ICCJ. Decizia nr. 570/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 570/2014

Dosar nr. 1891/107/2013

Şedinţa publică din 17 februarie 2014

Asupra recursului de faţă,

Prin Sentinţa penală nr. 98/2013 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr. 1891/107/2013 s-a dispus condamnarea inculpaţilor:

1. C.N. la:

- 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an.

- 4 (patru) luni închisoare pentru comiterea infracţiunii prev. de art 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 33 şi 34 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa mai grea, de 2 ani închisoare, pe care inculpatul o va executa la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an.

S-au aplicat inculpatului pedepsele prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata prev.de art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestului preventiv începând cu 7 februarie 2013 - la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului.

2. D.F.Ş. la:

- 1 (un) an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 320¹ C. proc. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii . drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an.

- 3 (trei) luni închisoare pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 6 luni închisoare, pe care inculpatul o va executa la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an.

Au fost interzise inculpatului drepturile prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prev.de art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestului preventiv începând cu 7 februarie 2013 - la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului.

3. D.R. la:

- 1 (un) an şi 4 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen.

- 3 (trei) ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen.

- 2 (două) luni închisoare pentru comiterea infracţiunii prev.de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 şi 34 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa mai grea, aceea de 3 ani şi 6 luni închisoare, pe care inculpatul o va executa.

Au fost interzise inculpatului drepturile prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 C. pen.

II. Au fost condamnaţi inculpaţii:

1. P.V., născut la 03 septembrie 1985 în Tg. Mureş,

2. U.R.C., născut la 12 ianuarie 1993 în Sebeş,

3. H.T.A., născut la 09 aprilie 1985 în Sebeş,

4. C.D., născut la 10 octombrie 1991 în Sebeş,

5. A.D.D., născut la 06 octombrie 1991 în Sebeş,

la pedeapsa de:

- 3 (trei) luni închisoare pentru comiterea infracţiunii prev.de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen. şi a art. 74 lit. a) C. pen.

Au fost interzice pentru fiecare inculpat drepturile prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prev.de art. 71 C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a fiecărei pedepse principale şi a fiecărei pedepse accesorii pe o durată de 2 ani şi 3 luni, care constituie termen de încercare.

A fost atrasă inculpaţilor atenţia cu privire la disp. art. 83 C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţi conform dispoziţiilor acestui act normativ în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a SNDGJ după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

În baza art. 5 din Legea nr. 76/2008 au fost informaţi inculpaţii asupra scopului prelevării de probe biologice.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea a 44,04 grame cannabis, rămas în urma efectuării analizelor de laborator.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea sumelor de: 250 euro ridicată de la inculpatul D.F.Ş. şi depusă la BCR SA; 500 RON de la inculpatul "D.F.Ş. obţinuţi din vânzarea de droguri; 2.850 RON de la inculpatul C.N. obţinuţi din vânzarea de droguri. în baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii: C.N., D.F.Ş., H.T.A. şi P.V., să plătească în favoarea statului câte 1.600 RON, cheltuieli judiciare. D.R., U.R.C., C.D. şi A.D.D. să plătească în favoarea statului câte 2.000 RON, din care, câte 400 RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, în faza de judecată, cu titlu cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarele considerente:

Prin Rechizitoriul nr. 111D/P/2012 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Alba Mia din 28 februarie 2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor: C.N., D.F.Ş., P.V., U.R.C., H.T.A., C.D. şi A.D.D., astfel:

- inculpatul C.N. pentru săvârşirea infracţiunii de cultivarea, oferirea şi punere în vânzare de droguri de risc fără drept, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi deţinere de droguri de risc fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- inculpatul D.F. pentru săvârşirea infracţiunii de punere în vânzare de droguri de risc fără drept, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi deţinere de droguri de risc fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- inculpatul D.R. pentru săvârşirea infracţiunii de introducerea în ţară de droguri de risc, fără drept, de a oferi şi vinde marijuana, faptă prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, oferire, vânzare de droguri de risc, fără drept, fapte prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. precum şi deţinere şi consum de droguri de risc, fără drept, faptă prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- inculpaţii: P.V., U.R.C., H.T.A., C.D. şi A.D.D. trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere şi consum de droguri de risc fără drept prev.de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În sarcina inculpaţilor s-a reţinut că în perioada anilor 2010 - 2013 au cultivat canabis, au vândut respectiv cumpărat droguri de risc şi au deţinut astfel de droguri, fără drept, pentru consum propriu. În sarcina inculpatului D.R. s-a reţinut că a introdus în ţară marijuana, pe care a adus-o din Spania.

Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut următoarele:

În fapt:

Cu ocazia cercetărilor efectuate în dosar nr. 81D/P/2012 a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia s-a reţinut faptul că o persoană cu numele N. a vândut la sfârşitul anului 2011 marijuana învinuiţilor T.C.A. şi R.F.I. din Sebeş. Prin rechizitoriul dat în respectivul dosar s-a dispus disjungerea cu privire la numitul "N." în vederea identificării acestuia şi continuării cercetărilor pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Urmare disjungerii dispuse s-a format dosarul nr. 111D/P/2012. Urmare activităţilor desfăşurate, "N." a fost identificat în persoana inculpatului C.N. din localitatea Pianu de Sus, jud. Alba. De asemenea, din activităţile investigativ operative efectuate în cauză a rezultat că acesta se află în legătură cu inculpatul D.F.Ş. şi învinuitul P.V., care aveau preocupări pe linia traficului şi consumului de droguri.

În anul 2010, inculpatul C.N. s-a aflat în Spania unde a început să consume droguri, după care s-a întors în ţară, unde a continuat să consume droguri pe care le primea ocazional de la persoane neidentificate sau cumpăra şi consuma etnobotanice de la un magazin de profil din Alba Iulia.

