ICCJ. Decizia nr. 495/2014. SECŢIA PENALĂ
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 495/2014
Dosar nr. 3773/117/2014
Şedinţa publică din 11 februarie 201
Deliberând asupra recursului de faţă:
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 321 din 18 iulie 2013 Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpatul H.D.A. , domiciliat în com. Floreşti, sat Floreşti, jud. Cluj, fără antecedente penale, în baza art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de viol, la pedeapsa de : 12 (doisprezece) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 5 ani după terminarea executării pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen. şi în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul detenţiei preventive începând cu data de 21 ianuarie 2013 şi până la zi.
În temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen., combinat cu art. 1357 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile în sumă de 10.000 lei în favoarea părţii civile F.A. - prin reprezentant legal F. I.
Pentru a dispune astfel, în fapt s-a reţinut că la data de 20 ianuarie 2013, la Secţia 6 Poliţie Rurală Floreşti, jud. Cluj, a fost depusă plângerea penală formulată de F.I., în calitate de reprezentant legal al minorului F.A., în care a sesizat faptul că, fiul său a fost supus în mai multe rânduri la acte de perversiune sexuală, de către concubinul său H.D.A. Din cercetările efectuate a rezultat că, inculpatul a fost aproximativ doi ani, concubinul numitei F.I. şi împreună au un copil minor, H.D.A.. Numita F.I. locuieşte împreună cu trei dintre copiii săi minori, respectiv cu F.A., F.F.S. şi H.D.A., în com. Floreşti, jud. Cluj, într-o locuinţă de lemn, construită de Fundaţia Charis din com. Floreşti, jud. Cluj. Relaţiile dintre mama minorului şi inculpat au fost conflictuale, în cadrul cărora numita F.I. a fost deseori agresată de către acesta, la fel şi copiii, motiv pentru care au fost în atenţia D.G.A.S.P.C. Cluj.
Instanţa a apreciat că, din probele administrate în cauză reies cu certitudine împrejurările, locul şi modul de comitere a faptelor, respectiv a trei acte materiale; însă, având în vedere circumstanţele concrete, respectiv vârsta minorului, faptul că acesta este neşcolarizat, nu are o reprezentare exactă a zilelor săptămânii sau lunilor, a mediului policarenţat din care provine, precum şi datorită manifestărilor specifice traumei suferite de minor, aşa cum au fost descrise în raportul de evaluare psihologic efectuat în cauză, nu s-a putut stabili cu certitudine data comiterii lor, ci doar faptul că, au fost comise în perioada decembrie 2012-ianuarie 2013 (ultimul dintre ele fiind comis cu două zile înainte de data depunerii plângerii penale), când inculpatul îl ducea pe minor la cerşit în zona magazinului B. din mun. Cluj-Napoca.
În sinteză, fapta inculpatului H.D.A. constă în aceea că, în perioada decembrie 2012- ianuarie 2013, fără a se putea stabili exact data, cu intenţie, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin ameninţare cu acte de violenţă majoră şi profitând de imposibilitatea victimei F.A. în vârstă de 9 ani de a-şi exprima voinţa, a întreţinut în mod repetat acte sexuale orale cu minorul.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanţa a ţinut seama mai întâi de gravitatea deosebită a faptelor imputate, modul şi mijloacele de săvârşire a acestora, împrejurările în care au fost comise, respectiv, inculpatul a profitat de vârsta fragedă a minorului, arneninţându-l cu acte de violenţă majoră ce urmau a fi comise asupra lui şi mamei acestuia, în cazul în care nu ar fi dat curs cererii sale de a fi satisfăcut prin acte sexuale orale, punând astfel în pericol integritatea corporală şi dezvoltarea psihică ulterioară a unui copil în vârstă de doar 9 ani; atitudinea nesinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, dând dovadă de o lipsă totală de afecţiune şi respect, aflat la prima confruntare cu legea penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul H.D.A. care a solicitat achitarea sa pentru infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată, arătând că nu se face vinovat de comiterea acesteia. În subsidiar, a solicitat aplicarea unei pedepse reduse ca şi cuantum, având în vedere că nu are antecedente penale, este tânăr, justîficându-se reţinerea unor circumstanţe atenuante.
Prin Decizia nr. 168/A din 06 septembrie 2013, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul H.D.A., aflat în prezent.
În Pentenciarul Gherla împotriva sentinţei penale nr. 321 din 18 iulie 2013 a Tribunalului Cluj. A fost menţinută starea de arest a inculpatului H.D.A. şi a fost dedusă din pedeapsa aplicata inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 21 ianuarie 2013 şi până în prezent.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că prima instanţă, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi în faza de cercetare judecătorească, a stabilit în mod corespunzător starea de fapt şi vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev.de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., faptă constând în aceea că în perioada decembrie 2012 ianuarie 2013, fără a se putea stabili data exactă, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin ameninţare cu acte de violenţă şi profitând de imposibilitatea victimei Filip Attila în vârstă de 9 ani de a-şi exprima voinţa, a întreţinut în mod repetat acte sexuale orale cu acesta.
