, chiar dacă nu cu un caracter de constantă, activităţi efectuate în baza unei înţelegeri prealabile.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor A.l.D., M.V., N.D., N.O.C., N.B.G., N.M., L.V., L.D., B.C., R.C.C., S.V., B.C., R.C.C., D.V., T.D.M., T.M., N.S. şi N.L. au fost avute în vedere gradul de pericol ridicat al infracţiunilor, contribuţia efectivă a acestora, lipsa antecedentelor penale, situaţia familială (căsătoriţi, având în întreţinere copii minori) şi poziţia nesinceră sau oscilantă, prin excepţie primul inculpat recunoscând în parte activitatea infracţională.

Sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei s-a considerat că, în raport de implicarea redusă în activitatea infracţională a inculpaţilor B.C., R.C.C. şi D.V., scopul tratamentului sancţionator poate fi atins şi fără privare de libertate, motiv pentru care s-a dispus, după caz, suspendarea condiţionată sau sub supraveghere a executării pedepsei faţă de cei trei inculpaţi.

Pe latură civilă s-a stabilit că la calculul prejudiciului pot fi avute în vedere, o singură dată, doar mărfurile introduse nelegal în ţară. Având în vedere faptul că mai multe persoane au participat la activităţile de contrabandă, ţigările introduse nelegal în ţară fiind transportate în mai multe locaţii, judecătorul fondului la calculul întinderii pagubei produse a ţinut seama de cantităţile de ţigări ce au fost stabilite fără a fi încălcat principiul in dubio pro reo, precum şi de concluziile expertizei contabile.

S-au menţinut doar în parte măsurile asigurătorii dată fiind întinderea prejudiciului, ridicându-se sechestrul asigurător instituit asupra autoturismul a inculpatului A.l.D. şi a apartamentului situat în oraşul Şiret, jud. Suceava, al inculpatului S.V. şi au fost confiscate cantităţile de ţigări ridicate de la inculpaţii.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel partea civilă M.F.P. - A.N.V. - prin D.R.A.O.V. Iaşi, inculpaţii A.l.D., B.C., D.V., L.D., L.V., M.V., N.G.B., N.M., N.O.C., N.D., N.L., N.S., R.C.C. şi petentă A.S.

Partea civilă a criticat soluţia instanţei de fond sub aspectul cuantumului de despăgubiri la care au fost obligaţi inculpaţii, arătând că se impune majorarea acestora, pentru ca pe parcursul judecării apelului în urma recalculării pagubei suferite să solicite diminuarea pretenţiilor civile.

Petenta A.S. a solicitat să-i fie restituită suma de bani pe care i-a împrumutat-o inculpatului R.C.C. şi care a fost ridicată de organele judiciare de la acesta.

Referindu-se la criticile invocate de inculpaţi, instanţa de prim control judiciar a făcut trimitere la încheierea de şedinţă din data de 18 martie 2013, când au avut loc dezbaterile, fiind amplu consemnate în cuprinsul acesteia.

Prin Decizia nr. 59 din 30 aprilie 2013, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile părţii civile M.F.P. - A.N.V. - prin D.R.A.O.V. Iaşi şi inculpaţilor A.l.D., L.V., L.D., N.D., N.S., N.O.C., N.G.B., N.M., M.V., S.V., D.V., R.C.C., N.L., T.M., B.C., T.D.M., a desfiinţat sentinţa penală atacată şi în rejudecare, în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru inculpaţii:

- A.l.D. şi M.V. din infracţiunile prevăzute de art. 248^l C. pen. raportat la art. 248 şi art. 146 C. pen. şi art. 26 C. pen. raportat la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- N.O.C. din două infracţiuni prevăzute de art. 239 alin. (3) şi (4) C. pen. în două infracţiuni prevăzute de art. 239 alin. (2) C. pen.;

- D.V. din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 270 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- B.C. şi R.C.C. din infracţiunile prevăzute de 26 C. pen. raportat la art. 270 din Legea nr. 86/2006 în infracţiunile prevăzute de art. 221 C. pen.

Au fost condamnaţi inculpaţii:

- A.l.D. la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare (3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.; 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi 2 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 70 din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.) şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.) şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., cu suspendare sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 6 ani termen de încercare, punându-i în vedere dispoziţiile art. 86⁴ C. pen. şi, deducându-i prevenţia de la 05 octombrie 2006 la 16 martie 2007;

- L.V. la o pedeapsă rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare (2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.) şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., cu suspendare sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 5 ani termen de încercare, punându-i în vedere dispoziţiile art. 86⁴ C. pen. şi, deducându-i prevenţia de la 05 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007;

- L.D. la o pedeapsă rezultantă de 1 an şi 2 luni închisoare (1 an şi 2 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi 1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.), cu executare în regim de detenţie, deducându-i prevenţia de la 05 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007;

- N.D. la o pedeapsă de 1 an şi 3 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.) şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., cu suspendare condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani şi 3 luni termen de încercare, punându-i în vedere dispoziţiile art. 83 C. pen. şi, deducându-i prevenţia de la 05 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007;

- N.S. la o pedeapsă rezultantă de 2 ani şi 10 luni închisoare (2 ani şi 10 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi 2 ani şi 10 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.) şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., cu suspendare sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 5 ani termen de încercare, punându-i în vedere dispoziţiile art. 86⁴ C. pen.

- N.O.C. la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare (2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., art. 13 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 13 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi câte 2 pedepse de 2 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 239 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.) şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., cu suspendare sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 4 ani termen de încercare, punându-i în vedere dispoziţiile art. 86⁴ C. pen. şi, deducându-i prevenţia de la 05 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007;

- N.G.B. la o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare (1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., art. 13 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi 1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 13 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.), cu suspendare condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani termen de încercare, punându-i în vedere dispoziţiile art. 83 C. pen. şi, deducându-i prevenţia de la 05 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007;

- N.M. la o pedeapsă rezultantă de 6 luni închisoare (6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., art. 13 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 13 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.), cu suspendare condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani şi 6 luni termen de încercare, punându-i în vedere dispoziţiile art. 83 C. pen. şi, deducându-i prevenţia de la 05 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007;

- M.V. la o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare (1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi 1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.), cu suspendare condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani termen de încercare, punându-i în vedere dispoziţiile art. 83 C. pen. şi, deducându-i prevenţia de la 05 octombrie 2006 la 16 martie 2007;

- S.V. la o pedeapsă de 1 an şi 10 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.) şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., cu suspendare condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani şi 10 luni termen de încercare, punându-i în vedere dispoziţiile art. 83 C. pen. şi, deducându-i prevenţia de la 05 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007;

- D.V. la o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 270 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.) şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., cu suspendare condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani şi 10 luni termen de încercare, punându-i în vedere dispoziţiile art. 83 C. pen. şi, deducându-i prevenţia de la 05 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007;

- B.C. şi R.C.C. la câte o pedeapsă de 107 zile de închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 221 C. pen., constatând că inculpaţii au executat pedepsele de la 05 octombrie 2006 - 19 ianuarie 2007.