În vara anului 2012, inculpatul C.N. a fost plecat în Olanda de unde conform susţinerilor sale, la întoarcerea în ţară a adus câteva seminţe, de cannabis, pe care le-a plantat şi a încercat să-şi facă o cultură proprie, dar nu reuşit. Tot în acea perioadă, inculpatul l-a cunoscut pe inculpatul D.F.Ş. care i-a dat seminţe de cannabis, pe care le-a plantat în ghivece şi ascuns în grajdul gospodăriei unde locuia. Seminţele plantate au rodit şi au crescut mai multe plante, astfel că prin luna octombrie 2012 a cules masa vegetală, circa 100 grame cannabis.

Inculpatul C.N. susţine că a folosit o parte din cannabis pentru consum propriu, iar o parte a vândut-o cu preţul de 50 RON /gram sau a oferit-o pentru consum la inculpaţii P.V., H.T.A., A.D.D., C.D., U.R.C. şi inculpatului D.F.Ş. ş.a.

Din materialul probator administrat reiese însă că inculpatul C.N. era cunoscut ca vânzător de cannabis printre consumatori.

În luna august 2012, inculpatul P.V. s-a întors în ţară din Italia şi l-a întâlnit pe inculpatul C.N., cu care este prieten din copilărie. "Prin luna noiembrie 2012 inculpatul C.N. a oferit inculpatului P.V. "iarbă" şi acesta a acceptat să fumeze împreună cu el astfel că în perioada următoare, până la Revelionul 2012, au fumat de mai multe ori împreună marijuana. Pentru drogurile oferite inculpatul C.N. nu a cerut bani de la inculpatul P.V.

Inculpatul P.V. a cumpărat "iarbă" pentru consum propriu şi de la o persoană pe nume M., care, la sfârşitul lunii ianuarie 2013 l-a acostat în barul "A." din Sebeş şi i-a oferit cannabis cu preţul de 40 RON /gram substanţă ce era ambalată într-o folie de la un pachet de ţigări. Inculpatul şi-a confecţionat un "cui" (o ţigară) care a fumat-o singur acasă, iar la percheziţia din 6 februarie 2013 efectuată la domiciliul învinuitului s-a găsit în buzunarul de la geaca acestuia, restul de drog ce a rămas din cantitatea neconsumată.

Inculpatul D.F.Ş. este cunoscut ca şi consumator de droguri, respectiv substanţe etnobotanice, marijuana, haşiş, de aproximativ 2 ani, fiind cercetat şi trimis în judecată în dosarul 81D/P/2012 pentru art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Acesta a aflat în cursul anului 2012 de la consumatorii de marijuana că în localitatea Pian este o persoană care comercializează marijuana şi astfel l-a cunoscut pe inculpatul C.N.

În perioada 2012 - 2013, conform susţinerilor sale, inculpatul D.F.Ş. a cumpărat de peste 10 ori, la preţul de 50/gram de la inculpatul C.N., cantităţi cuprinse între 1 - 10 grame marijuana pe care le-a folosit atât pentru consum propriu cât şi pentru le-a oferi sau vinde la alţi consumatori, printre care au fost identificaţi inculpatul C.D. şi numiţii M.C. şi C.C.

S-a stabilit din probele administrate în cauză că în luna decembrie 2012, învinuitul C.D. - consumator de substanţe etnobotanice şi droguri, s-a întâlnit cu inculpatul D.F.Ş. care i-a spus că are o cunoştinţă pe nume "N." - inculpatul C.N. din loc. Pianu care are marijuana de vânzare. Inculpatul a solicitat numărul de telefon al inculpatului C.N. pe care l-a primit de la inculpatul D.F.Ş., astfel că în luna decembrie 2012 şi luna ianuarie 2013 l-a contactat pe inculpatul C.N. Inculpatul C.D. s-a deplasat în loc. Pianu şi s-a întâlnit cu inculpatul C.N. la barul din comună şi respectiv la locuinţa acestuia, ocazie cu care a cumpărat de circa 5 - 6 ori câte un gram de marijuana la preţul de 50 RON/gram. De menţionat este faptul că în două rânduri, învinuitul C.D. a fost însoţit şi de inculpatul D.F.Ş. cu care au pus bani împreună şi au cumpărat câte 1 gram de marijuana de la C.N.

La jumătatea lunii ianuarie 2013, inculpatul D.R. s-a întors din Spania, unde a fost plecat la lucru din anul 2012. În perioade de şedere în Spania, învinuitul a consumat marijuana, astfel că la întoarcerea în ţară, conform susţinerilor acestuia, a adus asupra lui "doi muguri" din drogul respectiv, pentru consum propriu. Inculpatul l-a întâlnit pe inculpatul D.F.Ş., cu care se cunoştea de mai mult timp şi i-a oferit să fumeze "un cui". Inculpatul D.F.Ş. a declarat că a cumpărat de circa 5-6 ori marijuana la preţul de 50 RON/gram de la D.R., ultima cumpărare fiind în 6 februarie 2013, când a cumpărat 10 grame cu preţul de 500 RON.

Inculpaţii U.R. şi H.T.A. sunt veri. În cursul anului 2012, în timp ce se aflau împreună, inculpatul H.T.A., a spus că are o cunoştinţă în loc. Pian care deţine droguri şi i-a propus să cumpere şi să fumeze împreună marijuana. Cei doi inculpaţi s-au deplasat cu autoturismul inculpatului H.T.A. la Pian unde, în schimbul sumei de 50 RON aceştia au cumpărat de la inculpatul C.N. cantitatea de 1 gram marijuana, pe care au fumat-o împreună.

În luna ianuarie 2013, în aceeaşi modalitate, cei doi învinuiţi, au mai cumpărat de la inculpatul C.N., fiecare câte un gram de marijuana, pentru consum propriu din care şi-au confecţionat ţigări şi le-au fumat.

La sfârşitul lunii decembrie 2012, inculpatul A.D.V. s-a deplasat în loc. Pianu, împreună cu martorul L.V., la prietena acestuia.

