ICCJ. Decizia nr. 507/2014. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
RO M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 507/2014
Dosar nr. 2477/110/2013
Şedinţa publică din 12 februarie 2014
Prin Sentinţa penală nr. 187 din 30 mai 2013, pronunţată în dosar nr. 2477/110/2013 al Tribunalului Bacău s-a dispus:
S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de procuror, din infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen. şi art. 3201 alin. (1) - (4) şi (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatului P.C., la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.
În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen.
În temeiul art. 81, 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare pe durata termenului de încercare de trei ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului f asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei accesorii.
În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus reţinerea (24 ore) din data 25 martie 2013.
În temeiul art. 109 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă, respectiv a plicului nr. I ce conţine; telefon mobil marca S., un card MicoSD, cartele O., CD-SJA. nr. 22/2013; DVD -SIA nr. 24/2013, CD-SJA nr. 25/2013, aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.
S-a constatat că suma de 300 RON ce a fost ridicată de la inculpat, a fost restituită, în temeiul art. 255 alin. (5) C. pen. rap. la art. 255 alin. (3) C. pen., martorului denunţător U.R.
S-a constatat că inculpatul a avut apărător ales.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă în care s-au inclus şi cheltuielile judiciare efectuate pe parcursul urmăririi penale.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a avut în vedere următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, nr. 270/P/2013, întocmit de procuror la data de 19 aprilie 2013, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului P.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., constând în aceea că în datele de 21 martie 2013 şi 22 martie 2013, inculpatul P.C., în calitate de angajat la firma S.C. E. S.R.L., cu ocazia unor verificări efectuate la firma S.C. P. S.R.L. Bacău, a pretins, în repetate rânduri, de la numita U.R. - administrator al S.C. P. S.R.L. Bacău - diferite sume de bani (iniţial suma de 400 de RON iar ulterior suma de 350 de RON) iar în data de 25 martie 2013 a pretins şi primit de la aceasta din urmă suma de 300 de RON cu scopul de a nu întocmi o notă de constatare cu privire la anumite nereguli pe care le-a constatat la sistemul de măsurare a consumului de energie electrică.
Având în vedere procedura specială de judecare a cauzei în cazul recunoaşterii vinovăţiei, inculpatului i-au fost aduse la cunoştinţă prevederile art. 3201 C. proc. pen., în sensul că are dreptul de a beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul în care va fi găsit vinovat, dacă recunoaşte în totalitate săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să aibă loc doar în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere.
Inculpatul, în declaraţia dată anterior începerii cercetării judecătoreşti, a recunoscut în totalitate săvârşirea infracţiunii reţinute în actul de sesizare şi a solicitat ca judecata să se facă doar în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, pe care a declarat că le cunoaşte, şi le însuşeşte şi nu a solicitat administrarea altor probe, fiind de acord cu despăgubirea părţii civile.
Având în vedere declaraţia inculpatului de recunoaştere în totalitate a, învinuirii aduse, a fost admisă cererea formulată de aceasta, privind judecarea cauzei conform procedurii speciale reglementată de art. 320 C. proc. pen., respectiv judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei", astfel că, în temeiul art. 320 alin. (2) C. proc. pen., nu au mai fost administrate celelalte probe din faza urmăririi penale.
Analizând probele administrate instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt.
Numita U.R. este administrator al firmei S.C. P. S.R.L. Bacău - Cabinet Veterinar, cu sediul în municipiul Bacău şi foloseşte acest spaţiul în baza unui contract de comodat încheiat cu S.C. S. S.R.L. Bacău.
În data de 21 martie 2013, în jurul orelor 12.00, inculpatul P.C., angajat în funcţia de electrician la S.C. E. S.R.L., s-a deplasat la sediul firmei S.C. P. S.R.L. Bacău pentru a efectua citirea şi verificarea contorului de măsurare a energiei electrice ocazie cu care a constatat anumite nereguli, respectiv că în tabloul electric anexat contorului de măsurare a energiei electrice era montată o siguranţă electrică falsă prin intermediul căreia se oprea contorul electronic şi astfel nu se măsura consumul de energie electrică.
Cu această ocazie inculpatul P.C. a efectuat cu telefonul mobil personal mai multe fotografii la tabloul electric şi la contorul electronic de măsurare a energiei electrice.
Pentru a nu întocmi nota de constatare cu privire la neregulile constatate şi pentru a nu sesiza Biroul de Investigare a Fraudelor din cadrul E., inculpatul P.C. i-a dat de înţeles numitei U.R. că "se poate rezolva altfel" şi i-a pretins acesteia, cu titlu de mită, o sumă de bani ("puneţi ceva aici") sau alte foloase însă aceasta din urmă i-a spus că nu are bani şi să vină a doua zi.
Numita U.R. l-a întrebat pe inculpatul P.C. ce sumă de bani trebuie să-i dea iar acesta i-a cerut iniţial suma de 100 de euro iar după mai multe discuţii a fost de acord să primească suma de 400 de RON.
În data de 22 martie 2013 inculpatul P.C. a revenit la sediul firmei S.C. P. S.R.L. Bacău pentru a primi suma de bani pretinsă anterior însă numita U.R. i-a spus că nu a reuşit să facă rost de bani şi să revină în data de 25 martie 2013.
În timpul discuţiilor, inculpatul P.C. i-a cerut din nou numitei U.R. o suma de bani ("Ia şi pune aici!") pentru a nu întocmi nota de constatare iar în urma negocierilor au stabilit să-i dea acestuia suma de 350 de RON în data de 25 martie 2013.