- N.L., T.D.M. şi T.M. la câte o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare (1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi 1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.), cu suspendare condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani termen de încercare, punându-i în vedere dispoziţiile art. 83 C. pen. şi, deducându-i primei reţinerea de la 05 octombrie 2006 şi inculpatului de la 18 ianuarie 2007 la 11 aprilie 2007;

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. i-a achitat pe inculpaţii A.l.D., L.V., N.S. şi T.D.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. i-a achitat pe inculpaţii S.V., N.D. şi D.V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi urm. C. civ., admite în parte acţiunea civilă şi obligă inculpaţii la plata către partea civilă M.F.P. - A.N.V. - prin D.R.A.O.V. Iaşi:

- N.S. - 49.938 lei şi 5.993 lei; A.l.D. - 4.595 lei, 16.780 lei şi 18.778 lei; A.l.D., N.S. şi N.O.C. în solidar - 9.988 lei; A.l.D. şi N.S. în solidar - 29.965 lei şi 19.976 lei; A.l.D. şi N.O.C. în solidar - 4.195 lei, 40.312 lei, 8.127 lei, 9.988 lei, 29.765 lei şi 9.797,64 lei N.S.

- N.S. şi T.D.M. în solidar - 23.972 lei ; A.l.D., şi L.V. în solidar - 49.541 lei, 39.194 lei şi 759 lei; A.l.D. şi S.V. în solidar - 26.449 lei, 41.741 lei, 5.883 lei, 5.208 lei, 4.112 lei şi 316 lei; N.O.C. - 9.189 lei; A.l.D., N.O.C. şi T.D.M. în solidar - 5.194 lei; A.l.D., N.O.C. şi D.V. în solidar - 3.788 lei; A.l.D., N.O.C., D.V. şi B.C. în solidar - 882 lei; L.V., D.V. şi S.V. în solidar - 3.995 lei; 163 lei şi 3.479 lei; L.V., D.V. şi R.C.C. în solidar - 769 lei; 9.381 lei; 28 lei şi 804 lei; L.V., D.V. şi B.C. în solidar -2.151 lei; 10.184 lei; 8.100 lei şi 406 lei, L.V. şi B.C. în solidar - 26.761 lei; A.I.D., L.V. şi S.V. în solidar - 360 lei; A.I.D., D.V. şi B.C. în solidar - 13.408 lei; S.V. - 97.405 lei; 10.468 lei, 32.074 lei, 1.653 lei, 1.518 lei şi 1.424 lei.

S-a ridicat sechestrul asigurător instituit asupra autoturismul proprietatea inculpatului A.I.D. şi a apartamentului din oraşul Şiret, jud. Suceava, aparţinând inculpatului S.V., menţinându-se celelalte măsuri asigurătorii.

S-au confiscat ţigările ridicate de la inculpaţi B.C. şi R.C.C. şi menţine sechestrul asigurător instituit asupra autoturismelor aparţinând inculpatului T.D.M. în limita despăgubirilor civile la care a fost obligat.

S-a respins cererea formulată de petenta P.O. de restituire a sumelor de 43.434 lei şi 42.895 dolari SUA, ca nefondată.

S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de petenta A.S.

Raportându-se la criticile invocate de apelanţi, instanţa de apel a constatat că sunt întemeiate cele formulate de partea civilă şi inculpaţi, motiv pentru care le-a admis căile de atac exercitate respingând apelul petentei A.S.

S-a mai constatat că partea civilă a declarat în termen calea de atac, în condiţiile în care sentinţa penală i-a fost comunicată la data de 22 noiembrie 2010, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare, iar la 03 decembrie 2010, D.R.A.O.V. Iaşi, în calitate de reprezentant al părţii civile, a transmis, atât prin fax cât şi prin poştă, declaraţia de apel, deci în termenul de 10 zile prevăzut de art. 363 C. proc. pen.

Instanţa de prim control judiciar şi-a însuşit cele reţinute de judecătorul fondului cu privire la activitatea infracţională a inculpaţilor, în condiţiile în care a apreciat că este dovedită de conţinutul convorbirilor telefonice dintre aceştia sau cele purtate cu terţe persoane (cetăţeni ucraineni şi români), coroborat cu procesele verbale de filai, de confiscare şi de percheziţie, şi nu în ultimul rând cu declaraţiile inculpaţilor.

S-a observat că actele materiale ale infracţiunii scop, adică de contrabandă, au fost reţinute în maniera descrisă în procesele verbale întocmite de organele de urmărire penală pentru fiecare dintre inculpaţii faţă de care M.F.P. - A.N.A.F. - D.R.A.O.V. Iaşi a formulat pretenţii civile (A.I.D., N.O.C., N.S., L.V., D.V., T.D.M. şi S.V.), în plus pentru inculpaţii R.C.C. şi B.C. au fost considerate relevante procesele verbale de confiscare a ţigărilor găsite în posesia lor.

Sub aspectul laturii civile, instanţa de prim control judiciar s-a reţinut că valorificarea ţigărilor, după introducerea în ţară s-a realizat către/de către unii dintre inculpaţii, împrejurare în raport cu care se impunea răspunderea solidară a celor implicaţi.

Făcând o analiză coroborată a probatoriului administrat, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că:

1. La data de 11/12 iunie 2006, cu participarea inculpaţilor A.I.D. (care a coordonat activitatea şi a furnizat informaţii utile pentru trecerea în siguranţă a frontierei), N.S. şi N.O.C. (care au avut atribuţii pe linia preluare - transport) şi N.L. (furnizare informaţii pentru siguranţa operaţiunii), a fost introdusă în ţară, de către cetăţeni ucraineni, cantitatea de 12.500 pachete ţigări marcă nedeterminată, în timp ce răspunderea materială îi revine doar inculpatului N.S., având în vedere cele solicitate de partea civilă, în condiţiile în care creditorul unei obligaţii este singurul îndreptăţit să indice debitorii împotriva cărora se îndreaptă, iar principiul solidarităţii este instituit de lege în favoarea sa, având opţiune exclusivă în acest sens.

S-a mai arătat că plata accesoriilor creanţelor nu poate fi imputată inculpaţilor întrucât nu a fost solicitată prin cererea de constituire parte civilă şi prin precizările făcute anterior citirii actului de sesizare a instanţei.

2. La data de 22 iunie 2006, cu participarea inculpaţilor A.I.D. (organizator), N.S. şi N.O.C. (implicaţi în preluarea de pe graniţă a ţigărilor şi transportul lor) şi M.V. (sprijin prin informaţii-relativ la modalitatea de introducere în'siguranţă a lor pe teritoriul României) s-a introdus în ţară o cantitate de 1.150 pachete ţigări.

