ICCJ. Decizia nr. 515/2014. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 515/2014

Dosar nr. 19233/3/2008*

Şedinţa publică din 12 februarie 2014

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 722 din 23 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 19233/3/2008* s-a dispus:

1. În baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen., condamnă pe inculpatul R.V.A., la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a lI-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi Iit. b) C. pen. timp de 2 ani în condiţiile art. 66 C. pen.

2. În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen. condamnă pe inculpatul R.V.A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

Aplică disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, Iit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, Iit. b) C. pen. timp de 2 ani, în condiţiile art. 66 C. pen.

3. În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

Aplică disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi Iit. b) C. pen.

4. În baza art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

Aplică disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi Iit. b) C. pen.

În baza art. 33 Iit. a) - art. 34 Iit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. contopeşte pedepsele, inculpatul R.V.A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare şi alături de ea pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, Iit. b) C. pen. timp de 2 ani.

Aplică disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi Iit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. deduce perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului R.V.A. de la 15 februarie 2006 la 14 iunie 2006.

la act că prin sentinţa penală nr. 469 din şedinţa publică din data de 07 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 19233/3/2008, rămasă definitivă în ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile a cauzei (sentinţa penală nr. 469 din şedinţa publică din data de 07 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 19233/3/2008, fiind casată doar sub aspectul nelegalei citări a inculpatului R.V.A., şi pentru a da posibilitatea acestuia să beneficieze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.), Tribunalul a dispus, în ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile a cauzei şi luarea măsurilor de siguranţă a confiscării speciale, următoarele:

„Constată acoperit prejudiciul faţă de partea vătămată T.E.S. şi M.M.

În baza art. 14, 15 C. proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 şi urm. C. civ. obligă în solidar pe inculpaţii R.V.A. şi B.A.F. la plata sumei de 1.716 RON către partea civilă Banca B., la plata sumei de 3.110 RON către partea civilă SC L.W. România SRL, la plata sumei de 3.300 RON către partea civilă C. Bank Europe Dublin - Sucursala România SA, la plata sumei de 1.500 euro, echivalentul în RON din ziua plăţii, către partea civilă S.L., la plata sumei de 1.800 RON către partea civilă SC C.E.C. SRL, actualmente SC C.P. SRL, la plata sumei de 197,61 euro, contravaloarea în RON de la data plăţii, şi 16.720 RON către partea civila A.B. România SA şi la plata sumei de 2.500 RON către partea civilă R. Bank SA.

la act că nu s-au constituit părţi civile în cauză părţile vătămate C.R., SC K.T. SRL şi Banca C.A.

Dispune confiscarea sumelor de 1.500 euro şi 60 RON de la inculpaţii R.V.A. şi B.A.F., câte 750 euro şi 30 RON de la fiecare.

Menţine măsura indisponibilizării sumelor de bani de 1.047 RON şi 342 RON depuse la C. Bank cu recipisele din data de 06 iunie 2006 ridicate de la inculpaţi.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. dispune restituirea către inculpatul B.A.F. a telefoanelor mobile marca N., a unei bancnote de 20 Tjugo Kronor şi a unei bancnote de 5 dinari iordanieni.

Dispune restituirea către inculpatul R.V.A. a telefonului mobil marca M. şi a celor 6 cartele SIM, depuse la D.G.P.M.B. cu dovada din 06 iunie 2006, iar către inculpatul M.S.C. a telefonului mobil marca N., depus la D.G.P.M.B. cu dovada din 07 iunie 2006.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. dispune confiscarea specială a următoarelor bunuri:

- o unitate centrală de calculator conţinând 111 carduri, tastatura ATM şi un dispozitiv de ATM, prevăzute cu fanta de introducere a cardurilor, aparţinând inculpatului R.V.A. şi care se află depuse la D.G.P.M.B. cu dovada din 07 iunie 2006;

- 2 carduri şi 2 CD aparţinând inculpatului B.A.F., depuse la D.G.P.M.B. cu dovada din 07 iunie 2006”.

În baza art. 191 rap. la art. 349 C. proc. pen. obligă inculpatul R.V.A. la plata a 1.000 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut:

Prin decizia penală nr. 52/A din data de 27 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) teza l C. proc. pen., apelul declarat de inculpatul R.V.A. împotriva sentinţei penale nr. 469/F din data de 07 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 19233/3/2008, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată, numai cu privire la inculpatul R.V.A. şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, în privinţa acestuia, la aceeaşi instanţă de fond, Tribunalul Bucureşti.

Prin decizia menţionată mai sus, Curtea de Apel a avut în vedere că prin sentinţa penală nr. 469 din 07 iunie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul R.V.A. din infracţiunea prev. de art. 24 alin. ( 1), (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 24 alin. (1) şi în infracţiunea prev. de art. 24 alin. (2), ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

I.1. În baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.V.A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. timp de 2 ani în condiţiile art. 66 C. pen.

2. În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.V.A. la o pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.

S-a făcut în cauză aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. timp de 2 ani, în condiţiile art. 66 C. pen.

3. În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

S-a făcut în cauză aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

4. În baza art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

S-a făcut în cauză aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele, inculpatul R.V.A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare şi alături de pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. timp de 2 ani.

S-a făcut în cauză aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului R.V.A. de la 15 februarie 2006 la 14 iunie 2006.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a dispus arestarea inculpatului R.V.A.

II. În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului B.A.F. din infracţiunea prev. de art. 24 alin. (1), (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 şi în infracţiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

1. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.A.F. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

S-a făcut în cauză aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. timp de 1 an, în condiţiile art. 66 C. pen.

2. În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.A.F. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

S-a făcut în cauză aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. timp de 1 an, în condiţiile art. 66 C. pen.

3. În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.A.F. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

S-a făcut în cauză aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

4. În baza art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.A.F. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

S-a făcut în cauză aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. timp de 1 an.

S-a făcut în cauză aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹, 86² C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86³ alin. (1) lit. a), b), c), d) C. pen. a fost obligat inculpatul B.A.F.:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune conform programului stabilit de consilierul de probaţiune;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat şi executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen. a dedus reţinerea şi arestarea preventiva a inculpatului de la 15 februarie 2006 la 14 iunie 2006.

III. În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului M.S.C. din infracţiunea prev. de art. 24 alin. (1), (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 şi în infracţiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

1. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 74 alin. (1) lit. a),c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.S.C. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

S-a făcut în cauză aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. timp de 1 an, în condiţiile art. 66 C. pen.

2. În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.S.C. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

S-a făcut în cauză aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe timp de 1 an, în condiţiile art. 66 C. pen.

3. În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 4 luni închisoare.

S-a făcut în cauză aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

4. În baza art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.S.C. Ia o pedeapsă de 9 luni închisoare.

S-a făcut în cauză aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare şi alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. timp de 1 an.

În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 4 ani, conform art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen. şi art. 84 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat şi executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 martie 2006 la 14 iunie 2006.

A constatat acoperit prejudiciul faţă de partea vătămată T.E.S. şi M.M.

În baza art. 14, 15 C. proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 şi urm. C. civ. a obligat în solidar pe inculpaţii R.V.A. şi B.A.F. la plata sumei de 1.716 RON către partea civilă Banca B., la plata sumei de 3.110 RON către partea civilă SC L.W. România SRL, la plata sumei de 3.300 RON către partea civilă C. Bank Europe Dublin - Sucursala România SA, la plata sumei de 1.500 euro, echivalentul în RON din ziua plăţii, către partea civilă S.L., la plata sumei de 1.800 RON către partea civilă SC C.E.C. SRL, actualmente SC C.P. SRL, la plata sumei de 197,61 euro, contravaloarea în RON de la data plăţii şi 16.720 RON către partea civilă A.B. România SA şi la plata sumei de 2.500 RON către partea civilă R. Bank SA.

A luat act că nu s-au constituit părţi civile în cauză părţile vătămate C.R., SC K.T. SRL şi Banca C.A.

A dispus confiscarea sumelor de 1.500 euro şi 60 RON de la inculpaţii R.V.A. şi B.A.F., câte 750 euro şi 30 RON de la fiecare.

A menţinut măsura indisponibilizării sumelor de bani de 1.047 RON şi 342 RON depuse la C. Bank cu recipisele din data de 06 iunie 2006 ridicate de la inculpaţii B.A.F. şi R.V.A.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul B.A.F. a telefoanelor mobile marca N., a unei bancnote de 20 Tjugo Kronor şi a unei bancnote de 5 dinari iordanieni.

A dispus restituirea către inculpatul R.V.A. a telefonului mobil marca M. şi a celor 6 cartele SIM, depuse la D.G.P.M.B. cu dovada din 06 iunie 2006, iar către inculpatul M.S.C. a telefonului mobil marca N., depus la D.G.P.M.B. cu dovada din 07 iunie 2006.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea specială a următoarelor bunuri:

- o unitate centrală de calculator conţinând 111 carduri, tastatura ATM şi un dispozitiv de ATM, prevăzut cu fanta de introducere a cardurilor, aparţinând inculpatului R.V.A. şi care se află depuse la D.G.P.M.B cu dovada din 07 iunie 2006;

- 2 carduri şi 2 CD aparţinând inculpatului B.A.F., depuse la D.G.P.M.B. cu dovada din 07 iunie 2006

În baza art. 191 rap. la art. 349 C. proc. pen. a obligat inculpaţii R.V.A. şi B.A.F. la plata a câte 2.000 RON cheltuieli judiciare statului şi pe inculpatul M.S.C. la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli judiciare statului, în contul deschis la Trezoreria Sector 4 Bucureşti, beneficiar Tribunalul Bucureşti.

Pentru a pronunţa această sentinţă, din examinarea mijloacelor de probă administrate în cauză, a actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa de fond a reţinut prin sentinţa penală nr. 335 din 05 mai 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-au dispus următoarele:

1. În baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.V.A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare; în baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale şi în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare; în baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale şi în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare; în baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare; în baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale; în baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate pentru fiecare infracţiune în parte, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare; în baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale; în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale şi s-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv de la 15 februarie 2006 la 14 iunie 2006.

II.1. În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului B.A.F. din infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.A.F. la pedeapsa închisorii de 3 ani; în baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale şi în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

2. În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare; în baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale şi în baza art. 65 alin. (2). C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi în baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi în baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate pentru fiecare infracţiune în parte, urmând ca inculpatul să execute, pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani ce constituie termen de încercare stabilit în condiţiile dispoziţiilor art. 86² alin. (1) C. pen.

Pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele stabilite de acesta;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv de la 15 februarie 2006 la 14 iunie 2006.

Conform art. 71 alin. (5) pe durata suspendării executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi pedeapsa accesorie.

III.1. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului M.S.C., din infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.S.C. la pedeapsa închisorii de 1 an.

2. În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 4 luni închisoare.

În baza art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate pentru fiecare infracţiune în parte, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante pe o perioada de 3 ani şi 6 luni ce constituie termen de încercare stabilit în condiţiile dispoziţiilor art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. şi art. 84 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi pedeapsa accesorie.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv de la 14 martie 2006 până la 14 iunie 2006.

S-a constatat recuperat prejudiciul prin plata faţă de partea vătămată T.E.S.

În baza art. 14, 15 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 şi urm. C. civ., au fost obligaţi în solidar inculpaţii R.V.A. şi B.A.F. la plata sumei de 1.716 RON către partea civilă Banca B.

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii R.V.A. şi B.A.F. Ia plata sumei de 3.110 RON către partea civilă SC L.W. România SRL.

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii R.V.A. şi B.A.F. la plata sumei de 3.300 RON către parte civilă C. Bank Europe PLC Dublin - Sucursala România SA, succesoare în drepturi a C. Bank România SA - sediul central.

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii R.V.A. şi B.A.F. la plata sumei de 1.500 euro, echivalentul în RON din ziua plăţii, către partea civilă S.L.

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii R.V.A. şi B.A.F. la plata sumei de 1.800 RON către partea civilă SC C.E.C. SRL, actualmente SC C.P. SRL.

S-a luat act că partea vătămată C.R. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 60 RON.

S-a luat act că partea vătămată SC K.T.T. SRL nu s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 2.500 RON.

A fost respinsă acţiunea civilă formulată de R. Bank SA care s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 2.500 RON, ca nefondată.

A fost respinsă acţiunea civilă formulată de partea civilă A.B. România SA care s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 16.720 RON şi 197,61 euro, ca nefondată.

S-a constatat acoperit prin plată prejudiciul creat părţii vătămate M.M.

S-a luat act că Banca C.A. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1.500 euro.

A fost dispusă confiscarea următoarelor sume:

- de 7.900 RON şi 197,61 euro de la inculpaţii R.V.A. şi B.A.F.;

- de 1.500 euro de la cei doi inculpaţi R.V.A. şi B.A.F., revenind fiecăruia câte 750 euro;

- de 8.820 RON de la inculpaţii R.V.A. şi B.A.F., revenind fiecăruia câte 4.410 RON;

- de 60 RON de la inculpaţii R.V.A. şi B.A.F., revenind fiecăruia câte 30 RON.

- de 2.500 RON de la inculpaţii R.V.A., B.A.F. şi M.S.C., revenind acestuia din urmă suma de 700 RON, iar inculpaţilor R.V.A. şi B. câte 900 RON.

A fost menţinută măsura indisponibilizării sumelor de 1.047,00 RON şi 342,00 RON depuse la C. Bank cu recipisele de consemnare din 06 iunie 2006, ridicate de la inculpaţii B.A.F. şi R.V.A., în vederea acoperirii prejudiciilor cauzate prin infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul B.A.F. a telefoanelor mobile marca N. depuse la D.G.P.M.B. - Camera de corpuri delicte cu dovada din 07 iunie 2006, a bancnotei de 20 Tjugo Kronor şi a unei bancnote de 5 dinari iordanieni depuse cu dovada din 07 iunie 2006.

S-a dispus restituirea telefonului mobil marca M. şi a 6 cartele SIM depuse la D.G.P.M.B. - Camera de corpuri delicte cu dovada din 06 iunie 2006 către inculpatul R.V.A. şi a telefonului mobil marca N., depus cu dovada din 07 iunie 2006 către inculpatul M.S.C.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri:

- o unitate centrală de calculator conţinând 111 carduri, tastatură de ATM şi un dispozitiv de ATM prevăzut cu fantă de introducere a cardurilor, ambele sigilate într-o cutie de carton cu sigiliul Institutului de Tehnologie Avansată, aparţinând inculpatului R.V.A. depuse la D.G.P.M.B. - Camera de corpuri delicte, cu dovada din 07 iunie 2006;

- două carduri şi două CD-uri aparţinând inculpatului B.A.F. depuse la D.G.P.M.B. - Camera de corpuri delicte cu dovada din 07 iunie 2006.

Au fost obligaţi inculpaţii R.V.A. şi B.A.F. la câte 1.200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu de la 16 iunie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus îndreptarea erorii materiale, strecurate în minuta şi dispozitivul sentinţei penale nr. 335 din 05 mai 2010 pronunţată în Dosarul nr. 19233/3/2008 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, invocată din oficiu, în sensul că s-a menţionat şi obligarea inculpatului M.S.C. în solidar cu inculpaţii R.V.A. şi B.A. la plata sumei de 1.716 RON, către partea civilă Banca B.

Sub aspectul împrejurărilor faptice ale cauzei, s-au reţinut următoarele:

1. La data de 20 decembrie 2005 numita S.L., de cetăţenie franceză, a sesizat organele de poliţie că soldul existent în contul cardului personal, în sumă de 1.500 euro, nu mai este disponibil, suma fiindu-i retrasă fără consimţământul său.

2. La data de 23 ianuarie 2006 numita G.E., în calitate de director de vânzări la SC A.R.T. SRL, a sesizat faptul că din contul cardului emis de A. Bank, card de protocol, folosit pentru diverse plăţi ale firmei, a fost retrasă, fără consimţământul său, suma de 7.000 RON şi de asemenea suma de 2.500 euro.

3. La aceeaşi dată SC C.E.C. SRL a sesizat organele de poliţie cu privire la retragerea din contul cardului firmei emis de A. Bank a sumei de 1.800 RON, fără consimţământul titularului, card folosit de angajatul societăţii G.W.P., director general la această societate.

4. La data de 23 ianuarie 2006 partea vătămată M.M., cetăţean francez, a sesizat organele de poliţie cu privire la retragerea din contul cardului său emis de banca franceză C.A., a sumei de 1.500 euro, fără consimţământul său.

5. La data de 24 ianuarie 2006 partea vătămată T.E.S. a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul că soldul existent în contul cardului în sumă de 1.716 RON nu mai este disponibil, suma fiindu-i retrasă fără consimţământul său, de la un ATM ce aparţine C. Bank.

