ICCJ. Decizia nr. 674/2014. Penal

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 674/2014

Dosar nr. 13364/117/2012

Şedinţa publică din 25 februarie 2014

Deliberând asupra cauzei de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 141 pronunţată la data de 16 aprilie 2013 de Tribunalului Cluj s-a dispus condamnarea inculpatului F.I., cetăţean maghiar, divorţat, are doi copii minori în întreţinere, studii 12 clase, ocupaţie broker asigurări, recidivist, domiciliat în Ungaria, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, la pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, iar în baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară, fără drept, de droguri de risc, la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 8 (opt) luni închisoare.

În baza art. 76 alin. (3) C. pen. s-a înlăturat pedeapsa complementară privativă de drepturi, prevăzută de lege pentru infracţiunea de introducere în ţară, fără drept, de droguri de risc.

În baza art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului F.I. pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice, de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv, la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că infracţiunile săvârşite de inculpat sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite pentru acestea şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 3 (trei) ani şi 8 (opt), luni închisoare.

În baza art. 37 lit. a) C.pen, s-a constatat că inculpatul a săvârşit prezentele infracţiuni în stare de recidivă mare postcondamnatorie, iar în baza art. 83 C. pen. s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 19 din 07 aprilie 2011 a Tribunalului Covasna (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1.753 din 25 mai 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) şi s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa rezultantă aplicată pentru cele trei infracţiuni care fac obiectul prezentului dosar, în final inculpatul executând pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. şi art. 64 lit. a), b) C. pen.

Potrivit art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată acestuia timpul detenţiei, preventive începând cu data de 20 ianuarie 2011 şi până la data de 14 martie 2011, respectiv începând cu data de 05 septembrie 2011 şi până la zi.

În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul F.I. a cantităţii de 100 grame cannabis (cantitate rămasă în urma analizelor chimice de laborator).

Potrivit art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 4.000 RON.

S-a reţinut în fapt că la data de 03 septembrie 2012 lucrătorii din cadrul S.C.C.O. Harghita s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul F.I., cetăţean maghiar, este implicat în activităţi infracţionale pe linia traficului şi consumului ilicit de droguri, respectiv acesta intenţionează să introducă în România o cantitate de aproximativ 100 grame cannabis pe care o va comercializa contra sumei de 60 RON/gram (drogurile provenind dintr-o plantaţie iniţiată în zona Szeged - Ungaria de un verişor al inculpatului, a cărui identitate nu este cunoscută).

Existând aceste informaţii, pentru dovedirea activităţii infracţionale desfăşurate de inculpat s-a dispus autorizarea introducerii în cauză a unui investigator sub acoperire şi a colaboratorului acestuia.

Astfel, prin Ordonanţa nr. 4/A/2012, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Harghita a emis autorizaţie pentru investigator şi colaborator în temeiul art. 2241 C. proc. pen,, fiind autorizată folosirea investigatorului sub acoperire cu numele de cod "G.L." şi a colaboratorului acestuia cu numele de cod "K.I.", zis "I." (acesta din urmă fiind în fapt martorul K.K., identitatea sa reală fiind deconspirată în cursul procesului penal).

În cursul lunii august 2012, în timp ce se afla în Penitenciarul Miercurea Ciuc, martorul K.K. l-a contactat telefonic pe inculpat (de precizat că inculpatul şi martorul K.K. se cunosc de mai mulţi ani, desfăşurând mai multe afaceri împreună) pentru o discuta cu acesta în legătură cu o afacere cu lemne pe care intenţionau să o iniţieze, ocazie cu care inculpatul l-a întrebat dacă cunoaşte persoane interesate să cumpere droguri, respectiv cannabis (martorul K.K. precizând că ştia faptul ca inculpatul se ocupă cu droguri de risc şi nu era prima dată când inculpatul îi spunea că vrea să vândă cannabis, rugându-l să-i facă rost de un cumpărător pentru aceste droguri, despre care ştia că le aduce de la Szeged - Ungaria).

În aceste condiţii, martorul K.K. i-a spus inculpatului că nu cunoaşte nicio persoană care să vrea să cumpere cannabis, dar se va interesa, astfel că, după câteva zile, luând din nou legătura telefonic cu inculpatul i-a spus că a găsit, prin intermediul unui deţinut din penitenciar, o persoană interesată să cumpere cannabis, respectiv o femeie cu numele de "L.", cu care inculpatul să facă afacerea, după o înţelegere prealabilă.

În acest sens, martorul i-a dat inculpatului şi numărul de telefon al "L.", astfel că, la începutul lunii septembrie 2012, între inculpat şi "L." au avut loc mai multe discuţii telefonice în cursul cărora inculpatul i-a spus "L." că are circa 100 de grame de cannabis pe care îl poate vinde pentru suma de 1.400 de euro. La data de 4 septembrie 2012, aceştia au stabilit, după negocieri, ca loc de întâlnire localitatea Huedin din judeţul Cluj. Inculpatul i-a spus "L." că aduce cannabisul din Ungaria, că este vorba de o marfa bună, cu privire la care nu a avut plângeri de la alţi consumatori. Astfel, au hotărât că în seara zilei de 04 septembrie 2012 să se întâlnească la Huedin în vederea efectuării tranzacţiei, inculpatul spunându-i totodată "L." că până la întâlnire nu mai pot lua legătura telefonic, întrucât el posedă cartelă telefonică din Ungaria şi nu are roaming-ul activat.

Martorul K.K., care a avut şi el mai multe convorbiri telefonice cu inculpatul în perioada august - începutul lunii septembrie 2012, a precizat că a vorbit cu inculpatul, după ce acesta a luat legătura cu "L.", aflând că cei doi urmează să se întâlnească şi să tranzacţioneze cantitatea de aproximativ 100 grame cannabis.

În data de 04 septembrie 2012, în jurul orelor 16,00, inculpatul F.I. a plecat din localitatea Szeged - Ungaria spre Oradea, cu motocicleta H.H. cu numărul de înmatriculare UCV 608 - de 248 cmc, având cannabisul asupra lui (respectiv avea drogurile într-o cutie din material plastic utilizată pentru transportul şi depozitarea bagajelor la motocicletă). După intrarea în ţară, în timp ce se deplasa pe str. Clujului din municipiul Oradea, cu intenţia de a ajunge la Huedin, aproximativ în jurul orelor 20:18, a fost oprit în trafic de către organele de poliţie, ocazie cu care s-a constatat, în prezenţa martorilor asistenţi V.A. şi E.D., că nu poseda permis de conducere corespunzător categoriei din care făcea parte vehiculul condus (inculpatul posedând doar permisul de conducere categoria B, emis de autorităţile maghiare). Pentru acest motiv, inculpatul a fost condus la sediul Serviciului Poliţiei Rutiere din cadrul I.P.J. Bihor pentru declaraţii şi încheierea actelor de constatare pentru infracţiunea la regimul circulaţiei, totodată motocicleta fiindu-i ridicată de organele de poliţie.

Ulterior, după ce a fost audiat de organele de poliţie, inculpatul şi-a luat bagajul pe care îl avea pe motocicletă (în care se aflau drogurile) şi, întrucât intenţiona să ajungă la Huedin, la întâlnirea cu "L.", s-a înţeles cu martorul V.A. să-l ducă cu taxiul, contra cost, până la Huedin, bagajul pe care îl avea l-a pus în portbagajul maşinii.

După ce au plecat din Oradea, inculpatul a sunat-o pe "L." de pe telefonul martorului V.A., spunându-i că întârzie, întrucât i s-a stricat maşina la Oradea şi că se deplasează spre Huedin cu un taximetru. Totodată, cei doi au convenit să se întâlnească în restaurantul M., din Huedin, aspecte confirmate atât de declaraţiile martorului V.A., cât şi de declaraţiile investigatorului sub acoperire cu numele de cod "G.L.".

Ajunşi la Huedin, au oprit în faţa restaurantului M., după care inculpatul şi-a luat bagajul şi a intrat în restaurant, pentru a se întâlni cu persoana căreia urma să-i vândă cannabisul.

Astfel, în data de 05 septembrie 2012, în jurul orelor 01:00, inculpatul a fost prins în flagrant în restaurantul M. din oraşul Huedin, jud. Cluj, având asupra sa circa 100 grame de cannabis destinat comercializării persoanei de sex feminin cu numele de "L.". Cannabisul îl avea în cutia din material plastic utilizată pentru transportul şi depozitarea bagajelor la motocicletă, având jumătatea inferioară de culoare neagră, iar jumătatea superioară de culoare gri, dintr-un material reflectorizant inscripţionată cu "F.G.". Cutia era închisă, iar cheia era pe masă în faţa mâinii acestuia.

Din concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică cu nr. 2345509/2012 efectuat de Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor Cluj-Napoca rezultă că proba ridicată cu ocazia flagrantului de la inculpatul F.I. constituie 101,5 grame cannabis, această substanţă făcând parte din Tabelul Anexa nr. III din Legea nr. 143/2000. De asemenea, inculpatului i-au fost recoltate probe biologice, dar din buletinul de analiză cu nr. 01243764 din 05 septembrie 2012 reiese că acesta n-a consumat cannabis, rezultatul fiind negativ.

Faptele descrise mai sus se probează prin: procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, planşă fotografică, procesul-verbal de depistare în trafic a inculpatului, procesul-verbal de constatare întocmit de organele de poliţie din cadrul I.P.J. Bihor - Serviciul Poliţiei Rutiere, copii acte aparţinând inculpatului, planşă fotografică, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, adresă laborator şi rezultate, procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, declaraţiile martorilor V.A., E.D., I.E.I. şi R.V., declaraţiile colaboratorului sub acoperire "K.I.", declaraţiile martorului K.K., declaraţiile investigatorului sub acoperire "G.L." şi declaraţiile inculpatului F.

S-a reţinut în drept că faptele inculpatului F.I. care, la data de 04 septembrie 2012, în baza unei înţelegeri prealabile cu o persoana din Harghita, având numele de cod "L.", în vederea comercializării a circa 100 grame cannabis, a pornit din Szeged - Ungaria cu motocicleta H.H. cu numărul de înmatriculare UCV 608 - de 248 cmc, având cannabisul asupra lui, pentru a se întâlni în Huedin, jud. Cluj, în vederea efectuării tranzacţiei, fiind prins în flagrant în restaurantul "M." din Huedin, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de introducere în ţară, fără drept, de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

De asemenea, fapta inculpatului F.I. care, în data de 04 septembrie 2012, în jurul orelor 20:18, a condus motocicleta H.H. cu numărul de înmatriculare UCV 608 - de 248 cmc, din localitatea Szeged -Ungaria cu intenţia de a ajunge în localitatea Huedin, jud. Cluj, fiind oprit în trafic pe str. Clujului din municipiul Oradea, fără a poseda permis de conducere din categoria A, conform art. 30 lit. a) din H.G. nr. 1391/2006, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice, de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv, prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002.

S-a constat că în cauză sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen. întrucât infracţiunile săvârşite de inculpat se află în concurs real.

S-a mai reţinut totodată, că inculpatul a săvârşit infracţiunile care fac obiectul prezentului dosar în stare de recidivă mare postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen., raportat la condamnarea la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare, cu suspendare condiţionată, pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală şi contrabandă, aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 19 din 07 aprilie 2011 a Tribunalului Covasna (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1.753 din 25 mai 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), prezentele infracţiuni fiind săvârşite în cursul termenului de încercare de 3 ani şi 4 luni, care a început să curgă la data de 25 mai 2012 (fiind astfel aplicabile în cauză şi dispoziţiile art. 83 C. pen.).

Instanţa de fond, la individualizarea pedepselor a avut în vedere gradul de pericol social concret, ridicat, al infracţiunilor săvârşite, atitudinea parţial sinceră avută de inculpat pe parcursul procesului penal (acesta recunoscând săvârşirea infracţiunilor la legea circulaţiei şi de trafic de droguri, în materialitatea lor), precum şi faptul că inculpatul (care are vârsta de 33 de ani, este divorţat şi are doi copii minori în întreţinere) este recidivist, fiind condamnat definitiv cu câteva luni înainte de data săvârşirii infracţiunilor care fac obiectul prezentului dosar, la pedeapsa rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală şi contrabandă, cât şi faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale şi în Ungaria.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel de inculpatul F.I. solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi rejudecând cauza să se dispună, în principal, achitarea pentru infracţiunea de introducere în ţară de droguri de risc prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 să se dispună achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În subsidiar, inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepselor în sensul reducerii lor, urmare a acordării unei eficiente sporite dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 183/A din 24 septembrie 2013, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul F.I. împotriva Sentinţei penale nr. 141 din 16 aprilie 2013 a Tribunalului Cluj.

S-a menţinut starea de arest a inculpatului, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 20 ianuarie 2011 şi până la 14 martie 2011 şi de la 5 septembrie 2012 şi până la zi şi a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

S-a constatat că în baza probelor administrate în cauză s-a reţinut o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăţia inculpatului fiind stabilită în afara oricărui dubiu.

S-a apreciat că susţinerile inculpatului în sensul că fapta de introducere în ţară fără drept de droguri de risc nu există întrucât cannabisul a fost primit în Oradea de la o persoană numită A., nu poate fi reţinută, întrucât nu este susţinută de niciun mijloc de probă, fiind contrazisă de probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile investigatorului sub acoperire "G.L." şi a martorilor K.K. şi V.A.

Astfel, s-a constatat că în aceste condiţii şi în lipsa vreunei probe care să susţină apărările inculpatului, este evident că acesta nu a fost determinat în vreun fel, de colaboratorul (martorul K.K.) sau investigatorul sub acoperire la săvârşirea faptelor penale legate de trafic de droguri pentru care a fost trimis în judecată, întrucât iniţiativa infracţională i-a aparţinut inculpatului, acţiunile colaboratorului şi investigatorului sub acoperire fiind unele pasive, de intermediere, respectiv de acceptare a ofertei făcute de inculpat privind tranzacţionarea de droguri de risc (inculpatul asumându-şi practic riscul de a întâlni un funcţionar al poliţiei infiltrat şi care încerca în realitate să-l demaşte, după cum s-a statuat în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului).

S-a reţinut că susţinerile inculpatului nu se confirmă şi sunt contrazise de probele administrate în cauză, astfel că cererea acestuia de achitare pe considerentul că fapta de introducere în ţară de droguri de risc nu există şi că faptei de trafic de droguri de risc îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, este neîntemeiată.

De altfel, s-a reţinut că pedepsele aplicate inculpatului au: fost corect individualizate în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen., atât în ce priveşte cuantumul acestora cât şi în privinţa modalităţii de executare. În raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor reţinute în sarcina inculpatului, de atitudinea acestuia care a recunoscut numai două fapte în materialitatea lor (infracţiunile de trafic de droguri şi la legea circulaţiei), de numărul mare de fapte antisociale comise, de starea de recidivă postcondamnatorie (fiind condamnat cu puţin timp înainte pentru evaziune fiscală şi contrabandă), s-a apreciat că nu se impune reducerea pedepselor aplicate.

S-a mai reţinut că împrejurările invocate de inculpat pentru reducerea pedepsei au fost avute în vedere la individualizarea pedepselor aplicate, în favoarea acestuia reţinându-se largi circumstanţe atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepselor aplicate sub minimul prevăzut de lege şi în aceste condiţii, o reducere şi mai accentuată a pedepselor este nejustificată şi ar putea afecta realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Împotriva acestei decizii, inculpatul F.I. a declarat, în termen legal, recursul de faţă, a invocat cazurile de casare prev de disp. art. 3859 pct. 172 şi pct. 12 C. proc. pen. anterior şi a solicitat achitarea inculpatului pentru cele două infracţiuni, respectiv în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunea de introducere în ţară de droguri şi în temeiul art. II pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, pentru infracţiunea de trafic de droguri, întrucât a fost provocat. A arătat că nu există dovezi la dosar şi nu exista probe directe, astfel că în cauză ar fi aplicabil principiul in dubio pro reo.

În subsidiar, în motivele scrise depuse la dosarul cauzei a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul, reducerii acesteia şi suspendarea executării pedepsei.

Preliminar, Înalta Curte observă următoarele:

În cauză, se constată că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, la 24 septembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, iar recursul declarat de inculpat a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 11 octombrie 2013, situaţie în care acestea sunt supuse casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. (1969), care este legea procesual penală aplicabilă recursului de faţă, toate acestea, în considerarea, de către legiuitor, a finalităţii restrângerii controlului judiciar realizat prin mijlocirea acestei căi de atac doar la chestiuni de drept (de legalitate).

Totodată, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

Prin invocarea de către apărare a cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., ca urmare a adoptării Legii nr. 2/2013, dar şi a expunerii de motive a adoptării acesteia, nu se poate ajunge la repunerea în discuţie a existenţei faptelor în materialitatea lor (pretinsa lipsă a elementului material al infracţiunilor), adică - în sinteză - la constatarea inexistenţei faptelor în materialitatea lor sau a reţinerii altor fapte în locul celor deja reţinute de instanţele anterioare, deoarece conform voinţei legiuitorului (exprimată prin abrogarea expresă a cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.), instanţa de recurs (ulterior judecării apelului de către instanţa de prim control judiciar) nu mai este îndrituită să reexamineze probatoriul administrat şi să modifice situaţia de fapt în cauza penală, controlul judiciar în recurs - după adoptarea Legii nr. 2/2013 - vizând exclusiv corecta aplicare a legii la faptele reţinute de instanţele anterioare.

Or, din această perspectivă, Înalta Curte constată, aşa cum legal şi temeinic a stabilit instanţa de fond şi de apel, că faptele inculpatului realizează elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, infracţiunii de introducere în ţară fără drept de droguri de risc şi infracţiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice (acţiunea/fapta incriminată de textul de lege, urmarea imediată, legătura de cauzalitate şi, în sfârşit, elementul subiectiv-intenţia).

În realitate, inculpatul tinde la o reapreciere a stării de fapt care însă nu poate fi luată în discuţie din moment ce pct. 18 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. a fost abrogat, încât examinarea, de către instanţa de recurs, a stării de fapt reţinută prin decizia instanţei de apel nu mai este posibilă.

Relativ la cererea inculpatului cu privire la individualizarea pedepsei, în sensul reducerii pedepsei şi aplicării unei pedepse cu suspendarea executării pedepsei, ca urmare a modificărilor aduse C. proc. pen. prin Legea nr. 2/2013, aceasta nu poate fi analizată, întrucât cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., în noua reglementare se referă la aplicarea pedepselor în alte limite decât cele prevăzute de lege, excluzând posibilitatea analizării criticilor sale referitoare la individualizarea sancţiunii în raport de prevederile art. 72 C. pen., fiind posibilă numai verificarea legalităţii acesteia, respectiv dacă se situează între limitele minime şi maxime prevăzute de textul incriminator.

Instanţa nu poate face o reindividualizare a pedepsei aplicate în scopul aplicării art. 5 C. pen., ci doar o reducere proporţională a limitelor de pedeapsă.

Recursul inculpatului va fi însă admis numai în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, având în vedere intrarea în vigoare, la data de 01 februarie 2014, în cursul judecăţii, a noului C. pen., iar art. 5 impune stabilirea şi aplicarea legii mai favorabile în raport cu noile limite de pedeapsă pentru infracţiunile săvârşite.

Inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (limite de pedeapsă anterior cuprinse între 3 - 15 ani închisoare) a fost recalificată de legiuitor în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 aşa cum a fost modificat prin art. 81 pct. l din Legea nr. 187/2013, limitele de pedeapsă fiind de la 2 la 7 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi - inculpatului fiindu-i aplicată o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare cu reţinerea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. c) C. pen. anterior.

Totodată, inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară, fără drept, de droguri de risc prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (limite de pedeapsă anterior cuprinse între 10 - 20 ani închisoare ) a fost recalificată de legiuitor în art. 3 alin. (1) din Legea nr 143/2000 aşa cum a fost modificat prin art. 81 pct. 2 din Legea nr. 187/2013, limitele de pedeapsă fiind cuprinse de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi - inculpatului fiindu-i aplicată o pedeapsa de 3 ani şi 8 luni cu reţinerea art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. a) C. pen. anterior.

A mai fost condamnat inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice, de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv, prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 (limite de pedeapsă cuprinse între 6 luni la 3 ani) a fost recalificată de legiuitor în art. 335 alin. (2) C. pen., cu limite de pedeapsă de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, inculpatului fiindu-i aplicată o pedeapsă de 3 luni cu reţinerea art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. e) C. pen. anterior.

Astfel, inculpatului i-au fost reţinute dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen. anterior rap. la art. 76 C. pen. anterior, iar în baza art. 37 lit. a) C. pen. anterior s-a constatat că inculpatul a săvârşit infracţiunile în stare de recidivă postcondamnatorie şi în baza art. 83 C. pen. anterior a fost revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 19 din 7 aprilie 2011 a Tribunalului Covasna, definitivă prin Decizia penală nr. 1.753 din 25 mai 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Se constată că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului este legea veche în ceea ce priveşte infracţiunile prev. de art. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, având în vedere că deşi legea nouă prevede un minim de 2 ani închisoare, faţă de 3 ani închisoare din legea veche (pentru art. 2 din Legea nr. 143/2000), şi un minim de 3 luni închisoare, faţă de 6 luni închisoare (pentru art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2012), întrucât au fost reţinute circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului pentru cele două infracţiuni, pedepsele aplicate au fost sub minimul special prevăzut de lege, astfel încât instanţa constată că pedepsele stabilite după legea veche sunt mai mici decât dacă ar fi stabilite după legea nouă.

Circumstanţele atenuante nu constituie instituţii autonome, acestea însoţesc încadrarea juridică a faptei şi totodată nu se mai regăsesc în noul C. pen. pentru a fi reţinute.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000, astfel cum a fost modificată prin art. 81 pct. 1 din Legea nr. 187/2012, comparând limitele de pedeapsă dintre cele două legi, se constată că legea nouă este legea mai favorabilă, întrucât are limitele mult mai scăzute faţă de vechea reglementare, astfel că va reduce proporţional pedeapsa aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 141 din 16 aprilie 2013 a Tribunalului Cluj, secţia penală, menţinută prin Decizia penală nr. 183A din 24 septembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, de la 3 ani şi 8 luni închisoare la 3 ani închisoare cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior, fără reţinerea circumstanţelor atenuante întrucât acestea nu constituie instituţii autonome şi nici nu-şi găsesc corespondent în legea nouă.

Având în vedere că atât concursul de infracţiuni cât şi recidiva sunt instituţii autonome, raportat la condiţiile de existenţă şi incriminare ale acestora, Înalta Curte constată că dispoziţiile legii vechi cu privire la aceste instituţii sunt mai favorabile decât ale legii noi, respectiv art. 41 C. pen. şi art. 38 C. pen., motiv pentru care va face aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen. anterior şi art. 33 C. pen. anterior.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 33 lit. a) rap la art. 34 lit. b) C. pen. anterior, va contopi această pedeapsă cu cele două pedepse stabilite prin hotărârile atacate şi va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Faţă de dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 187/2013 şi art. 83 C. pen. anterior se va menţine revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 19 din 7 aprilie 2011 a Tribunalului Covasna, definitivă prin Decizia penală nr. 1.753 din 25 mai 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi va dispune executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa rezultantă pentru cele trei infracţiuni care fac obiectul prezentului recurs, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani şi 4 luni închisoare.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii şi se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului prevenţia din perioada 20 ianuarie 2011 - 14 martie 2011, precum şi prevenţia de la 5 septembrie 2012 la 25 februarie 2014.

În temeiul art. 275 pct. 3 C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul F.I. împotriva Deciziei penale nr. 183/A din 24 septembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Casează, în parte, Decizia penală şi Sentinţa penală nr. 141 din 16 aprilie 2013 a Tribunalului Cluj, secţia penală, numai sub aspectul aplicării dispoziţiilor art 5 C. pen. şi rejudecând în aceste limite:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 8 luni închisoare în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce la 3 ani închisoare pedeapsa stabilită inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 aşa cum a fost modificat prin art. 81 pct. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior.

Contopeşte această pedeapsă cu cele două pedepse stabilite prin hotărârile atacate şi în conformitate cu art. 33 lit. a) rap la art. 34 lit. b) C. pen. anterior aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Menţine revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 19 din 7 aprilie 2011 a Tribunalului Covasna, definitivă prin Decizia penală nr. 1.753 din 25 mai 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi dispune executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa rezultantă pentru cele trei infracţiuni care fac obiectul prezentului recurs, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani şi 4 luni închisoare.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului prevenţia din perioada 20 ianuarie 2011 - 14 martie 2011, precum şi prevenţia de la 5 septembrie 2012 la 25 februarie 2014.

Onorariul interpretului de limbă maghiară se plăteşte din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în suma de 300 RON se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 25 februarie 2014.

Procesat de GGC - AM

← ICCJ. Decizia nr. 66/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215...  ICCJ. Decizia nr. 676/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 674/2014. Penal