Răspunderea civilă a fost stabilită doar în sarcina inculpatului A.I.D., dată fiind solicitarea de despăgubiri cerută de le acesta.

3. La data de 02 iulie 2006, un număr de 10.000 pachete ţigări marcă neidentificată au fost introduse în ţară, sub coordonarea inculpatului A.I.D., fiind preluate de către N.S. şi N.O.C. ajutaţi de către N.L. şi M.V. (furnizori de informaţii pentru o sigură preluare a lor).

Pe latură civilă s-a constatat răspunderea solidară a inculpaţilor A.I.D., N.O.C. ȘI N.S., iar pentru diferenţa de până la 10.000 a primilor doi inculpaţi.

4. La data de 04/05 iulie 2006, cu participarea inculpaţilor A.I.D. (coordonator), N.S. (preluare) şi N.L. (asigurare traseu), a fost introdusă în ţară, de către cetăţeni ucraineni, cantitatea de 9.700 pachete ţigări, marcă nedeterminată, din care 5.000 au fost valorificate cu implicarea lui N.S. de la care s-au şi solicitat despăgubiri, motiv pentru care acesta răspunde în solidar cu inculpatul A.l.D. pentru repararea pagubei, iar cel din urmă singur pentru diferenţa de 4.700 pachete.

5. La data de 13 iulie 2006, a fost introdusă în ţară o cantitate de 5.250 pachete ţigări, cu contribuţia inculpaţilor A.l.D., N.O.C. şi N.S., răspunderea materială revenindu-le în solidar primilor doi în condiţiile în care constituirea de parte civilă nu îl priveşte şi pe N.S..

6. La aceeaşi dată, inculpaţii N.S. şi N.O.I. au preluat, pe fâşia verde, de la persoane necunoscute, cantitatea de 5.000 pachete ţigări asimilate mărcii Monte Carlo, fiind astfel răspunzători pentru repararea prejudiciului.

7. La data de 14/15 iulie 2006, inculpaţii N.O.C. şi N.S. au introdus în ţară, prin preluare de la cetăţeni ucraineni, de pe fâşia verde, o cantitate de 4.600 pachete ţigări marcă nedeterminată, fără ca pentru această activitate să le fie angajată răspunderea civilă în lipsa unei asemenea solicitări.

8. La data de 19 iulie 2006, inculpaţii N.O.C., N.S. şi N.G.B. au asigurat, prin preluare de pe fâşia verde, introducerea în ţară a cantităţii de 7.500 pachete ţigări marcă nedeterminată, din care 6.000 au fost transportate de către T.D.M., care răspunde în solidar cu N.S. pentru paguba produsă dată fiind constituirea de parte civilă, iar pentru diferenţa de 1.500 pachete doar N.S.

9. La data de 20 iulie 2006, sub coordonarea inculpatului A.l.D., s-a introdus în ţară de către cetăţeni ucraineni, fiind preluate de pe fâşia verde de către inculpaţii L.V. şi L.D. şi depozitate de către inculpatul D.V., cantitatea de 36.380 pachete ţigări, marcă nedeterminată, din care au fost vândute 12.400 de către A.l.D. şi L.V., a căror răspundere solidară a fost solicitată.

Inculpatul L.V. a mai vândut inculpatului S.V. cantităţile de: 6.620 pachete M.C., 12.840 pachete R., 1.860 pachete S.G., 1.260 pachete L.M., 1.300 pachete B. şi 100 pachete B., pentru care s-a angajat doar răspunderea lui A. şi S. plata despăgubirilor civile conform celor solicitate.

10. La data de 28/29 iulie 2006, inculpaţii N.O.C. şi N.G.B. au introdus în ţară cantitatea de 2.300 pachete ţigări marcă nedeterminată, repararea pagubei fiindu-i solicitată exclusiv primului.

11. La datele de 31 iulie 2006 şi 01/02 august 2006, cu implicarea inculpatului A.l.D., în calitate de coordonator, inculpaţii N.O.C. şi N.G.B. au introdus în ţară cantitatea de 5.000, respectiv 10.090 pachete ţigări marcă nedeterminată, primii doi răspunzând civil, astfel cum s-a solicitat.

O altă preluare a ţigărilor, în aceeaşi modalitate, a avut loc la data de 05 august 2006, cu implicarea inculpaţilor A.I.D. şi N.O.C., pentru o cantitate de 2.500 pachete R. şi 2.500 pachete M.C., răspunderea civilă a acestora fiind solidară.

12. În data de 07/08 august 2006, cu participarea inculpaţilor A.I.D. (coordonator), N.O.C., N.G.B. (preluători) şi N.M. (facilitare preluare şi transport ţigări în bune condiţii) a fost introdusă în ţară cantitatea de 10.000 pachete ţigări marcă nedeterminată, repararea pagubei realizându-se în raport de solicitarea părţii civile.

13. La data de 13 august 2006, s-a încercat introducerea în ţară a unei cantităţi de minim 2.500 pachete ţigări, cu participarea inculpaţilor A.I.D., L.V., N.O.C., N.C.B., dar operaţiunea a fost abandonată, ca urmare a intervenţiei organelor de poliţie.

14. La data de 11/12 septembrie 2006, sub coordonarea inculpatului A.I.D. au fost introduse 23.750 pachete ţigări de către inculpaţii L.V. şi L.D., o parte fiind transportată de inculpata T.M., iar alta vândută de inculpaţii D.V., L.V. şi L.D. inculpaţilor B.C. şi R.C.C., respectiv inculpatului S.V., angajarea răspunderii civile facându-se în raport de solicitări.

15. La data de 13 septembrie 2006, inculpaţii A.I.D. şi L.V. au introdus în ţară cantitatea de 9.900 pachete ţigări marcă nedeterminată ce au fost transportate cu participarea inculpatei T.M., din care 90 pachete au fost vândute inculpatului S.V., faţă de inculpată solicitându-se răspunderea materială.

16. La data de 21/22 septembrie 2006, inculpaţii A.I.D. şi D.V. au introdus de 5.000 pachete ţigări ce a fost vândută inculpatului B.C., răspunderea civilă a celor trei fiind angajată la solicitarea părţii civile.

Cu privire la cantitatea de ţigări tranzacţionate de către inculpatul S.V. anterior datei de 31 iulie 2006, în lipsa dovezilor care să susţină implicarea şi altor inculpaţi, a fost stabilită răspunderea civilă doar în sarcina acestuia.