Întrucât învinuitul avea informaţii cu privire la faptul că inculpatul C.N. se ocupă cu vânzarea de droguri l-a rugat pe martor să-i facă rost de numărul de telefon al inculpatului, astfel că l-a sunat pe acesta şi s-au întâlnit la barul din comună. După ce a discutat cu inculpatul, au convenit să-i aducă 1 gram de marijuana cu 50 RON. Deoarece nu avea bani asupra lui, învinuitul s-a împrumutat de la martor. Inculpatul C. a primit banii, a plecat de la bar şi a revenit în scurt timp, având asupra lui într-un pliculeţ de folie, 1 gram de marijuana. Ulterior, învinuitul a fumat singur cantitatea de droguri cumpărată.

La începutul lunii ianuarie 2013 învinuitul A.D.D. s-a deplasat singur în localitatea Pianu şi a mai cumpărat 1 gram de marijuana pentru consum propriu, tot de la inculpatul C.N.

În cauză au fost autorizaţi la data de 20 noiembrie 2012 investigatorii sub acoperire cu numele de cod "D." şi "C." şi colaboratorul cu numele de cod "M." pentru o perioadă de 60 de zile începând cu data de 20 noiembrie 2012 până la data de 18 ianuarie 2013, autorizare prelungită ulterior pentru o perioadă de 60 de zile începând cu data de 19 ianuarie 2013 până la data de 17 martie 2013.

La data de 23 noiembrie 2012 colaboratorul M. a cumpărat de la inculpaţii D.F.Ş. şi C.N., o pungă din material plastic incolor ce conţinea mai multe fragmente vegetale de culoare verde oliv ce par a aparţine genului cannabis pentru suma de 500 RON.

Urmare analizei efectuate de Laboratorul de Analize şi Profil al Drogurilor Cluj Napoca nr. 234 5753 din 28 noiembrie 2012 a rezultat că proba înaintată în cauză este constituită din 8,9 grame cannabis, ce face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu completări şi modificări ulterioare.

La data de 29 noiembrie 2012 colaboratorul a mai cumpărat în aceleaşi condiţii, de la inculpaţii D.F.Ş. şi C.N. încă o cantitate de 9 grame cannabis.

La data de 6 februarie 2013 investigatorul sub acoperire cu numele de cod D. şi colaboratorul cu numele de cod M. s-au deplasat în mun. Sebeş, unde au luat legătura cu inculpatul D.F.Ş., care le-a oferit cantitatea de 10 grame cannabis provenind tot de la inculpatul C.N. După puţin timp inculpatul D.F.Ş. a venit la locul de întâlnire stabilit cu investigatorul şi colaboratorul şi a adus cantitatea de 10 grame substanţă vegetală de culoare verde oliv. Din verificări a rezultat că acesta a procurat însă cannabisul de la o altă persoană a cărui nume nu l-a deconspirat iniţial.

După aceasta investigatorul şi colaboratorul s-au deplasat împreună cu D.F.Ş. în satul Pianu de Sus, comuna Pianu, jud. Alba la domiciliul inculpatul C.N. cu scopul să cumpere cannabis. Inculpatul a fost contactat de aceştia şi surprins în flagrant în locuinţa sa, în timp ce porţiona o cantitate de cannabis.

La percheziţia domiciliară efectuată la domiciliul inculpatului C.N. s-a găsit cantitatea de 25 grame substanţă vegetală de culoare verde oliv, care s-a dovedit că este cannabis.

În continuare s-a procedat la percheziţionarea locuinţei inculpatul P.V., unde în buzunarul hainei acestuia s-a găsit cantitatea de 1 gram cannabis, iar în diferite locuri din casă s-au găsit urme de fragmente vegetale ce aparţin aceluiaşi gen de substanţă.

Asupra inculpatul D.R. şi la domiciliul acestuia, au fost găsite ustensile folosite pentru mărunţitul şi depozitarea cannabisului pe care s-au identificat urme de substanţă conţinând THC.

De asemenea, la percheziţia domiciliară efectuată la inculpatul D.F., a fost găsită masă vegetală în care s-au pus în evidenţă Tetrahidrocannabinol.

Din RTCS nr. 1812604 din 08 februarie 2013 a Laboratorului de Analiză şi Profil a Drogurilor Cluj Napoca, a rezultat că proba înaintată şi ridicată de la inculpatul C.N. este constituită din 8,2 grame cannabis; 12 grame cannabis, respectiv 0,7 grame cannabis în care s-a pus în evidenţă "Tetrahidrocannabinol (THC) - substanţă psihotropă biosintetizată de planta Cannabis.

Din RTCS nr. 1812608 din 08 februarie 2013 a Laboratorului de Analiză şi Profil a Drogurilor Cluj Napoca, a rezultat că proba înaintată şi ridicată de la inculpatul D.F.Ş. este constituită din 2,9 grame cannabis în care s-a pus în evidenţă "Tetrahidrocannabinol (THC) - substanţă psihotropă biosintetizată de plantă Cannabis.

Din RTCS nr. 1812606 din 08 februarie 2013 a Laboratorului de Analiză şi Profil a Drogurilor Cluj Napoca, a rezultat că în urmele materiale şi probele descoperite la percheziţiile efectuate la inculpaţii P.V. şi D.R. s-a pus în evidenţă "Tetrahidrocannabinol (THC) - substanţă psihotropă biosintetizată de planta Cannabis.

Starea de fapt a fost stabilită pe baza următoarelor probe:

- proces-verbal de sesizare;

- ordonanţa privind autorizarea investigatorului şi colaboratorului sub acoperire;

- rapoarte şi procese-verbale privind cumpărare autorizată de droguri de la inculpaţi;

- procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice autorizate în cauză;"convorbirile telefonice a căror interceptare a fost autorizată în cauză;

- procese verbale de depistare şi prinderea în flagrant a inculpaţilor;

- rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică date de Laboratorul de analiză şi profil a drogurilor - Brigada Cluj-Napoca;

- procese-verbale de percheziţie domiciliară;

- declaraţiile inculpatului C.N.;

- declaraţia inculpatului D.F.Ş.;

- declaraţia învinuitului D.R.;

- declaraţiile învinuiţilor: P.V., U.R.C., H.T.A., C.D. şi A.D.A.;

- declaraţiile martorului L.V.;

- declaraţia martorului G.P.C.;

- declaraţia martorei B.M.D.

