ICCJ. Decizia nr. 730/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 730/2014
Dosar nr. 12296/3/2013
Şedinţa publică din 28 februarie 2014
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 578 din 18 iulie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, s-au hotărât următoarele:
Î n baza art. 9 alin. (1) lit b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. pen. a condamnat pe inculpatul V.G.I., la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit b) şi c) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
A făcut aplicarea art. 71-64 lit a) teza a II-a lit b) şi c) C. pen.
În baza art. 861-862 C. pen. a suspendat executarea pedepsei aplicate, sub supraveghere, pe o durata de 5 (cinci) ani termen de încercare.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
1. să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune desemnat cu supravegherea;
2. să anunțe, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința şi orice deplasare care depășește 8 (opt) zile, precum şi întoarcerea;
3. să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
4. să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 863 alin. (4) C. pen. îa încredinţat supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
A atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării obligațiilor impuse, conform art. 863 alin. 4, teza finala, C. pen. şi art. 86/4 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
A admis în parte, acţiunea civilă formulată de către A.N.A.F. şi a obligat pe inculpat la plata către aceasta a sumei de 114.363,56 lei.
În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 a instituit sechestru asigurator asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului până la concurenţa sumei de 114.363,56 lei.”
Pentru a pronunţa soluţia de mai sus, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 495/P/2012 din data de 25 martie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul V.G.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că, potrivit adresei din 19 iunie 2012 a O.N.R.C., SC J.M.G. SRL a fost înfiinţată pe o perioadă nelimitată, având sediul în Bucureşti, sector 5, fiind înscrisă în registrul comerţului din data de 27 octombrie 2005, având obiect principal de activitate „Construcţii de clădiri şi lucrări de geniu”. Capitalul social este constituit din 20 părţi sociale în valoare de 10 lei fiecare, participare asociaţilor fiind, iniţial, 19 părţi sociale - V.S.M. şi o parte socială - V.G.I., iar de la data de 24 martie 2009 cei doi asociaţi au deţinut câte 10 părţi sociale fiecare. Prin sentinţa comercială nr. 7961 din 09 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a comercială, în Dosarul nr. 21473/3/2010 instanţa a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei şi a desemnat ca administrator judiciar pe C.I.I. S.C.D. (vol. II, filele 435-448).
În perioada 2009-2010, inculpatul V.G.I. deţinea în cadrul SC J.M.G. SRL funcţia de director general, însă era administratorul în fapt al societăţii, acest aspect rezultând din toate probele administrate în cauză.
I. Relaţia comercială dintre SC J.M.G. SRL şi SC E.S. SRL.
La data de 28 august 2009 SC J.M.G. SRL, în calitate de furnizor (subantreprenor) a încheiat cu SC E.S. SRL, înregistrată la Registrul Comerţului, cu sediul în Buftea, Şos. Bucureşti-Târgovişte, în calitate de antreprenor, contractul de furnizare şi montaj din 28 august 2009 având ca obiect,,reabilitare termică blocuri în Municipiul Bucureşti, sector 2, respectiv executarea de către subantreprenor, cu materialele sale, a lucrărilor de furnizare, confecţionare şi montaj tâmplărie P.V.C. pentru obiectivele: blocul 22 din str. T.D. şi blocul OD/7/B din str. E.”
Prin actul adiţional din 16 septembrie 2009 la contractul de subantrepriză din 28 august 2009 au fost adăugate obiectivele: blocul 61, şi blocul 61, pentru executarea aceluiaşi tip de lucrări.
În perioada 28 august 2009 - 23 martie 2010 SC E.S. SRL a înregistrat în evidenţele contabile un număr de zece facturi (dintre care o factură storno) emise de către SC J.M.G. SRL , în valoare totală de 650.571,40 lei (din care valoarea bazei impozabile - 541.848,14 lei şi T.V.A. - 108.723,26 lei), reprezentând contravaloare lucrări executate. La rubrica,,denumirea produselor sau a serviciilor” toate cele zece facturi au înscrisă menţiunea,,tâmplărie P.V.C. cf. contract 618/28 august 2009”. Din valoarea înscrisă în cele zece facturi, SC E.S. SRL a achitat în numerar suma de 87.500 lei, prin efectuarea unor plăţi de până la 5.000 lei pe zi.
SC E.S. SRL a mai achitat către SC J.M.G. SRL suma de 226.204,89 lei, prin virament bancar, în perioada 15 septembrie 2009-23 august 2010 (raport de expertiză contabilă judiciară, vol. II, filele 34-35, 160, 202-203.
Situaţia facturilor emise de către SC J.M.G. SRL şi a plăţilor efectuate de către SC E.S. SRL se prezintă astfel:
1. Factura din 28 august 2009 - valoare totală - 101.150,00 lei (valoare - 85.000 lei şi T.V.A. - 16.150 lei); la rubrica,,denumirea produselor sau a serviciilor” această factură are înscrisă menţiunea ,,Avans tâmplărie P.V.C. conform contract din 28 august 2009”;
2. Factura din 16 septembrie 2009 - valoare totală - 50.000,00 lei (valoare - 42.016,80 lei şi T.V.A. - 7.983,20 lei); la rubrica,,denumirea produselor sau a serviciilor” această factură are înscrisă menţiunea,,Tâmplărie P.V.C. conf. contr. Din 28 august 2009”; această factură figurează ca fiind achitată în numerar din casieria SC E.S. SRL conform următoarelor chitanţe, fiecare în valoare de 5.000 lei: chitanţa din 16 septembrie 2009, chitanţa din 17 septembrie 2009, chitanţa din 18 septembrie 2009, chitanţa din 19 septembrie 2009, chitanţa din 21 septembrie 2009, chitanţa din 22 septembrie 2009, chitanţa din 23 septembrie 2009, chitanţa din 24 septembrie 2009, chitanţa din 25 septembrie 2009, chitanţa din 26 septembrie 2009.
3. Factura din 29 septembrie 2009 - valoare totală - 151.150,00 lei (valoare - 127.016,81 lei şi T.V.A. - 24.133,19 lei); la rubrica,,denumirea produselor sau a serviciilor” această factură are înscrise menţiunile: 1. ,,Montaj tâmplărie P.V.C. conform contr. din 28 august 2009 ,,Storno avans din 28 august 2009 şi din 16 septembrie 2009"; cu toate că valoarea finală a facturii din 29 septembrie 2009 este de 0,00 lei (prin stornarea facturilor din 28 august 2009 şi din 16 septembrie 2009), această factură figurează ca fiind achitată parţial în numerar din casieria SC E.S. SRL - 35.000 lei - conform următoarelor chitanţe, fiecare în valoare de 5.000 lei: chitanţa din 05 noiembrie 2009, chitanţa din 06 noiembrie 2009, chitanţa din 09 noiembrie 2009, chitanţa din 10 noiembrie 2009, chitanţa din 11 noiembrie 2009, chitanţa din 12 noiembrie 2009, chitanţa din 13 noiembrie 2009.
4. Factura din 19 februarie 2009 - valoare totală - 168.012,47 lei (valoare - 139.015,43 lei şi T.V.A. - 28.997,04 lei), având înscrisă la rubrica,,denumirea produselor sau a serviciilor” menţiunea ,,Avans tâmplărie P.V.C. conform contract 618/28 august 2009”; această factură este postdatată, întrucât facturi din acelaşi carnet, cu numere mai mici, sunt emise în perioada august - decembrie 2009.
5. Factura din 10 noiembrie 2009 - valoare totală - 40.000,00 lei (valoare - 33.613,45 lei şi T.V.A. - 6.386,55 lei); la rubrica,,denumirea produselor sau a serviciilor” această factură are înscrisă menţiunea ,,Avans tâmplărie P.V.C. conf. contr. din 28 august 2009”;
6. Factura din 04 decembrie 2009 - valoare totală - 100.000,00 lei (valoare - 84.033,61 lei şi T.V.A. - 15.966,39 lei); la rubrica,,denumirea produselor sau a serviciilor” această factură are înscrisă menţiunea ,,Avans tâmplărie P.V.C. conf. contr. din 28 august 2009”;
7. Factura din 04 decembrie 2009 - valoare totală - 2.000,00 lei (valoare - 1.680,67 lei şi T.V.A. - 319,33 lei), având înscrisă la rubrica,,denumirea produselor sau a serviciilor” menţiunea ,,Avans tâmplărie P.V.C. conf. contr. din 28 august 2009”; această factură figurează ca fiind achitată în numerar din casieria SC E.S. SRL conform chitanţei din 04 decembrie 2009 în valoare de 2.000 lei;
8. Factura din 14 decembrie 2009 - valoare totală - 90.000,00 lei (valoare - 75.630,25 lei şi T.V.A. - 14.369,75 lei); la rubrica,,denumirea produselor sau a serviciilor” această factură are înscrisă menţiunea ,,Avans tâmplărie P.V.C. conf. contr. din 28 august 2009”;
9. Factura din 21 decembrie 2009 - valoare totală - 37.890,20 lei (valoare - 29.502,32 lei şi T.V.A. - 8.297,88 lei); la rubrica,,denumirea produselor sau a serviciilor” această factură are înscrisă menţiunea ,,Avans tâmplărie P.V.C. conf. contr. din 28 august 2009 situaţie lucrări luna decembrie”;
10. Factura din 23 martie 2010 - valoare totală - 61.518,732 lei (valoare - 51.265,61 lei şi T.V.A. - 10.253,122 lei); la rubrica,,denumirea produselor sau a serviciilor” această factură are înscrisă menţiunea ,,Avans tâmplărie P.V.C. conf. contr. din 28 august 2009 situaţie lucrări luna martie”.
Facturile şi chitanţele în cauză au menţionat la rubrica,,numele delegatului” pe V.G., asociat şi administrator în fapt al SC J.M.G. SRL . Expertiza grafică dispusă în Dosarul nr. 4762/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea nu a putut stabili cui aparţin scrisul şi semnăturile de pe facturile şi chitanţele menţionate mai sus (raport de expertiză din 15 martie 2010, cap. V ,,Concluzii”, vol. III, filele 282-283).
Din adresa din 08 martie 2011 emisă de SC T.R. SRL rezultă că facturile emise de SC J.M.G. SRL către SC E.S. SRL şi către SC C.A.I. SRL fac parte din plaja de facturi utilizate de această societate în sem. II 2009 (vol. II, filele 451-452).
Fiind audiat, inculpatul V.G.I. a declarat că îi aparţin scrisul şi semnăturile de pe facturile din 28 august 2009, din 16 septembrie 2009, din 29 septembrie 2009, din 19 februarie 2009, din 10 noiembrie 2009, din 04 decembrie 2009, din 04 decembrie 2009, din 14 decembrie 2009, din 21 decembrie 2009 şi din 23 martie 2010 şi chitanţele din 17 septembrie 2009, din 18 septembrie 2009, din 19 septembrie 2009, din 21 septembrie 2009, din 22 septembrie 2009, din 23 septembrie 2009, din 24 septembrie 2009, chitanţa din 25 septembrie 2009 şi din 26 septembrie 2009.
Referitor la chitanţele din 05 noiembrie 2009, din 06 noiembrie 2009, din 09 noiembrie 2009, din 10 noiembrie 2009, din 11 noiembrie 2009, din 12 noiembrie 2009, din 13 noiembrie 2009 şi din 16 septembrie 2009, înv. V.G.I. a arătat că semnătura de la rubrica ,,casier” îi aparţine iar scrisul de pe acestea aparţine martorului D.D. (administrator al SC L.M. SRL), fiind completate de acesta la rugămintea învinuitului, aspect confirmat de către martor (declaraţii inc. V.G.I., vol. I, filele 79-86, declaraţie martor D.D., vol. I, filele 185-186).
Cu privire la neînregistrarea în evidenţa contabilă a facturilor şi chitanţelor menţionate mai sus, inc. V.G.I. a arătat că a predat aceste documente societăţii care ţinea evidenţa contabilă a SC J.M.G. SRL şi nu îşi explică de ce nu au fost înregistrate. Inculpatul nu a putut prezenta un contract încheiat cu această societate şi niciun înscris privind predarea documentelor contabile în vederea înregistrării (declaraţie, vol. I, filele 79-86).
II. Relaţia comercială dintre SC J.M.G. SRL şi SC C.A.I. SRL.
SC C.A.I. SRL, înregistrată la Registrul Comerţului , cu sediul în mun., jud. Giurgiu, a înregistrat în evidenţele contabile trei facturi fiscale emise de către SC J.M.G. SRL (facturile din 23 iulie 2009 și din 24 iulie 2009, în valoare totală de 69.020 lei, din care valoare - 58.000 lei şi T.V.A. - 11.020 lei), emise ca urmare a derulării contractului din 01 iunie 2009 încheiat între cele două societăţi, având ca obiect,,furnizare şi montaj glaf aluminiu”. Contractul din 01 iunie 2009 nu a fost identificat în evidenţele contabile ale nici uneia dintre cele două societăţi.
Situaţia facturilor emise de către SC J.M.G. SRL pentru beneficiarul SC C.A.I. SRL se prezintă astfel:
1. Factura din 23 iulie 2009 - valoare totală - 54.999,42 lei (valoare - 46.218,00 lei şi T.V.A. - 8.781,42 lei); la rubrica ,,denumirea produselor sau a serviciilor” această factură are înscrisă menţiunea ,,furnizare şi montaj glaf aluminiu conform contract din 01 iunie 2009 - situaţie lucrări”;
2. Factura din 24 iulie 2009 - valoare totală - 3.570,00 lei (valoare - 3.000,00 lei şi T.V.A. - 370,00 lei); la rubrica,,denumirea produselor sau a serviciilor” această factură are înscrisă menţiunea ,,Grile hidro reglabile - situaţie lucrări”;
3. Factura din 24 iulie 2009 - valoare totală - 10.450,58 lei (valoare - 8.782,00 lei şi T.V.A. - 1.668,58 lei); la rubrica,,denumirea produselor sau a serviciilor” această factură are înscrisă menţiunea,,glafuri aluminiu conform contract din 01 iunie 2009 - situaţie lucrări”. Facturile menţionate au fost evidenţiate în evidenţa contabilă a SC C.A.I. SRL însă nu şi în evidenţa contabilă a SC J.M.G. SRL .
De precizat că cele trei facturi sunt ataşate în copie la dosar (vol. II, filele 296-298). Facturile originale, parţial deteriorate prin ardere, se găsesc ataşate la Dosarul nr. 104/93/2011 aflat pe rolul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în cutia-anexă la acest dosar. Fiind audiat, inc. V.G.I. a declarat că îi aparţin scrisul şi semnăturile de pe facturile din 23 iulie 2009, din 24 iulie 2009 şi din 24 iulie 2009 (declaraţii inc. V.G.I., vol. I, fila 81).Cu privire la neînregistrarea în evidenţa contabilă a facturilor menţionate mai sus, inc. V.G.I. a arătat că a predat aceste documente societăţii care ţinea evidenţa contabilă a SC J.M.G. SRL şi nu îşi explică de ce nu au fost înregistrate. Inculpatul nu a putut prezenta un contract încheiat cu această societate şi niciun înscris privind predarea documentelor contabile în vederea înregistrării. Inc. V.G.I. a arătat că nu cunoaşte cine şi din ce motiv a vrut să distrugă prin ardere cele trei facturi (declaraţie, vol. I, fila 81). Pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, prin Ordonanţa din data de 06 iulie 2012 a I.G.P.R. - D.I.F. s-a dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare care să determine cuantumul prejudiciului cauzat bugetului general consolidat prin săvârşirea de către administratorii SC J.M.G. SRL a infracţiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen.
Prin raportul de expertiză contabilă judiciară înregistrat la C.E.C.C.A.R. - Filiala Bucureşti din 18 iulie 2012 s-au stabilit următoarele:
I. Referitor la relaţia comercială dintre SC J.M.G. SRL şi SC E.S. SRL.
Din documentele puse la dispoziţia expertului contabil - contract de furnizare şi montaj din 28 august 2009 şi actele adiţionale din 16 septembrie 2009, din 04 decembrie 2009 şi din 14 aprilie 2010 - a rezultat existenţa unor relaţii comerciale între SC SC J.M.G. SRL.
În evidenţa financiar-contabilă a SC E.S. SRL au fost identificate un număr de 10 facturi - facturile din 28 august 2009, din 16 septembrie 2009, din 29 septembrie 2009, din 19 februarie 2009, din 10 noiembrie 2009, din 04 decembrie 2009, din 14 decembrie 2009, din 21 decembrie 2009 şi din 23 martie 2010 - în valoare totală de 650.571,40 lei (din care valoarea bazei impozabile - 541.848,14 lei şi T.V.A. - 108.723,26 lei), emise de către SC J.M.G. SRL .
Referitor la data înscrisă pe factura din 19 februarie 2009 expertul a arătat că în mod cert aceasta este eronată, întrucât pe factură este menţionat contractul din 28 august 2009 şi Actul adiţional încheiat la data de 04 decembrie 2009, precum şi stornarea avansului înscris în cuprinsul facturii din 04 decembrie 2009, astfel încât se poate considera că această factură se regăseşte din punct de vedere al datelor înscrise în cuprinsul său în perioada supusă verificării, respectiv iulie 2009 - martie 2010.
Pe baza documentelor puse la dispoziţie expertul a concluzionat că în perioada iulie 2009 - martie 2010 SC J.M.G. SRL nu a înregistrat în evidenţele contabile şi nu a declarat la Administraţia Financiară sector 5 Bucureşti venituri provenite din prestarea de servicii către SC E.S. SRL în valoare totală de 316.163,40 lei, din care baza de impozitare - 260.833,14 lei şi T.V.A. colectat - 55.330,40 lei.
Referitor la prejudiciul cauzat bugetului general consolidat de către SC J.M.G. SRL prin neînregistrarea şi nedeclararea în totalitate a veniturilor realizate în urma derulării contractului din 28 august 2009 încheiat cu SC E.S. SRL, expertul a arătat că acesta este în cuantum de 97.063,56 lei, compus din T.V.A. - 55.330,26 lei şi impozit pe profit - 41.733,30 lei.
II. Referitor la relaţia comercială dintre SC J.M.G. SRL şi SC C.A.I. SRL.
Din analiza efectuată pe baza deconturilor de T.V.A. şi a Declaraţiei 394 privind livrările de bunuri şi prestările de servicii precum şi achiziţia de bunuri şi servicii depuse de SC J.M.G. SRL la Administraţia Financiară a sectorului 5 Bucureşti, a facturilor din 23 iulie 2009, din 24 iulie 2009 şi din 24 iulie 2009, în valoare totală de 69.020 lei, din care valoare - 58.000 lei şi T.V.A. - 11.020 lei), rezultă că în perioada iulie 2009 - martie 2010 SC J.M.G. SRL a executat lucrări având ca beneficiar SC C.A.I. SRL, pentru care a emis cele trei facturi fiscale menţionate.
Pe baza documentelor puse la dispoziţie expertul a concluzionat că în perioada iulie 2009 - martie 2010 SC J.M.G. SRL nu a înregistrat în evidenţele contabile şi nu a declarat la Administraţia Financiară Sector 5 Bucureşti venituri provenite din prestarea de servicii către SC C.A.I. SRL în valoare totală de 69.020 lei, din care baza de impozitare - 58.000 lei şi T.V.A. colectat - 11.020 lei).
Referitor la prejudiciul cauzat bugetului general consolidat de către SC J.M.G. SRL prin neînregistrarea şi nedeclararea în totalitate a veniturilor realizate în urma derulării contractului din 01 iunie 2009 încheiat cu SC C.A.I. SRL, expertul a arătat că acesta este în cuantum de 20.300,00 lei, compus din T.V.A. - 11.020,00 lei şi impozit pe profit - 9.280,00 lei.
În concluzie, prejudiciul total cauzat bugetului general consolidat de către SC J.M.G. SRL este de 117.363,56 lei, compus din T.V.A. - 66.350,26 lei şi impozit pe profit - 51.013,30 lei. Cu privire la prejudiciul stabilit prin expertiza contabilă, inc. V.G.I. şi înv. V.S.M. au declarat că vor depune toate diligenţele pentru achitarea acestuia. Referitor la intenţia inc. V.G.I. privind săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, este de observat modalitatea în care au fost efectuate parţial plăţile pentru lucrările executate şi anume prin plăţi fragmentate în numerar, pentru facturi a căror valoare este mai mare de 5.000 lei, procedeu interzis expres de lege, aspect care arată intenţia învinuitului de a evita decontarea prin bancă, în scopul îngreunării unui eventual control ulterior.
Conform art. 5 din Ordonanţa nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare,,,pentru întărirea disciplinei financiare şi evitarea evaziunii fiscale, operaţiunile de încasări şi plăţi între persoanele juridice se vor efectua numai prin instrumente de plată fără numerar.
Prin excepţie de la prevederile alineatului precedent, persoanele juridice pot efectua plăţi în numerar în următoarele cazuri:
a) plata salariilor şi a altor drepturi de personal;
b) alte operaţiuni de plăţi ale persoanelor juridice cu persoane fizice;
c) plăţi către persoane juridice în limita unui plafon zilnic maxim de 100.000.000 lei, plăţile către o singură persoană juridică fiind admise în limita unui plafon zilnic în sumă de 50.000.000 lei. Sunt interzise plăţile fragmentate în numerar către furnizorii de bunuri şi servicii, pentru facturile a căror valoare este mai mare de 50.000.000 lei.
Referitor la vinovăţia inculpaţilor V.G.I. şi V.S.M., din probele administrate în cauză a rezultat că în fapt SC J.M.G. SRL a fost administrată de inc. V.G.I., cel puţin în privinţa relaţiilor contractuale desfăşurate cu SC E.S. SRL şi SC C.A.I. SRL (declaraţii inc. V.G.I., vol. I, filele 79-86, declaraţii înv. V.S.M., vol. I, filele 90-97, declaraţii martor D.D., vol. I, filele185-190).
În privinţa contractelor derulate de SC J.M.G. SRL cu cele două societăţi, inc. V.G.I. este cel care a negociat şi semnat contractele încheiate precum şi toate actele emise ca urmare a derulării acestora, respectiv facturi şi chitanţe. Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Audiat de către instanţă la termenul de judecată din data de 24 mai 2013, inculpatul a recunoscut în totalitate infracţiunea pusă pe seama sa prin actul de sesizare al instanţei arătând că, într-adevăr, în perioada iulie 2009-martie 2010, în calitate de administrat de fapt şi de drept al firmei SC J.M.G. SRL nu a înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii facturi emise de către SC C.A.I. SRL în valoare de 69.200 lei iar în perioada august 2009-martie 2010 nu a înregistrat alte facturi fiscale emise de către SC E.S. SRL în valoare de 45.970 lei, recunoaştere care se coroborează cu celelalte probe administrate în faza de urmărire penală şi care a format convingerea instanţei că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii puse pe seama sa, care în drept întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Având în vedere faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră de recunoaştere şi regret în săvârşirea infracţiunii, gradul de pericol social relativ scăzut al infracţiunii săvârşite, împrejurările şi urmările săvârşirii infracţiunii (inculpatul a întreprins şi întreprinde demersuri- făcând dovada în acest sens- de acoperire a prejudiciului cauzat), precum şi celelalte criterii de individualizare prev. de art. 72 C.p., instanţa a apreciat că scopul educativ şi preventiv al sancţiunii penale aplicată inculpatului poate fi atins printr-o pedeapsă cu închisoarea al cărei cuantum să fie orientat la minimul special prevăzut de lege (prin reţinerea prevederilor art. 3201 C. proc. pen.) fără a fi necesară executarea în regim de detenţie.
În consecinţă, prima instanţă a pronunţat soluţia menţionată în cele de mai sus.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, partea civilă A.N.A.F., solicitând admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei apelate şi rejudecarea cauzei pe fond de către instanţa de apel, numai pe latură civilă, arătând că înţelege să critice sentinţa apelată sub un singur aspect, respectiv, neacordarea întregii sume cu care A.N.A.F. s-a constituit parte civilă în cauză şi anume suma de 117.363,56 lei, precum şi obligarea inculpatului la plata obligaţiilor fiscale accesorii, aferente acestei sume, de la data producerii prejudiciului, până la data achitării integrale a acestui prejudiciu.
Prin Decizia penală nr. 205/A din 03 septembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta parte civilă A.N.A.F. împotriva sentinţei penale nr. 578 din 18 iulie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
Examinand sentinţa atacata, pe baza actelor si lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, instanţa de apel a constatat urmatoarele:
Apelanta-parte civilă A.N.A.F. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 117.363,56 lei, precum şi obligaţiile fiscale accesorii, aferente acestei sume.
Prin sentinţa apelată, prima instanţă a admis în parte, acţiunea civilă formulată de către A.N.A.F. şi a obligat inculpatul la plata către aceasta, a sumei de 114.363,56 lei.
Pe parcursul soluţionării cauzei la prima instanţă, inculpatul a achitat din prejudiciul iniţial, de 117.363,56 lei, suma de 3.000 lei, conform următoarelor chitanţe: chitanţa din 11 iunie 2013 în valoare de 1400 lei, fila 20 d.f., chitanţa din 18 iunie 2013, în valoare de 600 lei, fila 21 d.f., chitanţa din 17 iulie 2013, în valoare de 400 lei, fila 43 d.f., chitanţa, din 17 iulie 2013, în valoare de 600 lei, fila 44 d.f.
În aceste condiţii, în mod firesc, judecătorul fondului a admis în parte acţiunea civilă şi a dispus obligarea inculpatului la plata către partea civilă a sumei de 114.363,56 lei, reprezentând diferenţa dintre suma solicitată a fi acordată cu titlu de despăgubiri civile şi suma achitată de inculpat.
Referitor la solicitarea aceleiaşi părţi civile de obligare a inculpatului şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii aferente sumei cu care s-a constituit parte civilă, Curtea a observat, pe de o parte, că aceste obligaţii nu au fost clar menţionate ca şi cuantum, mod de calcul şi perioadă de plată, astfel încât, în mod evident, neputându-se reţine de către prima instanţă, o sumă certă, lichidă şi exigibilă, nu au fost acordate, iar pe de altă parte, aşa cum a menţionat şi apărătorul ales al inculpatului, nu era necesară obligarea acestuia la plata unor asemenea sume, întrucât aceste accesorii, constând în dobânzi, penalităţi şi majorări de întârziere, curg de drept, potrivit dispoziţiilor codului fiscal şi de procedură fiscală.
Mai mult, în condiţiile în care inculpatul nu are posibilitatea achitării integrale a prejudiciului, plătind eşalonat sumele datorate, de fiecare dată îi sunt recalculate aceste obligaţii fiscale accesorii.
Nu în ultimul rând, s-a arătat că partea civilă are posibilitatea executării silite a inculpatului, fără să existe riscul unei insolvabilităţi, având în vedere că prin sentinţa apelată s-a dispus, în baza art. 11 din Legea nr. 241/2005, instituirea sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile si imobile ale inculpatului până la concurenţa sumei datorate.
Pentru toate aceste considerente, instanţa de apel, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-parte civilă A.N.A.F.
Împotriva acestei decizii, la data de 12 februarie 2014, în termen legal, a declarat recurs (filele 13-15 din dosar) partea civilă A.N.A.F.
Au fost depuse motive scrise de recurs prin care s-a solicitat, în esenţă, admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate şi reţinerea cauzei spre rejudecare în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, în sensul obligării inculpatului şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii, de la momentul producerii prejudiciului până la data la care suma va fi integral achitată.
Examinând recursul declarat de partea civilă, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele motive:
C. proc. pen. al României a fost modificat prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., lege care a fost publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, cu aplicabilitate de la data de 16 februarie 2013.
Prezentul recurs vizează Decizia penală nr. 205/A din 3 septembrie 2013, fiind promovat de partea civilă la 14 februarie 2014.
Trebuie remarcat că în speţă nu are aplicabilitate art. 2 din Legea nr. 2/2013: „(1)Dispoziţiile privind cazurile de casare prevăzute în C. proc. pen., republicat, cu modificările şi completările ulterioare, în forma anterioară intrării în vigoare a prezentei legi, rămân aplicabile cauzelor penale aflate în curs de judecată în recurs, inclusiv celor aflate în termenul de declarare a recursului”.
Rezultă, aşadar că, în rigoarea juridică a textelor legale enunţate, motivele subsumate punctului 172 al art. 3859 C. proc. pen., în conţinutul anterior datei de 16 februarie 2013, data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, astfel cum au fost învederate în scris în prezenta cauză, nu mai pot fi supuse analizei Înaltei Curţi, ca motiv de casare.
Pe de altă parte, referitor la solicitarea părţii civile de obligare a inculpatului şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii aferente sumei cu care s-a constituit parte civilă, Înalta Curte reţine ca fiind corectă aprecierea instanţei de apel în sensul că aceste obligaţii nu au fost clar menţionate ca şi cuantum, mod de calcul şi perioadă de plată, astfel încât, în mod evident, neputându-se reţine o sumă certă, lichidă şi exigibilă, nu au fost acordate.
Mai mult, nu se impunea obligarea inculpatului la plata acestor sume întrucât aceste accesorii (respectiv dobânzi, penalităţi şi majorări de întârziere) curg, de drept, potrivit dispoziţiilor codului fiscal şi de procedură fiscală.
În aceeaşi ordine de idei, partea civilă are posibilitatea executării silite a inculpatului, fără să existe riscul unei insolvabilităţi, având în vedere că prin sentinţa apelată s-a dispus, în baza art. 11 din Legea nr. 241/2005, instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului până la concurenţa sumei datorate.
Faţă de aceste considerente, constatând că hotărârile pronunţate sunt legale şi temeinice, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. împotriva Deciziei penale nr. 205/A din 03 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, cu obligarea recurentei părţi civile la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. împotriva Deciziei penale nr. 205/A din 03 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat V.G.I., în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 399/2014. Penal. Traficul de minori (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 729/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