6. La data de 07 februarie 2006 numitul D.M., cetăţean străin, în calitate de director la SC R.T.P. SRL, a sesizat faptul că soldul existent în contul cardului de protocol, emis de A. Bank, şi folosit pentru diverse plăţi ale firmei, în sumă de 9.000 RON nu mai este disponibil, suma fiindu-i retrasă, fără consimţământul său.

7. La data de 26 mai 2006 numitul N.T., în calitate de şef serviciu Electronic Bank în cadrul C. Bank, a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul că i-a fost retrasă de pe cardul de credit emis de către C. Bank şi proprietatea acesteia, fără consimţământul său, suma de 3.400 RON.

8. La data de 26 mai 2006 numitul P.M.P.M., în calitate de director de comunicare al SC K.T. SRL, a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul că i-a fost retrasă de pe cardul de debit emis de către R. Bank, card ce aparţinea societăţii mai sus menţionate destinat exclusiv pentru protocol, suma de 2.500 RON, fără consimţământul său.

9. La data de 26 mai 2006 partea vătămată C.R. a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul că i-au dispărut de pe cardul personal suma de 60 RON fără consimţământul său.

10. La data de 26 mai 2006 cetăţeanul belgian R.J. a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul că i-a fost retrasă de pe cardul de serviciu emis de A.A. Bank, card exclusiv de protocol, aparţinând SC L.W. România SRL, suma de aproximativ 3.100 RON, fără consimţământul său.

În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că toate aceste părţi vătămate au fost anterior la restaurantul „T.H.”, unde şi-au plătit consumaţiile prin intermediul cardurilor.

Instanţa a reţinut că în luna octombrie 2005 inculpaţii R.V.A. şi B.A.F. au cumpărat un dispozitiv de copiere a datelor existente pe cardurile bancare, numit cititor de card - pisicuţă, de la o persoană cunoscută pe Internet.

Cu ajutorul acestui dispozitiv, de dimensiunea unei brichete, în perioada decembrie 2005 - februarie 2006, inculpatul B.A.F. care îşi desfăşura activitatea în calitate de ospătar la restaurantul „T.H.”, a copiat datele existente pe banda magnetică a cardurilor unor clienţi ai restaurantului care făceau plata cu cardul, reţinând în acelaşi timp şi codul PIN în momentul în care clientul îl introducea în aparatul POS aflat la casieria restaurantului, memorându-l şi notându-l pe telefonul mobil.

Copierea datelor se făcea trecând cardul prin cititorul de card, pe care inculpatul îl ţinea în buzunarul din faţă al şorţului de ospătar sau în pachetul cu ţigări. În continuare, inculpatul B.A. îi preda cititorul de card inculpatului R.V.A. care descărca datele în calculatorul său utilizând un program exclusiv creat pentru decodificarea cardurilor bancare, program numit E.C.

Acesta îşi nota datele şi le transmitea numitului „D.” în Franţa în vederea imprimării acestor date pe carduri blank. După câteva zile, de la transmiterea datelor copiate de pe cardurile clienţilor, inculpatul R.V.A. primea cardurile falsificate şi se deplasa împreună cu inculpatul B.A. la diferite ATM-uri de unde extrăgeau sume de bani din conturilor posesorilor de carduri. Lista cu codurile PIN se afla întotdeauna la inculpatul B., iar cardurile falsificate la inculpatul R.V.A., astfel încât niciunul dintre inculpaţi nu putea extrage bani fără celălalt.

În luna ianuarie 2006 inculpatul B.A.F. a fost numit şef de sală, în cadrul restaurantului fiind angajat la sugestia inculpatului R.V.A. pe post de picol inculpatul M.S.C., care avea ca sarcină copierea informaţiilor de pe banda magnetică a cardurilor clienţilor cu ajutorul dispozitivului primit de la inculpatul B.A.F.

Astfel, inculpatul M.S.C., în perioada lunilor ianuarie - februarie 2006, la Restaurantul „T.H.” îl ajuta pe inculpatul B.A.F. să copieze informaţiile pe care le tastau clienţii la POS-ul montat la casierie, să observe şi să memoreze aceste coduri PIN, trecând de două ori şi cardurile acestora prin cititorul de card pe care i-l dăduse inculpatul B.A.F. Inculpatul M.S.C. a participat împreună cu ceilalţi doi inculpaţi la efectuarea a două retrageri de bani de la ATM-uri, obţinând pentru sine suma totală de 12.000.000 ROL.

Prin acest mod de operare, în perioada decembrie 2005 - februarie 2006 inculpaţii R.V.A. şi B.A.F. au retras diferite sume de bani din contul următorilor posesori de carduri, care au fost clienţi ai Restaurantului „T.H.” S.L. G.E., G.W.P., M.M., T.E.S., D.M., N.T., P.M.P.M., C.R. şi R.J.

La două retrageri, respectiv la cele în dauna părţilor vătămate T.E.S. şi P.M.P.M. a participat şi inculpatul M.S.C., identificate de instanţă pe baza declaraţiilor inculpaţilor şi a extraselor de cont.

Inculpaţii R.V.A. şi B.A.F. au fost prinşi în flagrant în data de 15 februarie 2006, în timp ce efectuau o retragere frauduloasă de bani de la un ATM. Supraveghind în mod direct bancomatul, organele de poliţie au observat cum în jurul orelor 18.15, şi-au făcut apariţia în zonă două persoane de sex masculin, unul în vârstă de aproximativ 24-26 de ani, îmbrăcat cu geacă de culoare maro închis cu dungi pe piept, blugi albi pe faţă şi albaştri pe spate, încălţat în adidaşi - identificat ulterior în persoana inculpatului B.A.F., iar celălalt în vârstă de aproximativ 30-33 de ani, înalt de 1,75 - 1,80 m, îmbrăcat cu o geacă de culoare maro tip cojoc, pantaloni de fâş de culoare bleumarin, încălţat cu o pereche de adidaşi de culoare vişinie - identificat ulterior drept inculpatul R.V.A.

Inculpatul R.V.A. a scos din buzunar mai multe carduri din PVC de culoare albă cu bandă magnetică, din care a luat unul şi l-a introdus în bancomat, ulterior a tastat un cod PIN după care a retras o sumă de bani. După aceea a scos cardul blank din bancomat şi a introdus un alt card de culoare albă cu bandă magnetică, tastând de asemenea un alt cod PIN. În acest timp, lângă el s-a aflat în permanenţă inculpatul B.A.F. având o coală de hârtie cu serii de numere, care s-a constatat a fi coduri PIN pe care le dicta inculpatului R.V.A.

La percheziţia corporală efectuată asupra inculpatului B.A.F., în prezenţa martorilor asistenţi I.Ş. şi I.G.F., au fost găsite următoarele bunuri şi valori: un telefon mobil marca N. cu carcasă de culoare neagră; un telefon mobil marca N. cu carcasă de culoare argintie; o faţă de casetofon marca S.; o legătură cu chei auto; carte de identitate pe numele B.A.F.; o coală de agendă cu numere formate din patru cifre; un card E. pe numele B.A. cu bandă magnetică; un card R. cu bandă magnetică; un card S. cu bandă magnetică; un card E. pe numele B.A. cu bandă magnetică; un certificat de înmatriculare al autoturismului marca A.R.; o coală de agendă cu nume de persoane cărora le corespundeau numere din patru cifre; 14 cărţi de vizită; 2 cartele metrou; o notă de plată cu faţa necompletată scrisă pe spate cu două prenume şi numere formate din patru cifre. În buzunarul de la bluejeans-ul inculpatului s-au găsit: 18 bancnote de 500.000 ROL; 12 bancnote de 50.000 ROL, 2 bancnote de 5 RON, 2 bancnote de 100.000 ROL, 2 bancnote de 10.000 ROL, totul în sumă de 9.920.000 ROL, una bancnotă de 20 Tjugo Kronor, 1 bancnotă de 5 dinari iordanieni; 1 monedă de 50 bani. S-a constatat că acesta avea în mână 2 file pe care se aflau nume de persoane şi numere de câte 4 cifre, reprezentând coduri PIN.

Asupra inculpatului R.V.A. s-au găsit următoarele: un telefon mobil marca M. de culoare neagră; 2 cartele PVC de culoare albă cu bandă magnetică, unul având scris cu marker V.P., iar celălalt având scris de asemenea cu marker negru - C.; o legătură chei yală şi o legătură chei marca O.; carte de identitate pe numele R.V.A.; un card R. pe numele R.V.A.; un card V. pe numele R.V.A.; un permis de conducere pe numele R.V.A.; un certificat de înmatriculare al autoturismului marca O.; 4 cartele SIM; un card H.M.; 6 bancnote de 500.000 ROL; 3 bancnote de 50.000 ROL; 5 bancnote de 5 RON; 3 bancnote de 10.000 ROL.

În autoturismul marca A.R. pe care îl folosea inculpatul B.A.F. s-au găsit un număr de 10 carduri PVC de culoare albă cu bandă magnetică, având înscris pe verso-ul fiecărei din ele cu un marker de culoare neagră, câte un nume de persoană, respectiv: R., C., P., T., D., V.P., P., P... indescifrabil, L., S.G., A., Q.F., mai multe CD-uri, un marker de culoare neagră, precum şi o factură S., o bancnotă de 500.000 ROL şi o bancnotă de 5 RON.

În bancomat a fost găsit un card din PVC de culoare albă, având scris pe el cu marker negru F.M.

Cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate la locuinţele celor doi inculpaţi au fost identificate şi ridicate următoarele: la inculpatul B.A.F., s-au găsit şi ridicat 2 CD-uri şi 2 carduri pe numele B.J., emise de Banca Ţ.; Ia inculpatul R.V.A. s-au găsit şi ridicat o unitate centrală de calculator, fără serie, o tastatură ATM cu cipuri şi acumulatori, un suport de introducere a cardului prevăzut cu dispozitiv de citire a informaţiilor identic ca cel de la ATM-uri, cablu de conectare la calculator, 74 cartele PVC blankuri şi 17 carduri G.

În ziua de 16 februarie 2006, în baza autorizaţiei din 14 februarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, s-a procedat şi la efectuarea percheziţiei la Restaurantul „T.H.”, sector 1, ocazie cu care s-au ridicat două agende cu numere de telefon ce aparţineau numitei M.D., casiera restaurantului, agende care ulterior au fost returnate de către organele de poliţie pe bază de dovadă, nefiind necesare cauzei.

La data de 14 martie 2006 a fost identificat inculpatul M.S.C. în timp ce se afla de serviciu la Restaurantul „T.H.”. La controlul corporal amănunţit, s-au găsit asupra inculpatului următoarele: un portmoneu de culoare maro cu negru, suma de 200 RON, 8 cărţi de vizită, 4 iconiţe, carduri de fidelitate fără bandă magnetică, un abonament de transport în comun pe numele inculpatului, o cartelă de metrou, un rucsac din pânză, în care se aflau obiecte de îmbrăcăminte şi cosmetice, o legătură de chei yală cu breloc, un telefon mobil marca N., un ceas marca A.

Conform procesului-verbal din 29 martie 2006, s-a efectuat percheziţia informatică asupra mediilor de stocare a datelor informatice, respectiv un CD inscripţionat „M.H.” şi un CD, ambele ridicate de inculpatul B.A.F., dar nu au fost identificate date care să intereseze cauza.

La data de 29 martie 2006 s-a efectuat şi percheziţia informatică asupra mediului de stocare a datelor informatice, respectiv, hard-discul marca W.D., capacitate 40 GB, identificat în unitatea centrală de calculator ridicată de la domiciliul inculpatului R.V.A. În urma percheziţionării hard-discului sus menţionat au fost identificate un număr de 9 fişiere componente ale aplicaţiei informatice „E.C.”, site ce conţine programul de citire şi inscripţionare a cardurilor bancare, despre care a făcut menţiune inculpatul R.V.A. în declaraţia sa, aplicaţie identificată ca fiind instalată pe hard-discul menţionat şi un număr de 19 fişiere având extensia „LNK” conţinând informaţii despre fişierele accesate de la calculatorul cauzei.

La respectivul proces-verbal a fost anexat raportul conţinând rezultatul percheziţiei informatice asupra hard-discului marca W.D., capacitate 40 GB, cuprinzând date tehnice cu privire la hard-disc şi date tehnice cu privire la fişierele identificate. În continuare, s-a procedat la desigilarea unei pungi din material plastic de culoare albă, conţinând un cablu de date, o tastatură de ATM având pe verso mai multe circuite electronice, un dispozitiv component ATM în care se introduce cardul având mai multe circuite electronice cu un număr de 111 carduri din plastic de culoare albă prevăzută cu bandă magnetică.

Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 16 mai 2006 încheiat de către Institutul pentru Tehnologii Avansate s-a efectuat o expertiză asupra dispozitivelor sus menţionate, respectiv un dispozitiv de citire a informaţiilor de pe banda magnetică a cardurilor asemănător cu cel montat la ATM-uri şi un suport pe care se află aplicată o tastatură asemănătoare cu cea aplicată la ATM-uri.

Expertiza realizată menţionează că dispozitivul prezentat este realizat artizanal. Din punct de vedere constructiv s-a evidenţiat că acest dispozitiv este confecţionat din material plastic de tip ABS de culoare albă, prelucrat şi vopsit la exterior cu vopsea ele culoare gri, astfel încât să imite masca unui echipament de tip ATM, în zona de manevrare a cardurilor. Urmare analizei montajului electronic, s-a relevat faptul că din punct de vedere funcţional, dispozitivul este un cititor de carduri magnetice care permite citirea informaţiilor de pe pista a doua, având o arhitectură bazată pe componente specifice cititoarelor de carduri magnetice. De asemenea, există resurse de memorie care pot fi folosite pentru stocarea datelor cu ajutorul cablului şi cu ajutorul unei aplicaţii software ce trebuie instalată pe calculator, pentru punerea în funcţiune a dispozitivului fiind necesar ca pe un calculator personal să fie instalată o aplicaţie dedicată.

Dispozitivul prezentat este realizat tot artizanal. Din punct de vedere constructiv s-a evidenţiat ca acest dispozitiv este confecţionat sub forma unei tastaturi foarte asemănătoare cu cea a unui ATM şi este realizat dintr-o bucată de tablă vopsită cu vopsea gri metalizat, o bucată din material plastic de tip ABS de culoare alba ce prezintă o decupare cu o formă specifică în care sunt introduse două montaje electronice, respectiv o tastatură realizată artizanal şi un montaj electronic marca S., folosit în unele din telefoanele mobile. Tastatura este realizată la exterior din aluminiu, iar la interior dintr-un circuit imprimat realizat pe o folie de plastic pe care sunt montate 20 de micro-întrerupătoare. Expertiza menţionează că, din punct de vedere funcţional acest dispozitiv poate memora tastele care au fost apăsate, această informaţie putând fi transferată ulterior, pe un calculator personal.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a concluzionat că montarea peste masca unui ATM a dispozitivelor prezentate, poate duce la preluarea neautorizată a datelor de pe cardurile bancare ce sunt manevrate la respectivul ATM. Dispozitivele prezentate pot face parte dintr-un sistem destinat fraudării cardurilor bancare.

Audiaţi în faza de urmărire penală, inculpatul M.S.C. a avut o poziţie constant sinceră, recunoscând faptele reţinute în sarcina sa, în timp ce inculpaţii R.V.A. şi B.A.F. au încercat iniţial să îşi minimalizeze contribuţia şi să arunce vina unul asupra celuilalt, în final şi aceştia având o poziţie sinceră, contribuind prin declaraţiile făcute la aflarea adevărului şi la lămurirea tuturor împrejurărilor cauzei.

Cu ocazia audierii acestora în primul ciclu procesual inculpatul R.V.A. a declarat că în momentul în care clienţii care consumau la Restaurantul „T.H.” făceau plata cu cardul, pe care îl înmânau inculpatului B.A.F., ospătar la acel restaurant, acesta îl trecea prin cititorul de card, în acest fel, datele de pe banca magnetică a cardului se imprimau pe cititorul de card. Totodată, inculpatul B. trebuia să reţină şi PIN-ul cardului respectiv. Îl reţinea fie prin memorare, fie prin tastarea cifrelor pe telefonul mobil. Datele din cititorul de card erau descărcate pe computer, cu ajutorul unui program. Descărcarea se făcea pe computerul său şi o făcea împreună cu B. acasă la R.V.A. Datele astfel descărcate erau notate pe hârtie care se afla la el.

Inculpatul a mai arătat că dădea aceste date numitului D. care făcea deplasări în Franţa şi care acolo le imprima pe cardul blank, iar apoi îi restituia cardurile imprimate. Inculpatul precizează că imprimarea cardurilor se făcea în Franţa, întrucât acolo locuia D. şi acolo dispunea de aparatura necesară.