Totodată, s-a reţinut că soluţia de condamnare a inculpatului este legală şi temeinică şi întrucât la individualizarea pedepsei, s-a ţinut cont de împrejurările şi condiţiile concrete în care fapta s-a comis, vârsta părţii vătămate, caracterul repetat al faptei, atitudinea inculpatului din cursul procesului şi consecinţele pe care infracţiunea o produce asupra dezvoltării fizice şi psihice a minorului, pedeapsa de 12 ani închisoare este justă şi proporţională cu toate criteriile prev.de art. 72 C. pen. şi corespunde scopului pedepseiprev.de art. 52 C. pen.
Împotriva Deciziei nr. 168/A din 06 septembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a declarat prezentul recurs inculpatul H.D.A., care a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., respectiv hotărârile pronunţate în cauză sunt netemeinice şi nelegale, motiv pentru care se impune achitarea în temeiul dispoziţiilor art. ll pct. 2 lit a rap la art. lO lit d Cod, deoarece lipseşte vinovăţia de a săvârşi infracţiunea. In subsidiar, s-a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile în conformitate cu art. 5 din N.C.P.
Examinând recursul declarat de recurenrul-inculpat H.D.A. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
În cauză, se reţine că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, la data de 06 septembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 2 din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării.
- vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului.
În raport cu dispoziţiile Legii nr. 2/2013, care a reconfigurat unele cazuri de casare şi, respectiv, a eliminat alte cazuri de casare, în vederea transformării căii de atac a recursului într-una exclusiv de drept, Înalta Curte constată că motivul de recurs prin care se tinde la reevaluarea probelor şi a situaţiei de fapt, cu consecinţa adoptării soluţiei de achitare a inculpatului, nu mai poate fi examinat, cazul prev. de art. 3859 pct. 18 fiind expres abrogat; din această perspectivă, invocarea, ca temei al achitării, a cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., este una pur formală, în realitate solicitându-se reevaluarea probelor şi a situaţiei de fapt definitiv stabilită prin decizia instanţei de apel.
Analizând recursul declarat de inculpat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este fondat, însă raportat la intrarea în vigoare a N.C.P., la data de 01 februarie 2014, şi, în consecinţă, a incidenţei instituţiei aplicării legii penale mai favorabile, prev. de art. 5 C. pen.
Examinând cauza, în raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârşirea infracţiunii de către inculpat, instanţa de recurs constată că se impune aplicarea legii penale noi, care este mai favorabilă sub aspectul limitelor de pedeapsă prevăzute de legiuitor.
Infracţiunea de viol în modalitatea concretă în care a fost comisă de inculpat, continuă să fie incriminată în N.C.P., având, aşadar, corespondent în noua reglementare prevăzută de art. 218 C. pen. alin. (1) şi (3) lit. c) C. pen. fiind sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 5 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi; de asemenea, noua lege penală incriminează forma continuată a infracţiunii de viol.
La momentul comiterii, infracţiunea, în modalitatea faptică reţinută de instanţa de fond, era incrirninată în art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. anterior, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., fiind sancţionată cu închisoare de la 10 la 25 ani şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b),d) şi e) C. pen., pe o durată de 5 ani după terminarea executării pedepsei principale.
În ceea ce priveşte stabilirea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului H.D. pentru infracţiunea de viol, în formă continuată, conform noilor limite de pedeapsă, instanţa de recurs, fără a proceda la o efectivă reindividualizare a pedepsei, întrucât aceasta nu este permisă potrivit Legii nr. 2/2013, urmează a stabili un cuantum al pedepsei pentru această infracţiune adaptat în raport de noile limite de pedeapsă şi care, totodată, să corespundă principiului general al proportionalitătii între gravitatea infracţiunii (în concret aceasta fiind una deosebit de ridicată) şi datele personale ale infractorului.
Făcând aplicarea dispoziţiilor legale menţionate şi adaptând pedeapsa aplicată inculpatului, se va reduce cuantumul acesteia la 10 ani închisoare, legea nouă fiind mai favorabilă.
Conform art. 12 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă
Faţă de considerentele expuse, şi în limitele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va admite recursul declarat de inculpatul H.D.A. împotriva Deciziei penale nr. 168/A din 06 septembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Va casa, în parte, decizia atacată şi sentinţa penală nr. 321 din 18 iulie 2013 a Tribunalului Cluj, secţia penală, numai sub aspectul aplicării dispoziţiilor art. 5 C. pen.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 21 ianuarie 2013 la 11 februarie 2014.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului rămân în sarcina statului, iar suma de 350 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul H.D.A. împotriva Deciziei penale nr. 168/A din 06 septembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Casează, în parte, decizia atacată şi sentinţa penală nr. 321 din 18 iulie 2013 a Tribunalului Cluj, secţia penală, numai sub aspectul aplicării dispoziţiilor art. 5 C. pen.
Face aplicarea art. 5 C. pen. şi reduce pedeapsa la 10 ani închisoare si 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), e) şi f) C. pen. pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (anterior).
În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), e) şi f) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 21 ianuarie 2013 la 11 februarie 2014.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului rămân în sarcina statului, iar suma de 350 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 11 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 49/2014. SECŢIA PENALĂ. Conflict de interese... | ICCJ. Decizia nr. 54/2014. SECŢIA PENALĂ. Iniţiere,... → |
|---|