De asemenea, inculpatul P.C., pentru a fi mai convingător şi pentru a-i crea numitei U.R. o stare de temere, i-a arătat acesteia mai multe formulare intitulate "Notă de constatare", înseriate şi necompletate, spunându-i totodată că "altcineva de la E. nu are note de constatare, ai înţeles?" ... "deci eu puteam foarte bine să-ţi fac ieri notă de constatare".
În data de 25 martie 2013 numita U.R. a sesizat organele de urmărire penală cu privire la faptele săvârşite de inculpatul P.C. şi a prezentat două înregistrări audio efectuate cu telefonul mobil personal marca N. privind discuţiile pe care le-a purtat cu inculpatul P.C. în datele de 21 martie 2013 şi 22 martie 2013.
În data de 25 martie 2013, în urma denunţului formulat de numita U.R., a fost organizat o acţiune pentru prinderea în flagrant a numitului P.C.
În acest sens, s-a pus la dispoziţia numitei U.R. suma de 350 de M (formată din trei bancnote de 100 de RON cu seriile X, X1 şi X2 şi o bancnotă de 50 de RON cu seria X3) pentru a fi predată numitului P.C.
De asemenea, prin ordonanţa procurorului din data de 25 martie 2013, confirmată ulterior prin Încheierea nr. 1994/110/2013 din data de 27 martie 2013 a Tribunalului Bacău, a fost autorizată interceptarea şi înregistrarea audio în mediul ambiental a convorbirilor şi discuţiilor purtate de denunţătoarea U.R. cu pretinsul făptuitor P.C. precum şi cu alte persoane cu care aceasta ar putea intra în contact şi care au legătură cu cauza pentru o perioada de 48 de ore, începând cu data de 25 martie 2013, ora 11.00 până în data de 27 martie 2012, ora 11.00 inclusiv.
În data de 25 martie 2013, în jurul orelor 12.00, numitul P.C. s-a deplasat la sediul firmei S.C. P. S.R.L. Bacău, şi după ce a discutat cu numita U.R., i-a pretins acesteia suma de bani pretinsă anterior (350 de RON).
Numita U.R. a negociat din nou cu inculpatul P.C. iar în final i-a dat acestuia suma de 300 de RON, pe care a pus-o în interiorul unei mape.
După primirea sumei de bani, numitul P.C. a părăsit sediul firmei însă imediat a fost oprit de organele de urmărire penală. Cu ocazia percheziţiei corporale efectuate asupra numitului P.C., într-o mapă tip clipboard, a fost găsită suma de 300 de RON (formată din trei bancnote de 100 de RON cu seriile X, X1 şi X2 - sumă de bani care a fost pusă anterior la dispoziţia numitei U.R.) precum şi două mape de culoare roşu şi albastru, note de constatare necompletate, bunuri de mişcare, comenzi de lucru şi alte înscrisuri.
De asemenea, cu ocazia depistării în flagrant, asupra numitului P.C. a fost găsit un telefon mobil marca S., model X, (dual SIM) cu seria IMEI X, respectiv Z, în care este introdus un card MicroSD marca K., cu capacitatea de 2 gb, cu seria Y şi cartelele SIM O. cu seriile X şi Z, pentru următoarele numere de telefon: 0722.xxx.xxx şi 0740.xxx.xxx.
Cu ocazia percheziţiei informatice efectuate asupra cârdului de memorie marca MicroSD marca K., cu capacitatea de 2 gb, cu seria Y al telefonului marca S. model X au fost găsite 9 fişiere imagine reprezentând fotografii ale unor contoare de curent şi sigilii ale acestora, printre care, două fişiere imagine efectuate în data de 21 martie 2013, ora 14.09, respectiv fişierul "fotografie - 0042.jpg" ce reprezintă fotografia efectuată în data de 21 martie 2013, ora. 14 septembrie 04, privind imaginea tabloului cu siguranţele electrice din sediul firmei S.C. P. S.R.L. şi fişierul "fotografie - 0043.jpg" ce reprezintă fotografia efectuată în data de 21 martie 2013, ora 14 septembrie 04, privind imaginea contorului electronic din sediul firmei S.C. P. S.R.L.
Din analiza fotografiei nr. 0042 privind imaginea tabloului cu siguranţele electrice din sediul firmei S.C. P. S.R.L. se constată că a patra siguranţă (de la dreapta la stânga) din tabloul electric este conectată prin fire electrice la contorul electronic iar din analiza fotografiei 0043 se constată că afişajul contorului electronic este oprit, respectiv acesta nu înregistrează consumul de energie electrică.
Din declaraţiile inculpatului P.C. şi din actele dosarului rezultă că numitul P.C. este angajat în funcţia de electrician principal la S.C. E. S.R.L. Bucureşti, formaţiunea Măsura Bacău şi are ca atribuţii de serviciu, printre altele, verificarea şi controlul grupurilor de măsură a energiei electrice la consumatorii de pe raza municipiului Bacău.
Instanţa de fond a constatat că săvârşirea faptei de luare de mită de către inculpatul P.C. rezultă şi din procesele verbale de transcriere a convorbirilor în mediul ambiental purtate în datele de 21 martie 2013, 22 martie 2013, 25 martie 2013 între numita U.R. şi inculpatul P.C. În acest sens au fost considerate relevante următoarele convorbiri:
- în data de 21 martie 2013, numita U.R. şi inculpatul P.C. poartă următorul dialog:
U.R.: - Deci cum se poate rezolva?
P.C.: - Sunteţi sigură că nu aţi băgat nimic de înregistrat pe aicea?
U.R.: - Da" nu am băgat dom"le, n-am nimic de înregistrat la mine.
P.C.: - ... neinteligibil ...
U.R.: - îi dincolo pe masă.
P.C.: - Treaba-i complicată.
U.R.: - Da, foarte complicată. Adevăru" ăsta-i.
P.C.: - Complicată tare.
U.R.: - Hai spuneţi.
P.C.: - ... neinteligibil ...
U.R.: - îmi spuneţi?
P.C.: - Păi vă spun, da"...
U.R.: - Păi da, da"...
P.C.: - Ia spuneţi, o fost ceva făcut?
U.R.: - Nu.
P.C.: - Da" cine a făcut?
U.R.: - Da" nu o făcut nimeni.
P.C.: - Da, corect.
U.R.: - Păi da ... Deci eu când m-am mutat aşa era.
P.C.: - Prima dată aşa?
U.R.: - Da. Contractul în spaţiu de comodat.
P.C.: - Aţi ştiut de treaba asta?
U.R.: - Am văzut că ceva ...
P.C.: - Deci ştiaţi?
U.R.: - Da" n-am ştiut, pur şi simplu am umblat la ... că mi-am pus energie electrică şi aici şi acolo, doar mi-o făcut cineva instalaţia electrică.
P.C.: - Da.
U.R.: - Vă arăt telefonul, deci dacă vreţi să vă arăt telefonul, poftim, uite-l! Spuneţi!
P.C.: - Puneţi ceva aici!
U.R.: - Da" n-am acuma!
P.C.: - Păi atunci ce discutăm?
U.R.: - Spuneţi ce discutăm! Da" ce doar veniţi mâine, n-am bani la mine, că-s la bancă!
P.C.: - Da" nu ... neinteligibil ... bani!
U.R.: - Da" bun!
P.C.: - Poate eu vreau altceva!
U.R.: - Poate vreţi altceva! Spuneţi!
P.C.: - Deci nu?
U.R.: - Da, vă ascult!
P.C.: - Râde
- în data de 22 martie 2013 numita U.R. şi inculpatul P.C. poartă următorul dialog:
U.R.: - Mulţumesc. Haideţi oleacă încoace.
P.C.: - Ce mai ziceţi, ce mai faceţi?
U.R.: - Da" ce să fac, pe aicea. Ăă ..., deci eu am stat şi m-am gândit, n-am nicio siguranţă că sunteţi de la ... puneţi-mi o legitimaţie, daţi-mi ceva, o ...
P.C.: - Uite îţi dau legitimaţia,
U.R.: - Daţi-mi o legitimaţie.
P.C.: - Dacă nu ai încredere ... Uite actele aicea ... E. ...
U.R.: - Da, am văzut, da, astea le-am văzut şi ieri, da" n-am ... Nu erai cu geaca asta ...
P.C.: - Stai să-ţi mai arăt ceva. Altcineva de la E-ON nu are note de constatare, ai înţeles?
U.R.: - Am înţeles.
P.C.: - Note de constatare, uite ... în regim special.
U.R.: - Am înţeles.
P.C.: - Da?
U.R.: - Da.
P.C.: - Deci eu puteam foarte bine să-ţi fac ieri notă de constatare.
U.R.: - Notă de constatare, am înţeles.
P.C.: - Da?
U.R.: - Da.
P.C.: - Şi atât. Dacă vrei să-ţi dau şi legitimaţia, îţi dau şi legitimaţia.
U.R.: - Dă şi o legitimaţie, să fiu eu liniştită!
P.C.: - Bun? Deci eu puteam să fac, pot să fac ... neinteligibil ...
U.R.: - Deci eu cu P., eu cu P. am vorbit până acum, da? Da.
P.C.: - Da.
U.R.: - Deci eu cu P. am vorbit până acum, da? N-am vorbit cu matale, nu ştiu ce, nu ştiam ce, cum, cât ...
P.C.: - Deci asta-i treaba. Deci dacă eu vreau, vroiam să-ţi fac rău ieri, eu îţi făceam rău, şi de acum încolo pot să-ţi fac rău, tot ... n-ai să mori aşa!
U.R.: - Da" doar nu am făcut eu acolo nimic.
P.C.: - Tu te-ai încălzit toată iarna.
U.R.: - Da" m-am încălzit toată iarna!
P.C.: - ... neinteligibil ...
U.R.: - Deci eu cu P. am vorbit, cu el am vorbit până acuma ...
P.C.: - Ce ai vorbit tu cu P., treaba voastră ce aţi făcut!
U.R.: - Bine, ok, la ce sumă ne înţelegem?
P.C.: - Atât cât am zis! Ia şi pune banii aici!
U.R.: - Da" n-am acum!
P.C.: - Păi şi de ce m-ai chemat?
U.R.: - Păi da ... păi te-am chemat ca să ...
P.C.: - Ca să ce?
U.R.: - Vorbim, nu? Ai zis că se poate vorbi!
P.C.: - El. Şi se poate vorbi, păi asta-i! Pui aicea şi am plecat, asta-i, îmi văd de treaba mea.
U.R.: - Mai scade oleacă din preţ!
P.C.: - Hai las-o!
U.R.: - Hai, bre" da" n-am! Deci n-am ! De ce nu înţelegi?
P.C.: - Păi cât ai?
U.R.: - N-am, n-am!
P.C.: - Cât ai? Şi atunci cum vorbim, despre ce vorbim?
U.R.: - Păi tre" să mă împrumut şi nu am găsit aseară pe nimeni care să mă împrumute.
P.C.: - Ei ...Vorbim o treabă şi nu ne ţinem de cuvânt!
U.R.: -Da" nu ne ţinem de ... Nu-i vorba de cuvânt, bre", matale nu înţelegi că banii nu se găsesc pe toate drumurile?
P.C.: - Stai oleacă aşa.
U.R.: - Nici nu stau!
P.C.: - Deci când faci o treabă dintr-asta, trebuie să fii pregătită.
U.R.: - Bre" nu înţelegi matale ... matale nu înţelegi un lucru: eu nu am făcut nimica, da?
P.C.: - Băi cine o făcut ...
U.R.: - P. venea o dată pe lună, la 2 luni şi atât!
P.C.: - Aşa.
U.R.: - Şi eu cu ce să fiu eu pregătită, de unde să fiu pregătită?
P.C.: - Măi da" stai oleacă, da" voi nu plătiţi, mă, cum adică? Aicea nu se plăteşte ...
U.R.: - Cum nu plătesc, bre", cum nu plătesc facturile nu le plătesc?
P.C.: - Cică îmi arată mie facturi ... Vrei să-ţi văd telefoanele în calculator să vedem în urmă istoricul cât plăteşti pe lună?
U.R.: - Da, plătesc factură, plătesc factură.
P.C.: - Nu plăteşti la valoarea adevărată ...
U.R.: - Măi omule! Deci, deci ...
P.C.: - Discutăm prostii acuma noi.
U.R.: - Discutăm, discutăm ce trebuie să discutăm. Matale, zi-mi, mai scade oleacă din preţ, că n-am, înţelege-mă şi pe mine matale că nu am!
P.C.: - Băi îţi scad din preţ, dar dă-mi banul!
U.R.: -Da" zi-mi cât vrei şi-ţi dau uite luni îţi dau, promit, mă jur, pe ce vrei matale! Lasă-mă oleacă să fac rost de bani, de unde vrei să-ţi dau acum pe 21 a lunii, când nu sunt bani nici de unde? De ce nu mă înţelegi şi pe mine?
P.C.: - Băi ... neinteligibil ...
U.R.: -Da" ce vrei, ce atâta?
P.C.: - Da" cât vrei, zi? ... neinteligibil ...
U.R.: - Păi eu lui P. nu-i dădeam atâta ...
P.C.: - Da" cât îi dădeai tu lui P.?
U.R.: - Da" întreabă-l pe P.!
P.C.: - Da" cât? Da" pe ce perioadă îi dădeai?
U.R.: - întreabă-l pe P.! La 2 luni.
P.C.: - Cât îi dădeai la 2 luni?
U.R.: -Da" întreabă-l!
P.C.: - Da" de ce să-l întreb eu, păi să mă duc la el să-l întreb eu?
U.R.: -Păi tocmai, păi tocmai.
P.C.: - Păi vezi, hai măi, hai s-o rezolvăm ...
U.R.: - Hai zi bre cât mă laşi, lasă-mă să mai respir şi eu. Cât mă laşi?
P.C.: Păi cât ...
U.R.: - Păi zi cât mă laşi.
P.C.: - Păi spune tu cât îmi dai.
U.R.: - Da" nu eu stabilesc.
P.C.: - Păi zi măi tu, eu spun 3 jumătate, 3 - 4, 3 jumătate, hai ...
U.R.: - 3 jumătate, da? Luni, matale vii luni şi-ţi dau 3 jumătate, poftim, e bun aşa?
P.C.: - Am mai lăsat încă ...
U.R.: - Ai mai lăsat încă ... cât ai lăsat?
P.C.: - La ce oră să vin?
U.R.: - La cât vrei, la 12 tot aşa, la 12, la 12 am pauză, da ...
P.C.: - Da, hai c-o rezolvăm, că dacă mănânc c... aiurea mai departe eu, e nasol, ştii? Mai degrabă să rămână între noi şi cu asta basta!
U.R.: - Da, bine!
P.C.: - Eu ştiu care e treaba aicea şi îmi văd de treaba mea.
U.R.: - Am înţeles!
P.C.: - Ce Dumnezeu! Da?
U.R.: - Da, bine! Vă aştept luni.
P.C.: - Bine.
U.R.: - La revedere! - în data de 25 martie 2013, numita U.R. şi inculpatul P.C. poartă următorul dialog:
P.C.: - Sărut-mâna!
U.R.: - Bună ziua!
P.C.: - Domnişoară, da" ce faci? Mai vinzi ceva sau nu mai vinzi?
U.R.: - Nu mai vând nimica!
P.C.: - Da" de ce?
U.R.: - Nu vezi matale că nu am niciun pic de client aicea, nimica?
P.C.: - Ei da" cine ştie că tre să cumpere mâncare pentru animale, cumpără. Operaţiile cine le face aicea?
U.R.: - Eu.
P.C.: - A ... tu nu ştii nimic. De exemplu, eu mă duc la A.
U.R.: - Da" na, şi eu cu ce sunt de vină?
P.C.: - Asta e, dacă mă duc la A., da" eu îl ştiu pe A. de când ... La cine să mă duc?
U.R.: - Îs de puţin timp pe piaţă şi nu mă ştie lumea.
P.C.: - Păi asta-i ideea.
U.R.: - Da, asta-i.
P.C.: - Acuma mă duc la R. acolo, la A.
U.R.: - Foarte bine, na ...
P.C.: - Da. Mai înainte am fost amic bun, şi acum sunt cu F.D.. Eu mă duceam la F.
U.R.: - Am înţeles!
P.C.: - Acum mă duc la R. că asta este. Da ...
U.R.: - Da. Deci ...
P.C.: - Deci, în mare, am trecut pe aici.
U.R.: - Rămâne cum ne-am înţeles, da? Mai arătaţi-mi o dată legitimaţia! Am o problemă.
P.C.: - Vrei să-i faci o poză?
U.R.: - Nu vreau să fac o poză.
P.C.: - Vrei să mi-o iei?
U.R.: - Nu vreau să v-o iau nimica. Aşa da.
P.C.: - Ai uitat cum mă cheamă?
U.R.: - Nu, n-am uitat cum te cheamă.
P.C.: - Şi buletinul?
U.R.: - Nu mersi, nu lasă, buletinul nu trebuie.
P.C.: - Uite şi buletinul!
U.R.: -Deci cât rămâne?
P.C.: - Cât am vorbit!
U.R.: -Mai scade oleacă din preţ.
P.C.: - Dă-i cât vrei, dă-i 3 şi lasă-mă în pace!
U.R.: -3 sute? Mă mir, cum de?
P.C.: - Da" ce să fac, dacă tot mă freci atâta?
U.R.: - Da" n-am bre"!
P.C.: - Mai lasă, mai lasă, da" câţi bani, da" câţi bani?
U.R.: - Am înţeles, deci ... vă dau aşa ...
P.C.: - Aşa.
U.R.: - Şi ce facem după aia, acuma?
P.C.: - După aia, stai aşa cuminte, stai cuminte aşa.
U.R.: - Şi nu mai vine, cine vine?
P.C.: - Nu mai vine, dacă nu mai zic nimica la nimeni, vezi de treabă acolo, e mai simplu de aici.
U.R.: - Da" veniţi în fiecare lună să citiţi?
P.C.: - Nu, nu.
U.R.: - Nu.
P.C.: - Deci citirile le face o societate A.U.C., aşa se cheamă ...
U.R.: -Aşa.
P.C.: - Care le făcea la 2 luni ... Acuma se face ca la gaz, la 3 luni.
U.R.: - Am înţeles.
P.C.: - Deci o dată la 3 luni.
U.R.: - Şi cine o să vină, tot P.?
P.C.: - Nu, da" P. nu mai are treabă. Noi făceam citirile astea înainte de a prelua societatea asta A.U. Până o câştigat ei licitaţia de a citi şi societăţile şi nu mai are treabă, P. este ca şi mine, facem controale, asta e.
U.R.: - Am înţeles.
P.C.: - Facem controale, controlăm tot ... Controlăm, facem citiri speciale, facem sesizări, facem reclamaţii, facem după citirile la ăştia, controale după citiri, îi controlăm pe ei, dacă au făcut citirile bine ...
U.R.: - Da.
P.C.: - Capacul acela ar trebui înlocuit acolo, spart şi nu ştiu dacă mai găseşti capac, se vede că e aruncat acolo ...
U.R.: - Am înţeles.
P.C.: - Asta-i treaba.
U.R.: - Da, bine, hai că vin şi eu în oraş!
P.C.: - Ai făcut, ai făcut bine, ai făcut treabă bună!
U.R.: - Da"am făcut, n-am făcut nimic eu!
P.C.: - De ce nu ai făcut ? A trecut iarna şi te-ai încălzit ...
U.R.: - N-am făcut nimic eu! Deci ...
P.C.: - Zic ai beneficiat ...
U.R.: - Dacă nu se făcea ce vroia el ... Da" bine am beneficiat, da!
P.C.: - Asta este, ce vrei?
U.R.: - Asta e viaţa!
P.C.: - Da, asta-i viaţa, nu vezi că e grea? Viaţa-i grea, viaţa-i grea! Acum eu ce urma să fac, nu, să te dau şi eu la ăştia, să te facă harcea-parcea ...
U.R.: - Am înţeles ...
P.C.: - Asta este, să treacă timpul, că merge ...
De altfel, inculpatul, în declaraţia dată în faza urmăririi penale, a recunoscut săvârşirea faptelor şi a descris în amănunt modalitatea de comitere a faptei. Astfel, acesta a recunoscut că în datele de 21 martie 2013 şi 22 martie 2013 a pretins, diferite sume de bani, iar ulterior în data de 25 martie 2013 a pretins şi primit de la numita U.R. suma de 300 de RON pentru nu întocmi nota de constatare cu privire la neregulile pe care le-a constatat la sistemul de măsurare a energiei electrice de la sediul firmei S.C. P. S.R.L. Bacău.
S-a mai arătat că situaţia de fapt expusă şi reţinută este dovedită nu doar de declaraţia inculpatului de recunoaştere în totalitate a învinuirilor ce i se aduc, din cadrul judecăţii, dar şi prin toate mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale.
În drept, fapta inculpatului P.C., constând în acea că, în datele de 21 martie 2013 şi 22 martie 2013, în calitate de angajat la firma S.C. E. S.R.L., cu ocazia unor verificări efectuate la firma S.C. P. S.R.L. Bacău, a pretins, de la numita U.R. - administrator al S.C. P. S.R.L. Bacău - diferite sume de bani (iniţial suma de 400 de RON iar ulterior suma de 350 de RON), iar în data de 25 martie 2013 a pretins şi primit de la aceasta din urmă suma de 300 de RON cu scopul de a nu întocmi o notă de constatare cu privire la anumite nereguli pe care le-a constatat la sistemul de măsurare a consumului de energie -, electrică întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.
Având în vedere că deşi inculpatul a pretins de mai multe ori sume de bani iar ulterior a şi primit suma pretinsă de 300 RON, dar toate actele de pretindere au avut drept scop acelaşi act abuziv - de a nu întocmi o notă de constatare cu privire la anumite nereguli pe care le-a constatat la sistemul de măsurare a consumului de energie electrică - instanţa a apreciat că în mod corect a fost sesizată instanţa cu săvârşirea infracţiunii unice de luare de mită şi nu cu forma continuată, cum s-a solicitat de procuror, (în doctrină s-a statuat că în cazul în care făptuitorul realizează mai multe dintre variantele alternative ale elementului material se va reţine o singură infracţiune de luare de mită şi nu concurs de infracţiuni sau forma continuată a infracţiunii), motiv pentru care va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de procuror, din infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
La realizarea procesului de individualizare a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege (de la 2 ani la 8 ani), circumstanţele de fapt şi modul concret de comitere a acestora, precum şi circumstanţele vizând persoana inculpatului.
Recunoaşterea anumitor împrejurări ca circumstanţe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana inculpatului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei. Astfel, instanţa apreciază că se poate reţine în favoarea inculpatului "conduita bună", dedusă inclusiv din lipsa antecedentelor penale, în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., ca şi circumstanţă atenuantă. În ceea ce priveşte, "stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită", în sensul art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., în raport cu specificul infracţiunilor, nu se regăseşte în prezenta cauză, iar "atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor", în sensul art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., nu se reduce la recunoaşterea săvârşirii infracţiunii, pe fondul existenţei, la dispoziţia organelor judiciare, a probelor care dovedesc săvârşirea faptelor. De altfel, conduita procesuală a inculpatului, constând în recunoaşterea faptelor, a primit deja eficienţa juridică constând în reducerea limitelor de pedeapsă, conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Faţă de cele arătate anterior, instanţa a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.
Referitor la pedeapsa accesorie, Tribunalul s-a raportat la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, la Protocoalele Adiţionale şi la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie (ex. cauzele Hirst c. Marii Britanii, Sabău şi Pîrcălab c. României s.a.) care în conformitate cu art. 11 alin. (2) şi la art. 20 din Constituţie fac parte din dreptul intern, ca urmare a ratificării Convenţiei de către România prin Legea nr. 30/1994, dar şi la Decizia nr. 74/2007 pronunţată de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea recursului în interesul legii.
Faţă de jurisprudenţa Curţii Europene în materie, Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-au pronunţat în acelaşi sens în soluţionarea recursului în interesul legii, prin Decizia nr. LXXIV(74)/2007, stabilind că dispoziţiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile înscrise în art. 71 alin. (3) C. pen.
În prezenta cauză, faţă de natura faptelor săvârşite de inculpat, Tribunalul a apreciat că nu se justifică şi interzicerea dreptului de a alege, prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., nefiind proporţională faţă de scopul limitării acestui drept. Restrângerea exerciţiului drepturilor şi libertăţilor poate fi dispusă doar dacă este necesară, iar o astfel de măsură trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o. O aplicare automată a pedepsei accesorii a dreptului de a vota, încalcă atât principiul proporţionalităţii cât şi art. 3 din Primul Protocol adiţional.
Însă, instanţa a reţinut că natura faptei săvârşite, ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului, duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor electorale prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care exerciţiului acestora va fi interzis pe durata executării pedepsei principale.
Totuşi, lipsa antecedentelor penale, ce relevă o bună conduită a inculpatului anterior comiterii faptei pentru care s-a dispus condamnarea acesteia prin prezenta, conduita acestuia pe parcursul desfăşurării procesului până la acest moment, au fost apreciate drept elemente ce conduc la concluzia că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat şi acesta nu va mai săvârşi infracţiuni, astfel că, se va face aplicarea prevederilor art. 81 C. pen., dispunându-se suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată a termenului de încercare calculată conform art. 82 C. pen., şi în temeiul art. 71 alin. (5) din aceIaşi cod a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privitoare la revocarea în cazul săvârşirii unei infracţiuni.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii (24 ore) din data 25 martie 2013.
În temeiul art. 109 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă, respectiv a plicului nr. I ce conţine: telefon mobil marca S., un card MicoSD, cartele O., CD-SJA.nr. 22/2013; DVD-SJA nr. 24/2013, CD-SJA nr. 25/2013, aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.
S-a constatat că suma de 300 RON ce a fost ridicată de la inculpat, a fost restituită, în temeiul art. 255 alin. (5) C. pen. rap. la art. 255 alin. (3) C. pen., martorului denunţător U.R.
Împotriva sentinţei a declarat apel în termenul legal apelantul inculpat P.C., care a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 153 din 17 septembrie 2013 Curtea de apel Bacău, secţia penală.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut că, din coroborarea materialului probator de la dosar, rezultă fără dubiu că la data de 21 martie 2013 şi 22 martie 2013 în calitate de angajat al S.C. E. S.R.L., cu ocazia unor verificări efectuate la firma S.C. P.A. S.R.L. Bacău, a pretins de la U.R., administrator al acestei societăţi, diferite sume de bani iar în data de 25 martie 2013 a pretins şi primit suma de 300 RON cu scopul de a nu întocmi o notă de constatare a consumului de energie electrică.
Având în vedere că inculpatul a solicitat la fond aplicarea procedurii simplificate potrivit art. 3201 C. proc. pen., s-a constatat că în apel nu mai poate fi pusă în discuţie chestiunea vinovăţiei.
Motivele de apel ale inculpatului prin care a solicitat achitarea în temeiul art. 18 C .pen. au fost considerate neîntemeiate. În acest sens s-a arătat că fapta inculpatului de a fi pretins şi primit de la denunţătoare sume de bani pentru a-şi îndeplini defectuos atribuţiile de serviciu nu pot fi lipsite vădit de importanţă în condiţiile în care se remarcă insistenţa inculpatului în pretinderea acestor sume prin prezentarea la sediul societăţii denunţătoarei în repetate rânduri.
Nici solicitarea de reindividualizare a pedepsei nu a fost considerată întemeiată. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
S-a arătat de către instanţa de prim control judiciar că, pentru a-şi îndeplini funcţiile care îi sunt atribuite, în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii şi duratei, atât gravităţii faptei şi. potenţialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.
La individualizarea pedepsei, instanţa trebuia să aibă în vedere toate împrejurările concrete ce însoţesc săvârşirea faptei şi sunt de natură să releve gradul de pericol social concret al faptei şi al persoanei făptuitorului.
Infracţiunea cauzează o tulburare în mediul social, o stare de pericol pentru relaţiile a căror ocrotire este asigurată prin incriminare şi pedeapsă, măsura reparaţiei fiind dată de pericolul social concret. Pe de altă parte, nu se poate omite că pedeapsa, se aplică inculpatului şi urmăreşte reeducarea sa. Aceasta impune, ca la stabilirea sancţiunii să se ţină seama şi de persoana infractorului şi de aptitudinea sa de a fi reeducat.
În raport de limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială s-a apreciat că, cuantumul pedepsei stabilite corespunde gradului de pericol social al faptei comise. Totodată, la stabilirea acestui cuantum au fost avute în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului respectiv lipsa antecedentelor penale, recunoaşterea faptelor şi regretul manifestat, recuperarea prejudiciului, împrejurare care, a fost considerate circumstanţe atenuante şi a avut efect în orientarea pedepsei aplicate, spre minim, neimpunându-se reducerea şi mai mult a acesteia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul P.C.
Recursul a fost motivat în scris în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. Cu toate că prezenta cauză a fost soluţionată în procedura prevăzută de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., inculpatul achiesând la situaţia de fapt stabilită prin rechizitoriu, însuşindu-şi probele administrate în cursul urmăririi penale, prin memoriul depus la dosar s-au formulat critici prin care este contestată starea de fapt, arătându-se pe de o parte faptul că nu avea un ordin de serviciu privind controlul la acel punct de consum şi că denunţătoarea a fost cea care a iniţiat propunerea de a-i oferi o sumă de bani. Aceste critici nu au mai fost susţinute cu ocazia dezbaterilor, şi oricum nu puteau face obiectul analizei instanţei de recurs, întrucât efectul devolutiv al căii de atac este limitat de aplicarea în cauză a procedurii simplificate, dispoziţiile legale nepermiţând inculpatul să poate reveni asupra manifestării sale de voinţă, mai ales în condiţiile în care nu se invocă nici un viciu în obţinerea consimţământului său.
Totodată s-a solicitat achitarea inculpatului în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. b1), C. proc. pen., întrucât fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, iar în subsidiar reindividualizarea pedepsei.
Astfel cum s-a arătat, motivele de recurs au fost reformulate cu ocazia dezbaterilor, invocându-se faptul că, odată cu intrarea în vigoare a noului C. pen. fapta inculpatului a fost dezincriminată, întrucât acesta nu are calitatea de funcţionar public potrivit art. 175 C. pen. S-a invocat şi cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., arătându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, întrucât inculpatul era angajatul S.C. E.P. şi nu al S.C. E.S., relaţiile cu această din urmă societate fiind stabilite după 8 luni de la data săvârşirii faptei. în subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpatului în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. b1) C. proc. pen. sau reindividualizarea pedepsei.
Analizând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate şi a cazurilor de casare invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Referitor la prima critică formulată, legată de dezincriminarea faptei prin intrarea în vigoare a noului C. pen., analizată din perspectiva cazului de casare 385 alin. (1) pct. 13 C. proc. pen., Înalta Curte o constată neîntemeiată în raport de următoarele considerente:
În sarcina inculpatului s-a reţinut că, în calitatea de angajat la firma S.C. E. S.R.L., cu ocazia unor verificări efectuate la firma S.C. P. S.R.L. Bacău, a pretins de la numita U.R. - administrator al S.C. P. S.R.L. Bacău - diferite sume de bani (iniţial suma de 400 de RON iar ulterior suma de 350 de RON), iar în data de 25 martie 2013 a pretins şi primit de la aceasta din urmă suma de 300 de RON cu scopul de a nu întocmi o notă de constatare cu privire la anumite nereguli pe care le-a constatat la sistemul de măsurare a consumului de energie electrică.
În recurs, în cadrul probei cu înscrisuri, inculpatul a depus la dosar un înscris cuprinzând drepturile sale salariale, din are ar rezulta că acestea sunt plătite de către S.C. E.G. S.R.L.
Împrejurarea invocată de către inculpat este contrazisă de probele administrate în cursul urmăririi penale (pe care acesta şi le-a însuşit cauza judecându-se în procedura simplificată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen.), din care rezultă că era angajat al S.C. E. S.R.L. în calitate de electrician, informaţie comunicată chiar de această societate, la dosarul de urmărire penală regăsindu-se atât copia contractului de muncă cât şi fişa postului şi actele adiţionale încheiate.
De asemenea, chiar din înscrisurile depuse la dosar în recurs, respectiv Decizia nr. 419 din 09 august 2013 de sancţionare disciplinară a inculpatului urmare a comiterii faptelor cu care a fost sesizată şi instanţa penală în prezenta cauză, rezultă că aceasta a fost emisă de către S.C. E. S.R.L. în calitate de angajator.
Pe de altă parte, aspectele invocate sunt total lipsite de relevanţă, întrucât şi în condiţiile în care inculpatul ar fi fost angajatul S.C. E. S.R.L. fapta acestuia nu a fost dezincriminată.
Dispoziţii relevante:
C. pen. din 1968
Art. 254 Luarea de mită
(1) Fapta funcţionarului care, direct ori indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori de a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1), dacă a fost săvârşită de un funcţionar cu atribuţii de control, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la palat echivalentului lor în bani.
Art. 147 Funcţionar public şi funcţionar
(1) Prin funcţionar public se înţelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciu unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145.
(2) Prin funcţionar se înţelege persoana menţionată în alin. (1) precum şi orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat.
Noul C. pen.
Art. 289 Luarea de mită
(1) Fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2), constituie infracţiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.
(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
Art. 175 Funcţionar public
(1) Funcţionar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie:
a) exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti;
b) exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură;
c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.
(2) De asemenea, este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.
Art. 308 Infracţiuni de corupţie şi de serviciu comise de alte persoane
(1) Dispoziţiile art. 289 - 292, 295, 297 - 301 şi 304 privitoare la funcţionarii publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.
(2) În acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.
După cum se observă, din expunerea textelor legale incidente, legiuitorul din 2012 nu a exclus din sfera subiectului activ al infracţiunii de luare de mită funcţionarii privaţi, ci a creat o variantă atenuată a infracţiunii, art. 308 C. pen. prevăzând că textul de incriminare se aplică şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice, (persoane care se găseau sub incidenţa art. 147 alin. (2) C. pen. anterior), situaţie în care limitele de pedeapsă se reduc cu o treime.
Ca atare, deşi potrivit legii noi, inculpatul P.C. nu are calitatea de funcţionar public (niciuna dintre cele două societăţi S.C. E. S.R.L. sau S.C. E. S.R.L neavând capital integral sau majoritar de stat, astfel cum rezultă din evidenţele Registrului Comerţului) sau funcţionar public asimilat, fapta acestuia continuă să fie incriminată ca variantă atenuată a infracţiunii de luare de mită, în dispoziţiile art. 289 C. pen. raportat la 308 teza finală C. pen., criticile formulate sub acest aspect fiind în mod evident nefondate.
Referitor la celelalte motive de recurs prin care s-a solicitat achitarea inculpatului şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, întrucât fapta acestuia nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracţiuni sau reindividualizarea pedepsei, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi analizate din perspectiva niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 385 alin. (1) C. proc. pen.
Astfel, decizia recurată a fost pronunţată la data de 19 septembrie 2013, deci după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 (15 februarie 2013) care a abrogat pct. 18 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. (ce permitea, potrivit Deciziei în interesul legii nr. VIII/2009 verificarea criticilor legate de neaplicarea dispoziţiilor art. 181 C. pen.) şi a modificat conţinutul pct. 14 al aceluiaşi articol, care a limitat intervenţia instanţei de recurs doar în cazurile în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. În mod evident, din această ultimă perspectivă sancţiunea de 1 an închisoare este stabilită în limitele legale astfel cum acestea au fost reduse urmare a incidenţei dispoziţiilor art. 320 alin. (7) C. proc. pen. şi a art. 74 lit. a) C. pen.
Făcând o analiză şi din perspectiva legii penale mai favorabile inculpatului, având în vedere succesiunea de legi în timp intervenită de la data săvârşirii faptei şi până la soluţionarea definitivă a cauzei (intrarea în vigoare la data de 1 februarie a noului C. pen.), Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit legii vechi, fapta comisă de inculpat corespunde infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. fiind pedepsită cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi, iar conform legii noi, astfel cum s-a arătat anterior, fapta inculpatului se încadrează în dispoziţiile art. 289 C. pen. raportat la 308 teza finală C. pen., limitele de pedeapsă fiind cuprinse între 2 ani şi 6 ani şi 8 luni închisoare şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.
În ceea ce priveşte cauza de reducere a pedepsei prevăzută de dispoziţiile art. 320 alin. (7) C. proc. pen., acestea au fost preluate în integralitate şi cu aceleaşi consecinţe în legea nouă, respectiv în dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. care stabilesc reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă în cazul recunoaşterii vinovăţiei.
Nu aceeaşi este situaţia circumstanţei atenuante prevăzută de dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen. anterior, constând în conduita buna a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii, care a fost reţinută în favoarea inculpatului P.C., cu consecinţa coborârii pedepsei sub limita minimă rezultată urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. (de 2 ani închisoare) până la 1 an închisoare, dar care nu se mai regăseşte în dispoziţiile art. 75 alin. (1) sau (2) din C. pen. în vigoare.
Pe cale de consecinţă, limita minimă de pedeapsă la care s-ar putea ajunge potrivit legii noi, urmare a incidenţei art. 396 alin. (10) C. proc. pen., este de 1 an şi 4 luni închisoare, pe când pedeapsa aplicată efectiv inculpatului de către instanţă, potrivit legii vechi, este doar de 1 an închisoare.
Ca atare, deşi aparent legea nouă ar fi lege penală mai favorabilă datorită limitelor de pedeapsă mai reduse, în cazul concret, dat de reţinerea unei circumstanţe atenuante care nu are corespondent în legea nouă, legea veche continua să fie lege penală mai favorabilă inculpatului.
Pentru toate aceste motive, constatând neîntemeiate criticile formulate de către inculpat şi, având în vedere că nu se poate reţine incidenţa niciunui dintre cazurile de casare care ar putea fi analizate din oficiu, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.C. şi îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva Deciziei penale nr. 153 din 17 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 570/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 531/2014. Penal → |
|---|