Instanţa de prim control judiciar a constatat că activitatea desfăşurată de inculpații A.I.D. și L.V. grupului" infracţional organizat, întrucât acesta în perioada mai - octombrie 2006, împreună cu P.D. şi M.I. şi cu inculpaţii M.V., N.S., N.O.C., L.V., L.D., T.D.M., a iniţiat şi a constituit un grup structurat, coordonând acţiunile membrilor săi în scopul comiterii infracţiunilor de contrabandă cu ţigări, sens în care stabilea datele, locul şi cantităţile ce se introduceau în ţară peste „frontiera verde" adiacentă comunei Dersca, judeţul Botoşan de către cetăţeni ucraineni, preluarea pachetelor de inculpaţii N.O.C., N.S., L.V., L.D., ajutaţi pentru a se asigura securitatea operaţiunilor şi de inculpaţii N.M., N.L., iar transportul îl asigura personal sau prin intermediul lui T.D.M. şi lui T.M. până la sediul SC D. SRL, aparţinând lui D.V., ulterior organizând valorificarea ţigărilor şi distribuirea banilor astfel obţinuţi între membrii grupării.

1. Pornind de la definiţia dată grupului infracţional organizat în art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, adică grupul structurat format din 3 sau mai multe persoane care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material, instanţa de apel, raportându-se la probele administrate în cauză, a constatat că activitatea infracţională desfăşurată nu a fost rezultatul unei înţelegeri întâmplătoare spontane, ci a fost temeinic şi în amănunt pregătită, scopul organizării persoanelor implicate fiind de la început cunoscut şi acceptat de către participanţi, cetăţeni români şi ucraineni ă, în timp ce cei din urmă asigurau introducerea ilegală în România peste frontiera verde, a unor cantităţi înseninate de ţigări, inculpaţii le preluau, transportau, depozitau şi vindeau, rolul inculpatului A.I.D. fiind cel mai important în structura creată, respectiv de a organiza şi coordona întreaga acţiune a grupării atât pe palierul românesc, cât şi pe cel ucrainean.

În aceste condiţii, s-a concluzionat că sunt nefondate cererea de achitare, dar şi de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 a inculpatului A.I.D.

Sub aspectul activităţii ilicite ce se circumscrie infracţiunii scop, s-a constatat că atât pe latură obiectivă cât şi subiectivă, realizează conţinutul infracţiunii de complicitate la contrabandă, sens în care s-a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de complicitate la contrabandă, în formă continuată şi de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, într-o singură infracţiune continuată de complicitate la contrabandă.

În lipsa probelor care să dovedească că inculpatul A.I.D. s-a folosit în activitatea infracţională de informaţiile aflate în virtutea calităţii sale de poliţist de frontieră, adică să cunoască datele controalelor desfăşurate de poliţia de frontieră s-a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile prevăzute de art. 246 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen., chiar dacă în baza cunoştinţelor profesionale şi a unor informaţii aflate întâmplător de acesta, activitatea ilicită a grupului privind unele actele materiale s-a desfăşurat în condiţii optime.

Deci utilizarea unor informaţii privind controalele la frontieră ori în trafic, aflate incidental şi nu în exercitarea atribuţiilor de serviciu, ajutorul dat grupării prin dirijarea acţiunilor de intrare a ţigărilor în ţară, prin menţinerea unei legături permanente cu palierul ucrainean şi îndrumarea participanţilor români s-a constatat că realizează doar conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de complicitate la contrabandă.

Activitatea aceluiaşi inculpat de determinare a făptuitorilor din Ucraina de a introduce în România peste frontiera verde ţigări, dovedită cu transcrierile convorbirilor telefonice purtate de către inculpat cu respectivele persoane s-a reţinut că se circumscrie infracţiunii de instigare la trecere frauduloasă a frontierei.

2. Aspectele constatate pentru inculpatul A. s-a apreciat că sunt incidente şi în cazul inculpatului M.V. care a sprijinit activităţile de contrabandă, punând la dispoziţia celorlalţi participanţi informaţiile şi experienţa sa în scopul desfăşurării de acte ilicite, fără să existe dovezi că şi-a exercitat cu rea credinţă atribuţiile de serviciu ori că ar fi utilizat, în acţiunile de introducere a ţigărilor, informaţii cunoscute în virtutea funcţiei pe care o îndeplinea, respectiv cea de poliţist de frontieră.

Cu preponderenţă convorbirile telefonice purtate cu inculpatul A.I.D. au format instanţei de apel convingerea că M.V. s-a implicat în activitatea infracţională, a menţinut permanent legătura şi a furnizat sprijin participanţilor la actele materiale repetate ale infracţiunii de contrabandă, încurajând astfel continuarea desfăşurării activităţii ilicite, realizând astfel conţinutul constitutiv al infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 26 C. pen. raportat la art. 270 şi art. 274 din Legea nr. 86/2006.

S-a constatat că şi soluţia de condamnare a inculpatului pentru infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. este corectă în condiţiile în care la percheziţia domiciliară s-au găsit la locuinţa acestuia 2 cartuşe de vânătoare, iar incriminarea nu stabileşte un termen de depunere a muniţiei la organul competent în cazul găsirii unor bunuri de această natură, ca pentru reglementarea din alineatul 2 al aceluiaşi articol care vizează situaţia particulară a respingerii cererii pentru prelungirea valabilităţii permisului de port-armă. O interpretare contrară, s-a apreciat că reprezintă o adăugare la lege, ceea ce nu este permis.

3. Reţinând pe baza convorbirilor telefonice că inculpatul L.V., alături de inculpatul A.I.D. a pus bazele grupului infracţional organizat, preluând apoi, în mod repetat, de pe frontiera verde cantităţi de ţigări introduse în ţară de către persoane din Ucraina, instanţa de control judiciar a constatat că acţiunile acestuia realizează conţinutul infracţiunii de contrabandăîn formă continuată.

Activitatea acestuia concretizată în preluarea de pe fâşia de frontieră şi apoi transportul ori desfacerea ţigărilor s-a constatat că îmbracă forma autorarului la contrabandă şi nu a complicităţii la această infracţiune, activităţi care erau mcriminate în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, ce reprezenta o formă asimilată a infracţiunii de contrabandă, fiind incidente dispoziţiile art. 13 C. pen.

Cu privire la inculpatul L.D. s-a constatat prin raportare la probele administrate că a aderat la grupul infracţional organizat, participând, în mai multe rânduri, alături de inculpatul L.V. la preluarea de pe linia verde, transportul şi valorificarea ţigărilor provenind din Ucraina, aprecierile făcute în legătură cu fratele său fiind valabile şi în cazul acestui inculpat.