Extragerea banilor de la ATM-uri se făcea împreună cu inculpatul B.A., la care se afla harta cu codurile PIN, aşa încât el introducea cardul, B. tasta PIN-ul, iar banii îi împărţeau în mod egal.

Cu privire la inculpatul M.S.C., inculpatul R.V.A. a arătat că şi acesta a folosit cititorul de card şi că a participat la una sau două extrageri când în bancomat a tastat codul PIN.

Inculpatul R.V.A. a mai recunoscut că el a avut iniţiativa săvârşirii faptelor, că i-a explicat inculpatului B.A. modalitatea în care trebuie să acţioneze şi că tot lui i-a aparţinut ideea ca inculpatul M.S.C. să fie angajat la Restaurantul „T.H.”.

Conform precizărilor făcute de inculpatul R.V.A., banii nu puteau fi ridicaţi din ATM-uri doar de unul dintre inculpaţi, întrucât cardurile imprimate erau la el, iar codurile PIN la inculpatul B.A., aceasta fiind o măsură reciprocă de protejare.

Cu privire la inculpatul M.S.C., arată că acesta a participat numai la una sau două retrageri, când în bancomat a tastat codul PIN.

La rândul său, inculpatul B.A.F. recunoaşte comiterea faptelor pentru care este trimis în judecată. Acesta a arătat că şi-a desfăşurat activitatea în calitate de ospătar la Restaurantul „T.H.” şi că în cursul lunii octombrie 2005 împreună cu inculpatul R.V.A. a cumpărat un cititor de card - pisicuţă - de la o persoană pe nume „G.”.

Cu privire la modul concret în care procedau, inculpatul B.A. a arătat ca inculpatul R.V.A. i-a propus ca, cu ajutorul cititorului de card, să reţină datele de pe cardurile clienţilor prin trecerea cardului prin fanta de la cititorul de card şi să memoreze codurile PIN pe care aceştia le tastau când făceau plata. După această activitate, îi preda lui R.V.A. cititorul de card care conţinea datele imprimate.

Inculpatul B. a susţinut că nu ştia cum proceda R.V.A. când descărca datele de pe cititor şi nici cum imprima blankurile. Blankurile Ie-a cumpărat împreună cu R.V.A. de la un magazin din Băneasa, SC E. SA. Înţelegerea era ca el sa păstreze codurile PIN înscrise pe o hârtie, iar la R.V.A. se aflau cardurile cu datele imprimate şi astfel nu se putea ca vreunul să scoată bani singur din bancomat. Mai arata inculpatul B. că a aflat de la inculpatul R.V.A. că imprimarea cardurilor se făcea de un băiat pe nume D.

Cu privire la participarea inculpatului M.S.C. la săvârşirea faptelor, inculpatul B.A. arată că după ce el a fost promovat şef de sală, respectiv din ianuarie 2006, M.S.C. a copiat mai multe carduri cu ajutorul cititorului de card şi a reţinut codurile PIN, participând numai la două extrageri din bancomat, banii fiind împărtiţiîntre cei trei inculpaţi în mod egal.

Inculpatul M.S.C. confirmă declaraţiile celorlalţi doi inculpaţi, precizând că lui i s-a spus să reţină codul PIN când clienţii îl tastau pentru a achita consumaţia. El îl memora, după care îl trecea pe un carneţel. Cititorul de card I-a folosit de două ori, în rest stătea la inculpatul B.A.F.; a mai arătat că a participat doar la două extrageri de sume din bancomat.

Cu ocazia audierii inculpaţilor, aceştia şi-au menţinut constant poziţiile adoptate iniţial, respectiv de recunoaştere a faptelor reţinute în sarcina lor.

Declaraţiile inculpaţilor s-au coroborat cu declaraţiile martorilor din acte, respectiv I.Ş., Ş.N. şi L.G., L.L. şi C.I.M.

Astfel, din declaraţia martorului I.Ş., pensionar şi vânzător de fructe, a reieşit că în ziua de 15 februarie 2006 se afla la taraba sa din piaţă, situată chiar vis-a-vis de un bancomat montat pe peretele halei comerciale.

A arătat că a zărit, la rândul său, două persoane care extrageau bani de la bancomat, unul mai înalt şi mai brunet, altul şaten şi mai scund. Aceştia au fost abordaţi prin somaţia „Poliţia” de trei persoane tare s-au dovedit a fi poliţişti şi imobilizaţi imediat, precizează martorul că a văzut personal, introdus în fanta bancomatului, un card de culoare albă cu o dungă neagră într-o parte.

Ca şi martorul T.G.F., martorul I.Ş. a confirmat că a participat la controlul corporal al celor doi, evidenţiind găsirea asupra acestora şi în autoturism, aceloraşi obiecte şi sume de bani anterior menţionate.

Martorii Ş.N. şi L.G. care au asistat la percheziţia domiciliară desfăşurată la domiciliul inculpatului R.V.A., arată că au fost identificate cu această ocazie o faţă de bancomat bancar prevăzută cu fantă de introducere şi citire a acestora, tastatură de bancomat prevăzută cu sistem de citire şi numerotare carduri, un număr de carduri albe cu bandă magnetică, pe unele din acestea se aflau scrise cu carioca neagră grupuri de cifre şi o unitate de calculator centrală.

Martorul asistent L.L., prezentă la percheziţia domiciliară efectuată Ia locuinţa inculpatului B.A.F. din Bucureşti, sector 4, a confirmat că în locuinţa acestuia s-au găsit 2 carduri emise de Banca Ţ., precum şi 2 CD-uri, unul marca pe care se aflau scrise cuvintele „M.H.”, iar celălalt marca T., introduse într-un suport de hârtie.

Martora C.I.M., director la SC G.C. SRL, firmă care este proprietara Restaurantului „T.H.”, menţionează că până în luna februarie 2006, când a fost arestat şeful de sală, inculpatul B.A.F., nu a avut cunoştinţă despre eventualele nereguli sau despre sustrageri de bani de pe cardurile clienţilor. Menţionează martora în continuare că nici Banca C.R., care era proprietara POS-ului, nu s-a înregistrat cu nici o reclamaţie şi nu a avut nici o suspiciune cu privire la tranzacţii frauduloase, în condiţiile în care aparatul POS era luat în evidenţa acestei bănci. Începând cu luna ianuarie 2006, precizează martora că a observat o atitudine oarecum schimbată la şeful de sală - inculpatul B.A.F., formându-şi o bănuială personală că s-ar putea să sustragă bani din „tips-ul” (şpaga, bacşişul) lăsat de clienţi, la sfârşitul zilei, când se făceau socotelile. Pentru o perioadă l-a urmărit, fără să i se confirme această impresie. A mai precizat că inculpatul M.S.C. s-a angajat ca ospătar la Restaurantul „T.H.” începând cu luna ianuarie 2006.

Din coroborarea numelor părţilor vătămate cu datele găsite inscripţionate pe cardurile găsite asupra inculpaţilor şi cu ocazia percheziţiilor domiciliare, este de observat că unele din numele părţilor vătămate coincid cu cele găsite înscrise cu marker de culoare neagră pe cardurile respective: R.J., D.V.P., V.P. şi C., aceste inscripţii dovedind fără dubiu fraudarea cardurilor părţilor vătămate R.J.,D.M., P.M.P.M., C.R., cele de mai sus coroborându-se şi cu faptul găsirii în autoturismul marca A.R. folosit şi condus de inculpatul B.A.F., a unui marker de culoare neagră, după cum rezultă din procesul-verbal încheiat de organele de poliţie cu ocazia prinderii în flagrant.

De asemenea, pe una din colile de hârtie scrise de mână, găsite asupra inculpatului B.A.F. s-au evidenţiat PIN-urile unora dintre părţile vătămate, respectiv R. - 3339, P.M.P.M. - 7597.

În drept, s-a reţinut că faptele inculpaţilor R.V.A., B.A.F. şi M.S.C. de a deţine echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice - cititor de card, inculpaţii B.A.F. şi M.S.C., cititor de card, tastatură de ATM şi un dispozitiv de ATM prevăzut cu fantă de introducere a cardurilor inculpatului R.V.A. - în perioada decembrie 2005 - februarie 2006 primii doi inculpaţi şi în perioada februarie 2006 cel de-al treilea inculpat - întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele aceloraşi inculpaţi de a efectua la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, operaţiuni de retragere a unor sume de bani din bancomate, folosind instrumente de plată electronice falsificate (carduri), prin imprimarea datelor de identificare ale titularului instrumentului respectiv, fără autorizarea acestuia, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată, prevăzute şi pedepsite de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului R.V.A. care, în perioada decembrie 2005 - februarie 2006, a falsificat instrumente de plată electronice (carduri) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A rezultat din probele dosarului că inculpatul R.V.A. a fost singurul dintre inculpaţi care avea instalat în calculatorul personal programul „E.C.”, creat exclusiv pentru decodificarea cardurilor bancare cu ajutorul căruia descărca datele stocate în memoria cititorului de card, le nota pe o foaie de hârtie, le transmitea numitului „D.” în Franţa şi după câtva timp primea cardurile falsificate. Deşi nu s-a dovedit că inculpatul era cel care efectua imprimarea datelor de identificare a instrumentelor de plată electronice copiate cu cititorul de card pe cardurile blank, activitatea acestuia de decodare a cardurilor bancare prin utilizarea programului pe calculator şi transmiterea acestor date în vederea imprimării pe cardurile blank apare ca o activitate indispensabilă falsificării cardurilor, astfel încât actele sale materiale sunt considerate acte de coautorat.

Fapta inculpaţilor B.A.F. şi M.S.C. de a obţine datele de identificare ale titularilor cardurilor prin utilizarea cititorului de card, precum şi codurile PIN pe care le-au transmis inculpatului R.V.A., fiind folosite de acesta la falsificarea instrumentelor de plată electronice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut în sarcina tuturor inculpaţilor săvârşirea infracţiunii de falsificare a unui instrument de plată electronic, în forma coautoratului, însă Tribunalul, prin sentinţa penală nr. 335 din 05 mai 2010 a apreciat că încadrarea juridică dată faptelor este greşită, întrucât inculpaţii B.A. şi M.S.C. nu au executat în mod direct acte materiale ce se circumscriu laturii obiective a acestei infracţiuni.

Acţiunile celor doi inculpaţi de a copia datele de pe carduri, predând cititorul de card inculpatului R.V.A., care descărca datele stocate în memoria acestuia în computerul personal şi le decoda cu ajutorul unui program special instalat, date care apoi erau imprimate pe cardurile blank, constituie complicitate materială anterioară la infracţiunea de falsificare a instrumentelor de plată.

Fapta inculpaţilor R.V.A., B.A.F. şi M.S.C. de a pune în circulaţie cardurile falsificate, prin folosirea acestora la retragerea din bancomate a unor sume de bani, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale (în perioada decembrie 2005 - februarie 2006 inculpatului R.V.A. şi B.A.F., şi de două ori împreună şi cu inculpatul M.S.C., în lunile ianuarie - februarie 2006) constituie infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea judiciara a pedepselor aplicate inculpaţilor prin sentinţa penală nr. 335 din 05 mai 2010 pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina lor, Tribunalul a ţinut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv de gradul de pericol social al infracţiunilor, de amploarea fenomenului infracţional, în contextul dezvoltării tehnicii continue în domeniul IT, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de modalitatea de concepere şi executare a faptelor, de cauzele de agravare a răspunderii penale, respectiv forma continuată a infracţiunilor, precum şi de circumstanţele personale ale fiecărui inculpat.

Cu privire la acest ultim aspect, Tribunalul a ţinut seama de atitudinea inculpaţilor, de recunoaştere a faptelor, de disponibilitatea de a achita integral prejudiciile cauzate, de împrejurarea că în prezent aceştia au locuri de muncă la diverse societăţi, că se află la primul conflict cu legea penală, chiar inculpatul R.V.A., deşi a fost condamnat în anul 1991 Ia o pedeapsă de un an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt calificat, conform sentinţei penale nr. 329/1997 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, totuşi acesta a fost reabilitat de drept.

Au fost reţinute circumstanţe atenuante numai în favoarea inculpatului M.S.C., care a folosit doar de două ori cititorul de card şi a participat la efectuarea numai a două retrageri de bani din bancomate, obţinând în total suma de 12.000.000 ROL, iar pentru ceilalţi doi inculpaţi au fost motive de orientare a pedepsei uşor peste minimul special prevăzut de lege.

Tribunalul a apreciat că în cazul inculpatului R.V.A. se impune ca modalitatea de executare a pedepsei să aibă loc prin privare de libertate, întrucât acesta a avut iniţiativa săvârşirii acestor infracţiuni şi are preocupări de acelaşi gen, fapt ce a rezultat din cercetările penale care s-au efectuat cu privire la el şi care s-au finalizat prin trimiterea sa în judecată prin rechizitoriu Ministerului Public - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti emis în data de 23 ianuarie 2009.

Cu privire la ceilalţi doi inculpaţi, întrucât contribuţia acestora la săvârşirea faptelor a fost mai redusă, Tribunalul a apreciat că pedeapsa rezultantă aplicată acestora se poate executa şi fără privare de libertate şi va constitui un avertisment pentru aceştia ca pe viitor să nu mai săvârşească alte infracţiuni şi să aibă o conduită corespunzătoare ordinii de drept şi valorilor socio-morale, motiv pentru care a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în cazul inculpatului B.A.F. şi suspendarea condiţionată în cazul inculpatului M.S.C., urmând ca pe durata termenului de încercare, calculat potrivit dispoziţiilor art. 86² C. pen., să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86³ C. pen.

S-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., referitoare la revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei.

Întrucât inculpaţii au săvârşit faptele deduse judecaţii, înainte de a fi condamnaţi definitiv pentru vreuna dintre ele, Tribunalul a făcut aplicarea regulilor concursului de infracţiuni prevăzut de art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi au fost contopite pedepsele stabilite pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina acestora, urmând ca inculpaţii să execute pedeapsa cea mai grea.

Întrucât inculpaţii au fost reţinuţi şi arestaţi preventiv, Tribunalul a dedus prin hotărâre, respectiv prin sentinţa penală nr. 335 din 05 mai 2010, pentru fiecare inculpat aceasta perioadă din durata pedepsei.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, Tribunalul, în cel de-al doilea ciclu procesual, s-a conformat dispoziţiilor instanţei de control judiciar, care a casat hotărârea dată în primul ciclu procesual şi a procedat la stabilirea naturii acestor carduri, indicate de către cei 10 petenţi în plângerile formulate, motiv pentru care, în raport de titularul cardului, s-a procedat la citarea numai a persoanelor fizice sau juridice care deţineau cu titlu de proprietar sumele de bani din conturile cardurilor din care s-au sustras diferite sume de bani.

De aceea, Tribunalul a luat în considerare constituirea de parte civilă numai a persoanelor fizice sau juridice care au formulat plângere penala având calitatea de titular al cardului şi cărora le aparţineau sumele de bani de pe acestea şi, prin excludere, a persoanelor care au formulat plângere penală, dar care nu aveau calitatea de reprezentanţi legali, ci erau doar angajaţi ai acestora şi, deci, aceştia erau doar utilizatori ai cardului.

În această situaţie SC K.T.T. SRL, pentru care a formulat plângere penală numitul P.M.P.M., care la data de 26 mai 2006, în calitate de director de comunicare al SC K.T.T. SRL, a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul că i-a fost retrasă de pe cardul de debi, emis de către R. Bank, card ce aparţinea societăţii mai sus menţionate, destinat exclusiv pentru protocol, suma de 2.500 RON, fără consimţământul său.

În cauză s-a constituit parte civilă R. Bank, care a despăgubit pe numitul P.M.P.M., însă Tribunalul, prin sentinţa penală nr. 335 din 05 mai 2010 a apreciat că aceasta a procedat în mod greşit, întrucât trebuia despăgubită societatea, prin reprezentantul său legal, întrucât era vorba de un card ce aparţinea acestei societăţi, şi nu persoanei fizice P.M.P.M., motiv pentru care a respins acţiunea civilă formulată de această parte civilă.

Întrucât partea vătămată SC K.T.T. SRL nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, în baza art. 118 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea acestei sume de bani, întrucât este dobândită în mod ilicit de către cei trei inculpaţi, confiscare însă diferită, respectiv câte 700 RON de la inculpatul M.S.C. şi câte 900 RON de la fiecare dintre inculpaţii R.V.A. şi B.A.F.

