ICCJ. Decizia nr. 66/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.). Recurs in casaţie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 66/RC/2014
Dosar nr. 1373/1/2014
Şedinţa publică din 16 iunie 2014
Deliberând asupra recursului în casaţie constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 149/P din 05 iulie 2013 pronunţată de Tribunalul Bihor, a fost condamnat, printre alţii, inculpatul S.G. la pedepse de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen. anterior şi respectiv, 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. anterior şi a infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. anterior.
S-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare la care a fost adăugat un spor de un an, rezultând, în final, o pedeapsă de 11 ani închisoare.
Împotriva sentinţei penale a declarat apel, printre alţii, inculpatul S.G. şi a criticat hotărârea cu privire la greşita sa condamnare pentru săvârşirea ambelor infracţiuni în. loc de a fi achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. anterior, susţinând că nu a participat la comiterea faptelor.
Prin Decizia penală nr. 22/A din 24 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis apelul inculpatului S.G., a fost descontopită pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată acestuia în pedepsele componente de 10 ani închisoare, 2 ani închisoare şi sporul de 1 an închisoare.
Totodată, au fost reţinute în favoarea inculpatului S.G. circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. anterior şi au fost reduse pedepsele aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen. anterior de la 10 ani închisoare la 6 ani închisoare şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen. anterior de la 2 ani închisoare la 1 an 6 luni închisoare.
Au fost recontopite pedepsele astfel reduse în pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, fără a-i mai aplica vreun spor, astfel că s-a dispus ca inculpatul S.G. să execute o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare.
Împotriva acestei decizii, la data de 28 ianuarie 2014, a formulat recurs inculpatul S.G.
Termenul de declarare a recursului pentru inculpat expira la data de 04 februarie 2014, după data intrării în vigoare a C. proc. pen., situaţie în care s-a făcut aplicarea dispoziţiilor tranzitorii prev. de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 care prevăd că deciziile pronunţate în apel înainte de intrarea în vigoare a C. proc. pen. cu privire la care termenul de declarare a căii ordinare de atac prevăzute de legea anterioară nu expirase la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse recursului în casaţie.
Astfel, prin aplicarea dispoziţiilor art. art. 11 alin. (2), (3) şi (4) din aceeaşi Lege, cererea de recurs formulată de inculpatul S.G. la data de 28 ianuarie 2014, anterior intrării în vigoare a legii noi, împotriva deciziei pronunţate în apel, a fost calificată ca fiind cerere de recurs în casaţie, apreciindu-se, potrivit normelor tranzitorii menţionate, că soluţionarea recursului în casaţie este supusă dispoziţiilor noului Cod de procedură penală iar decizia din apel a devenit definitivă la data intrării în vigoare a C. proc. pen., respectiv la 01 februarie 2014.
Prin încheierea nr. 6/RC din 28 martie 2014, în procedura reglementată de art. 440 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs . în casaţie formulată de inculpatul S.G. împotriva Deciziei penale nr. 22/A din data de 24 ianuarie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi a trimis cauza completului care judecă recursul în casaţie respectiv, C10, în compunere de 3 judecători stabilind termen de judecată la 02 mai 2014.
În procedura admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte a apreciat că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 434 - 438 din C. proc. pen. şi nu este vădit nefondată prin raportare la cazul de casare invocat şi motivele recursului în casaţie formulate.
La termenul din 02 mai 2014 a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul S.G., aflat în executarea pedepsei aplicate în cauză, de suspendare a executării Deciziei penale nr. 22/A din 24 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Oradea. Totodată, la solicitarea inculpatului, s-a făcut aplicarea art. 364 C. proc. pen., luându-se act manifestarea de voinţă a acestuia de a nu mai fi prezent la dezbateri.
Examinând cauza în limitele prev. de art. 442 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul în casaţie este fondat pentru următoarele considerente:
Inculpatul a formulat recurs în casaţie invocând incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., susţinând că s-au aplicat pedepse în alte limite, în sensul că după intrarea în vigoare a C. proc. pen. la 1 februarie 2014, limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (2) C. pen. sunt de la 1 la 5 ani închisoare şi respectând principiul proporţionalităţii pedepsei prin aplicarea legii penale mai favorabile se impune stabilirea unei pedepse în aceste limite.
În esenţă, a criticat hotărârea pentru nelegalitate, în sensul că pedeapsa aplicată este greşit stabilită raportat la noile limite de pedeapsă pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (2) C. pen.
Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că la data pronunţării, respectiv la 24 ianuarie 2014, erau în vigoare dispoziţiile vechiului C. pen.
Totodată, constată că decizia din apel a devenit definitivă la data intrării în vigoare a C. proc. pen., respectiv la 01 februarie 2014, în condiţiile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 255/2013.
Ca atare, legalitatea pedepselor aplicate va fi analizată prin raportare la limitele de pedeapsă prevăzute în Codul penal anterior.
Astfel, potrivit legii vechi, infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. anterior, era sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi.
În condiţiile reţinerii circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. anterior şi ca efect al aplicării art. 76 alin. (2) C. pen. care prevedeau că pedeapsa se coboară sub minimul special putând fi redusă cel mult până la o treime din minimul special, respectiv până la 3 ani şi 4 luni închisoare, se constată că instanţa de apel a aplicat acestuia, o pedeapsă de 6 ani închisoare, în limitele prevăzute de lege.
Prin urmare, pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului, prin decizia atacată, pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, este legală, critica sa sub acest aspect fiind neîntemeiată.
Aplicarea legii penale mai favorabile pentru persoanele condamnate definitiv sub hnperiul;legii vechi la pedepse privative de libertate, astfel cum a solicitat inculpatul, este reglementată prin dispoziţiile art. 6 . C. pen. şi se poate solicita pe calea contestaţiei la executare şi nu a recursului în casaţie.
Cu toate acestea, Înalta Curte constată că motivul de recurs în casaţie privind aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lese este întemeiat prin raportare la sancţiunea aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. anterior.
Astfel, potrivit legii vechi, infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. anterior, când înscrisurile erau oficiale se sancţiona cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 3 ani
În condiţiile reţinerii circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. anterior şi ca efect al aplicării art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. care prevedeau că pedeapsa se coboară sub minimul special putând fi redusă până la minimul general, instanţa de apel a aplicat acestuia o sancţiune de 1 an 6 luni închisoare.
Prin urmare, ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante se impunea ca pedeapsa să fie coborâtă sub minimul special de 3 luni închisoare or, prin decizia atacată s-a aplicat inculpatului o pedeapsă nelegală, de 1 an 6 luni închisoare, critica sa sub acest aspect fiind întemeiată. .
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior, va admite recursul în casaţie declarat de inculpatul S.G. împotriva Deciziei penale nr. 22/A din data de 24 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 7111/lll/P/2012.
Va casa, în parte, decizia penală mai sus menţionată numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului S.G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen. anterior cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. anterior şi înlătură greşita aplicare a legii, astfel:
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatalui S.G. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:
- 6 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen. anterior cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. anterior,
- 1 an şi 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. anterior cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. anterior.
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului S.G. pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 291 C. pen. anterior cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 C. pen. anterior de la 1 an şi 6 luni închisoare la 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. anterior, va contopi pedepsele de 6 ani închisoare şi 2 luni închisoare şi va aplica inculpatului S.G. pedeapsa cea mai grea de. 6 ani închisoare.
Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
În; baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei se va stabili din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGE
D E C I D E
Admite recursul în casaţie declarat de inculpatul S.G. împotriva Deciziei penale nr. 22/A din data de 24 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 7111/1 ll/P/2012.
Casează, în parte, decizia penală mai sus menţionată numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului S.G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen. anterior cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. anterior şi înlătură greşita aplicare a legii, astfel:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatului S.G. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:
- 6 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen. anterior cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. anterior,
- 1 an şi 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. anterior cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. anterior.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului S.G. pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 291 C. pen. anterior cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 C. pen. anterior de la 1 an şi 6 luni închisoare la 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. anterior, contopeşte pedepsele de 6 ani închisoare şi 2 luni închisoare şi aplică inculpatului S.G. pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei se stabileşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 658/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 674/2014. Penal → |
|---|