Inculpaţii C.N. şi D.F.Ş. au fost reţinuţi prin ordonanţa procurorului din 07 februarie 2013 şi în aceiaşi zi cei doi au fost arestaţi de către Tribunalul Alba pentru o perioadă de 29 zile.

La termenul de judecată din 01 aprilie 2013, inculpaţii prezenţi în faţa instanţei şi asistaţi de apărători, au declarat că doresc să fie judecaţi după procedura prev. de art. 320¹ C. proc. pen., sens în care au declarat că recunosc faptele reţinute în sarcina lor prin actul de sesizare, că îşi însuşesc probele de la urmărire penală şi doresc ca judecarea cauzei să se facă în baza lor. Au declarat că nu au. alte probe de propus.

Potrivit art. 320¹ C. proc. pen., până la începerea cercetării judecătoreşti inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare al instanţei şi solicită ca procedura să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol judecata poate avea loc doar în caz de recunoaştere totală a faptelor din actul de sesizare, dacă inculpatul nu solicită alte probe cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la termenul de judecată.

Latura penală a cauzei poate fi soluţionată atunci când, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite şi sunt suficiente date cu privire la persoana sa care permit aplicarea unui pedepse.

Limitele de pedeapsă se reduc, în acest caz, cu o treime în cazul pedepsei închisorii.

Instanţa constată că sunt întrunite cerinţele legale pentru a se proceda la judecarea cauzei în condiţiile art. 320¹ C. proc. pen., date fiind declaraţiile inculpaţilor şi datele şi probele existente la dosar.

În drept s-a reţinut că:

1. Faptele inculpatului C.N., care la începutul anului 2012 a plantat seminţe şi a cules prin luna octombrie 2012 circa 100 grame masă vegetală - cannabis şi din care, o parte a folosit-o pentru consum propriu, iar o parte a vândut-o inculpaţilor D.F.Ş., P.V., H.T.A., O.D., U.R., A.D.D. dar şi altor persoane, constituie infracţiunile de cultivarea, oferirea şi punerea în vânzare fără drept de droguri de risc, fapte prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea 143 /2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv deţinere de droguri de risc fără drept, pentru consum propriu, faptă prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

2. Faptele inculpatului D.F.Ş., care în cursul anului 2012 şi începutul anului 2013 a cumpărat, în repetate rânduri, droguri de risc de la inculpaţii C.N. şi D.R., pe care le-a vândut inculpatului C.D. şi numiţilor M.C., C.C. dar şi altor persoane, precum şi deţinerea de droguri de risc fără drept, pentru consum propriu, constituie infracţiunile de vânzare, oferire de droguri de risc, fără drept, fapte. prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv infracţiunile de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, fapte prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33, lit. a) C. pen.

3. Faptele inculpatului D.R., care la începutul anului 2013 a adus din Spania marijuana, de a oferi şi vinde inculpatului D.F.Ş. marijuana pentru a fuma, precum şi de a deţine marijuana pentru consum propriu, constituie infracţiunile de introducere în ţară de droguri,de risc, fără drept, faptă prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, de oferire, vânzare de droguri de risc, fără drept, fapte prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum şi de deţinere şi consum de droguri de risc fără drept, faptă prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

4. Faptele inculpatului P.V., care în repetate rânduri a deţinut şi a consumat "iarbă" respectiv cannabis de la inculpatul C.N., constituie infracţiunea de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, fapte prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

5. Faptele inculpaţilor C.D., U.R., H.T.A. şi A.D.D., care la sfârşitul anului 2012 şi începutul anului 2013 au luat legătura cu inculpatul C.N. şi au cumpărat de la acesta marijuana cu preţul de 50 RON/gram, constituie infracţiunea de cumpărare, deţinere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, fapte prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

La individualizarea pedepselor instanţa a ţinut seama de criteriile stabilite de art. 72 C. pen., de dispoziţiile din partea generală a C. pen., de limitele de pedeapsă prevăzute de textele de încriminare prevăzute de Legea nr. 143/2000, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, în concret se vor reţine următoarele:

Inculpaţii C.N. şi D.F.Ş. au comis fapte grave de trafic de droguri de risc. Inculpatul C. a cultivat canabis iar din recolta obţinută a consumat o parte şi a vândut cealaltă parte la alte persoane tinere. La fel, inculpatul D. a cumpărat droguri de risc de la C.N. şi de la D.R., din care, o parte a înstrăinat-o altor tineri. A deţinut astfel de droguri şi pentru consum propriu.

Consecinţele unor astfel de fapte prezintă o gravitate semnificativă. În acest fel se creează premisa ca fenomenul de trafic şi consum de droguri să ia amploare. Se are în vedere că sunt tineri, nu au suferit anterior condamnări penale (inculpatul D. a fost cercetat pentru fapte penale şi are trei sancţiuni cu caracter administrativ) şi au manifestat sinceritate cu privire la faptele comise, astfel că urmează a se aplica pedepse constând în minimul special, reduse conform art. 320¹ C. proc. pen. sau apropiate de acestea.

În ce-l priveşte pe inculpatul C., acestuia i s-a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata de 2 ani alături de pedeapsa care se va aplica pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În ce-l priveşte pe inculpatul D. s-a făcut aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 - text de lege menţionat în rechizitoriu.

Împotriva acestei soluţii au declarat apel Parchetul de lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Alba Iulia şi inculpaţii C.N., D.F.Ş. şi D.R.

În dezvoltarea motivelor de apel Parchetul de lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - ST Alba Iulia a solicitat desfiinţarea hotărârii şi, în rejudecare:

- aplicarea dispoziţiilor art. 86⁵ rap. la art. 85 C. pen. în privinţa inculpatului D.F.Ş. S-a arătat că instanţa de fond trebuia să aplice dispoziţiile art. 86⁵ rap. la art. 85 C. pen. având în vedere hotărârea de condamnare a inculpatului la pedeapsa de 4 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 3 67/2012 pronunţată de Tribunalul Alba

- înlăturarea pedepselor complementare faţă de inculpatul D.F.Ş. Recurentul a invocat faptul că în mod nelegal au fost aplicate inculpatului pedepse complementare în condiţiile în care pedeapsa principală a aplicată inculpatului este mai mică de 2 ani.

- Măturarea aplicării dispoziţiilor art. 5 şi 7 din Legea nr. 76/2008 în privinţa inculpaţilor P.V., U.R., H.T.A., C.D. şi A.D.D. S-a arătat că inculpaţii sus-menţionaţi au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 143/2000, infracţiune care nu se află în anexa Legii nr. 76/2008.

- majorarea pedepselor aplicate tuturor inculpaţilor având în vedere gravitatea deosebită a activităţii infracţionale.

Inculpatul D.R. a solicitat desfiinţarea sentinţei atacate şi în rejudecare:

- în principal, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Inculpatul a susţinut că în situaţia introducerii de droguri în ţară pentru consum propriu fapta se încadrează în dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 143/2000 care absoarbe în conţinutul său şi trecerea drogurilor peste frontieră

- în subsidiar, reindividualizarea pedepsei aplicate prin reducerea cuantumului acesteia şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. sau 86¹ C. pen.

Inculpaţii D.F.Ş. şi C.N. au solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul reducerii cuantumului acesteia, şi aplicării dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

Deliberând asupra apelurilor, prin prisma motivelor, invocate şi din oficiu, în limitele prev. de art. 371 C. proc. pen. instanţa de apel a reţinut următoarele:

Instanţa de fond a stabilit în temeiul probaţiunii administrate în faza de urmărire penală o stare de fapt corectă căreia i-a dat o încadrare juridică legală.

Astfel din probele administrate a rezultat că:

Inculpatului C.N., la începutul anului 2012 a plantat seminţe şi a cules prin luna octombrie 2012 circa 100 grame masă vegetală - cannabis şi din care, o parte a folosit-o pentru consum propriu, iar o parte a vândut-o inculpaţilor D.F.Ş., P.V., H.T.A., C.D., U.R., A.D.D. dar şi altor persoane, faptă care constituie infracţiunile de: cultivarea, oferirea şi punerea în vânzare fără drept de droguri de risc, fapte prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv deţinere de droguri de risc fără drept, pentru consum propriu, faptă prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Inculpatului D.F.Ş., în cursul anului 2012 şi începutul anului 2013 a cumpărat, în repetate rânduri, droguri de risc de la inculpaţii C.N. şi D.R., pe care le-a vândut inculpatului C.D. şi numiţilor M.C., C.C. dar şi altor persoane, precum şi a deţinut droguri de risc fără drept, pentru consum propriu, fapte care constituie infracţiunile de vânzare, oferire de droguri de risc, fără drept, fapte prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv infracţiunile de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, fapte prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art 33 lit. a) C. pen.

Inculpatul D.R., la începutul anului 2013 a adus din Spania marijuana, a oferit şi vândut inculpatului D.F.Ş. marijuana pentru a fuma, precum şi a deţinut marijuana pentru consum propriu, fapte care constituie infracţiunile de introducere în ţară de droguri de risc, fără drept, faptă prev de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, de oferire, vânzare de droguri de risc, fără drept, fapte prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum şi de deţinere şi consum de droguri de risc fără drept, faptă prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Inculpatul P.V., în repetate rânduri a deţinut şi a consumat "iarbă" respectiv cannabis de la inculpatul C.N., fapt care constituie infracţiunea de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, fapte prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Inculpaţii C.D., U.R., H.T.A. şi A.D.D., la sfârşitul anului 2012 şi începutul anului 2013 au luat legătura cu inculpatul C.N. şi au cumpărat de la acesta marijuana cu preţul de 50 RON/gram, fapte care constituie infracţiunea de cumpărare, deţinere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, fapte prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

De altfel inculpaţii au recunoscut în întregime acuzaţiile aduse în procedura prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen.

În privinţa criticilor formulate instanţa de apel a reţinut următoarele:

Sunt întemeiate în parte motivele de apel formulate de Parchetul de lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT- ST Alba Iulia după cum urmează:

1. În mod greşit instanţa de fond a dispus aplicarea unei pedepse complementare inculpatului D.F.Ş., cu încălcarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. potrivit cărora pedeapsa complementară se poate aplica doar dacă pedeapsa principală este de cel puţin 2 ani închisoare. În speţă pedeapsa principală aplicată inculpatului D.F.Ş. a fost de 1 an şi 6 luni închisoare astfel că în privinţa acestuia nu se puteau dispune pedepse complementare.

2. În mod eronat instanţa de fond a dispus prelevarea de probe biologice şi de la inculpaţii P.V., U.R., H.T.A., C.D. şi A.D.D., care au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 143/2000 în condiţiile în care în anexa Legii nr. 76/2008 nu este prevăzută această infracţiune.

Nu este întemeiat motivul de apel privind omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 86⁵ rap. la art. 85 C. pen. privind pe inculpatul D.F.Ş.

Prin Sentinţa penală 367/2012 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar 11000/107/2012, modificată prin Decizia penală 49/2013 a Curţii de Alba Iulia s-a dispus condamnarea inculpatului D.F.Ş. la pedeapsa închisorii de 4 luni cu suspendarea sub supraveghere a executării. Hotărârea a rămas definitivă la data de 25 iunie 2013 prin respingerea recursului declarat de inculpat.

În cauză la momentul pronunţării instanţei de fond, 08 aprilie 2013, Sentinţa nr. 367/2012 a Tribunalului Alba nu era definitivă astfel că instanţa de fond nu avea posibilitatea de a face aplicare dispoziţiilor art. 86⁵ C. pen.

Instanţa de apel a reţinut că până la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare nu se puteau reţine în sarcina unui acuzat săvârşirea nici unei infracţiuni, supuse unei judecăţi separate, astfel că nu pot fi aplicate dispoziţiile ce reglementează anularea ori revocarea suspendării executării pedepsei. După rămânerea definitivă a hotărârii aceste incidente pot fi soluţionate în procedura prevăzută de cap. III al C. pen. În speţă nu sunt incidente dispoziţiile Deciziei de recurs în interesul legii nr. 42/2008.

În ceea ce privesc criticile apelantului inculpat D.R. referitoare la încadrarea juridică a faptei de aducere în ţară de droguri de risc din Spania instanţa de apel a reţinut că şi acestea sunt nefondate, faptele inculpatului aşa cum au fost descrise întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 2, 3 şi 4 din Legea nr. 143/2000.

Acuzaţiile aduse inculpatului D.R. se referă la faptul că la începutul lunii ianuarie a anului 2013 a adus din Spania doi muguri de marijuana. Inculpatul a folosit acest drog pentru consum propriu şi a vândut inculpatului D.F.Ş. în 5 - 6 rânduri.

Interpretarea inculpatului în sensul că introducerea în ţară de droguri de risc pentru consum propriu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 4 deoarece latura obiectivă a infracţiunii prev. de art. 3 este absorbită în latura obiectivă a infracţiunii prev. de art. 4 din lege nu a fost primită sub motivarea că, norma de incriminare a introducerii în ţară de droguri de risc nu prevede în conţinutul său un scop determinat astfel că susţinerea inculpatului în sensul că scopul ar reprezenta un criteriu de încadrare juridică a faptei este neîntemeiată.

Infracţiunile reglementare la art. 3 şi 4 din lege au un conţinut distinct sub aspectul laturii obiective astfel că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinut în sarcina inculpatului.

În ceea ce privesc criticile referitoare la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor instanţa de recurs a reţinut că sunt nefondate toate apelurile declarate în cauză, din următoarele motive:

Instanţa de fond a avut în vedere la stabilirea pedepsei toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. analizând situaţia personală a fiecărui inculpat.

Instanţa de apel a reţinut că nu se impune majorarea pedepsi aplicate în privinţa niciunui inculpat acestea fiind corect individualizate şi apte să conducă la realizarea scopului preventiv şi educativ astfel cum este el reglementat de art. 52 C. pen.

Totodată nici motivele de apel vizând reducerea regimului sancţionator aplicat inculpaţilor C.N., D.R. şi D.F.Ş. nu au fost apreciate ca întemeiate, în condiţiile în care aceşti inculpaţi au săvârşit fapte grave care impun un tratament sancţionator sever, prin aplicarea unor pedepse cu executare efectivă. În raport de gravitatea faptelor săvârşite instanţa de apel a reţinut că în pofida conduitei bune a inculpaţilor pe parcursul derulării procedurilor judiciare nu se poate dispune aplicarea unor pedepse mai reduse şi cu suspendarea executării acestora.

Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. instanţa de apel a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi inculpatul D.F.Ş. împotriva Sentinţei penale nr. 98/2013 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar 1891/107/2013 şi a desfiinţat sentinţa atacată în parte numai în ceea ce priveşte:

- greşita aplicare a pedepselor complementare faţă de inculpatul D.F.Ş.

- greşita aplicare a dispoziţiilor art. 5 şi 7 din Legea nr. 76/2008 faţă de inculpaţii P.V., U.R., H.T.A., C.D. şi A.D.D. şi procedând la o nouă judecată în aceste limite.

A înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii, pe o durată de 1 an, a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II -a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului D.F.Ş.

A înlăturat dispoziţiile privind obligarea inculpaţilor P.V., U.R., H.T.A., C.D. şi A.D.D. de a se supune prelevării de probe biologice în temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 precum şi cele privind informarea asupra scopului prelevării.

În baza art. 88 C. pen. a computat din pedeapsa aplicată inculpaţilor C.N. şi D.F.Ş. perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu 07 februarie 2013 la zi.

În temeiul art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. instanţa de recurs a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii C.N. şi D.R.

Împotriva împotriva Deciziei penale nr. 145/A din 19 septembrie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în termenul legal, a declarat recurs inculpatul D.R.

Preparator, Înalta Curte constată că potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs, situaţie incidenţă în prezenta speţă.

Cu titlu prealabil Înalta Curte reaminteşte faptul că potrivit dispoziţiilor art. 385¹⁰ C. proc. pen., recursul trebuie să fie motivat, iar motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa, de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

În cazul în care nu sunt respectate condiţiile prevăzute în alin. (1) şi (2), instanţa ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3), se iau din oficiu.

Legiuitorul nu a avut în vedere vreo derogare cu privire la termenul de 5 zile, întrucât o astfel de situaţie ar fi fost menţionată expres în textul de lege, aşa încât orice interpretare care excede prevederilor legale menţionate nu poate fi luată în considerare de către instanţa de recurs.

În consecinţă, nerespectarea termenului de motivare a recursului prevăzut de art. 385¹⁰ C. proc. pen. atrage sancţiunea decăderii din exerciţiul dreptului pentru nerespectarea termenelor procedurale, reglementat în art. 185 C. proc. pen., cu consecinţa că instanţa de recurs nu poate lua în considerare decât cazurile de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu.

De asemenea se constată faptul că recursul vizează o decizie ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, astfel încât sunt avute în vedere cazurile de casare limitativ prevăzute în art 385⁹ C. proc. pen. prin această lege.

În prima parte a motivării vor fi avute în vedere motivele de recurs formulate inculpat în timp ce partea a doua va viza aplicarea legii penale mai favorabile având în vedere că până la judecarea definitivă a prezentei cauze, la data de 1 februarie 2014, au intrat în vigoare dispoziţiile Legii nr. 289/2009 privind Codul penal.

Inculpatul D.R. a depus motivele de recurs în data de 04 februarie 2014 în condiţiile în care primul termen stabilit pentru judecarea recursului a fost stabilit pentru data de 11 februarie 2014.

Inculpatul, invocând disp art 385⁹ pct 14 şi 17² C. proc. pen. anterior, precum şi dispoziţiile art. 5 C. pen., a solicitat, admiterea recursului, descontopirea pedepselor aplicate pentru cele trei infracţiuni reţinute prin actul de sesizare, repunerea în individualitatea lor urmând a fi aplicată legea penală mai favorabilă în cazul fiecărei infracţiuni sub aspectul reducerii limitelor de pedeapsă conform dispoziţiilor art. 81 din Legea nr. 187/2012 în vigoare din data de 01 februarie 2014, care modifică dispoziţiile art. 2, 3 şi 4 din Legea nr. 143/2000.

S-a solicitat ca instant de recurs să dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în temeiul dispoziţiilor art. 91 alin. 1 şi următoarele C. pen., lege penală mai favorabilă sub aspectul termenului de încercare.

În data de 5 februarie 2014 inculpatul prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu a depus un memoriu vizând noi motive de recurs întemeiate pe prevederile art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior solicitând instanţei de recurs să constate aplicarea greşită a legii sub aspectul încadrării juridice.

Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. 1 din aceeaşi lege.

Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, ce se vor cenzura prin prisma dispoziţiilor art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, dar şi din oficiu, conform alin. (3) al aceluiaşi articol invocat anterior, Înalta Curte apreciază că recursul inculpatului este întemeiat, în parte, urmând a fi admis.

În primul rând, Înalta Curte constată că recursul a fost motivat cu respectarea termenului de cinci zile prevăzut de art. 385¹⁰ alin. (2) din C. proc. pen. anterior.

I. Înalta Curte apreciează că aspectul invocat de inculpat referitor la schimbarea încadrării juridice a faptei, poate fi analizat în principiu prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Trebuie reamintit că instanţa de recurs, în limitele investirii potrivit art. 3.85⁹ C. proc. pen., nu este abilitată să reanalizeze situaţia de fapt, ci, pe baza situaţiei de fapt stabilită de instanţa de fond şi de apel, urmează să verifice legalitatea hotărârilor din perspectiva procedurii desfăşurată la prima instanţă, şi în apel.

Referitor la greşita încadrare juridică a faptei, instanţa de recurs va analiza critica formulată, în raport, de împrejurarea că ceea se tinde a fi modificat nu.este situaţia de fapt reţinută în speţă, ci norma de incriminare aplicabilă.

În condiţiile în care acuzaţiile aduse inculpatului D.R., se referă la faptul că la începutul lunii ianuarie a anului 2013 a adus din Spania doi muguri de marijuana, a folosit acest drog pentru consum propriu şi a vândut inculpatului D.F.Ş., Înalta Curte constată că, criticile referitoare la încadrarea juridică a faptei de. aducere în ţară de droguri de risc din Spania, sunt nefondate, faptele inculpatului aşa cum au fost descrise întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 2, 3 şi 4 din Legea nr. 143/2000.

II. Aplicarea legii penale mai favorabile.

Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte apreciază că beneficiul legii mai blânde poate fi invocat şi, implicit, analizat, şi din oficiu, în orice stare a procesului, inclusiv, direct, şi în. faţa instanţei de recurs, fiind vorba de un motiv de ordine publică. Situaţia particulară a speţei constând în intervenirea unei legi penale mai favorabile inculpatului în cursul soluţionării căii de atac a recursului nu poate conduce la o altă concluzie decât cea prevăzută expres în art 5 alin. (1) C. pen. şi art. 15 alin. (2) din Constituţia României. În consecinţă, în caz de situaţie tranzitorie, legal şi constituţional, raportul juridic de drept penal va fi soluţionat în raport de legea penală mai favorabilă, care va fi stabilită în funcţie de instituţiile penale incidente.

În ceea ce priveşte modalitatea de aplicare a legii penale mai favorabile, Înalta Curte apreciază că întreaga construcţie a C. pen. s-a realizat pe principiul aplicării legii penale mai favorabile pe instituţii autonome.

Potrivit art. 5 alin. (1) C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Sintagma la care face referire art. 5 C. pen. trebuie înţeleasă în sensul de normă de drept penal. Noţiunea de lege penală nu priveşte indisolubil un întreg act normativ care aduce atât modificări ale limitelor de pedeapsă pentru o anumită infracţiune, dar şi modificări ale unor instituţii precum concursul de infracţiuni, recidiva, măsuri de individualizare ale executării pedepsei etc. Aşadar unitatea la care se face raportarea priveşte dispoziţia penală şi nu întreaga lege în cuprinsul căreia se găseşte acea dispoziţie penală.

Conform art. 173 C. pen., prin lege penală se înţelege orice dispoziţie cu caracter penal cuprinsă în legi organice, ordonanţe de urgenţă sau alte acte normative care la data adoptării lor aveau putere de lege.

Având în vedere dispoziţiile art. 173 C. pen., Înalta Curte constată că aplicarea legii mai favorabile în condiţiile art. 5 C. pen. se face prin aplicarea normelor cu caracter penal din cuprinsul mai.multor legi penale succesive, dacă este vorba de dispoziţii care reglementează instituţii penale care se pot aplica în mod independent (autonom).

Concepţia legiuitorului cu privire la aplicarea legii penale în funcţie de instituţiile juridice autonome rezultă şi din conţinutul art. 10 din Legea nr. 187/2002 pentru punerea în aplicare a C. pen. conform căruia tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracţiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă. Din acest text rezultă fără echivoc faptul că, în opinia legiuitorului, în caz de succesiune de legi incidente în materia pluralităţii de infracţiuni, mai întâi se stabilesc pedepsele pentru fiecare infracţiune aplicându-se legea mai favorabilă în cazul fiecăreia dintre ele şi abia apoi, pornind de la pedepsele astfel stabilite, se pune problema aplicării tratamentului prevăzut pentru pluralitate.

Prin urmare, legea penală în sensul art. 5 C. pen. trebuie înţeleasă ca o dispoziţie cu caracter penal şi nu ca o lege în sensul de act normativ în ansamblul său.

În plus, Înalta Curte apreciază că legea penală mai favorabilă nu se aplică în abstract, ci în concret, ţinând cont de toate împrejurările cauzei, doar în acest mod putându-se respecta principiul constituţional enunţat anterior. De asemenea, doar identificând legea penală mai favorabilă pentru fiecare instituţie autonomă, în parte, efectul acesteia devine previzibil, fiind respectat dreptul la un proces echitabil şi principiul legalităţii infracţiunilor şi pedepselor, consacrate în art. 21 alin. (3) şi art. 23 alin. (12) din Constituţia României, respectiv art. 6 parag. 1 şi art. 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Adoptarea soluţiei contrare - aplicarea globală a legii penale mai favorabile - poate conduce nu numai la încălcarea principiului aplicării retroactive a legii penale mai favorabile, ci şi la încălcarea principiului legalităţii pedepselor.

În concluzie, Înalta Curte apreciază că singurul mecanism de evaluare şi aplicare a legii penale mai favorabile constă în identificarea şi aplicarea distinctă a fiecărei instituţii autonome incidente în speţă. Aplicarea regulii mitior lex trebuie să se facă în funcţie de instituţiile, penale autonome, iar nu global. Procedând în acest mod, nu se creează o lex tertia, interdicţia fiind limitată la aplicarea concurentă a unor dispoziţii din legi diferite cu privire la aceeaşi instituţie.

La data de 1 februarie 2014, au intrat în vigoare dispoziţiile Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

Legea nr. 187/2012 de aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., la art. 81 prevede inclusiv modificarea limitelor pentru infracţiunile de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1), (3) din Legea nr. 143/2000, infracţiuni pentru care a fost condamnat inculpatul D.R.

Astfel noile limite pentru trafic de droguri prev. de art 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 sunt închisoarea de la 2 la 7 ani spre deosebire de legea veche în care limitele erau de la 3 la 15 de ani închisoare, inculpatul fiind condamnat pentru această infracţiune la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare, cu reţinerea circumstanţelor prev de art. 74 alin. 1 lit. a) C. pen. anterior.

Limitele pentru infracţiunea de introducere în ţară a unor droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1), din Legea nr. 143/2000 sunt închisoarea de la 3 la 10 ani spre deosebire de legea veche în care limitele erau de la 10 la 20 de ani închisoare, inculpatul fiind condamnat pentru această infracţiune la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni cu reţinerea circumstanţelor prev de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior.

Pentru infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1), din Legea nr. 143/2000 sunt închisoarea de la 6 luni la 2 ani spre deosebire de legea veche în care limitele erau de la 3 luni la 2 de ani închisoare, inculpatul fiind condamnat pentru această infracţiune la pedeapsa 2 luni închisoare, cu reţinerea circumstanţelor prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior.

Înalta Curte constată că circumstanţele prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, nu mai au corespondent în dispoziţiile din noul C. pen. prev. în art. 75 privind circumstanţele atenuante, dar cu toate acestea instanţa de recurs le va reţine în favoarea inculpatului, chiar şi în situaţia în care constată că legea penală nouă e mai favorabilă inculpatului, fiind vorba despre un drept câştigat.

Constatând existenţa concursului de infracţiuni, Înalta Curte va face aplicarea legii penale mai favorabile în două etape: într-o primă etapă, stabilind pedeapsa pentru fiecare infracţiune concurentă, în baza principiului legii penale mai favorabile şi, într-o a două etapă, aplicând pedeapsa pentru concurs, în baza aceluiaşi principiu.

Aplicarea legii penale mai favorabile în doi timpi este justificată de caracterul autonom al concursului de infracţiuni, aşa încât aplicarea pedepsei rezultante este o operaţiune autonomă în raport de stabilirea pedepselor pentru fiecare infracţiune concurentă.

Procedând în acest mod Înalta Curte constată că nu poate modifica modalitatea de executare a pedepsei, aşa cum a solicitat inculpatul în motivele de recurs.

În aceste condiţii, instanţa de recurs urmează a face aplicarea art. 5 C. pen., procedându-se la aplicarea "în concret" a legii penale mai favorabile, după cum urmează:

- va stabili pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 Noul C. pen. şi art. 320 C. proc. pen. (anterior);

- va stabili pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. (anterior);

- va stabili pedeapsa de 2 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. (anterior).

În temeiul art. 33 şi art. 34 C. pen. (anterior) va contopi pedepsele stabilite şi va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, care se va executa în regim de detenţie.

Va înlătura aplicarea pedepsei accesorii şi va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Pentru considerentele de mai sus, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. anterior, va admite recursul inculpatului D.R.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. anterior.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul D.R. împotriva Deciziei penale nr. 145/A din 19 septembrie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 98 din 08 aprilie 2013 a Tribunalului Alba, numai sub aspectul aplicării dispoziţiilor art. 5 din Noul C. pen.:

- stabileşte pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 Noul C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. (anterior);

- stabileşte pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. (anterior);

- stabileşte pedeapsa de 2 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. (anterior).

În temeiul art. 33 şi art. 34 C. pen. (anterior) contopeşte pedepsele stabilite şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, care se va executa în regim de detenţie.

Înlătură aplicarea pedepsei accesorii.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 februarie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 540/2014. Penal. Contestaţie privind...		ICCJ. Decizia nr. 507/2014. Penal. Luare de mită (art. 254... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 507/2014. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 531/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 533/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 540/2014. Penal. Contestaţie privind măsurile preventive luate în cadrul judecăţii în fond (art.206 NCPP). Contestaţie(NCPP) ICCJ. Decizia nr. 597/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Luare de mită (art. 254 C.p.), dare de mită (art. 255 C.p.). Recurs