Partea civilă C. Bank, care a fost citată direct în proces în calitate de parte civilă, întrucât numitul N.T. avea calitatea de şef serviciu la Electronic Bank în cadrul C. Bank, iar titularul cardului era însăşi C. Bank, s-a constituit parte civilă în procesul penal, motiv pentru care instanţa a obligat în solidar pe inculpaţii R.V.A. şi B.A.F. la plata sumei de 3.300 RON către partea civilă C. Bank Europe PLC Dublin - Sucursala România SA, succesoare în drepturi a C. Bank România SA.

În cazul plângerii formulate de numita G.E., care avea calitatea de director de vânzări la SC A.R.T. SRL, Tribunalul, în al doilea ciclu procesual, după prima casare, a dispus citarea acestei societăţi, întrucât plângerea nu a fost formulată de reprezentantul legal al acestei societăţi, iar aceasta nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, însă a fost despăgubită de către partea civilă A.B. România SA cu suma de 7.900 RON şi 197,61 euro, însă pentru aceleaşi raţiuni expuse mai sus, această bancă a despăgubit persoana fizică G.E. în loc să despăgubească persoana juridică, care era titulara cardului, motiv pentru care a respins şi această acţiune civilă şi a confiscat sumele de bani de la cei doi inculpaţi R.V.A. şi B.A.F.

De asemenea, a fost respinsă acţiunea civilă formulată de aceeaşi bancă, A.B. România SA şi pentru despăgubirea acordată numitului D.M., angajat în calitate de director la SC R.T.P. SRL, întrucât prejudiciul era produs în dauna societăţii, care era şi titularul cardului şi nu a persoanei fizice, care avea calitatea doar de angajat al acesteia, ceea ce înseamnă că în mod greşit l-a despăgubit pe acesta, însă în baza art. 118 lit. e) C. pen., a confiscat această sumă de bani, respectiv de 8.820 RON de la inculpaţii R.V.A. şi B.A.F., cu care SC R.T.P. SRL nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Întrucât partea civilă Banca B., care a emis cardul de debit părţii vătămate T.E.S., a despăgubit-o pe aceasta, Tribunalul a constatat acoperit, prin plată, acest prejudiciu, în baza art. 14¹⁵ C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 şi urm. C. civ., a obligat în solidar pe inculpaţii R.V.A. şi B.A.F. la plata sumei de 1.716 RON către partea civilă Banca B.

De asemenea, a obligat în solidar pe aceiaşi doi inculpaţi la plata sumei de 3.110 RON către partea civilă SC L.W. România SRL, care s-a constituit parte civilă în procesul penal cu această sumă de bani. S-a dispus citarea doar a acestei societăţi, întrucât reprezentantul legal al acesteia, R.J., a formulat plângere penală şi s-a constituit parte civilă şi de aceea nu a mai fost necesară citarea sa.

împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, inculpatul R.V.A. şi părţile civile A.B. România SA şi R. Bank SA.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în motivele de apel, a criticat netemeinicia şi nelegalitatea hotărârii de condamnare a inculpaţilor pentru alte infracţiuni decât cele pentru care au fost trimişi în judecată, fără să se fi dispus schimbarea încadrării şi greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, iar părţile civile pentru neacordarea despăgubirilor solicitate.

În dezvoltarea motivelor de apel, Ministerul Public a arătat că instanţa de fond, în rejudecare, în al doilea ciclu procesual, a condamnat pe fiecare din cei trei inculpaţi pentru alte infracţiuni decât cele pentru care au fost trimişi în judecată prin rechizitoriu, respectiv pentru infracţiunile prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., câtă vreme, prin actul de sesizare, aceştia fuseseră trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar instanţa de fond nu a procedat la schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen.

S-a arătat că eroarea provine de la instanţa de fond cea soluţionat cauza în primul ciclu procesual, care a apreciat, corect, că este sesizată cu două infracţiuni - art. 24 alin. (1) şi art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, în loc de art. 24 alin. (1) şi (2) - însă, nu a considerat, în vreun fel, că ar trebui să schimbe încadrarea juridică.

Aceeaşi instanţă de fond, cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei nu a pus în discuţie schimbarea de încadrare juridică pentru inculpaţii M.S.C. şi B.A.F. din infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, considerând că reţinerea în sarcina acestora a participaţiei în forma complicităţii nu ar fi de natură a le produce vreo vătămare, ceea ce a ocazionat primul motiv de apel al Parchetului.

Instanţa de fond, în rejudecare în al doilea ciclu procesual, după admiterea apelului, deşi a reţinut corect că este vorba de comiterea a două infracţiuni, a omis să schimbe încadrarea juridică din art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cum era reţinut în rechizitoriu, în art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 24 alin. (2) din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aşa cum corect se impunea.

De asemenea, Parchetul a mai solicitat condamnarea inculpaţilor la pedepse în cuantum mai ridicat, având în vedere împrejurările în care au fost comise faptele, modalitatea concretă în care aceştia au acţionat, ţinându-se cont de paguba produsă, în dauna mai multor părţi vătămate, arătând că un cuantum de pedeapsă sporit spre maximul special prevăzut de lege, ar.fi de natură a realiza scopul preventiv-educativ al sancţiunii aplicate.

Cu privire Ia inculpatul R.V.A. s-a reţinut faptul că acesta este cunoscut cu antecedente penale, iar după săvârşirea faptelor, fiind în stare de arest preventiv, a fost pus în libertate şi că într-una din zilele în care avea termen în cauză - 11 septembrie 2008 - a fost prins din nou în flagrant săvârşind acelaşi gen de infracţiuni, activitate infracţională destul de elaborată, iar sustragerea de bani de la bancomate prezintă pentru el o ocupaţie obişnuită, perseverând în acest gen de fapte.

Inculpatul R.V.A. în apelul formulat a solicitat redozarea pedepsei, pe care o consideră mult prea mare, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 74-76 C. pen., iar ca modalitate de executare, aceasta să fie suspendată condiţionat sau sub supraveghere, având în vedere circumstanţele personale ale inculpatului şi faptul că au trecut destui ani de la data comiterii infracţiunilor, iar acesta între timp nu a mai comis alte infracţiuni.

Partea civilă A.B. România S.A. a solicitat admiterea cererii de obligare a inculpaţilor la plata sumelor de 16.720 RON şi 197,69 euro către aceasta, reprezentând despăgubiri plătite părţilor vătămate.păgubite prin infracţiunile săvârşite de inculpaţi.

Partea civilă R. Bank SA, de asemenea, a criticat hotărârea instanţei de fond sub aspectul greşitei soluţionări a laturii civile, în sensul respingereii cererii de constituire ca parte civilă.

Prin decizia penală nr. 245/A din data de 19 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, inculpatul R.V.A. şi părţile civile A.B. România SA şi R. Bank SA împotriva sentinţei penale nr. 335 din 05 mai 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, respectiv Tribunalului Bucureşti.

Pentru a dispune astfel Curtea a constatat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre de condamnare a inculpaţilor pentru alte infracţiuni decât cele pentru care s-a dispus trimiterea acestora în judecată, fără să se fi pus în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice a faptelor.

Astfel, s-a constatat că instanţa de fond, în rejudecarea cauzei, în al doilea ciclu procesual, a condamnat pe fiecare din cei trei inculpaţi pentru alte infracţiuni decât cele pentru care au fost trimişi în judecată prin actul de sesizare a instanţei, respectiv pentru infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din aceeaşi lege cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., atâta timp cât, prin rechizitoriu, inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea unei singure infracţiuni, prevăzută de art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Aşadar, instanţa de fond nu a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor, în condiţii de contradictorialitate, conform art. 334 C. proc. pen., lucru ce ar echivala cu nesoluţionarea fondului cauzei, câtă vreme situaţia încadrării juridice este alta decât cea pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată.

Instanţa de fond, în rejudecare, după admiterea apelului, în primul ciclu procesual, deşi a reţinut, în mod corect, că este vorba de comiterea a două infracţiuni, a omis să schimbe încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cum era reţinut în rechizitoriu, în două infracţiuni, prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 24 alin. (2) din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aşa cum corect se impunea.

Ori, procedând în acest mod, instanţa de fond a încălcat dreptul la apărare al inculpaţilor, deoarece nu Ie-a dat posibilitatea să-şi formuleze propriile apărări în legătură cu cele două infracţiuni reţinute în sarcina acestora, fiind incidente, astfel, prevederile art. 197 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen. referitoare la nulitatea absolută a hotărârii apelate.

Cu ocazia rejudecării cauzei, în al treilea ciclu procesual, instanţa de fond a avut în vedere toate criticile invocate în apelurile declarate în cauză, conform dispoziţiei exprese cuprinse în dispozitivul hotărârii instanţei de control judiciar.

Reluând cercetarea judecătorească, în cel de-al treilea ciclu procesual, instanţa a procedat la analizarea cauzei din perspectiva dispoziţiilor cuprinse în decizia instanţei de control judiciar de a dispune cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptelor deduse judecăţii, dar şi asupra pretenţiilor civile formulate de părţile civile A.B. România SA şi de R. Bank SA.

Atitudinea procesuală a inculpaţilor B.A.F. şi M.S.C., este aceea de recunoaştere şi de regret al săvârşirii faptelor, astfel cum au fost stabilite deja, pe parcursul celor doua cicluri procesuale anterioare şi cum au fost descrise pe larg mai sus.

Nefiind modificări pe acest aspect sau nelămuriri, instanţa nu a mai insistat pe administrarea vreunei probe, în sensul stabilirii situaţiei de fapt, reţinând şi de această dată situaţia de fapt din rechizitoriu şi din anterioarele hotărâri de condamnare, din primele două cicluri procesuale, astfel cum a fost expusă pe larg mai sus.

Examinând însă, încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului R.V.A., instanţa a constatat ca într-adevăr, in cuprinsul art. 24 din Legea nr. 365/2002, sunt încriminate distinct, la alin. (1) şi (2), două infracţiuni, respectiv „falsificarea unui instrument de plată electronic” şi „punerea în circulaţie, în orice mod, a instrumentelor de plată electronică falsificate sau deţinerea lor în vederea punerii în circulaţie”.

Deci, încadrarea juridică corectă a faptelor săvârşite de inculpatul R.V.A. este aceea de concurs de infracţiuni între fapta încriminată în art. 24 alin. (1) şi fapta încriminată de disp. art. 24 alin. (2), ambele din Legea nr. 365/2002.

Ca atare, în temeiul art. 334 C. proc. pen., instanţa a procedat la schimbarea încadrării juridice a infracţiunii prev. de art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunile prev. de art. 24 alin. (1) şi art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Cu privire la celelalte două infracţiuni deduse judecăţii, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul R.V.A., respectiv aceea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, acestea nu comportă discuţii pe aspectul încadrării juridice, motiv pentru care instanţa achiesează la considerentele sentinţei anterioare (sentinţa penală nr. 335 din 05 mai 2010), care de altfel nu au făcut obiectul criticilor în apel.

Referitor la inculpatul B.A.F., instanţa a reţinut complicitatea acestuia la infracţiunea săvârşită în calitate de autor de inculpatul R.V.A., respectiv aceea de falsificare a unui instrument de plată electronic [prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002] a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina sa din infracţiunea prev. de art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 şi în infracţiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Aşadar, şi în acest caz instanţa a reţinut distinct cele două infracţiuni încriminate de disp. art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002, însă cu privire la prima dintre ele, cea prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, a reţinut pârtieipaţia inculpatului B.A.F. sub forma complicităţii, în timp ce referitor la a doua faptă, respectiv aceea de punere în circulaţie a unor instrumente de plată falsificate, prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, a reţinut forma coautoratului.

Aceasta concluzie se bazează pe materialul probator administrat în cauză, din care reiese foarte clar forma de participaţie penală a fiecăruia dintre cei trei inculpaţi la săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor.

De altfel, la această concluzie s-a ajuns în anteriorul ciclu procesual, nefiind contestată în calea de atac şi nefăcând obiectul criticilor Parchetului sau al vreunei părţi din punct de vedere al corectitudinii raţionamentului.

Achiesând la motivarea expusă de instanţa de fond în sentinţa penală nr. 335/2010, care a fost prezentată pe larg mai sus, pe aspectul menţionat, Tribunalul nu a mai considerat că este cazul să insiste în motivarea acestei chestiuni.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.S.C., situaţia sa este asemănătoare din punct de vedere al încadrării juridice cu cea a inculpatului B.A.F., în sensul reţinerii săvârşirii în concurs real a două infracţiuni distincte din cele incriminate de disp. art. 24 din Legea nr. 365/2002.

Mai exact, inculpatul M.S.C. a săvârşit acte de participaţie penala sub forma complicităţii la infracţiunea de falsificare a unor instrumente de plata electronice, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, precum şi acte de coautorat la infracţiunea de punere în circulaţie a unor instrumente de plată electronică falsificate, prev. de art. 24 alin. (2) C. pen., ambele în formă continuată, deci cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Ca atare, şi în ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.S.C., instanţa a procedat Ia schimbarea încadrării juridice a uneia dintre faptele reţinute în sarcina sa, respectiv aceea prev. de art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în două infracţiuni, şi anume infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 şi în infracţiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Referitor la latura civilă a cauzei, care de asemenea a făcut obiectul criticilor în apel, Tribunalul a reţinut că A.B. România SA, s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma de 7.900 RON şi 197,61 euro, reprezentând prejudiciul suferit în urma tranzacţiilor frauduloase efectuate cu cardul emis de bancă pentru SC A.R.T. SRL, precum şi cu suma de 8.820 RON, reprezentând prejudiciu cauzat, în urma efectuării tranzacţiilor frauduloase cu cardul emis de bancă pe numele SC R.T.P. SRL.

De altfel, banca, prin adresa transmisă Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru termenul din data de 26 februarie 2009, în anteriorul ciclu procesual învedera, în ceea ce priveşte cardurile în discuţie că acestea au fost emise pe numele societăţilor A.R.T. SRL şi R.T.P. SRL, acestea având drept utilizator pe G.E., respectiv D.M., arătându-se, fără echivoc, că A.B. România SA a despăgubit cele două societăţi comerciale pe numele cărora fuseseră emise cardurile, cu sumele mai sus menţionate, în speţă 7.900 RON şi 197,61 euro în cazul primei societăţi şi cu suma de 8.820 RON, în cea de-a doua situaţie.

Prin urmare, solicitarea băncii de a se constitui parte civilă cu sumele de care s-a făcut vorbire este justificată de faptul că a despăgubit cele două societăţi comerciale pe numele cărora fuseseră emise cardurile.

Pe acest aspect, al soluţionării laturii civile a cauzei, se consideră ca sunt aplicabile prevederile art. 998 C. civ., potrivit cărora, „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara”. Or, din cele evocate, A.B. România SA a arătat că banca a suferit un prejudiciu cauzat de inculpaţii din prezenta cauză, astfel încât se impune obligarea acestora la acoperirea prejudiciului cauzat, banca despăgubind cele două societăţi comerciale pe numele cărora fuseseră emise cardurile.

Aceeaşi situaţie este valabilă şi în ceea ce priveşte partea civilă R. Bank cu privire la cuantumul pretenţiilor solicitate în anteriorul ciclu procesual, care au fost respinse de către instanţă, iar suma de bani de 2.500 RON solicitată cu titlu de despăgubiri a fost confiscată.

În această fază procesuală, respectiv a treia etapă de cercetare judecătorească în fond, s-au prezentat în instanţă inculpaţii B.A.F., M.S.C., arătând că regretă săvârşirea faptelor şi că de la data săvârşirii lor s-au reintegrat în societate, având locuri de muncă stabile şi o situaţie familială echilibrată.

Inculpatul R.V.A. nu s-a prezentat la niciunul din termenele de judecată.

Examinând ansamblul materialului probator administrat pe parcursul întregului proces, Tribunalul a reţinut, aşa cum s-a arătat mai sus situaţia de fapt întocmai cum a fost reţinută şi în anteriorul ciclu procesual.

Referitor la încadrarea juridică a faptelor, din considerentele expuse mai sus, instanţa a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor săvârşite de inculpaţi în sensul celor pe larg expuse anterior.

Constatând dovedită vinovăţia inculpaţilor pentru faptele deduse judecăţii, instanţa a dispus condamnarea acestora pentru toate infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată în limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege încriminatoare.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa a ţinut cont de criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., mai exact de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana inculpaţilor, şi de împrejurările atenuează sau agravează răspunderea penală.

Din această perspectivă, a criteriilor enumerate de art. 72 C. pen., Tribunalul, ţinând cont şi de situaţia familială şi personală a fiecărui inculpat, aceştia au fost condamnaţi la pedepse orientate către minimul special, pedepse considerate apte să asigure scopul preventiv, educativ şi sancţionator al pedepsei, astfel cum este acesta reglementat în cuprinsul art. 52 C. pen.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa a considerat că inculpaţii B.A.F. şi M.S.C. se pot reeduca şi fără executarea în penitenciar a pedepselor, date fiind circumstanţele lor personale, reţinute pe baza actelor în circumstanţiere depuse la dosar.

Referitor la inculpatul R.V.A., instanţa a reţinut că a mai fost cercetat pentru săvârşirea unei infracţiuni similare, iar în prezenta cauză a avut o contribuţie esenţială la săvârşirea faptelor deduse judecăţii, fiind de fapt iniţiatorul întregii activităţi infracţionale.

Pe de altă parte, nu s-a prezentat la proces, manifestând o atitudine indiferentă vis-a-vis de situaţia sa procesuală.

În consecinţă, Tribunalul, în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul R.V.A. din infracţiunea prev. de art. 24 alin. (1), (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 24 alin. (1) şi în infracţiunea prev. de art. 24 alin. (2), ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanţa nu a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante şi nici disp. art. 320¹ C. proc. pen., acestea având aplicabilitate, în ipoteza strict şi limitativ prevăzută de dispoziţiile legale, mai exact de alin. (1) al art. 320¹ C. proc. pen. „până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare al instanţei şi solicita ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală”.

În speţă, inculpatul nu s-a prezentat nici personal şi nici nu a depus la dosar un înscris autentic de recunoaştere a săvârşirii faptelor, însoţită de solicitarea ca judecata să se facă în baza probelor administrate la urmărirea penală.

Ca atare, nu ne situăm în sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., aşa cum susţine apărarea.

Referitor la B.A.F., Tribunalul, în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina sa, din infracţiunea prev. de art. 24 alin. (1), (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 şi în infracţiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Considerând că inculpatul poate fi reeducat şi fără executarea efectivă a pedepsei, instanţa a apreciat că în raport de circumstanţele sale personale, măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante este aptă să asigure reeducarea inculpatului şi prevenţia specială în ceea ce îl priveşte.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.S.C., instanţa, potrivit raţionamentelor expuse mai sus, in baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina sa din infracţiunea prev. de art. 24 alin. (1), (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 şi în infracţiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Faţă de contribuţia sa infracţională modestă în raport cu a celorlalţi doi inculpaţi şi ţinând cont de faptul că are o situaţie familială grea, mama sa fiind bolnavă şi singura care îi acordă sprijin moral şi material, precum şi având în vedere atitudinea de regret sincer a faptelor săvârşite, lipsa antecedentelor penale şi atitudinea cooperantă pe tot parcursul procesului, instanţa a reţinut circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului M.S.C., potrivit disp. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., dând curs prev. art. 76 alin. (1) lit. c) şi d) C. pen. şi a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 4 ani, conform art. 82 C. pen.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa, constatând dovedite pretenţiile civile formulate de către părţile vătămate păgubite prin infracţiunile săvârşite de inculpaţi, care s-au constituit părţi civile în cauză, în baza art. 14, 15 C. proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 şi urm. C. civ. a obligat în solidar pe inculpaţii R.V.A. şi B.A.F. la plata sumei de 1.716 RON către partea civilă Banca B., la plata sumei de 3.110 RON către partea civilă SC L.W. România SRL, la plata sumei de 3.300 RON către partea civilă C. Bank Europe PLC Dublin - Sucursala România SA, la plata sumei de 1.500 euro, echivalentul în RON din ziua plăţii, către partea civilă S.L., la plata sumei de 1.800 RON către partea civilă SC C.E.C. SRL, actualmente SC C.P. SRL, la plata sumei de 197,61 euro, contravaloarea în RON de la data plăţii şi 16.720 RON către partea civilă A.B. România SA şi la plata sumei de 2.500 RON către partea civilă R. Bank SA.

Instanţa a apreciat ca părţile civile R. Bank şi A.B. România SA în mod justificat au solicitat despăgubiri pentru sumele plătite persoanelor vătămate prin infracţiunile săvârşite de inculpaţi, şi în mod corect solicită de Ia autorii acestor infracţiuni acoperirea daunei ca acţiune în regres justificată de legislaţia civilă în materia răspunderii civile delictuale, aşa cum este concepută în cuprinsul art. 998 - 999 C. civ. la care părţile civile au făcut referire în memoriile depuse la dosar.

Pe de altă parte, acoperirea cu celeritate a prejudiciilor suferite de părţile vătămate, clienţi ai băncilor R. Bank şi A.B. România SA, de către aceste bănci se justifică şi prin politica de menţinere a clientelei pe care fiecare astfel de societate bancară o promovează în astfel de situaţii.

Confiscarea sumelor de bani plătite de către cele două bănci unor aşa-zise persoane netitulare în mod direct ale cardurilor fraudate, nu se justifică de vreme ce raporturile juridice subsecvente, cele referitoare la persoanele împuternicite să utilizeze cardurile emise în mod legal, nu fac obiectul judecăţii şi nu interesează din punct de vedere al legii penale.

În esenţă, natura cardului respectiv, de a fi de protocol sau un altfel de uz, emis de o societate comercială în favoarea angajatului său, atâta timp cât acel angajat avea dreptul să îl folosească şi să extragă în mod legitim bani din contul respectiv, creează prezumţia de legitimitate a protecţiei juridice pe care legea trebuie să o recunoască unor astfel de raporturi de drept.

Din aceste considerente, Tribunalul a recunoscut temeinicia acţiunilor civile formulate de către părţile civile R. Bank şi A.B. România SA, procedând în consecinţă.

A luat act că nu s-au constituit părţi civile în cauză părţile vătămate C.R., SC K.T. SRL. şi Banca C.A.

A dispus confiscarea sumelor de 1.500 euro şi 60 RON de la inculpaţii R.V.A. şi B.A.F., câte 750 euro şi 30 RON de la fiecare.

A menţinut măsura indisponibilizării sumelor de bani de 1.047,00 RON şi 342,00 RON depuse la C. Bank cu recipisele din data de 06 iunie 2006 ridicate de la inculpaţii B. şi R.V.A.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul B. a telefoanelor mobile marca N., a unei bancnote de 20 Tjugo Kronor şi a unei bancnote de 5 dinari iordanieni, constatând că aceste bunuri nu au fost folosite la săvârşirea vreunei infracţiuni şi nici nu provin din activitatea infracţională.

Pentru aceleaşi considerente a dispus restituirea către inculpatul R.V.A. a telefonului mobil marca M. şi a celor 6 cartele SIM, depuse la D.G.P.M.B. cu dovada din 06 iunie 2006, iar către inculpatul M.S.C. a telefonului mobil marca N., depus la D.G.P.M.B. cu dovada din 07 iunie 2006.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea specială a următoarelor bunuri:

- o unitate centrală de calculator conţinând 111 carduri, tastatură ATM şi un dispozitiv de ATM, prevăzute cu fantă de introducere a cardurilor, aparţinând inculpatului R.V.A. şi care se află depuse la D.G.P.M.B. cu dovada din 07 iunie 2006;

- 2 carduri şi 2 CD-uri aparţinând inculpatului B.A.F., depuse la D.G.P.M.B. cu dovada din 07 iunie 2006.

Împotriva sentinţei penale nr. 469 din 07 iunie 2011, a declarat apel inculpatul R.V.A. criticând-o pentru nelegalitate, motivat de faptul că la data judecării cauzei la instanţa de fond (în rejudecare) inculpatul se afla în stare de arest, fiind încarcerat într-un penitenciar din Germania, împrejurare de natură să atragă sancţiunea nulităţii absolute a hotărârii, pentru că citarea sa nu s-a făcut în mod legal.

Se mai susţine că inculpatul a avut o poziţie procesuală sinceră şi poate beneficia de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

Curtea, examinând potrivit art. 371 şi art. 378 C. proc. pen. apelul declarat de către inculpat, a constatat că acesta este întemeiat.

În urma măsurii dispuse prin decizia penală nr. 245/A din 19 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, de desfiinţare a sentinţei penale nr. 335/2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, şi trimitere a cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, dosarul a fost înregistrat la data de 17 decembrie 2010, cu prim termen de judecată la 08 februarie 2011.

În privinţa inculpatului R.V.A. s-a dispus citarea la adresa din Bucureşti, sector 4, adresă de citare menţinută până la pronunţarea sentinţei penale nr. 469 din 07 iunie 2011, dezbaterile având loc la 31 mai 2011, când inculpatul a fost reprezentat de avocat ales, inculpatul nefiind prezent la nici un termen de judecată.

Acest aspect al lipsei inculpatului a fost reţinut şi de instanţă în considerentele sentinţei, când a calificat ca „indiferentă” atitudinea sa faţă de situaţia procesuală în care se află.

Instanţa de apel, în vederea clarificării prezenţei inculpatului la proces, a solicitat Biroului Naţional Interpol relaţii cu privire la eventuala arestare şi deţinere a inculpatului în străinătate, iar din relaţiile comunicate a reieşit că inculpatul se află încarcerat în Penitenciarul Weiterstadt din Darmstad - Republica Federală Germania, împrejurare confirmată şi de apărătorul ales al inculpatului.

Ulterior, la 15 decembrie 2011, apărătorul ales a făcut cunoscut instanţei că inculpatul se află încarcerat la Penitenciarul Frankfurt Am Main - Republica Federală Germania, loc de detenţie unde a fost citat inculpatul.

Din comunicarea făcută la Biroul Interpol mai rezultă că inculpatul se află arestat în Republica Federală Germania din data de 07 martie 2011, dată situată cu mult anterior datei la care s-a pronunţat sentinţa apelată (07 iunie 2011).

Potrivit art. 291 alin. (1) C. proc. pen. „judecata poate avea loc numai dacă părţile sunt legal citate şi procedura de citare este îndeplinită”.

În cauză, Curtea a constatat că instanţa de fond nu doar că a judecat cauza fără ca inculpatul să fie citat legal, dar nu a făcut nici un demers pentru a obţine date cu privire la situaţia inculpatului, iar procedând astfel, a pronunţat o hotărârea nelegală în privinţa acestui inculpat, cu nesocotirea drepturilor sale procesuale, sancţiunea fiind cea prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., a nulităţii absolute.

Cum potrivit art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., în situaţia în care judecata cauzei a avut loc fără citarea legală a părţii, se impune desfiinţarea hotărârii şi rejudecarea cauzei de către aceeaşi instanţă, cu respectarea cerinţelor legii şi asigurarea unui proces echitabil pentru parte, în speţă inculpatul, această soluţie se impune şi în cauza de faţă cu privire la inculpatul apelant.

Cu ocazia rejudecării, Curtea a precizat că instanţa de rejudecare, în al patrulea ciclu procesual, urmează a avea în vedere, în condiţiile art. 385 C. proc. pen., şi celelalte apărări formulate de inculpat şi neexaminate de instanţa de apel, faţă de preeminenţa motivului de nelegalitate.

Ab initio, Tribunalul, urmând a se conforma disp. art. 385 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., va stabili limitele rejudecării, deoarece decizia Curţii de Apel nu specifică expressis verbis dacă hotărârea este desfiinţată cu privire la inculpatul R.V.A. doar în ceea ce priveşte latura penală a cauzei.

Tribunalul apreciază că acest aspect nu era, de altfel, necesar, deoarece în considerentele deciziei nr. 52 din 27 februarie 2012 prin care s-a decis, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) teza I C. proc. pen., admiterea apelului declarat de inculpatul R.V.A. împotriva sentinţei penale nr. 469/F din data de 07 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 19233/3/2008, desfiinţarea, în parte, a sentinţei penale apelate, numai cu privire la inculpatul R.V.A. şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în privinţa acestuia, la aceeaşi instanţă de fond, Tribunalul Bucureşti, s-a făcut referire la disp. art. 371 C. proc. pen., care consacră efectul devolutiv al apelului, pe care Tribunalul Ie-a coroborat cu art. 378 C. proc. pen.

Or, se poate observa că inculpatul R.V.A. a declarat apel împotriva sentinţei penale nr. 469/F din data de 07 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 19233/3/2008 solicitând doar redozarea pedepsei, prin aplicarea disp. art. 320¹ C. proc. pen.

Că inculpatul R.V.A. a declarat apel împotriva sentinţei penale nr. 469/F din data de 07 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 19233/3/2008 solicitând doar redozarea pedepsei, prin aplicarea disp. art. 320¹ C. proc. pen. a precizat şi apărătorul inculpatului, instanţa punând în discuţie limitele de rejudecare la termenul din 28 mai 2012, cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, faţă de aserţiunile reprezentantului Ministerului Public, apărătorul inculpatului punând din nou concluzii doar cu privire la necesitatea soluţionării laturii penale a cauzei prin aplicarea disp. art. 320¹ C. proc. pen.

De altfel, Tribunalul are în vedere că prin decizia penală nr. 245/A din data de 19 noiembrie 2010, prin care Curtea de Apel Bucureşti a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, inculpatul R.V.A. şi părţile civile A.B. România SA şi R. Bank SA împotriva sentinţei penale nr. 335 din 05 mai 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, respectiv Tribunalului Bucureşti, s-a avut în vedere că inculpatul R.V.A. în apelul formulat a solicitat redozarea pedepsei, pe care o consideră mult prea mare, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 74-76 C. pen., iar ca modalitate de executare, aceasta să fie suspendată condiţionat sau sub supraveghere, având în vedere circumstanţele personale ale inculpatului şi faptul că au trecut destui ani de la data comiterii infracţiunilor, iar acesta între timp nu a mai comis alte infracţiuni.

În cel de-al patrulea ciclu procesual, Tribunalul va proceda la analizarea cauzei din perspectiva dispoziţiilor cuprinse în decizia instanţei de control judiciar, care, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) teza I C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpatul R.V.A. împotriva sentinţei penale nr. 469/F din data de 07 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 19233/3/2008, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată, numai cu privire la inculpatul R.V.A. şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, în privinţa acestuia, la aceeaşi instanţă de fond, Tribunalul Bucureşti.

Ulterior verificării şi constatării regularităţii actului de sesizare a instanţei, potrivit art. 300 C. proc. pen., inculpatul R.V.A. a învederat instanţei faptul că recunoaşte săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii şi că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi a înscrisurilor în circumstanţiere depuse la dosarul cauzei, cererea lui de aplicare a procedurii prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen. fiind admisă de instanţă în şedinţa publică din data de 22 octombrie 2012.

Analizând actele de urmărire penală efectuate în cauză, Tribunalul a constatat că situaţia de fapt reţinută în cuprinsul actului de sesizare a instanţei corespunde realităţii, ea fiind de altfel recunoscută ca atare de către inculpatul R.V.A.

Participarea inculpatului R.V.A. la comiterea infracţiunii deduse judecăţii reiese din materialul probator administrat în cauză în faza de urmărire penală şi readministrat în cele trei cicluri procesuale, situaţia de fapt cu privire la care cererea lui de aplicare a procedurii prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen. a fost admisă de instanţă în şedinţa publică din data de 22 octombrie 2012 nefăcând obiectul criticii în nici una din căile de atac declarate, fiind recunoscută de inculpat încă din faza de urmărire penală.

Sintetizând, din probele administrate în cauză rezultă că:

1. La data de 20 decembrie 2005 numita S.L., de cetăţenie franceză, a sesizat organele de poliţie că soldul existent în contul cardului personal, în sumă de 1.500 euro, nu mai este disponibil, suma fiindu-i retrasă fără consimţământul său.

2. La data de 23 ianuarie 2006 numita G.E., în calitate de director de vânzări la SC A.R.T. SRL, a sesizat faptul că din contul cardului emis de A. Bank, card de protocol, folosit pentru diverse plăţi ale firmei, a fost retrasă, fără consimţământul său, suma de 7.000 RON şi de asemenea suma de 2.500 euro.

3. La aceeaşi dată SC C.E.C. SRL a sesizat organele de poliţie cu privire la retragerea din contul cardului firmei emis de A. Bank a sumei de 1.800 RON, fără consimţământul titularului, card folosit de angajatul societăţii G.W.P., director general la această societate.

4. La data de 23 ianuarie 2006 partea vătămată M.M., cetăţean francez, a sesizat organele de poliţie cu privire la retragerea din contul cardului său emis de banca franceză C.A., a sumei de 1.500 euro, fără consimţământul său.

5. La data de 24 ianuarie 2006 partea vătămată T.E.S. a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul că soldul existent în contul cardului în sumă de 1.716 RON nu mai este disponibil, suma fiindu-i retrasă fără consimţământul său, de la un ATM ce aparţine C. Bank.

6. La data de 07 februarie 2006 numitul D.M., cetăţean străin, în calitate de director la SC R.T.P. SRL, a sesizat faptul că soldul existent în contul cardului de protocol, emis de A. Bank şi folosit pentru diverse plăţi ale firmei, în sumă de 9.000 RON nu mai este disponibil, suma fiindu-i retrasă, fără consimţământul său.

7. La data de 26 mai 2006 numitul N.T., în calitate de şef serviciu Electronic Bank în cadrul C. Bank, a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul că i-a fost retrasă de pe cardul de credit emis de către C. Bank şi proprietatea acesteia, fără consimţământul său, suma de 3.400 RON.

8. La data de 26 mai 2006 numitul P.M.P.M., în calitate de director de comunicare al SC K.T. SRL, a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul că i-a fost retrasă de pe cardul de debit, emis de către R. Bank, card ce aparţinea societăţii mai sus menţionate, destinat exclusiv pentru protocol, suma de 2.500 RON, fără consimţământul său.

9. La data de 26 mai 2006 partea vătămată C.R. a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul că i-a dispărut de pe cardul personal suma de 60 RON fără consimţământul său.

10. La data de 26 mai 2006 cetăţeanul belgian R.J. a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul că i-a fost retrasă de pe cardul de serviciu emis de A.A. Bank, card exclusiv de protocol, aparţinând SC L.W. România SRL, suma de aproximativ 3.100 RON, fără consimţământul său.

În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că toate aceste părţi vătămate au fost anterior la Restaurantul „T.H.”, unde şi-au plătit consumaţiile prin intermediul cardurilor.

Instanţa a reţinut că în luna octombrie 2005 inculpaţii R.V.A. şi B.A.F. au cumpărat un dispozitiv de copiere a datelor existente pe cardurile bancare, numit cititor de card - pisicuţă, de Ia o persoană cunoscută pe Internet.

Cu ajutorul acestui dispozitiv, de dimensiunea unei brichete, în perioada decembrie 2005 - februarie 2006, inculpatul B.A.F. care îşi desfăşura activitatea în calitate de ospătar la restaurantul „T.H.”, a copiat datele existente pe banda magnetică a cardurilor unor clienţi ai restaurantului care făceau plata cu cardul, reţinând în acelaşi timp şi codul PIN în momentul în care clientul îl introducea în aparatul POS aflat la casieria restaurantului, memorându-l şi notându-l pe telefonul mobil.

Copierea datelor se făcea trecând cardul prin cititorul de card, pe care inculpatul îl ţinea în buzunarul din faţă al şorţului de ospătar sau în pachetul cu ţigări, în continuare, inculpatul B.A. îi preda cititorul de card inculpatului R.V.A. care descărca datele în calculatorul său utilizând un program exclusiv creat pentru decodificarea cardurilor bancare, program numit „E.C.”.

Acesta îşi nota datele şi le transmitea numitului „D.” în Franţa în vederea imprimării acestor date pe carduri blank. După câteva zile, de la transmiterea datelor copiate de pe cardurile clienţilor, inculpatul R.V.A. primea cardurile falsificate şi se deplasa împreună cu inculpatul B.A. la diferite ATM-uri de unde extrăgeau sume de bani din conturilor posesorilor de carduri. Lista cu codurile PIN se afla întotdeauna la inculpatul B.A.F., iar cardurile falsificate la inculpatul R.V.A., astfel încât niciunul dintre inculpaţi nu putea extrage bani fără celălalt.

În luna ianuarie 2006 inculpatul B.A.F. a fost numit şef de sală, în cadrul restaurantului fiind angajat la sugestia inculpatului R.V.A. pe post de picol inculpatul M.S.C., care avea ca sarcină copierea informaţiilor de pe banda magnetică a cardurilor clienţilor cu ajutorul dispozitivului primit de la inculpatul B.A.F.

Astfel, inculpatul M.S.C., în perioada lunilor ianuarie - februarie 2006, la Restaurantul „T.H.” îl ajuta pe inculpatul B.A.F. să copieze informaţiile pe care le tastau clienţii la POS-ul montat Ia casierie, să observe şi să memoreze aceste coduri PIN, trecând de două ori şi cardurile acestora prin cititorul de card pe care i-l dăduse inculpatul B.A.F. Inculpatul M.S.C. a participat împreună cu ceilalţi doi inculpaţi la efectuarea a două retrageri de bani de la ATM-uri, obţinând pentru sine suma totală de 12.000.000 ROL.

Prin acest mod de operare, în perioada decembrie 2005 - februarie 2006 inculpaţii R.V.A. şi B.A.F. au retras diferite sume de bani din contul următorilor posesori de carduri, care au fost clienţi ai Restaurantului „T.H.”, S.L. G.E., G.W.P., M.M., T.E.S., D.M., N.T., P.M.P.M., C.R. şi R.J.

La două retrageri, respectiv la cele în dauna părţilor vătămate T.E.S. şi P.M.P.M. a participat şi inculpatul M.S.C., identificate de instanţă pe baza declaraţiilor inculpaţilor şi a extraselor de cont.

Inculpaţii R.V.A. şi B.A.F. au fost prinşi în flagrant în data de 15 februarie 2006, în timp ce efectuau o retragere frauduloasă de bani de la un ATM. Supraveghind în mod direct bancomatul, organele de poliţie au observat cum în jurul orelor 18.15, şi-au făcut apariţia în zonă două persoane de sex masculin, unul în vârstă de aproximativ 24-26 de ani, îmbrăcat cu geacă de culoare maro închis cu dungi pe piept, blugi albi pe faţă şi albaştri pe spate, încălţat în adidaşi - identificat ulterior în persoana inculpatului B.A.F., iar celălalt în vârstă de aproximativ 30-33 de ani, înalt de 1,75-1,80 m, îmbrăcat cu o geacă de culoare maro tip cojoc, pantaloni de fâş de culoare bleumarin, încălţat cu o pereche de adidaşi de culoare vişinie - identificat ulterior drept inculpatul R.V.A.

Inculpatul R.V.A. a scos din buzunar mai multe carduri din PVC de culoare albă cu bandă magnetică, din care a luat unul şi l-a introdus în bancomat, ulterior a tastat un cod PIN după care a retras o sumă de bani. După aceea a scos cardul blank din bancomat şi a introdus un alt card de culoare albă cu bandă magnetică, tastând de asemenea un alt cod PIN. În acest timp, lângă el s-a aflat în permanenţă inculpatul B.A.F. având o coală de hârtie cu serii de numere, care s-a constatat a fi coduri PIN pe care le dicta inculpatului R.V.A.

La percheziţia corporală efectuată asupra inculpatului B.A.F., în prezenţa martorilor asistenţi I.Ş. şi I.G.F., au fost găsite următoarele bunuri şi valori: un telefon mobil marca N. cu carcasă de culoare neagră; un telefon mobil marca N. cu carcasă de culoare argintie; o faţă de casetofon marca S.; o legătură cu chei auto; carte de identitate pe numele B.A.F.; o coală de agendă cu numere formate din patru cifre; un card E. pe numele B.A.F. cu bandă magnetică; un card R. cu bandă magnetică; un card S. cu bandă magnetică; un card E. pe numele B.A. cu bandă magnetică; un certificat de înmatriculare al autoturismului marca A.R.; o coală de agendă cu nume de persoane cărora le corespundeau numere din patru cifre; 14 cărţi de vizită; 2 cartele metrou; o notă de plată cu faţa necompletată scrisă pe spate cu două prenume şi numere formate din patru cifre. În buzunarul de la bluejeans-ul inculpatului i s-au găsit: 18 bancnote de 500.000 ROL; 12 bancnote de 50.000 ROL, 2 bancnote de 5 RON, 2 bancnote de 100.000 ROL, 2 bancnote de 10.000 ROL, totul în sumă de 9.920.000 ROL, una bancnotă de 20 Tjugo Kronor, 1 bancnotă de 5 dinari iordanieni; 1 monedă de 50 bani. S-a constatat că acesta avea în mână 2 file pe care se aflau nume de persoane şi numere de câte 4 cifre, reprezentând coduri PIN.

Asupra inculpatului R.V.A. s-au găsit următoarele: un telefon mobil marca M. de culoare neagră; 2 cartele PVC de culoare albă cu bandă magnetică, unul având scris cu marker V.P., iar celălalt având scris de asemenea cu marker negru - C.; o legătură chei yală şi o legătură chei marca O.; carte de identitate pe numele R.V.A.; un card R. pe numele R.V.A.; un card V. pe numele R.V.A.; un permis de conducere pe numele R.V.A.; un certificat de înmatriculare al autoturismului marca O.; 4 cartele SIM; un card H.M.; 6 bancnote de 500.000 ROL; 3 bancnote de 50.000 ROL; 5 bancnote de 5 RON; 3 bancnote de 10.000 ROL.

În autoturismul marca A.R. pe care îl folosea inculpatul B.A.F. s-au găsit un număr de 10 carduri PVC de culoare albă cu bandă magnetică, având înscris pe verso-ul fiecărei din ele cu un marker de culoare neagră, câte un nume de persoană, respectiv: R., C.P., T., D.V.P., P., P... indescifrabil, L., S.G., A., Q.F., mai multe CD-uri, un marker de culoare neagră, precum şi o factură S., o bancnotă de 500.000 ROL şi o bancnotă de 5 RON.

În bancomat a fost găsit un card din PVC de culoare albă, având scris pe el cu marker negru F.M.

Cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate la locuinţele celor doi inculpaţi au fost identificate şi ridicate următoarele: Ia inculpatul B.A.F., s-au găsit şi ridicat 2 CD-uri şi 2 carduri pe numele B.J., emise de Banca Ţ.; la inculpatul R.V.A. s-au găsit şi ridicat o unitate centrală de calculator, fără serie, o tastatură ATM cu cipuri şi acumulatori, un suport de introducere a cardului prevăzut cu dispozitiv de citire a informaţiilor identic ca cel de la ATM-uri, cablu de conectare la calculator, 74 cartele PVC blankuri şi 17 carduri G.

În ziua de 16 februarie 2006, în baza autorizaţiei din 14 februarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia l penală, s-a procedat şi la efectuarea percheziţiei la Restaurantul „T.H.”, ocazie cu care s-au ridicat două agende cu numere de telefon ce aparţineau numitei M.D., casiera restaurantului, agende care ulterior au fost returnate de către organele de poliţie pe bază de dovadă, nefiind necesare cauzei.

La data de 14 martie 2006 a fost identificat inculpatul M.S.C. în timp ce se afla de serviciu la Restaurantul „T.H.”. La controlul corporal amănunţit, s-au găsit asupra inculpatului următoarele: un portmoneu de culoare maro cu negru, suma de 200 RON, 8 cărţi de vizită, 4 iconiţe, carduri de fidelitate fără banda magnetică, un abonament de transport în comun pe numele inculpatului, o cartelă de metrou, un rucsac din pânză, în care se aflau obiecte de îmbrăcăminte şi cosmetice, o legătură de chei yală cu breloc, un telefon mobil marca N. cu cartelă SIM, un ceas marca A.

Conform procesului-verbal din 29 martie 2006, s-a efectuat percheziţia informatică asupra mediilor de stocare a datelor informatice, respectiv un CD inscripţionat „M.H.” şi un CD marca T., ambele ridicate de inculpatul B.A.F., dar nu au fost identificate date care să intereseze cauza.

La data de 29 martie 2006 s-a efectuat şi percheziţia informatică asupra mediului de stocare a datelor informatice, respectiv hard-discul marca W.D. capacitate 40 GB, identificat în unitatea centrală de calculator ridicată de la domiciliul inculpatului R.V.A. În urma percheziţionării hard-discului sus menţionat au fost identificate un număr de 9 fişiere componente ale aplicaţiei informatice „E.C.”, site ce conţine programul de citire şi inscripţionare a cardurilor bancare, despre care a făcut menţiune inculpatul R.V.A. în declaraţia sa, aplicaţie identificată ca fiind instalată pe hard-discul menţionat şi un număr de 19 fişiere având extensia „LNK” conţinând informaţii despre fişierele accesate de la calculatorul cauzei.

La respectivul proces-verbal a fost anexat raportul conţinând rezultatul percheziţiei informatice asupra hard-discului marca W.D., capacitate 40 GB, cuprinzând date tehnice cu privire la hard-disc şi date tehnice cu privire la fişierele identificate. În continuare, s-a procedat la desigilarea unei pungi din material plastic de culoare albă, conţinând un cablu de date, o tastatură de ATM având pe verso mai multe circuite electronice, un dispozitiv component ATM în care se introduce cardul având mai multe circuite electronice cu un număr de 111 carduri din plastic de culoare albă prevăzută cu bandă magnetică.

Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 16 mai 2006 încheiat de către Institutul pentru Tehnologii Avansate s-a efectuat o expertiză asupra dispozitivelor sus menţionate, respectiv un dispozitiv de citire a informaţiilor de pe banda magnetică a cardurilor asemănător cu cel montat la ATM-uri şi un suport pe care se află aplicată o tastatură asemănătoare cu cea aplicată la ATM-uri.

Expertiza realizată menţionează că dispozitivul prezentat este realizat artizanal. Din punct de vedere constructiv s-a evidenţiat că acest dispozitiv este confecţionat din material plastic de tip ABS de culoare albă, prelucrat şi vopsit la exterior cu vopsea ele culoare gri, astfel încât să imite masca unui echipament de tip ATM, în zona de manevrare a cardurilor. Urmare analizei montajului electronic, s-a relevat faptul că din punct de vedere funcţional, dispozitivul este un cititor de carduri magnetice care permite citirea informaţiilor de pe pista a doua, având o arhitectură bazată pe componente specifice, cititoarelor de carduri magnetice. De asemenea, există resurse de memorie care pot fi folosite pentru stocarea datelor cu ajutorul cablului şi cu ajutorul unei aplicaţii software ce trebuie instalată pe calculator, pentru punerea în funcţiune a dispozitivului fiind necesar ca pe un calculator personal să fie instalată o aplicaţie dedicată.

Dispozitivul prezentat este realizat tot artizanal. Din punct de vedere constructiv s-a evidenţiat ca acest dispozitiv este confecţionat sub forma unei tastaturi foarte asemănătoare cu cea a unui ATM şi este realizat dintr-o bucată de tablă vopsită cu vopsea gri metalizat, o bucată din material plastic de tip ABS de culoare albă ce prezintă o decupare cu o formă specifică în care sunt introduse două montaje electronice, respectiv o tastatură realizată artizanal şi un montaj electronic prezentat, marca S., folosit în unele din telefoanele mobile. Tastatura este realizată la exterior din aluminiu, iar la interior dintr-un circuit imprimat realizat pe o folie de plastic pe care sunt montate 20 de micro-întrerupătoare. Expertiza menţionează că, din punct de vedere funcţional acest dispozitiv poate memora tastele care au fost apăsate, această informaţie putând fi transferată ulterior, pe un calculator personal.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a concluzionat că montarea peste masca unui ATM a dispozitivelor prezentate poate duce la preluarea neautorizată a datelor de pe cardurile bancare ce sunt manevrate la respectivul ATM. Dispozitivele prezentate pot face parte dintr-un sistem destinat fraudării cardurilor bancare.

Audiaţi în faza de urmărire penală, inculpatul M.S.C. a avut o poziţie constant sinceră, recunoscând faptele reţinute în sarcina sa, în timp ce inculpaţii R.V.A. şi B.A.F. au încercat iniţial să îşi minimalizeze contribuţia şi să arunce vina unul asupra celuilalt, în final şi aceştia având o poziţie sinceră, contribuind prin declaraţiile făcute la aflarea adevărului şi la lămurirea tuturor împrejurărilor cauzei.

Cu ocazia audierii acestora în primul ciclu procesual inculpatul R.V.A. a declarat că în momentul în care clienţii care consumau la Restaurantul „T.H.” făceau plata cu cardul, pe care îl înmânau inculpatului B.A.F., ospătar la acel restaurant, acesta îl trecea prin cititorul de card. În acest fel, datele de pe banda magnetică a cardului se imprimau pe cititorul de card. Totodată, inculpatul B.A.F. trebuia să reţină şi PIN-ul cardului respectiv. Îl reţinea fie prin memorare, fie prin tastarea cifrelor pe telefonul mobil. Datele din cititorul de card erau descărcate pe computer, cu ajutorul unui program. Descărcarea se făcea pe computerul său şi o făcea împreună cu B.A.F. acasă la R.V.A. Datele astfel descărcate erau notate pe hârtie care se afla la el.

Inculpatul a mai arătat că dădea aceste date numitului D., care făcea deplasări în Franţa şi care acolo le imprima pe cardul blank, iar apoi îi restituia cardurile imprimate. Inculpatul precizează că imprimarea cardurilor se făcea în Franţa, întrucât acolo locuia D. şi acolo dispunea de aparatura necesară.

Extragerea banilor de la ATM-uri se făcea împreună cu inculpatul B.A., la care se afla harta cu codurile PIN, aşa încât el introducea cardul, B.A.F. tasta PIN-ul, iar banii îi împărţeau în mod egal.

Cu privire la inculpatul M.S.C., inculpatul R.V.A. a arătat că şi acesta a folosit cititorul de card şi că a participat la una sau două extrageri când în bancomat a tastat codul PIN.

Inculpatul R.V.A. a mai recunoscut că el a avut iniţiativa săvârşirii faptelor, că i-a explicat inculpatului B.A. modalitatea în care trebuie să acţioneze şi că tot lui i-a aparţinut ideea ca inculpatul M.S.C. să fie angajat la Restaurantul „T.H.”.

Conform precizărilor făcute de inculpatul R.V.A., banii nu puteau fi ridicaţi din ATM-uri doar de unul dintre inculpaţi, întrucât cardurile imprimate erau la el, iar codurile PIN la inculpatul B.A., aceasta fiind o măsură reciprocă de protejare.

Cu privire la inculpatul M.S.C., arată că acesta a participat numai la una sau două retrageri, când în bancomat a tastat codul PIN.

La rândul său, inculpatul B.A.F. recunoaşte comiterea faptelor pentru care este trimis în judecată. Acesta a arătat că şi-a desfăşurat activitatea în calitate de ospătar la Restaurantul „T.H.” şi că în cursul lunii octombrie 2005 împreună cu inculpatul R.V.A. a cumpărat un cititor de card - pisicuţă - de la o persoană pe nume „G.”.

Cu privire la modul concret în care procedau, inculpatul B.A. a arătat ca inculpatul R.V.A. i-a propus ca, cu ajutorul cititorului de card, să reţină datele de pe cardurile clienţilor prin trecerea cardului prin fanta de la cititorul de card şi să memoreze codurile PIN pe care aceştia le tastau când făceau plata. După această activitate, îi preda lui R.V.A. cititorul de card care conţinea datele imprimate.

Inculpatul B.A.F. a susţinut că nu ştia cum proceda R.V.A. când descărca datele de pe cititor şi nici cum imprima blankurile. Blankurile Ie-a cumpărat împreună cu R.V.A. de la un magazin din Băneasa, SC E. SA. Înţelegerea era ca el sa păstreze codurile PIN înscrise pe o hârtie, iar la R.V.A. se aflau cardurile cu datele imprimate şi astfel nu se putea ca vreunul să scoată bani singur din bancomat. Mai arată inculpatul B.A.F. că a aflat de la inculpatul R.V.A. că imprimarea cardurilor se făcea de un băiat pe nume D.

Cu privire la participarea inculpatului M.S.C. la săvârşirea faptelor, inculpatul B.A. arată că, după ce el a fost promovat şef de sală, respectiv din ianuarie 2006, M.S.C. a copiat mai multe carduri cu ajutorul cititorului de card şi a reţinut codurile PIN, participând numai la două extrageri din bancomat, banii fiind împărţiţi între cei trei inculpaţi în mod egal.

Inculpatul M.S.C. confirmă declaraţiile, celorlalţi doi inculpaţi, precizând ca lui i s-a spus să reţină codul PIN când clienţii ti tastau pentru a achita consumaţia. El îl memora, după care îl trecea pe un carneţel. Cititorul de card I-a folosit de două ori, în rest stătea la inculpatul B.A.F.; a mai arătat că a participat doar la două extrageri de sume din bancomat.

Cu ocazia audierii inculpaţilor, aceştia şi-au menţinut constant poziţiile adoptate iniţial, respectiv de recunoaştere a faptelor reţinute în sarcina lor.

Declaraţiile inculpaţilor s-au coroborat cu declaraţiile martorilor din acte, respectiv I.Ş., Ş.N. şi L.G., L.L. şi C.I.M.

Astfel, din declaraţia martorului I.Ş., pensionar şi vânzător de fructe, a reieşit că în ziua de 15 februarie 2006 se afla la taraba sa din piaţă, situată chiar vis-a-vis de un bancomat montat pe peretele halei comerciale.

A arătat că a zărit, la rândul său, două persoane care extrăgeau bani de Ia bancomat, unul mai înalt şi mai brunet, altul şaten şi mai scund. Aceştia au fost abordaţi prin somaţia „Poliţia” de trei persoane care s-au dovedit a fi poliţişti şi imobilizaţi imediat, precizează martorul că a văzut personal, introdus în fanta bancomatului, un card de culoare albă cu o dungă neagră într-o parte.

Ca şi martorul T.G.F., martorul I.Ş. a confirmat că a participat la controlul corporal al celor doi, evidenţiind găsirea asupra acestora şi în autoturism, aceloraşi obiecte şi sume de bani anterior menţionate.

Martorii Ş.N. şi L.G. care au asistat la percheziţia domiciliară desfăşurată la domiciliul inculpatului R.V.A., arată că au fost identificate cu această ocazie o faţă de bancomat bancar prevăzută cu fantă de introducere şi citire a acestora, tastatură de bancomat prevăzută cu sistem de citire şi numerotare carduri, un număr de carduri albe cu bandă magnetică, pe unele din acestea se aflau scrise cu carioca neagră grupuri de cifre şi o unitate de calculator centrală.

Martorul asistent L.L., prezentă la percheziţia domiciliară efectuată la locuinţa inculpatului B.A.F. din Bucureşti, sector 4, a confirmat că în locuinţa acestuia s-au găsit 2 carduri emise de Banca Ţ., precum şi 2 CD-uri, unul marca S. pe care se aflau scrise cuvintele „M.H.”, iar celălalt marca T., introduse într-un suport de hârtie.

Martora C.I.M., director la SC G.C. SRL, firmă care este proprietara Restaurantului „T.H.”, menţionează că până în luna februarie 2006, când a fost arestat şeful de sală, inculpatul B.A.F., nu a avut cunoştinţă despre eventualele nereguli sau despre sustrageri de bani de pe cardurile clienţilor. Menţionează martora în continuare că nici Banca C.R., care era proprietara POS-ului, nu s-a înregistrat cu nici o reclamaţie şi nu a avut nici o suspiciune cu privire la tranzacţii frauduloase, în condiţiile în care aparatul POS era luat în evidenţa acestei bănci. Începând cu luna ianuarie 2006, precizează martora că a observat o atitudine oarecum schimbată la şeful de sală, inculpatul B.A.F., formându-şi o bănuială personală că s-ar putea să sustragă bani din „tips-ul” (şpaga, bacşişul) lăsat de clienţi, la sfârşitul zilei, când se făceau socotelile. Pentru o perioadă l-a urmărit, fără să i se confirme această impresie. A mai precizat că inculpatul M.S.C. s-a angajat ca ospătar la Restaurantul „T.H.” începând cu luna ianuarie 2006.

Din coroborarea numelor părţilor vătămate cu datele găsite inscripţionate pe cardurile găsite asupra inculpaţilor şi cu ocazia percheziţiilor domiciliare, este de observat că unele din numele părţilor vătămate coincid cu cele găsite înscrise cu marker de culoare neagră pe cardurile respective: R.J., D.V.P., V.P. şi C., aceste inscripţii dovedind fără dubiu fraudarea cardurilor părţilor vătămate R.J., D.M., P.M.P.M., C.R., cele de mai sus coroborându-se şi cu faptul găsirii în autoturismul marca A.R. folosit şi condus de inculpatul B.A.F. a unui marker de culoare neagră, după cum rezultă din procesul-verbal încheiat de organele de poliţie cu ocazia prinderii în flagrant.

De asemenea, pe una din colile de hârtie scrise de mână, găsite asupra inculpatului B.A.F. s-au evidenţiat PIN-urile unora dintre părţile vătămate.

Tribunalul, în cel de al treilea ciclu procesual, examinând încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului R.V.A., a constatat că într-adevăr, în cuprinsul art. 24 din Legea nr. 365/2002, sunt încriminate distinct, la alin. (1) şi (2), două infracţiuni, respectiv, „falsificarea unui instrument de plată electronic” şi „punerea în circulaţie, în orice mod, a instrumentelor de plată electronică falsificate sau deţinerea lor în vederea punerii în circulaţie”, încadrarea juridică corecta a faptelor săvârşite de inculpatul R.V.A. fiind aceea de concurs de infracţiuni între fapta încriminată în art. 24 alin. (1) şi fapta încriminată de disp. art. 24 alin. (2), ambele din Legea nr. 365/2002.

Ca atare, în temeiul art. 334 C. proc. pen., instanţa a procedat la schimbarea încadrării juridice a infracţiunii prev. de art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunile prev. de art. 24 alin. (1) şi art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Cu privire la celelalte două infracţiuni deduse judecăţii, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul R.V.A., respectiv aceea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, acestea nu comportă discuţii pe aspectul încadrării juridice, motiv pentru care instanţa a achiesat la considerentele sentinţei anterioare (sentinţa penală nr. 335 din 05 mai 2010), care de altfel nu au făcut obiectul criticilor în apel.

Constatând dovedită vinovăţia inculpatului pentru faptele deduse judecăţii, în cel de al patrulea ciclu procesual, Tribunalul a dispus condamnarea acestuia pentru toate infracţiunile pentru care au fost trimis în judecată în limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege încriminatoare, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului R.V.A., instanţa a ţinut cont de criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., mai exact de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările atenuează sau agravează răspunderea penală.

Din această perspectivă, a criteriilor enumerate de art. 72 C. pen., Tribunalul, ţinând cont şi de situaţia personală a inculpatului, care a recunoscut încă din faza de urmărire penală faptele deduse judecăţii, a condamnat inculpatul la pedepse orientate către minimul special, considerându-le apte sa asigure scopul preventiv, educativ şi sancţionar al pedepsei, astfel cum este acesta reglementat în cuprinsul art 52 C. pen., apreciind că nu se impune suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate, deoarece în prezenta cauza a avut o contribuţie esenţială la săvârşirea faptelor deduse judecăţii, fiind de fapt iniţiatorul întregii activităţi infracţionale. Punând în balanţă ansamblul acestor criterii, Tribunalul a apreciat însă că în favoarea sa nu pot fi reţinute circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. c), respectiv atitudinea inculpatului în faţa organelor judiciare, cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special, conform art. 76 lit. a) C. pen., cu executarea pedepsei în regim suspendare sub supraveghere. Tribunalul nu a dat eficienţă nici circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a), respectiv conduita bună a inculpatului anterior săvârşirii faptei, deoarece în sfera acesteia nu intră doar lipsa antecedentelor penale.

Tribunalul, având în vedere că inculpatul este în prezent în executarea unor pedepse pe teritoriul Germaniei, pentru fapte concurente cu infracţiunile deduse judecăţii şi este judecat pentru alte fapte concurente pe teritoriul României, dosarul fiind în calea de atac a apelului înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, nu a aplicat un spor pentru faptele deduse judecăţii, urmând ca ulterior, pe calea prev. de art. 449 C. proc. pen., să se decidă dacă este necesară aplicarea vreunui spor de pedeapsă pentru întreaga activitate infracţională.

În ceea ce priveşte posibilităţile de reevaluare a propriei conduite şi de schimbare a atitudinii faţă de normele penale şi morale, s-a apreciat de Tribunal că relevant este şi nivelul instrucţiei.

Totodată, la stabilirea pedepselor accesorii şi complementare, Tribunalul a avut în vedere principiile enunţate în cauza Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot persoanelor deţinute aflate în executarea unei pedepse, constatând că în legislaţia britanică „interzicerea dreptului de a vota se aplică tuturor deţinuţilor condamnaţi, automat, indiferent de durata condamnării sau de natura ori gravitatea infracţiunii” (aceeaşi concepţie a legiuitorului reflectându-se şi în legislaţia română actuală). Curtea a acceptat „că există o marjă naţională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă restrângerea dreptului de vot al deţinuţilor poate fi justificată în timpurile moderne şi a modului de menţinere a justului echilibru”, însă a concluzionat că art. 3 din Primul protocol adiţional a fost încălcat, întrucât „legislaţia naţională nu analizează importanţa intereselor în conflict sau proporţionalitatea şi nu poate accepta că o interzicere absolută a dreptului de vot, pentru orice deţinut, în orice împrejurare, intră în marja naţională de apreciere; reclamantul din prezenta cauză şi-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al unei restricţii automate impuse deţinuţilor condamnaţi şi se poate pretinde victimă a acestei măsuri”.

În consecinţă, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului naţional în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din primul Protocol adiţional.

Prin urmare, în aplicarea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţa nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a) teza I, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune faţă de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite sau comportamentul inculpatului.

În plus, faţă de jurisprudenţa Curţii în materie, instanţa a avut în vedere şi decizia nr. 74 din 05 noiembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi s-a stabilit că „dispoziţiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I - lit. c) C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen.”.

În consecinţă, Tribunalul:

1. În baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul R.V.A., la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi în baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe timp de 2 ani în condiţiile art. 66 C. pen.

În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul R.V.A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi în baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe timp de 2 ani, în condiţiile art. 66 C. pen.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele, inculpatul R.V.A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare şi alături şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe timp de 2 ani, cu aplicarea disp. art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului R.V.A. de la 15 februarie 2006 la 14 iunie 2006.

Referitor la latura civilă a cauzei, respectiv a necesităţii dispunerii măsurilor de siguranţă, Tribunalul a avut în vedere că, în cel de-al treilea ciclu procesual, s-a reţinut că A.B. România SA s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma de 79.00 RON şi 197,61 euro, reprezentând prejudiciul suferit în urma tranzacţiilor frauduloase efectuate cu cardul emis de bancă pentru SC A.R.T. SRL, precum şi cu suma de 8.820 RON, reprezentând prejudiciu cauzat în urma efectuării tranzacţiilor frauduloase cu cardul emis de bancă pe numele SC R.T.P. SRL.

De altfel, banca, prin adresa transmisă Tribunalului Bucureşti, secţia a Il-a penală, pentru termenul din data de 26 februarie 2009, în anteriorul ciclu procesual învedera, în ceea ce priveşte cardurile în discuţie că acestea au fost emise pe numele SC A.R.T. SRL şi SC R.T.P. SRL, acestea având drept utilizator pe G.E., respectiv D.M., arătându-se, fără echivoc, că A.B. România SA a despăgubit cele două societăţi comerciale pe numele cărora fuseseră emise cardurile, cu sumele mai sus menţionate, în speţă 7.900 RON şi 197,61 euro în cazul primei societăţi şi cu suma de 8.820 RON, în cea de-a doua situaţie.

Prin urmare, solicitarea băncii de a se constitui parte civilă cu sumele de care s-a făcut vorbire este justificată de faptul că a despăgubit cele două societăţi comerciale pe numele cărora fuseseră emise cardurile.

Pe acest aspect, al soluţionării laturii civile a cauzei, s-a considerat că sunt aplicabile prevederile art. 998 C. civ., potrivit cărora, „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara”. Or, din cele evocate, A.B. România SA a arătat că banca a suferit un prejudiciu cauzat de inculpaţii din prezenta cauză, astfel încât se impune obligarea acestora la acoperirea prejudiciului cauzat, banca despăgubind cele două societăţi comerciale pe numele cărora fuseseră emise cardurile.

Aceeaşi situaţie este valabilă şi în ceea ce priveşte partea civilă R. Bank cu privire la cuantumul pretenţiilor solicitate în anteriorul ciclu procesual, care au fost respinse de către instanţă, iar suma de bani de 2.500 RON solicitată cu titlu de despăgubiri a fost confiscată.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa, constatând dovedite pretenţiile civile formulate de către părţile vătămate păgubite prin infracţiunile săvârşite de inculpaţi, care s-au constituit părţi civile în cauză, urmează ca în baza art. 14, 15 C. proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 şi urm. C. civ., a obligat în solidar pe inculpaţii R.V.A. şi B.A.F. la plata sumei de 1.716 RON către partea civilă Banca B., la plata sumei de 3.110 RON către partea civilă SC L.W. România SRL, la plata sumei de 3.300 RON către partea civilă C. Bank Europe PLC Dublin - Sucursala România SA, la plata sumei de 1.500 euro, echivalentul în RON din ziua plăţii, către partea civilă S.L., la plata sumei de 1.800 RON către partea civilă SC C.E.C. SRL, actualmente SC C.P. SRL, la plata sumei de 197,61 euro, contravaloarea în RON de la data plătii şi 16.720 RON către partea civilă A.B. România SA şi la plata sumei de 2.500 RON către partea civilă R. Bank SA.

Instanţa a apreciat că părţile civile R. Bank şi A.B. România SA în mod justificat au solicitat despăgubiri pentru sumele plătite persoanelor vătămate prin infracţiunile săvârşite de inculpaţi, şi în mod corect solicită de la autorii acestor infracţiuni acoperirea daunei ca acţiune în regres justificată de legislaţia civilă în materia răspunderii civile delictuale, aşa cum este concepută în cuprinsul art. 998-999 C. civ. la care părţile civile au făcut referire în memoriile depuse la dosar.

Pe de altă parte, acoperirea cu celeritate a prejudiciilor suferite de părţile vătămate, clienţi ai băncilor R. Bank şi A.B. România SA, de către aceste bănci se justifică şi prin politica de menţinere a clientelei pe care fiecare astfel de societate bancară o promovează în astfel de situaţii.

Confiscarea sumelor de bani plătite de către cele două bănci unor aşa-zise persoane netitulare în mod direct ale cardurilor fraudate, nu se justifică de vreme ce raporturile juridice subsecvente, cele referitoare la persoanele împuternicite să utilizeze cardurile emise în mod legal, nu fac obiectul judecăţii şi nu interesează din punct de vedere al legii penale.

În esenţă, natura cardului respectiv, de a fi de protocol sau un altfel de uz, emis de o societate comercială în favoarea angajatului său, atâta timp cât acel angajat avea dreptul să îl folosească şi să extragă în mod legitim bani din contul respectiv, creează prezumţia de legitimitate a protecţiei juridice pe care legea trebuie să o recunoască unor astfel de raporturi de drept.

Din aceste considerente, Tribunalul, în cel de-al treilea ciclu procesual, a recunoscut temeinicia acţiunilor civile formulate de către părţile civile R. Bank şi A.B. România SA, şi, în plus:

- a luat act că nu s-au constituit părţi civile în cauză părţile vătămate C.R., SC K. SRL şi Banca C.A.;

- a dispus confiscarea sumelor de 1.500 euro şi 60 RON de la inculpaţii R.V.A. şi B.A.F., câte 750 euro şi 30 RON de la fiecare;

- a menţinut măsura indisponibilizării sumelor de bani de 1.047,00 RON şi 342,00 RON depuse la C. Bank cu recipisele din data de 06 iunie 2006 ridicate de la inculpaţii B. şi R.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., a dispus restituirea către inculpatul B. a telefoanelor mobile marca N., a unei bancnote de 20 Tjugo Kronor şi a unei bancnote de 5 dinari iordanieni, constatând că aceste bunuri nu au fost folosite la săvârşirea vreunei infracţiuni şi nici nu provin din activitatea infracţională.

Pentru aceleaşi considerente, a dispus restituirea către inculpatul R. a telefonului mobil marca M. şi a celor 6 cartele SIM, depuse la D.G.P.M.B. cu dovada din 06 iunie 2006, iar către inculpatul M.S.C. a telefonului mobil marca N., depus la D.G.P.M.B. cu dovada din 07 iunie 2006.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială a următoarelor bunuri:

- o unitate centrală de calculator conţinând 111 carduri, tastatura ATM şi un dispozitiv de ATM, prevăzute cu fanta de introducere a cardurilor, aparţinând inculpatului R.V.A. şi care se află depuse la D.G.P.M.B. cu dovada din 07 iunie 2006;

- 2 carduri şi 2 CD aparţinând inculpatului B.A.F., depuse la D.G.P.M.B. cu dovada din 07 iunie 2006.

Tribunalul a luat act că sentinţa penală nr. 469 din şedinţa publică din data de 07 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 19233/3/2008, este definitivă în ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile a cauzei, respectiv luarea măsurilor de siguranţă, cheltuielile judiciare, astfel cum rezultă din dispozitivul deciziei nr. 52/A din 27 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti (sentinţa penală nr. 469 din şedinţa publică din data de 07 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 19233/3/2008, fiind casată doar sub aspectul nelegalei citări a inculpatului R.V.A., şi pentru a da posibilitatea acestuia să beneficieze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.).

În baza art. 191 rap. la art. 349 C. proc. pen., Tribunalul a obligat inculpatul R.V.A. la plata a 1.000 RON cheltuieli judiciare statului în acest ciclu procesual, în cuantumul cărora va include şi cheltuielile ocazionate de necesitatea audierii prin videoconferinţă a inculpatului.

Împotriva acestei decizii a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, solicitând desfiinţarea sentinţei atacate cu trimitere spre rejudecare dat fiind faptul că nu a fost soluţionată latura civilă a cauzei, arătându-se că prin decizia penală nr. 52 din 27 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul inculpatului, a desfiinţat în parte sentinţa penală numai cu privire la acesta şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond, fără a indica dacă este vorba doar de latura civilă sau şi latura civilă şi latura penală, iar rejudecând, instanţa fondului nu s-a pronunţat în nici un fel asupra laturii civile şi nici asupra măsurilor de siguranţă, susţinând că întrucât latura penală nu este contestată nici de Parchet şi nici de inculpat, se poate trimite cauza la Tribunal pentru a se pronunţa doar asupra laturii civile.

Analizând actele şi lucrările dosarelor, precum şi sentinţa penală apelată, din punct de vedere al motivelor de nelegalitate invocate, Curtea a constatat că apelul declarat de Parchet este fondat sub aspectul susţinut, Curtea reţinând că Parchetul a criticat doar modalitatea de soluţionare a laturii civile a cauzei, aspect în raport de care Curtea a apreciat că nu se impune reluarea considerentelor privind analiza laturii penale, cu atât mai mult cu cât instanţa de fond a analizat toate probele administrate inclusiv în celelalte cicluri procesuale şi reţinând, pe de altă parte, că inculpatul a benefiaiat de disp. art. 320¹ C. proc. pen., recunoscând în totalitate faptele, acesta nedeclarând apel în cauză, împrejurare în raport de care apreciază că nu se impun discuţii suplimentare referitoare la situaţia de fapt şi încadrarea juridică a faptelor prezente, Curtea limitându-se la a reţine că probele administrate fac dovada, dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a săvârşit faptele de care este acuzat şi pentru care a fost condamnat la pedeapsa legală şi temeinică de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenţie.

Referitor la critica Parchetului, Curtea a constatat că instanţa de fond, în dispozitiv, a reluat practic menţiunile laturii civile din sentinţele anterioare, apreciind că această cauză a fost trimisă spre rejudecare doar pe latură penală, însă în considerente, a analizat totuşi şi aspectele care ţin de latura civilă, şi respectiv aplicarea măsurilor de siguranţă, astfel încât s-a apreciat că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru a se judeca latura civilă, aşa cum a susţinut Parchetul, ci poate, în analiza sa proprie, să reţină aspectele laturii civile a cauzei.

Curtea a constatat astfel că A.B. România SA s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma de 7.900 RON şi 197,61 euro, reprezentând prejudiciul suferit în urma tranzacţiilor frauduloase efectuate cu cardul emis de bancă pentru SC A.R.T. SRL, precum şi cu suma de 8.820 RON, reprezentând prejudiciu cauzat în urma efectuării tranzacţiilor frauduloase cu emis de bancă pe numele SC R.T.P. SRL, carduri având drept utilizatori pe G.E., respectiv D.M., A.B. România SA despăgubind cele două societăţi comerciale pe numele cărora fuseseră emise cardurile, astfel încât, apreciind justificate şi dovedite pretenţiile civile ale acesteia, faţă de prejudiciul suferit urmare a faptelor ilicite săvârşite şi de inculpatul R.V.A., îl va obliga la acoperirea acestuia.

Curtea a apreciat că obligaţia nu poate fi în prezenta cauză decât singulară faţă de hotărârea rămasă definitivă în ceea ce îi priveşte pe ceilalţi inculpaţi, rejudecarea vizându-l exclusiv pe inculpatul R.V.A., modul în care poate opera solidaritatea putând fi exercitat ulterior, în contextul executării dispoziţiilor civile din sentinţe.

În ceea ce priveşte partea civilă R. Bank, Curtea a apreciat că acţiunea civilă exercitată de aceasta cu privire la cuantumul pretenţiilor de 2.500 RON, despăgubiri solicitate pentru sumele plătite persoanelor vătămate prin infracţiunile săvârşite şi de inculpat, este întemeiată şi a admis-o ca atare, obligând inculpatul singur la plata acestei sume, faţă de aceleaşi considerente menţionate anterior.

Referitor la celelalte părţi civile păgubite prin infracţiunile deduse judecăţii, Curtea, a apreciat de asemenea îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, respectiv prejudiciu cauzat cu vinovăţie prin săvârşirea de fapte ilicite, a admis acţiunile civile exercitate de aceste părţi civile şi în baza art. 14, 15 C. proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul R.V.A. la plata sumei de 1.716 RON către partea civilă Banca B., la plata sumei de 3.110 RON către partea civilă SC L.W. România SRL, la plata sumei de 3.300 RON către partea civilă C. Bank Europe PLC Dublin - Sucursala România SA, la plata sumei de 1.500 euro, echivalentul în RON din ziua plăţii, către partea civilă S.L., la plata sumei de 1.800 RON către partea civilă SC C.E.C. SRL, în prezent SC C.P. SRL, la plata sumei de 197,61 euro în echivalent RON la data plăţii şi respectiv, aşa cum s-a arătat anterior, la plata sumei de 16.720 RON către partea civilă A.B. România SA şi la plata sumei de 2.500 RON către partea civilă R. Bank SA.

A constatat acoperit prejudiciul faţă de părţile vătămate T.E.S. şi M.M.

A luat act ea nu s-au constituit părţi civile în cauza părţile vătămate C.R., SC K.T. SRL şi Banca C.A.

Referitor la măsura de siguranţă a confiscării speciale, reţinând că unele dintre părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile în cauză, că asupra inculpatului R.V.A. s-au găsit următoarele: un telefon mobil marca M. de culoare neagră; 2 cartele PVC de culoare albă cu bandă magnetică, unul având scris cu marker V.P., iar celălalt având scris de asemenea cu marker negru - „C.”; o legătură chei yală şi o legătură chei marca O.; carte de identitate pe numele R.V.A.; un card R. pe numele R.V.A.; un card V. pe numele R.V.A.; un permis de conducere pe numele R.V.A.; un certificat de înmatriculare al autoturismului marca O.; 4 cartele SIM; o cartelă telefonică; un card H.M.; 6 bancnote de 500.000 ROL; 3 bancnote de 50.000 ROL; 5 bancnote de 5 RON; 3 bancnote de 10.000 ROL şi că la percheziţia domiciliară efectuată la locuinţa acestuia au fost identificate şi ridicate o unitate centrală de calculator, fără serie, o tastatură ATM cu cipuri şi acumulatori, un suport de introducere a cardului prevăzut cu dispozitiv de citire a informaţiilor identic ca cel de la ATM-uri, cablu de conectare la calculator, 74 cartele PVC blank şi 17 carduri G., bunuri care au fost folosite la săvârşirea infracţiunilor, Curtea a dispus confiscarea sumelor de 750 euro şi 30 RON de la inculpat şi a unei unităţi centrale de calculator conţinând 111 carduri, tastatura ATM şi un dispozitiv de ATM, prevăzute cu fanta de introducere a cardurilor, iar pentru recuperarea sumelor va menţine măsura indisponibilizării sumelor de bani de depuse la C. Bank cu recipisa din data de 06 iunie 2006 ridicată de la inculpat. Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 722 din 23 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, şi a dispus în sensul celor arătate anterior.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul R.V.A.

Prin motivele de recurs depuse în scris la dosarul cauzei prin apărătorul ales, recurentul inculpat a invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. şi a solicitat casarea deciziei recurate şi menţinerea sentinţei instanţei de fond.

Examinând recursul declarat de inculpatul R.V.A. prin raportare la dispoziţiile art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁶ C. proc. pen. stabileşte, în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385⁹ din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385⁹ C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 385¹⁰ C. proc. pen. prevede, în alin. (2¹), că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia l penală, la data de 19 septembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. ll din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care însă nu se regăseşte în speţă.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., invocat de recurent, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute în art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă că inculpatul şi-a motivat recursul la data de 04 februarie 2014 (primul termen de judecată acordat în cauză fiind 12 februarie 2014), respectându-şi, astfel, obligaţia ce-i revenea potrivit art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen.

În speţa de faţă, instanţa de control judiciar apreciază, însă, că aceste critici formulate de inculpat nu sunt fondate, întrucât, întradevăr, instanţa de fond, în dispozitiv, a reluat practic menţiunile laturii civile din sentinţele anterioare, apreciind că această cauză a fost trimisă spre rejudecare doar pe latură penală, însă în considerente a analizat şi aspectele care ţin de latura civilă şi respectiv aplicarea măsurilor de siguranţă, astfel încât susţinerea apărării potrivit căreia latura civilă a rămas definitivă prin sentinţa nr. 469/2011, nu poate fi primită.

Astfel, în mod corect instanţa de apel a constatat că A.B. România SA s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma de 7.900 RON şi 197,61 euro, reprezentând prejudiciul suferit în urma tranzacţiilor frauduloase efectuate cu cardul emis de bancă pentru SC A.R.T. SRL, precum şi cu suma de 8.820 RON, reprezentând prejudiciu cauzat în urma efectuării tranzacţiilor frauduloase cu cardul emis de banca pe numele SC R.T.P. SRL, carduri având drept utilizatori pe G.E., respectiv D.M., A.B. România SA despăgubind cele două societăţi comerciale pe numele cărora fuseseră emise cardurile, astfel încât s-a reţinut că sunt justificate şi dovedite pretenţiile civile ale acesteia, faţă de prejudiciul suferit urmare a faptelor ilicite săvârşite şi de către inculpatul R.V.A., pe care l-a obligat la acoperirea acestuia.

Totodată, în deplin acord cu instanţa de apel, se constată că obligaţia nu poate fi în prezenta cauză decât singulară faţă de împrejurarea că hotărârea a rămas definitivă în ceea ce îi priveşte pe ceilalţi inculpaţi, rejudecarea vizându-l exclusiv pe inculpatul R.V.A., modul în care poate opera solidaritatea putând fi exercitat ulterior, în contextul executării dispoziţiilor civile din sentinţe. Aceeaşi situaţie regăsindu-se şi cu privire la partea civilă R. Bank, corect s-a apreciat că acţiunea civilă exercitată de aceasta cu privire la cuantumul pretenţiilor de 2.500 RON, despăgubiri solicitate pentru sumele plătite persoanelor vătămate prin infracţiunile săvârşite şi de inculpat, obligând inculpatul singur la plata acestei sume, faţă de aceleaşi considerente menţionate anterior. Situaţia fiind similară şi cu privire la celelalte părţi civile păgubite prin infracţiunile deduse judecăţii, corect s-a apreciat de asemenea îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, respectiv prejudiciu cauzat cu vinovăţie prin săvârşirea de fapte ilicite fiind admise acţiunile civile exercitate de aceste părţi civile şi în baza art. 14, 15 C. proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen. şi obligând inculpatul R.V.A. la plata sumei de 1.716 RON către partea civilă Banca B., la plata sumei de 3.110 RON către partea civilă SC L.W. România SRL, la plata sumei de 3.300 RON către partea civilă C. Bank Europe PLC Dublin - Sucursala România SA, la plata sumei de 1.500 euro, echivalentul în RON din ziua plăţii, către partea civilă S.L., la plata sumei de 1.800 RON către partea civilă SC C.E.C. SRL, în prezent SC C.P. SRL, la plata sumei de 197,61 euro în echivalent RON la data plăţii şi respectiv, aşa cum s-a arătat anterior, la plata sumei de 16.720 RON către partea civilă A.B. România SA şi la plata sumei de 2.500 RON către partea civilă R. Bank SA.

Aşadar, în raport de actele şi înscrisurile aflate la dosarul cauzei, criticile formulate de apărare nu pot fi primite, întrucât nu vizează legalitatea deciziei, ci se referă la executarea despăgubirilor civile stabilite în sarcina inculpatului, şi care în raport de momentul procesual, răspunderea civilă a inculpatului nu poate fi în prezenta cauză decât singulară faţă de împrejurarea că hotărârea a rămas deja definitivă în ceea ce îi priveşte pe ceilalţi inculpaţi, rejudecarea vizându-l exclusiv pe inculpatul R.V.A. în cauză nefiind vorba despre existenţa a două titluri executorii cu dispoziţii contradictorii.

Pentru aceste considerente, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.V.A. împotriva deciziei penale nr. 221 din 19 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l penală.

Va constata că recurentul inculpat este arestat în altă cauză.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.V.A. împotriva deciziei penale nr. 221 din 19 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l penală.

Constată că recurentul inculpat este arestat în altă cauză.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 12 februarie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 528/2014. Penal		ICCJ. Decizia nr. 259/2014. Penal. Plângere împotriva... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 528/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 55/2014. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Apel ICCJ. Decizia nr. 553/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 56/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs