ICCJ. Decizia nr. 533/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 533/2014
Dosar nr. 19565/95/2012
Şedinţa publică din 13 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 56 din 20 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 19565/95/2012, a fost admisă cererea de judecare a cauzei conform procedurii speciale prevăzute de art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41-art. 42 C. pen. şi cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata J.S., cetăţean român, studii medii, divorţată, administrator SC E. SRL Târgu-Jiu, cu antecedente penale, la 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi lit. c) (funcţia de administrator firmă) C. pen.
În baza art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41-art. 42 C. pen. şi cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnă inculpata la 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi lit. c) (funcţia de administrator firmă) C. pen.
În baza art. 33, art. 34 C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei J.S. în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare ce urmează a fi executată alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi lit. c) (funcţia de administrator firmă) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatei J.S. pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen. respectiv pe o durată de 4 ani.
S-au pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 83 C. pen.
S-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi lit. c) (funcţia de administrator firmă) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea acestei pedepse accesorii.
În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41-art. 42 C. pen. şi cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B.D., cetăţean român, studii superioare, divorţat, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupaţie, fără antecedente penale, la 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi lit. c) (funcţia de administrator firmă) C. pen.
În baza art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41-art. 42 C. pen. şi cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi lit. c) (funcţia de administrator firmă) C. pen.
În baza art. 33, art. 34 C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului B.D. în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare ce urmează a fi executată alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi lit. c) (funcţia de administrator firmă) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatului B.D. pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen. respectiv pe o durată de 4 ani.
S-a pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen.
S-a constatat că inculpatul B.D. a fost reţinut în baza ordonanţei Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj pe timp de 24 de ore.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi lit. c) (funcţia de administrator firmă) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea acestei pedepse accesorii.
S-a dispus anularea actelor false.
Au fost obligaţi inculpaţii J.S. şi B.D. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL Târgu-Jiu, la plata către Statul Român, A.N.A.F. Bucureşti, D.G.F.P. Gorj, a sumei de 53.752,89 RON reprezentând despăgubiri civile cu penalităţile şi dobânzile aferente până la achitarea integrală a debitului.
A fost menţinut sechestrul asigurător instituit prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj din 21 septembrie 2012 asupra clădirii casă de locuit situată în municipiul Târgu-Jiu, judeţul Gorj în suprafaţă de 98,26 mp cu o valoare de impozitare de 108.072 RON.
Au fost obligaţi inculpaţii în baza art. 191 C. proc. pen. la câte 2.100 RON fiecare cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj nr. 639/P/2011 din 17 decembrie 2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor J.S. şi B.D. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33-art. 34 C. pen. Din coroborarea probelor administrate a rezultat următoarea situaţie de fapt:
Inculpata J.S. are calitatea de asociat şi administrator al SC E. SRL societate ce are ca principal obiect de activitate „comerţul cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse nealimentare” şi a desfăşurat activitate în perioada 2010-2011 prin punctul de lucru „Pizzeria T.” situată în Târgu-Jiu.
Inculpatul B.D. are calitatea de asociat în cadrul SC E. SRL, însă în fapt s-a ocupat împreună cu învinuita J.S. de administrarea societăţii şi de coordonarea activităţii pizzeriei, având încheiat şi contract de muncă pentru funcţia de manager începând cu data de 2 noiembrie 2010.
Învinuita C.A. a fost angajată în cadrul SC E. SRL în perioadele 24 februarie 2010-19 mai 2010 şi 11 ianuarie 2011-7 februarie 2012 desfăşurându-şi activitatea ca lucrător gestionar la Pizzeria T., iar ulterior aceasta a continuat să lucreze la pizzerie, activitatea punctului de lucru fiind preluată de SC S. SRL administrată de învinuitul B.D. Învinuita C.A. era percepută de ceilalţi angajaţi ai pizzeriei ca fiind persoana de încredere a învinuiţilor J.S. şi B.D., această ocupându-se de coordonarea activităţii pizzeriei în lipsa patronilor.
În perioada 1 august 2011-8 august 2011 inspectori în cadrul D.G.F.P. Gorj au efectuat un control la SC E. SRL având ca obiect verificarea bazelor de impunere, a legalităţii şi conformităţii declaraţiilor fiscale, corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor de către contribuabil pentru perioada 1 ianuarie 2010-30 iunie 2011.
Inspecţia fiscală s-a efectuat ca urmare a constatărilor anterioare efectuate de organele fiscale care prin procesul-verbal din 13 iulie 2011 au stabilit că în perioada 1 ianuarie 2010-31 decembrie 2010 SC E. SRL nu înregistrase în evidenţa contabilă toate aprovizionările efectuate de la SC E. SRL. Urmare a acestui proces-verbal, SC E. SRL a solicitat şi furnizorilor SC P.C. SRL şi SC G.T.P. SA comunicarea situaţiilor livrărilor efectuate în perioada 1 ianuarie 2010-30 iunie 2011, care au fost puse la dispoziţie organelor fiscale.
În urma inspecţiei fiscale s-a stabilit că SC E. SRL în perioada 1 ianuarie 2010-30 iunie 2011 nu a înregistrat în totalitate facturile fiscale de aprovizionare cu mărfuri de la SC E.E. SA 112 facturi, SC P.C. SRL 112 facturi şi SC G.T.P. SA 166 facturi şi nici veniturile realizate din vânzarea acestora. Organele fiscale au stabilit că dacă SC E. SRL ar fi înregistrat şi declarat toate veniturile realizate, societatea ar fi depăşit plafonul până la care putea beneficia de regimul special de scutire de taxă pe valoare adăugată începând cu luna mai 2010, fapt pentru care în baza documentelor puse la dispoziţie organele fiscale au stabilit o taxă pe valoare adăugată de plată în sumă de 97.175 RON. Pe perioada supusă verificării societatea nu fusese înregistrată ca plătitoare de TVA.
În ceea ce priveşte impozitul pe profit, nu s-au stabilit obligaţii suplimentare, fiind diminuată pierderea fiscală.
Ulterior intrării în posesie a facturilor de la cei trei furnizori care nu erau înregistrate în evidenţa contabilă, inculpata J.S. i-a solicitat contabilului V.O.A. să înregistreze în evidenţa contabilă respectiv în balanţa de verificare din luna iulie 2012 atât intrarea cât şi scăderea din gestiune a mărfurilor cu suma de 296.310,36 RON, fiind înregistrat atât venitul realizat cât şi costul mărfurilor. Implicit prin această înregistrare inculpata a recunoscut că marfa achiziţionată fusese vândută.
În luna august 2011 toate operaţiunile contabile efectuate în luna iulie au fost anulate, iar diferenţele de mărfuri neînregistrate şi constatate conform procesului verbal de control au fost înregistrate într-un cont analitic distinct 371C „Mărfuri control” în sumă de 426.329,83. Aceste operaţiuni au fost efectuate de noua contabilă G.B.
Cu ocazia înregistrări acestui stoc de marfă (ce reprezenta diferenţele de mărfuri constatate de organele de control ca nefiind înregistrate în perioada supusă controlului) nu s-a efectuat un inventar faptic al mărfurilor care să constate existenţa faptică a mărfurilor.
Prin anularea înregistrărilor aferente lunii iulie şi înregistrarea mărfurilor pe stoc s-a urmărit stabilirea unei situaţii nereale respectiv aceea că mărfurile ce le achiziţionase societatea anterior de la cei trei furnizori şi care nu fuseseră înregistrate la momentul operaţiunii, se găseau pe stoc şi nu fuseseră vândute.
Fiind audiată în prezenţa apărătorului ales avocat B.L., inculpata J.S. a declarat la data de 7 iunie 2012 că ulterior efectuării verificării de organele fiscale nu s-au efectuat inventare şi că o parte din marfa constatată de organele fiscale ca nefiind înregistrată a fost vândută.
Inculpata nu a pus la dispoziţie organelor de urmărire penală liste de inventariere din care să rezulte că marfa este pe stoc.
Ulterior la o perioadă relativ scurtă de timp în timpul efectuării expertizei fiscale (în luna iulie 2012) inculpaţii J.S. şi B.D. au prezentat expertului documente nereale respectiv liste de inventariere a mărfurilor având ca dată a întocmirii 31 decembrie 2011 şi procesul-verbal de inventariere aferent precum şi liste de inventariere a mărfurilor degradate având ca date 31 ianuarie 2012 şi 28 februarie 2012 şi procese-verbale aferente în care s-au consemnat date nereale privind existenţa mărfurilor pe stoc şi ulterior degradarea acestora. Scopul întocmirii acestora a fost de a disimula realitatea cu privire Ia mărfurile achiziţionate de la cele trei firme care au fost vândute.
Astfel conform acestor documente a rezultat că la data de 31 decembrie 2011 au fost inventariate mărfuri în valoare de 518.840,22 RON, la data de 31 ianuarie 2012 s-au degradat mărfuri în valoare de 132.094,50 RON, iar la data de 28 februarie 2012 s-au degradat mărfuri în valoare de 256.745,65 RON. Din conţinutul listei de inventariere reiese că la data de 31 decembrie 2011 la pizzerie ar fi existat 28.800 sticle de C.C. (1.200 lăzi), 12.960 sticle B.H. (540 lăzi), 8.720 sticle B.C. (în jur de 363 lăzi), 6.700 sticle B.G.B., (în jur de 279 lăzi), 2500 sticle B.S. (în jur de 104 lăzi), 4.500 sticle F. (în jur de 187 lăzi), 3456 sticle S. (144 lăzi) precum şi alte băuturi şi alimente care ulterior s-au degradat.
Fiind audiaţi, inculpata J.S. la data de 3 octombrie 2012 şi inculpatul B.D. la data de 24 septembrie 2012 au declarat în prezenţa apărătorului ales că au efectuat inventarele la datele de 31 decembrie 2011, 31 ianuarie 2012 şi 28 februarie 2012 împreună cu angajata C.A., iar inculpatul B.D. a întocmit listele de inventariere după care acestea au fost semnate de către ei şi învinuita C.A.
Cu privire la mărfurile care ulterior s-au degradat au precizat că au fost depozitate în curtea exterioară şi datorită îngheţului s-au spart, cioburile fiind aruncate de B.D. şi C.A., aspect ce nu este real.
Astfel din raportul de expertiză criminalistică grafică din 19 septembrie 2012 a rezultat că semnăturile de pe procesele-verbale de inventariere şi listele de inventariere din 31 decembrie 2012, 31 ianuarie 2012 şi 28 februarie 2012 nu aparţin lui C.A., acestea fiind executate de J.S. Luând Ia cunoştinţă de raportul de expertiză învinuita J.S. a revenit asupra declaraţiei precizând că a avut acordul învinuitei C.A. să semneze în locul ei lucru negat de către aceasta şi totodată se observă că învinuita J.S. a încercat să imite o semnătură şi nu a executat semnătura ei.
Pentru a ascunde realitatea cu privire la activitatea listelor de inventariere şi a inventarelor şi pentru a îngreuna aflarea adevărului inculpaţii B.D. şi J.S. au determinat-o pe angajata C.A. să declare aspecte nereale organelor de poliţie în scopul de a-i favoriza. Astfel fiind audiată în calitate de martor la data de 12 septembrie 2012 C.A. a declarat că a participat la efectuarea inventarelor, şi a semnat listele şi procesele-verbale de inventariere.
La data de 5 octombrie 2012 învinuita şi-a retras declaraţia de martor precizând că nu s-au efectuat aceste inventare, nu a semnat listele de inventariere, nu au existat stocurile respective de mărfuri şi nici mărfurile degradate consemnate în liste. Aceasta a luat la cunoştinţă de aceste documente în data de 11 septembrie 2012 cu o zi înainte de a se prezenta la organele de poliţie când l-a solicitarea învinuitei J.S. s-a întâlnit, cu B.D., cu martora G.B. şi soţul acesteia, întâlnire la care învinuiţii J.S. şi B.D. i-au spus ce să declare organelor de poliţie.
Susţinerile învinuitei C.A. s-au coroborat cu conţinutul convorbirilor interceptate şi înregistrate în baza ordonanţei provizorii din 11 septembrie 2012, confirmată şi prelungită prin încheierea 14 septembrie 2012 a Tribunalului Gorj.
Faptul că nu au existat mărfurile menţionate în listele de inventariere şi nici degradările respective, precum şi că marfa a fost vândută a rezultat şi din declaraţiile martorilor: S.E.C., P.V.L., B.F., P.D.L., T.M.C. şi P.I.M., persoane care erau angajate la pizzerie ca ospătari, sau barmani, Ia datele menţionate în listele de inventariere şi care precizează că marfa se comanda la furnizori în condiţiile în care cea existentă pe stoc era terminată, fiind vândută, sau în curs de terminare, iar marfa livrată era depozitată doar în interiorul magaziei (o cameră) sau al pizzeriei, neexistând marfă depozitată în curte.
Din declaraţiile acestor persoane a rezultat modalitatea de achiziţie şi vânzare a mărfurilor în cadrul pizzeriei, respectiv marfa existentă era verificată şi numărată la zilnic dimineaţa de către barmanul care intra în tură, activitatea în cadrul unui interval de 24 de ore se derula în două schimburi.
Aceştia au declarat că din dispoziţia patronilor sumele obţinute din vânzarea mărfurilor erau fiscalizate prin casa de marcat într-un procent foarte mic (un sfert), restul încasărilor nefiscalizate fiind evidenţiate în nişte prenote tipărite la imprimanta conectată la dispozitivul tip touch screen prin activarea unei opţiuni „RON”. În dispozitivul tip touch screen fiecare ospătar avea o partiţie pe care o accesa, unde introducea comenzile luate de la clienţi şi sumele încasate în cele două modalităţi.
De asemenea martorii G.M.A. agent de vânzări la SC E. SRL, C.V. agent de vânzări la SC P.C. SRL şi B.D.C., agent de vânzări la SC G.T.P.D. SA, persoane care au reprezentat aceste firme în relaţiile comerciale cu SC E. SRL au declarat faptul că luau comenzi pentru a livra marfă la pizzerie la solicitarea patronilor sau a angajatei C.A., aceştia solicitând noi cantităţi de marfă precizând că nu mai au pe stoc marfa respectivă fiind vândută, sau era în curs de terminare.
Analizând probatoriul administrat a rezultat că în perioada 1 ianuarie 2010-30 iunie 2011 SC E. SRL a achiziţionat periodic marfă de la trei societăţi, marfă care a fost vândută prin intermediul pizzeriei, însă nu s-au înregistrat în totalitate facturile de achiziţie şi nici veniturile realizate din vânzarea acestor produse.
Ulterior în cadrul cercetărilor pentru a ascunde mărfurile vândute şi veniturile realizate şi neînregistrate inculpaţii J.S. şi B.D. au întocmit liste de inventariere în care au consemnat faptul că respectivele cantităţi de mărfuri existau pe stoc la data de 31 decembrie 2011, şi s-au degradat datorită îngheţului în lunile ianuarie şi februarie 2012.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize fiscale şi două suplimente de expertize.
S-a concluzionat că prin cumularea veniturilor înregistrate de societate cât şi a celor realizate şi neînregistrate (ca urmare a vânzărilor mărfurilor în baza facturilor neînregistrate) SC E. SRL ar fi depăşit plafonul prevăzut de C. fisc. astfel că începând cu 1 iulie 2010 până Ia 30 iunie 2011 societatea datorează la bugetul de stat TVA de 95.728,12 RON. Cuantumul taxei pe valoare adăugată a fost calculată de expert în condiţiile în care societatea nu a prezentat duplicatele facturilor emise de furnizori în situaţia în care factura originală nu se mai găseşte pentru a fi avută în vedere deducerea taxei pe valoare adăugată aferentă acestor facturi de achiziţie mărfuri.
Ulterior formulării obiecţiunilor la suplimentul raportului de expertiză învinuiţii au solicitat furnizorilor copii duplicat după facturile de achiziţie. În aceste condiţii se apreciază că societatea poate deduce TVA-ul în sumă de 41.975,23 RON prin decont de TVA, rezultând un prejudiciu de 53.752,89 RON. Starea de fapt expusă a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: sesizarea D.G.F.P. Gorj; procesul-verbal de constatare din 8 august 2011 al D.G.F.P. Gorj; raportul de expertiză fiscală şi suplimentele la raportul de expertiză; raportul de expertiză criminalistică grafoscopica; procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice; listele de inventariere şi procesele-verbale de inventariere în original; copii duplicat ale facturilor emise de SC E. SRL, SC P.C. SRL şi S.C. G.T.P.D S. A.; declaraţiile martorilor S.E.C., T.R.G., P.V.L., B.F., P.D.L., T.M.C. şi P.M., T.M., G.M.A., C.V., B.D.C., G.B. şi V.O.A.; declaraţia învinuitei C.A.; declaraţiile învinuiţilor J.S. şi B.D.
În cursul urmăririi penale Statul Român prin D.G.F.P. Gorj s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 105.610 RON.
În drept, faptele săvârşite de inculpaţii J.S. şi B.D., care în perioada 1 ianuarie 2010-30 iunie 2011, în calitate de administratori ai SC E. SRL Târgu-Jiu, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale nu au înregistrat în evidenţa contabilă facturile de achiziţii mărfuri de la SC E. SRL Târgu-Jiu, SC G.T.P.D. SRL Râmnicu-Vâlcea şi SC P.C. SRL Târgu-Jiu şi nici veniturile realizate din vânzarea acestor mărfuri, precum şi întocmirea de liste de inventariere a mărfurilor, liste cu mărfuri degradate şi procese-verbale aferente în datele de 31 decembrie 2011, 31 ianuarie 2012 şi 28 februarie 2012, în care au consemnat datele nereale privind existenţa mărfurilor pe stoc şi ulterior degradarea acestora, în scopul de a se sustrage de la plata către impozitul statului în sumă de 53.752,89 RON, s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de evaziune fiscală în formă continuată, faptă prevăzută şi pedepsită art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., texte de lege în baza cărora aceştia urmează să fie condamnaţi cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor tribunalul a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile părţii generale a C. pen., limitele de pedeapsă fixate în legea specială cu raportare la art. 3201 C. proc. pen. gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, circumstanţele personale cu referire la starea de sănătate a inculpatei J.S. şi aspectul că sunt părinţii unui copil cu vârstă de sub un an, împrejurarea că nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale [deşi în rechizitoriu greşit se reţine că inculpata J.S. are antecedente penale, amenda administrativă aplicată raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. neconstituind această premisă] şi au avut o atitudine sinceră în tot cursul cercetării judecătoreşti.
În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. combinat cu art. 998, art. 999, art. 1000 C. civ. a fos admisă acţiunea civilă în parte, în sensul obligării inculpaţilor J.S. şi B.D. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL Târgu-Jiu la plata către Statul Român, A.N.A.F. Bucureşti, D.G.F.P. Gorj, a sumei de 53.752,89 RON reprezentând despăgubiri civile cu penalităţile şi dobânzile aferente până Ia achitarea integrală a debitului.
S-a menţinut sechestrul asigurător instituit prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj din 21 septembrie 2012 asupra clădirii casă de locuit situată în municipiul Târgu-Jiu, în suprafaţă de 98,26 mp cu o valoare de impozitare de 108.072 RON.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, inculpaţii J.S., B.D. şi partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. pentru D.G.F.P. Gorj.
Parchetul a criticat sentinţa pentru nelegalitate întrucât:
- prima instanţă a aplicat un spor în urma contopirii pedepselor având în vedere şi gravitatea faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor;
- nu s-a dedus reţinerea de 24 ore pentru inculpatul B.D.;
- nu s-au individualizat actele false anulate şi;
- nu s-a dispus obligarea în solidar împreună cu partea responsabilă civilmente la cheltuieli judiciare statului.
Suplimentar, aşa cum rezultă şi din practicaua deciziei, s-a solicitat interzicerea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., nu limitativ la funcţia de administrator.
Inculpaţii, în condiţiile în care judecata a avut Ioc în cadrul procedurii simplificate, au solicitat la rândul lor, reţinerea de largi circumstanţe atenuante, cu consecinţa reducerii pedepselor, faţă de datele pozitive ce caracterizează persoana lor şi pericolul social al faptelor comise.
D.G.F.P. Gorj a solicitat majorarea despăgubirilor la suma de 105.610 RON, creanţe la bugetul consolidat al statului, potrivit actualei legislaţii fiscale, în concordanţă şi cu cererea iniţială de constituire de parte civilă.
Prin decizia penală nr. 221 din 10 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis, în parte, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, împotriva sentinţei penale nr. 56 din 20 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 19565/95/2012 şi au fost respinse, ca nefondate, apelurile inculpaţilor J.S., B.D. şi părţii civile Statul Român prin A.N.A.F. pentru D.G.F.P. Gorj.
A fost desfiinţată, în parte, sentinţa în sensul că interzice inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., şi-i obligă, alături de partea responsabilă civilmente, la cheltuieli judiciare statului, la câte 2.100 RON fiecare.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că probatoriul administrat relevă justeţea convingerii instanţei de fond cu privire la existenţa faptelor, respectiv că repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale inculpaţii, în calitate de administratori, nu au înregistrat în contabilitate facturile de achiziţii mărfuri, nici veniturile realizate dar au şi întocmit liste de inventariere în care au consemnat date nereale, privind mărfurile pe stoc şi degradarea acestora, pentru a se sustrage de la plata impozitului către stat.
Faptele acestora au fost corespunzător încadrate în drept, iar cu privire la pedepsele aplicate, se poate aprecia că acestea sunt legale şi temeinice care, atât ca durată cât şi ca modalitate de executare, corespund gradului de pericol social concret al faptelor săvârşite cât şi datelor ce caracterizează persoana inculpaţilor, neimpunându-se, ca atare, nici atenuarea regimului sancţionator, prin reţinerea de circumstanţe atenuante personale, dar nici sancţionarea concursului de infracţiuni prin aplicarea unui spor.
Instanţa de apel a apreciat că buna comportare a inculpaţilor, lipsa antecedentelor penale, recunoaşterea faptelor şi regretul manifestat, nu justifică în raport cu pericolul social concret bine evidenţiat în cauză, recunoaşterea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpaţilor cu consecinţa reducerii pedepselor în continuare.
A fost apreciat ca întemeiat apelul parchetului privind obligarea solidară a inculpaţilor cu partea responsabilă civilmente la cheltuieli judiciare statului, având în vedere dispoziţiile art. 191 alin. (3) C. proc. pen., care obligă la o asemenea rezolvare în condiţiile în care cei doi inculpaţi au fost obligaţi la despăgubiri către A.N.A.F., iar din dispozitivul sentinţei atacate, a rezultat doar o obligare individuală în acest sens, respectiv la câte 2.100 RON fiecare.
Faţă de dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 241/2005, privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, în sensul că nu pot fi fondatori,administratori, directori sau reprezentanţi legali ai societăţii reglementate de Legea nr. 31/1990, iar dacă au fost alese sunt decăzuţi din drepturi, persoanele care au fost condamnate, au fost interzise inculpaţilor toate drepturile prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., nu numai pe cele care vizează calitatea de administrator de firmă.
A fost apreciat ca nefondat este şi apelul părţii civile, faţă de concluziile expertizei fiscale şi celor două suplimente de expertiză întocmite în cauză, ce opinează pentru un prejudiciu de 53.752 RON, aşa cum de altfel a statuat, pe latură civilă şi Tribunalul Gorj, ca despăgubiri civile, cu penalităţi şi dobânzi aferente.
Împotriva acestei decizii, partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Gorj a declarat recurs.
Examinând recursul declarat de partea civilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este tardiv introdus.
Formularea cererilor de recurs se poate face numai în cadrul termenului expres prevăzut de lege şi doar, în mod excepţional, peste aceste limite, dacă există motive legale ce au împiedicat exercitarea în termen a dreptului de a ataca o hotărâre.
Potrivit art. 3853 alin. (1) C. proc. pen. termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel.
Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 363 alin. (3) C. proc. pen., aplicabile potrivit art. 3853 alin. (2) din acelaşi cod, pentru partea care a fost prezentă Ia dezbateri sau la pronunţare, termenul curge de la pronunţare, iar pentru părţile care au lipsit atât de la dezbateri, cât şi la pronunţare termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii.
Din actele dosarului rezultă că partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Gorj nu a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, pe data de 10 iunie 2013 (practicaua deciziei atacate), astfel că termenul de recurs de 10 zile prevăzut de art. 3853 alin. (1) C. proc. pen. a început să curgă de la comunicarea copiei de pe dispozitivul deciziei atacate, respectiv 13 iunie 2013.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, deşi recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Gorj poartă data de 21 iunie 2013, pe plicul de la dosar recurs, aceasta nu reprezintă data depunerii la poştă întrucât plicul nu poartă o ştampilă a Poştei Române, astfel încât data declarării recursului va fi data înregistrării acestuia la Curtea de Apel Craiova, respectiv 26 iunie 2013.
Având în vedere că ultima zi de declarare a recursului este 24 iunie 2013, Înalta Curte constată că exercitarea căii de atac a recursului de către partea civilă s-a făcut cu depăşirea termenului de 10 zile în care putea fi declarat.
Termenul de recurs fiind peremptoriu sub aspectul exercitării dreptului de recurs, titularul acestuia putând să promoveze calea de atac doar în interiorul intervalului de timp prevăzut de lege, rezultă că nedeclararea recursului în acest termen conduce la respingerea lui ca tardiv introdus, subiectul îndrituit fiind decăzut din exerciţiul dreptului procesual respectiv.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu dspoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen. va respinge ca tardiv introdus, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Gorj împotriva deciziei penale nr. 221 din 10 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte civilă va fi obligată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţii inculpaţi J.S. şi B.D., în sumă de câte 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Gorj împotriva deciziei penale nr. 221 din 10 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind şi pe inculpaţii J.S. şi B.D.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţii inculpaţi J.S. şi B.D., în sumă de câte 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 13 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 597/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 540/2014. Penal. Contestaţie privind... → |
|---|