4. Implicarea inculpatului N.S. în activitatea infracţională a grupului la constituirea căruia a participat s-a materializat prin preluarea în mod repetat de pe fâşia verde a unor cantităţi de ţigări introduse fraudulos în ţară de către cetăţeni ucraineni, acţiuni pe care de altfel le-a şi recunoscut, însă instanţa de prim control judiciar a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., în condiţiile în care primul termen în apel, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 121 din 22 decembrie 2011, a fost la 13 iunie 2012 iar solicitarea inculpatului de a fi judecat conform procedurii simplificate s-a făcut la 12 septembrie 2012.

5. Referindu-se la inculpata N.L., instanţa de apel a apreciat că încadrarea juridică a faptelor sale a fost corect stabilită, având în vedere că în mod repetat a sprijinit grupul infracţional organizat, ajutând la derularea în bune condiţii a operaţiunilor de introducere în ţară a ţigărilor de contrabandă, împrejurări faptice pe care le-a şi recunoscut, reţinându-se totodată că cele dezvoltate faţă de inculpatul N.S. îi sunt aplicabile şi acesteia.

6. Sprijinul inculpatului T.D.M. acordat grupul infracţional organizat a fost stabilit în baza probatoriului administrat (cu preponderenţă convorbiri telefonice), în apel reţinându-se ca fiind lipsit de relevanţă faptul că nu a cunoscut toţi membrii grupării. Ba mai mult, vinovăţia acestuia a fost evidenţiată şi de împrejurarea că ţigările transportate nu aveau acte de, însoţire, ceea ce crea suspiciuni cu privire la provenienţa nelegală a acestora, iar inculpatul prin implicarea sa în activităţile de introducere în ţară preluare - transport - depozitare - vânzare cunoscând că provin din contrabandă a sprijinit gruparea infracţională, motiv pentru care a fost apreciată ca nefondată solicitarea sa de a fi achitat pe diferite temeiuri de drept.

Nici cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de complicitate la contrabandă în infracţiunea de tăinuire nu a fost primită de instanţa de control judiciar întrucât repetarea operaţiunilor a constituit o încurajare a celor cu atribuţii în preluarea ţigărilor să continue desfăşurarea activităţii, contribuţia sa fiind astfel specifică formei de participaţie penală a complicităţi la contrabandă.

7. inculpata T.M. având o situaţie identică cu a inculpatului T.M., în cazul său s-a făcut trimitere la consideraţiile dezvoltate cu privire la acesta.

8. Faţă de inculpatul N.O.C. în raport cu atitudinea de recunoaştere necondiţionată făcută cu respectarea termenului prevăzut în O.U.G. nr. 121 din 22 decembrie 2011, instanţa de prim control judiciar a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 320 C. proc. pen. şi a art. 13 C. pen. cu consecinţele ce decurg din aplicarea lor.

Nu au fost reţinute însă dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, întrucât prin atitudinea procesuală avută în cursul urmăririi penale nu a înlesnit ori ajutat la prinderea vreunei persoane implicate în activitatea ilicită, cu consecinţa tragerii acestora la răspundere penală.

9. Aceleaşi consideraţi ca la inculpatul N.O.C. s-a constatat că sunt valabile şi cu privire la inculpaţii N.G.B. şi N.M. sub aspectul reţinerii dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

10. Cu privire la inculpatul D.V. care a fost implicat în vânzarea ţigărilor, ulterior introducerii în ţară, către inculpaţii S.V., B.C. şi R.C.C. s-a constatat că deşi încadrare juridică dată prin rechizitoriu, adică de contrabandă în forma autoratului, este corectă, în lipsa unei critici din partea parchetului sub acest aspect nu putut fi pusă în discuţie.

13. Faţă de inculpatul N.D. s-a constat că, deşi a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la grup infracţional organizat, din analiza convorbirilor sale telefonice a rezultat că acesta stabilise o strânsă colaborare cu cetăţenii ucraineni P.D. şi M.I. de la care a preluat singur diverse cantităţi de ţigări trecute ilegal peste frontieră, fără însă a ajuta pe membrii grupului, motiv pentru care în lipsa oricăror probe în acest sens instanţa de prim control judiciar a apreciat că se impune achitarea sa în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Sub aspectul infracţiunii de contrabandă, având în vedere că inculpatul a preluat, în mai multe rânduri, ţigări de contrabandă de pe fâşia verde şi care au fost introduse în ţară de către cei doi cetăţeni ucraineni s-a reţinut că probele administrate dovedesc vinovăţia sa în săvârşirea acestei infracţiuni în formă continuată, facându-se totodată trimitere la consideraţiile făcute în cazul inculpaţilor A.I.D. şi L.V. cu privire la încadrarea juridică dată faptelor care îi sunt incidente.

14. Cu privire la inculpatul S.V. s-a constatat că nu i-a fost încălcat dreptul la apărare în condiţiile în care la dezbaterile pe fond a fost asistat, în substituire, de avocat B.V., fiind amânată pronunţarea pentru a le da posibilitatea apărătorilor titulari să depună concluzii scrise.

S-a mai reţinut în legătură cu motivarea hotărârii şi prezentarea probatoriului că deşi nu s-a interpretat fiecare convorbire telefonică care dovedeşte actele materiale, judecătorul fondului a făcut trimitere la aspectele din procesul verbal din 15 octombrie 2006 care evidenţiază datele, tipul şi cantitatea de ţigări, transcrierile care susţin actele materiale reţinute în sarcina acestuia.

Instanţa de prim control judiciar coroborând mijloacele de probă a stabilit că inculpatul S.V. s-a aprovizionat cu ţigări de contrabandă provenind de la inculpaţii L.V. şi L.D. numai ulterior datei de 28 iulie 2006, anterior achiziţionând de la persoane neidentificate, exterioare prezentului grup infracţional organizat.

De la calculul prejudiciului au fost înlăturată cantitatea de ţigări de la pct. 48, 49, 8, 9, 18, 32, 4 din cauza lipsei de probe.

Vinovăţia la comiterea activităţilor de contrabandă a fost reţinută în raport de comportamentul acestuia, sens în care inculpatul stabilea cu precauţie întâlnirile cu celelalte persoane implicate, nu furniza şi nici nu primea facturi, chitanţe, acte de provenienţă ori documente de însoţire a mărfii, cu atât mai mult cu cât cantităţile de ţigări au fost foarte mari şi preluate în mod constant şi repetat de la fraţii Leonte, acţiuni prin care i-a sprijinit în activităţii infracţionale, încurajându-i să le introducă în ţară.

Ca atare, s-a constatat că acţiunile inculpatului nu poate fi circumscrise conţinutului constitutiv al infracţiunii de tăinuire, în condiţiile în care actele de încurajare a introducerii nelegale în ţară a ţigărilor au avut loc anterior operaţiunilor de cumpărate a lor, între participanţi intervenind o prealabilă convenţie tacită cu privire la achiziţiile ulterioare, acestea reprezentând acte de complicitate la infracţiunea de contrabandă în formă continuată.

15. Pe baza convorbirilor telefonice s-a constatat că inculpatul B.C. a achiziţionat în perioada septembrie - octombrie 2006, de la inculpatul D.V., cantităţi de ţigări de provenienţă ucraineană, fără documente de provenienţă şi fără a face dovada că a achitat contravaloarea taxelor vamale ori fiscale prevăzute de lege, o parte fiind găsite la domiciliul său, motiv pentru care a fost apreciată ca nefondată cererea de achitare pentru infracţiunea de tăinuire, inclusiv pe temeiul că fapta nu e prevăzută de legea penală, cu atât mai mult cu cât a dobândit ţigările cunoscând că provin din contrabandă, în scopul obţinerii pentru sine a unui folos material.

16. Vinovăţia inculpatului R.C.C. sub aspectul infracţiunii de tăinuire, constând în achiziţionarea de la inculpaţii D.V. şi S.V. de ţigări din Ucraina, s-a stabilit pe baza procesului verbal de depistare din 11 septembrie 2006, procesul verbal de filaj şi a lipsei de înscrisuri care să dovedească provenienţa mărfii, fiind considerat ca lipsit de relevanţă faptul că inculpatul nu a participat la introducerea ţigărilor în ţară, în condiţiile în care a urmărit, prin dobândirea lor un folos material.

S-a mai reţinut că faptele comise de inculpaţi în raport de împrejurările concrete şi urmările produse, prezintă de pericolul social al unei infracţiuni, motiv pentru care aplicarea unor pedepse cu închisoarea s-a apreciat ca fiind necesară şi suficientă pentru a se atinge scopul lor educativ-preventiv.

În raport de lipsa antecedentelor penale a fost aplicată circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., faţă de toţi inculpaţii, excepţie făcând inculpatul L.D. care este recidivist, dar faţă de care dată fiind vârsta sa s-a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen.

În favoarea inculpaţilor N.S., N.L., N.O.C., N.G.B. şi N.M. s-a reţinut şi circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., având în vedere atitudinea lor sinceră, de recunoaştere şi regret a faptelor comise.

Instanţa de prim control judiciar, în raport de circumstanţele relevate a apreciat că scopul tratamentului sancţionator poate fi atins şi fără privare de libertate în cazul inculpaţilor N.D., N.G.B., N.M., M.V., S.V., D.V., N.L., T.M. şi T.D.M. cărora le-a suspendat condiţionat executarea pedepselor, dar şi faţă de inculpaţii A.I.D., L.V., N.S. şi N.O.C. ale căror pedepse au fost suspendate sub supraveghere.

Relativ la inculpaţii B.C. şi R.C.C. s-a constatat că pedepsele au fost executate în întregime, în perioada 5 octombrie 2006 - 19 ianuarie 2007.

Pe latura civilă s-a reţinut că nu s-au pretins prin adresele depuse la dosar accesorii aferente creanţelor, precum şi că prejudiciul solicitat se compune din valoarea în vamă a ţigărilor introduse în mod nelegal în ţară - taxe vamale, accize şi taxe pe valoarea adăugată.

Prin trecerea frauduloasă a frontierei de stat, cu eludarea dispoziţiilor care reglementează activitatea vamală, a ţigărilor de provenienţă ucraineană şi care trebuiau plasate sub un regim vamal, s-a stabilit inculpaţii au cauzat părţii civile A.N.A.F. - A.N.V. - D.R.A.O.V. Iaşi un prejudiciu, între săvârşirea faptelor şi producerea pagubei existând legătură de cauzalitate.

De asemenea, instanţa de apel constatând că nicio probă nu dovedeşte susţinerea petentei A.S. cu privire la banii confiscaţi de la inculpatul R.C.C. a respins solicitarea făcută de aceasta ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, inculpaţii M.V., S.V., B.C., T.D.M., T.M., L.D., N.D., L.V., R.C.C., D.V., N.S. si N.L. şi partea civilă A.N.A.F. - A.N.V. - D.R.A.O.V. Iaşi, ale căroro critici vor fi prezentate în mod sintetic.

Inculpaţii B.C., L.D. şi N.D. fără să-şi motiveze recursul în şedinţa publică, cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 12, C. proc. pen., sens în care au solicitat achitarea pentru lipsa elementelor constitutive a infracţiunilor reţinute în sarcina lor.

Inculpatul D.V., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., a criticat hotărârea instanţei de apel doar pe latură civilă arătând că în mod greşit a fost obligat şi la plata accizelor şi a T.V.A., în condiţiile în care nu sunt aplicabile regulile de la răspunderea civilă delictuală ci cele prevăzute de art. 277 din Legea nr. 86/2006.

Inculpatul S.V., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., a solicitat achitarea pentru lipsa elementelor constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina sa, sens în care a făcut trimitere la probatoriul administrat în cauză care nu susţine acuzaţiile ce i-au fost aduse, motiv pentru care a cerut şi respingerea acţiunii civile.

Inculpaţii T.D.M. şi T.M., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 12, 13, 17² şi 18 C. proc. pen., au solicitat achitarea pentru lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii de grup infracţional organizat, sens în care au făcut trimitere la convorbirile telefonice, declaraţiile coinculpaţilor şi ale martorilor, dar şi achitarea pentru infracţiunea de complicitate la contrabandă, întrucât la momentul săvârşirii presupuselor fapte ilicite legea nu incrimina activităţile de transport a mărfurilor de contrabandă.

Pe latură civilă s-a solicitat înlăturarea obligării inculpatului la plata despăgubirilor civile în condiţiile în care nu a comis faptele reţinute în sarcina sa.

Inculpatul M.V., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 alin. (1) pct. 12 şi 17 C. proc. pen., a solicitat achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei fapte, în condiţiile în care nu expirase termenul de 24 de ore în care era obligat să predea muniţia găsită.

Cu privire la infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. raportat la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 248¹ C. pen. raportat la art. 248 C. pen. a arătat că faptele nu au fost săvârşite de el sau că nu există.

Inculpatul L.V., la data de 22 iunie 2013, a depus la dosar prin Serviciul registratură o cerere prin care învederează instanţei că înţelege să îşi retragă calea de atac exercitată.

La termenul din 07 noiembrie 2013 inculpaţii N.S. şi N.L. au depus la dosar declaraţii autentificate la notarul public prin care şi-au exprimat voinţa de retragere a recursurilor pe care le-au promovat în cauză.

Faţă de dispoziţiile art. 385⁴ alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 369 C. proc. pen. potrivit cărora retragerea trebuie să se facă personal de parte, Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile legii va lua act de manifestarea de voinţă exprimată în acest sens de către inculpaţii L.V., N.S. şi N.L., prin declaraţie autentificată, precum şi personal.

Potrivit art. 385³ C. proc. pen. termenul de declarare a recursului este de 10 zile, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel, iar la calcularea acestuia se au în vedere regulile stabilite de norma procesual penală pentru calea de atac a apelului.

De asemenea, hotărârile judecătoreşti pot fi atacate cu apel de către părţi, conform dispoziţiilor art. 363 alin. (3) C. proc. pen., în termen de 10 zile de la pronunţare, dacă partea a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţarea soluţiei.

În speţă, inculpatul R.C.C. a fost prezent la termenul din 16 aprilie 2013, când au avut loc dezbaterile, motiv pentru care termenul de recurs de 10 zile se calculează, în condiţiile art. 363 alin. (3) C. proc. pen., de la pronunţarea soluţiei, respectiv de la data de 30 aprilie 2013.

Drept.urmare, Înalta Curte constată că declararea căii de atac a fost făcută după împlinirea termenului de 10 zile prevăzut de lege, respectiv la dat de 14 mai 2013, motiv pentru care va respinge recursul inculpatului R.C.C., în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. a) C. proc. pen., ca tardiv formulat.

Examinând hotărârile atacate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 12, 13, 17² şi 18 C. proc. pen., precum şi din oficiu, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursurile declarate de inculpaţii M.V., S.V., T.D.M., T.M., L.D., N.D., R.C.C., D.V. şi partea civilă A.N.A.F. - A.N.V. - D.R.A.O.V. Iaşi, ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:

Prioritar este de menţionat că decizia atacată a fost pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 30 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării doar în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ C. pr.pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute vechea reglementare procesual penală - nefiind incidente în cauză.

Motivele de recurs, conform dispoziţiilor art. 385¹⁰ alin. (2) şi (3) C. proc. pen., se formulează în scris şi trebuie depuse la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înainte de primul termen de judecată, nerespectarea acestui termen atrăgând examinarea cauzei de către instanţă numai sub aspectul cazurilor de casare care în condiţiile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., se pot lua în considerare doar din oficiu, adică a celor prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 1, 3-6, 13 şi 14 C. proc. pen.

În acest context, cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 12, C. proc. pen. invovat de inculpaţii B.C., L.D. şi N.D. nu va fi examinat de Înalta Curte, întrucât aceştia nu şi-au motivat criticile aduse hotărârii instanţei de prim control judiciar (09 ianuarie 2014), deşi potrivit dispoziţiilor legale aplicabile în materie motivele de recurs trebuiau depuse cu cel puţin 5 zile înainte de primul termen de judecată din 07 noiembrie 2013, adică cel târziu până la data de 01 noiembrie 2013, având în vedere că suntem în prezenţa unui termen procedural de regresiune care se calculează în sensul invers al curgerii timpului, însă fără luarea în considerare a zilei de la care începe să curgă şi a celei în care se împlineşte (pe zile libere) conform dispoziţiilor art. 188 alin. (6) C. pen.

Ca atare, verificând hotărârea atacată prin prisma cazurilor de casare ce se pot lua în considerare din oficiu, Înalta Curte constată că acestea nu sunt incidente în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii B.C., L.D. şi N.D., motiv pentru care va mai cenzura doar recursurile promovate de inculpaţii M.V., S.V., T.D.M., T.M., D.V. şi partea civilă A.N.A.F. - A.N.V. - D.R.A.O.V. Iaşi, întrucât au fost motivate în termen.

În primul rând este de menţionat că, ceea ce critică recurenţii T.D.M. şi T.M. (pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003) şi S.V. (pentru infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 26 C. pen. raportat la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.) prin invocarea dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., nu este o problemă de drept, care poate fi supusă controlului judiciar în cadrul acestui caz de casare, ci aceştia se referă exclusiv la situaţia de fapt reţinută, urmărind în realitate stabilirea altor împrejurări faptice, cu consecinţa absolvirii lor de vinovăţie, în condiţiile în care susţinând, lipsa tuturor elementelor constitutive ale infracţiunilor de grup infracţional organizat şi, respectiv, complicitate la contrabandă realizează o reinterpretare a probatoriului administrat prin care tind să demonstreze că faptele nu există.

Astfel, cei trei inculpaţi în dezvoltarea motivelor de recurs fac o trecere în revistă a depoziţiilor testimoniale (P.V., Z.G.L., M.F., C.D.A.), a declaraţiilor inculpaţilor L.V. şi L.D. şi a proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpaţi (L.D. - L.V.; S.V. -L.V.; S.V. - L.D. ), realizând o analiză coroborată a materialului probator care din perspectiva acestora conduce la exonerarea de răspundere penală întrucât nu s-a făcut dovada apartenenţei la grupul infracţional organizat şi nici ajutorul dat acestuia în vederea desfăşurării activităţilor de contrabandă (pentru inculpatul S.V.)

Or, verificarea respectării, în rejudecare, a dispoziţiilor legale nu poate „aduce atingere situaţiei de fapt reţinute de prima instanţă şi de către cea de apel, aşa cum constant s-a arătat în doctrină şi în jurisprudenţa instanţei supreme, întrucât cazul de casare invocat implică pronunţarea unei hotărâri de condamnare pentru o anumită infracţiune, deşi lipseşte unul din elementele constitutive ale acesteia, soluţia fiind astfel contrară legii, însă bazată pe o situaţie de fapt corect reţinută.

În realitate, criticile aduse hotărârii date în apel se încadrau anterior datei de 12 februarie 2013 în cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 2/2013 prin care s-au adus modificări normei procesual penale, inclusiv sub aspectul abrogării acestui text de lege, motiv pentru care nu mai pot fi examinate în prezent, în condiţiile în care în sistemul nostru juridic recursul în materie penală este reglementat ca o cale de atac devolutivă în drept, iar soluţia atacată a fost pronunţată la 30 aprilie 2013, deci ulterior schimbărilor legislative intervenite.

În acest context, criticile invocate de inculpaţii T.D.M. şi S.V. prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., care vizează obligarea la plata despăgubirilor civile pentru fapte pentru care, în opinia acestora, nu sunt întrunite elementele constitutive, nu vor fi examinate întrucât ceea ce .se contestă sunt împrejurările faptice reţinute de instanţele inferioare, în realitate aceştia urmărind, în calea de atac a recursului, să se stabilească că nu au fost implicaţi în activitatea infracţională, cu consecinţa înlăturării răspunderii civile delictuale.

Apărătorul inculpatului M.V. a criticat decizia prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 26 C. pen. raportat la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. întrucât aceste fapte nu au fost săvârşite de clientul său, dar şi cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. arătând că fapta nu există, sens în care prezentând susţinerile inculpaţilor şi conţinutul proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice a precizat că singura probă care ar fundamenta soluţia de condamnare este declaraţia inculpatului A. Ioan, care în mod singular nu poate răsturna prezumţia de nevinovăţie.

Ţinând cont de regulile stricte ce reglementează soluţionarea recursului ca a doua cale de atac, Înalta Curte nu are posibilitatea de a examina această critică, întrucât în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. sunt cenzurate numai aspecte de nelegalitate ale hotărârii recurate fără să se poată proceda la analiza sau la reaprecierea situaţiei de fapt, o atare verificare nemaifiind posibilă în al treilea grad de jurisdicţie, argumentele dezvoltate anterior pentru inculpaţii T.D.M., T.M. şi S.V. rămânând valabile şi în acest caz.

Cu privire la infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. se constată că legiuitorul incriminează acţiune de deţinere, fără drept, a muniţiei, fără ca să stabilească posesia respectivei muniţii, pentru ca fapta să intre în sfera ilicitului penal.

Astfel, simplu fapt al deţinerii de muniţie, dacă se realizează pe nedrept este suficient pentru a fi angajată răspunderea penală a posesorului, întrucât sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., motiv pentru care în mod corect instanţele inferioare l-au condamnat pe inculpatul M.V. pentru această faptă, având în vedere cele reţinute, respectiv descoperirea de cartuşe la domiciliul acestuia cu ocazia efectuării percheziţiei.

Hotărârile sunt supuse casării conform art. 385⁹ alin. (1) pct. 13 C. proc. pen., când inculpatul este condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Potrivit art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 privind C. vam. constituie infracţiune de contrabandă şi fapta de introducere în ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal.

Ajutorul dat în vederea introducerii în ţară de mărfuri de contrabandă, adică de bunuri sustrase de la controlul vamal, materializat în orice mod, inclusiv în transportarea acestor mărfuri trecute fraudulos frontiera de stat realizează conţinutul infracţiunii de contrabandă în forma de participaţie a complicităţii, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006.

Prin modificările aduse acestui text de lege de O.U.G. nr. 54/2010, legiuitorul a urmărit să incrimineze în forma participaţiei penale a autoratului la infracţiunea de contrabandă şi actele de înlesnire a acestei activităţii ilicite ce constau în transportul mărfurilor cunoscând că provin din contrabandă sau că sunt destinate săvârşirii acesteia.

Ca atare, prin alin. (3) al art. 270 din Legea nr. 86/2006 a fost asimilată infracţiunii de contrabandă şi activitatea de transport a mărfurilor care au fost sustrase sau urmează să fie scoase de sub regim vamal, scoţând această acţiune din sfera actelor de complicitate date sub forma înlesnirii săvârşirii infracţiunii de contrabandă.

În aceste condiţii, în mod corect, instanţele inferioare au constat că faptele comise de inculpaţii T.D.M. şi T.M. în anul 2006, constând în transportul ţigărilor introduse în ţară de cetăţeni ucraineni prin altele locuri decât cele destinate controlului vamal realizează conţinutul infracţiunii de complicitate la contrabandă, întrucât acţiunile acestora se situează în timp anterior modificării Codului vamal din 2010, dată la care asemenea acte au fost asimilate infracţiunii tip.

În ceea ce priveşte recursul părţii civile A.N.A.F. - A.N.V. - D.R.A.O.V. Iaşi, Înalta Curte constată că hotărârea pronunţată în apel nu este contrară legii şi nici nu a fost dată cu greşita aplicare a acesteia.

Astfel, se observă, în acord cu cele reţinute de instanţa de prim control judiciar că potrivit art. 15 C. proc. pen. constituirea de parte civilă se poate face până la momentul citirii actului de sesizare, motiv pentru care orice solicitare ulterioară este formulată tardiv.

Aşa cum s-a arătat, partea civilă în cursul urmăririi penale a solicitat despăgubiri în mod separat pentru un număr de 9 inculpaţi, fără a pretinde accesoriile aferente creanţelor născute din activitatea ilicită, pentru ca ulterior împlinirii termenului limită prevăzut de art. 15 C. proc. pen. să facă o asemenea cerere, care însă în lumina dispoziţiilor legale este tardivă.

De asemenea, exercitarea acţiunii civile în procesul penal este guvernată de principiile din materia civilă, inclusiv de cel al disponibilităţii, situaţiei în care obligarea tuturor inculpaţilor în solidar la plata despăgubirilor nu poate fi angajată, în condiţiile în care constituirea de parte civilă făcută iniţial în termenul legal nu i-a vizat decât pe o parte dintre aceştia.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază ca fiind nefondat recursul părţii civile.

Nici în cazul inculpatului D.V. nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., întrucât răspunderea civilă delictuală este o formă a răspunderii civile care intervine atunci când printr-o faptă se încalcă o obligaţie instituită prin lege şi care are ca urmare producerea unei pagube.

În speţă, fiind încălcate dispoziţiile legale privind regimul vamal, prejudiciul produs constă în valoarea în vamă, taxe vamale, accize şi T.V.A. pentru cantitatea de ţigări introduse nelegal în ţară, iar recuperarea sa se face în baza principiului solidarităţii care guvernează răspunderea civilă delictuală.

Pentru motivele dezvoltate anterior, constatând, aşadar, că, în cauză, nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 385 alin. (1) pct. 12, 13, 17 şi 18 C. proc. pen. şi nici nu se regăseşte vreun alt motiv de recurs care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ pct. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii Murariu. Vasile, S.V., B.C., T.D.M., T.M., L.D., N.D. şi D.V. şi partea civilă A.N.A.F. -A.N.V. - D.R.A.O.V.Taşi.

Având în vedere că recurenţii inculpaţi şi partea civilă se află în culpă procesuală, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.V., S.V., B.C., T.D.M., T.M., L.D., N.D. şi D.V.- împotriva Deciziei penale nr. 59 din data de 30 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Respinge ca nefondat recursul formulat de partea civilă A.N.A.F. - A.N.V. - D.R.A.O.V. Iaşi împotriva aceleiaşi decizii penale.

Ia act de retragerea recursurile declarate de inculpaţii L.V., N.S. si N.L.

Respinge ca tardiv recursul declarat de inculpatul R.C.C.

Obligă recurenţii inculpaţi B.C., L.D., N.S., N.L., R.C.C. şi L.V. la plata sumei de câte 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi M.V., S.V., T.D.M., T.M., N.D., D.V. la plata sumei de câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorii desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuieli judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de recurenta parte civilă A.N.A.F. - A.N.V. - D.R.A.O.V. Iaşi, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în ședința publică, azi 09 ianuarie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 495/2014. SECŢIA PENALĂ		ICCJ. Decizia nr. 579/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 458/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 49/2014. SECŢIA PENALĂ. Conflict de interese (art. 253 ind 1 C.p.). Apel ICCJ. Decizia nr. 495/2014. SECŢIA PENALĂ ICCJ. Decizia nr. 579/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 580/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 584/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 587/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs