ICCJ. Decizia nr. 723/2014. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 723/2014
Dosar nr. 4342/83/2013
Şedinţa publică din 28 februarie 2014
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor dosarului, se constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 215 din 24 septembrie 2013, Tribunalul Satu Mare, în baza art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat inculpatul P.A., pentru săvârşirea infracţiunii de omor la o pedeapsă de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 5 ani.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive din data de 18 martie 2013 şi până la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea obiectelor, cuţite, ridicate de la faţa locului şi înregistrate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Satu Mare din Registrul de corpuri delicte, precum şi materialul biologic aflat în trei plicuri, înregistrat la aceeaşi poziţie.
S-a constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 189 C. proc. pen. s-a dispus virarea din contul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Satu Mare a sumei de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu pe seama av. D.L., conform delegaţiei.
A reţinut tribunalul că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare emis la data de 31 iulie 2013 în Dosarul nr. 89/P/2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.A. pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prev. şi ped. de art. 174 alin. (1) C. pen.
În sarcina inculpatului s-a reţinut în esenţă, următoarea stare de fapt:
În data de 17 martie 2013, după ce încă de dimineaţă consumase vreo două păhărele de palincă, după care s-a deplasat în Prilog Vii la domiciliul părinţilor fostei concubine, împreună cu care a consumat 500 ml de palincă şi a mai mers şi cu B.N. în Prilog Vii, la o distanţă de 3 km, în jurul orelor 23, inculpatul i-a adus la cunoştinţă victimei L.I.G., cu care fosta sa concubină trăia în concubinaj, că s-a înţeles cu K.M. ca aceasta să se întoarcă la el, astfel încât L. trebuia să plece.
Conform declaraţiei inculpatului, victima s-ar fi aflat culcată, a băgat mâna sub pernă, de unde ar fi luat un cuţit şi i-ar fi aplicat două lovituri, una pe braţul drept şi una în partea dreaptă a pieptului, lovituri despre care inculpatul precizează că nu l-au atins deloc, doar i-au tăiat fâşul. Tot din declaraţia inculpatului a rezultat că l-a prins imediat pe L. cu mâna stângă de mâna în care avea cuţitul, i-a răsucit-o, i-a luat cuţitul şi apoi i-a aplicat o lovitură de cuţit în piept şi încă una în spate, după care mama lui K.M. l-ar fi scos afară din locuinţă. Conform declaraţiei inculpatului, în momentul în care a plecat a luat cu sine şi cuţitul pe care l-a predat ulterior mama sa, P.I., direct organelor de poliţie.
Susţinerea inculpatului că ar fi fost provocat de către victimă, care ar fi sărit prima la atac cu cuţitul, sens în care ar fi tăiat şi geaca inculpatului în două locuri, respectiv una pe braţul drept şi una în partea dreaptă a pieptului, este contrazisă de urmele găsite pe geaca inculpatului, respectiv faptul că în partea dreaptă a pieptului nu are niciun fel de urmă de cuţit, iar mâneca dreaptă nu este tăiată, ci este desfăcută cusătura, aşa cum rezultă şi din planşa fotografică existentă la fila 38, existând doar o mică tăietură sau agăţătură, pe spatele gecii, aşa cum rezultă din planşa foto existentă la fila 39.
De asemenea, susţinerile inculpatului sunt contrazise de declaraţia martorei K.M.a din care rezultă că înjurai orelor 2100 s-au culcat toţi, iar după aproximativ 2 ore a auzit-o pe fiica sa că strigă că P.A. l-a lovit cu cuţitul pe L.I.G., moment în care martora a sărit şi l-a prins pe P.A. de mână şi de geacă, scoţându-l afară din locuinţă.
După ce inculpatul a plecat, martora K.M.a, împreună cu părinţii săi, au aşteptat să se facă dimineaţă, după care au coborât în sat şi au anunţat cele întâmplate la „112".
Din raportul medico-legal de autopsie rezultă că moartea victimei L.I.G. a fost violentă, datorându-se hemoragiei interne consecutiv plăgii tăiate-înţepate penetrante de pe faţa anterioară a hemitoracelui drept cu leziune de plămân, pericard şi arteră aortă ascendentă în porţiunea intrapericardică. Leziunea traumatică s-a produs prin lovire activă cu un corp dur, ascuţit, tăietor-înţepător, de exemplu cuţit, având o lungime minimă a lamei de cea 17 cm. Lovitura tanato-generatoare a fost aplicată victimei din faţă, oblic de sus în jos, dinainte-înapoi şi de la dreapta spre stânga.
La examenul extern al cadavrului, în afara leziunii tanato-generatoare situată pe faţa anterioară a hemitoracelui drept, s-a mai constatat pe faţa dorsală a hemitoracelui drept în regiunea scapulară superioară prezenţa unei plăgi tăiate înţepate situată superficial şi nepenetrantă - leziune produsă tot prin lovire activă cu un corp dur ascuţit tăietor-înţepător, de exemplu cuţit.
Între plaga tăiată-înţepată penetrantă situată pe faţa anterioară a hemitoracelui drept şi decesul victimei, există legătură directă de cauzalitate.
Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând şi regretând săvârşirea faptei.
Prezent în faţa instanţei, în stare de arest preventiv şi asistat de avocat desemnat din oficiu, inculpatul a învederat instanţei că i-au fost explicate şi cunoaşte prevederile art. 3201 C. proc. pen., text de lege de care a înţeles să se prevaleze.
Având în vedere acest aspect instanţa de fond a pronunţat hotărârea în această cauză pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Astfel, a reţinut tribunalul că, în data de 17 martie 2013, pe fondul consumului de băuturi alcoolice inculpatul s-a deplasat în localitatea Prilog Vii la domiciliul părinţilor fostei concubine împreună cu care a consumat o cantitate de aproximativ 500 ml de palincă, aspect confirmat de declaraţia martorei K.M. şi a martorului B.N.
Din declaraţia aceloraşi martori instanţa a reţinut că, în jurul orelor 20,0, inculpatul a luat hotărârea de a înnopta acasă la aceştia spunându-le martorilor să-i facă un loc unde să doarmă.
Din declaraţia numitei K.M. s-a reţinut că mama acesteia K.M.a i-a spus să întindă o pătură pe jos unde urma să doarmă inculpatul. După aproximativ jumătate de oră de la ora 21,00 când toţi au mers la plimbare inculpatul trecând pe lângă patul în care dormea K.I., a scos un cuţit dintr-o cizmă şi l-a lovit pe acesta de aproximativ două ori. Declară martora că după prima lovitură de cuţit victima nu a mai putut reacţiona.
Din raportul medico legal de autopsie din 2013 aflat în dosarul de urmărire penală la fila 47, instanţa a reţinut că moartea lui K.I.G. a fost violentă, ea s-a datorat hemoragiei interne consecutiv plăgii tăiate-înţepate penetrante de pe faţa anterioară a hemitoracelui drept cu leziune de plămân, pericard şi artera aortă ascendentă, lovitură tanato-generatoare a fost aplicată victimei din faţă, oblic de sus în jos, dinainte-înapoi şi de la dreapta la stânga. Se concluzionează că moartea datează din data de 17 spre 18 martie 2013.
Analizând toate probele administrate tribunalul a constatat că fapta inculpatului P.A. care în noaptea de 17/18 martie 2013 l-a înjunghiat pe numitul L.I.G. provocându-i acestuia decesul, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor, prev. şi ped. de art. 174 alin. (1) C. pen., infracţiune pentru care tribunalul i-a aplicat inculpatului reţinerea prevederilor alin. (7) ale art. 3201 C. proc. pen., o pedeapsă de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 5 ani.
În baza art. 71 C. pen. i s-au interzic inculpatul drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale stabilite de art. 72 C. pen., cauzele de reducere a limitelor de pedeapsă dar şi împrejurările concrete în care inculpatul a săvârşit infracţiunea aparent fără motiv asupra unor membri care ar fi putut fi consideraţi, raportat la relaţia de concubinaj pe care a avut cu fiica victimei, din familie.
S-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive.
De asemenea în baza art. 118 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus confiscarea obiectelor delicte ridicate de la faţa locului şi depuse la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Satu Mare.
S-a constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă.
Împotriva sentinţei penale mai sus arătate, în termen legal, a declarat apel inculpatul, solicitând desfiinţarea acesteia, în principal în sensul reţinerii în favoarea sa a circumstanţei atenuante legale prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi a aplicării dispoziţiilor art. 76 C. pen., iar în subsidiar în sensul reducerii pedepsei.
Cu privire la cererea principală, s-a susţinut că victima l-a provocat pe inculpatul apelant, lovindu-l cu cuţitul de două ori, iar în ceea ce priveşte cererea subsidiară s-a cerut să se ţină seama de starea de fapt, de poziţia procesuală corectă a inculpatului apelant şi de lipsa antecedentelor penale ale acestuia.
Prin Decizia penală nr. 122/R din 31 octombrie 2013 Curtea de Apel Oradea a respins apelul declarat de inculpatul P.A. împotriva sentinţei penale nr. 215 din 24 septembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, obligând apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Totodată, în baza art. 383 alin. (1)1 C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului şi dedusă din pedeapsa aplicată durata acesteia la zi.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a avut în vedere că instanţa de fond a reţinut în mod corect starea de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului apelant pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză şi a dat faptei comisă de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
Din declaraţia martorei K.M. (filele 71-72 din dosarul de urmărire penală), care se coroborează parţial şi cu declaraţia inculpatului apelant (filele 65-66 din dosarul de urmărire penală) rezultă că, în noaptea zilei de 17 martie 2013, pe fondul consumului de alcool, inculpatul apelant i-a aplicat victimei L.l.G. două lovituri cu un cuţit, în urma cărora victima a decedat. Victima L.l.G. era, la momentul comiterii faptei, concubinul numitei K.M., cu care inculpatul apelant avusese anterior şi el o relaţie de concubinaj.
Susţinerea inculpatului apelant în sensul că ar fi fost provocat de victimă, respectiv că, în urma faptului că i-ar fi adus la cunoştinţă acestuia că trebuie să plece deoarece s-a împăcat cu fosta sa concubină, respectiv că victima este cea care a scos de sub pernă un cuţit şi a încercat să-l lovească, sunt contrazise atât de declaraţia martorei K.M., cât şi de urmele găsite pe geaca inculpatului apelant.
De altfel, în faţa instanţei de fond, inculpatul apelant deşi şi-a menţinut poziţia referitoare la conflictul anterior pe care l-ar fi avut cu victima, a susţinut, de această dată, că s-ar fi datorat faptului că victima i-ar fi cerut inculpatului apelant să doarmă pe jos. A precizat însă inculpatul apelant că nu îşi mai aduce aminte de câte ori a lovit-o pe victimă pentru că era întuneric şi se afla într-o stare avansată de ebrietate.
Susţinerile inculpatului apelant, în sensul că, în urma lovirii de către victimă cu cuţitul, geaca sa ar fi fost tăiată atât pe braţul drept cât şi pe cel stâng, sunt contrazise de urmele găsite pe giacă (planşele fotografice aflate la filele 37-41 din dosarul de urmărire penală), aceasta neavând nicio urmă de cuţit.
De asemenea, din declaraţia martorei K.M. (filele 71-72 din dosarul de urmărire penală), rezultă că în momentul în care inculpatul apelant a lovit-o pe victimă, aceasta dormea.
Instanţa de apel a constatat că din raportul medico-legal rezultă că moartea victimei a fost violentă, datorându-se hemoragiei interne consecutiv plăgii tăiat-înţepate penetrante de pe faţa anterioară a hemitoraceului drept cu leziune de plămân, pericard şi arteră aortă ascendentă în porţiunea intrapericardică.
în raport de cele mai sus arătate, curtea a apreciat că în mod corect a reţinut prima instanţă stare de fapt şi, de asemenea, constatând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 3201 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., justificat a admis cererea inculpatului apelant, de judecare a cauzei potiivit procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen.
Şi pedeapsa de 10 ani ce i-a fost aplicată inculpatului apelant este, în opinia curţii, just individualizată, corespunzând, atât sub aspectul naturii cât şi al duratei sale, gravităţii deosebite a faptei, pericolului social pe care îl prezintă persoana inculpatului apelant, dar şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii penale.
Este adevărat că inculpatul apelant nu are antecedente penale şi a avut o atitudine procesuală corectă, dar nu se poate omite gravitatea faptei, ce a avut drept consecinţă decesul unei persoane, astfel că cererea subsidiară a inculpatului, de a se reduce pedeapsa ce i-a fost aplicată nu poate fi primită.
În raport de cele mai sus arătate, curtea a reţinut că în cauză, în favoarea inculpatului apelant, nu se poate reţine nici circumstanţa atenuantă legală a scuzei provocării, susţinerile acestuia fiind în mod evident contrazise de probele administrate în cauză, condiţii în care atât cererea principală şi nici cea subsidiară sunt nefondate.
Nici cererea formulată de procurorul de şedinţă în sensul de a se dispune recoltarea de probe biologice de la inculpatul apelant în vederea introducerii lor în S.N.D.G.J. nu a fost primită, întrucât deşi art. 3 din Lege prevede prelevarea de date genetice pentru infracţiunea de omor, având în vedere că în cauză a declarat apel doar inculpatul, în raport de dispoziţiile art. 372 C. proc. pen., cererea procurorului nu poate fi admisă, inculpatului apelant neputându-i-se agrava situaţia în propria cale de atac.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul P.A., solicitând reţinerea circumstanţei atenuante a provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. proc. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei, pedeapsa de 10 ani închisoare fiind mult prea mare, având în vedere împrejurările concrete de comitere a faptei.
Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs. In consecinţă, instanţa urmează să analizeze atât respectarea termenul de declarare a căii de atac cât şi cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 3859, art. 3853 C. proc. pen. anterior.
Verificând îndeplinirea cerinţelor formale prevăzute de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., se apreciază că recurentul a motivat în termen recursul, cu respectarea obligaţiilor impuse de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Examinând recursul declarat prin prisma dispoziţiilor legale, Înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele considerente :
Recurentul inculpat a criticat decizia instanţei de apel, apreciind că s-a făcut o greşită aplicare a legii sub aspectul nereţinerii circumstanţei atenuante a provocării, arătând că nu el a început scandalul, victima fiind cea care l-a atacat prima. Totodată a precizat că pedeapsa aplicată este prea aspră raportat la împrejurările concrete de comitere a faptei.
Critica referitoare la greşita aplicare a legii penale, circumscrisă cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., nu poate fi primită întrucât tinde, în realitate la reevaluarea situaţiei de fapt şi reaprecierea probatoriului în ansamblul său. Această critică s-ar fi circumscris cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. dacă nu ar fi fost suprimat prin apariţia Legii nr. 2/2013. Or, Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 385 pct. 18 C. proc. pen. anterior şi posibilitatea instanţei de recurs de a reaprecia faptele. In prezent analiza mijloacelor de probă şi stabilirea situaţiei de fapt constituie atributul exclusiv al instanţei de fond şi al instanţei de apel, critica neregăsindu-se în niciuna din tezele prevăzute în mod expres - ca şi cazuri de casare - de disp. art. 3859 C. proc. pen.
În aceste condiţii, critica va fi respinsă, ca nefondată.
În ce priveşte critica recurentului inculpat legată de reindividualizarea pedepsei, instanţa de control judiciar constată că aceasta se circumscrie, în realitate, cazului de casarea prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi nu cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. astfel cum a fost arătat. Cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., ca urmare a modificărilor suferite prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, devine incident doar când „s-au aplicat pedepse in alte limite decât cele prevăzute de lege", din conţinutul textului fiind înlăturată sintagma referitoare la greşita individualizare a pedepsei aplicate de către instanţă.
Având în vedere natura criticii invocate de către inculpat, anume greşita individualizare a pedepsei aplicate de către instanţe, rezultă cu evidenţă că aceasta nu se mai circumscrie nici cazului de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.
Sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile Înalta Curte constată că de la data pronunţării deciziei recurate, respectiv 31 octombrie 2013 şi până la pronunţarea deciziei în recurs, au intervenit legi succesive astfel că se impune efectuarea unei analize privind influenţa modificărilor legislative privitoare la elementele constitutive ale infracţiunii şi regimul sancţionator.
Recurentul inculpat a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., faptă sancţionată cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
În noul C. pen. omorul este incriminat în dispoziţiile art. 188 C. pen., având acelaşi conţinut ca şi în vechea reglementare, precum şi aceleaşi limite de pedeapsă.
În cauza dedusă judecăţii inculpatul P.A. a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în procedura simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen. anterior, însă Înalta Curte apreciază că nu există diferenţe între art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 396 alin. (10) din Noul C. proc. pen., ambele texte prevăd reducerea limitelor sancţiunii cu o treime.
Având în vedere că noul C. pen. nu prevede dispoziţii mai favorabile constată că nu sunt incidente dispoziţiile art. 5 C. pen.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.A. împotriva Deciziei penale nr. 122/R din 31 octombrie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi cauze cu minori.
În baza art. 385 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. va deduce din cuantumul pedepsei aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 martie 2013 la 28 februarie 2014.
Recurentul inculpat va fi. obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.A. împotriva Deciziei penale nr. 122/R din 31 octombrie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 martie 2013 la 28 februarie 2014.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se. va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 februarie 2014.
← ICCJ. Decizia nr. 66/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 727/2014. Penal → |
---|