ICCJ. Decizia nr. 727/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 727/2014
Dosar nr. 87/101/2012
Şedinţa publică din 28 februarie 2014
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 70 din 29 aprilie 2013, Tribunalul Mehedinţi, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c) şi i) şi alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen.
În baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c) şi i) şi alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) rap. la art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.T., domiciliat în Tr. Severin jud Mehedinţi, cu antecedente penale, la pedeapsa de 4 ani închisoare.
Pe durata prev. de art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Pe o durată de 2 ani i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale, conform disp. art. 66 C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă reţinerea de 24 ore, din data de 06 decembrie 2011.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat corpul delict-un topor cu coadă din lemn, în lungime de 0,85 m, lăţimea lamei tăietoare de 17 cm şi muchia de 5 cm.
În baza art. 4, 5 şi 9 din Legea nr. 76/2008, privind organizarea şi funcţionarea S.N.D.G.J. dispune prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea introducerii profilurilor genetice în S.N.DG.J., urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din lege să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
A fost obligat inculpatul la 2.000 lei cheltuieli judiciare statului.
S-a constatat că acţiunea civilă a făcut obiectul Dosarului 2369/101/2012 al Tribunalului Mehedinţi şi a fost soluţionată prin sentinţa penală nr. 70 din 28 martie 2012 definitivă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 05 ianuarie 2012 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Mehedinţi sub nr. 87/101/2012, rechizitoriul nr. 978/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului P.T. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 rap la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) şi i) şi alin. (2) C. pen.
În actul de sesizare s-au reţinut că în seara zilei de 05 decembrie 2011, inculpatul P.T. s-a întâlnit cu martorul R.M., în holul blocului unde locuiesc şi i-a cerut acestuia o ţigară, neavând ţigări, R.M. i-a cerut părţii vătămate P.G.G. care este frate cu inculpatul, o ţigară pentru inculpat.
Întrucât partea vătămată l-a jignit pe inculpat, acesta a refuzat ţigara şi au început să se jignească reciproc, după care, inculpatul a închis uşa locuinţei sale dar, partea vătămată a lovit cu piciorul în uşă, care s-a deschis şi au continuat să se certe.
Auzind gălăgie în locuinţa inculpatului, martorul V.V., care locuieşte pe acelaşi palier cu aceştia, a ieşit pe hol şi a observat că inculpatul se certa cu partea vătămată în locuinţa inculpatului, astfel că a încercat să-l liniştească.
În timp ce se certau inculpatul a împins din locuinţa sa pe partea vătămată şi au continuat să se certe şi să se ameninţe reciproc.
Partea vătămată l-a ameninţat pe inculpat că-l aranjează şi a strigat-o pe concubina sa C.N. spunându-i să-i aducă un cuţit, după care a plecat şi a intrat în locuinţa sa.
Văzând că victima a plecat în locuinţa sa, inculpatul a luat din interiorul locuinţei sale un topor şi s-a îndreptat spre locuinţa fratelui său.
În momentul în care partea vătămată, a deschis uşa locuinţei sale l-a văzut pe inculpat că se îndreaptă spre el, având toporul în mână, a intrat înapoi în locuinţa sa şi a închis uşa.
Deşi, martorii V.V. şi C.N. au încercat să-l determine pe inculpat să-l lase în pace pe fratele său, spunându-i că va ajunge la închisoare, acesta nu a vrut să asculte, spunând că mai rezistă, că fratele său nu-l lasă în pace.
În momentul în care partea vătămată a ieşit din nou în holul blocului, inculpatul s-a repezit spre acesta şi i-a aplicat o lovitură cu muchia toporului în spate.
Partea vătămată a fugit din scara blocului, iar inculpatul a ajuns-o din urmă în aproprierea gardului situat în partea stângă, la ieşirea din bloc şi i-a mai aplicat o lovitură cu lama toporului în cap.
După ce inculpatul i-a aplicat victimei şi a doua lovitură cu toporul, inculpatul a revenit în scara blocului, unde întâlnindu-se cu martorul V.V., i-a spus acestuia că a omorât pe partea vătămată, că i-a aplicat lovitura direct în cap.
Inculpatul a mers la locuinţaîncălţat, a luat toporul şi în momentul
În care a ieşit din bloc s-a întâlnit cu sora sa L.M., a abandonat toporul lângă aceasta şi a plecat.
Ulterior L.M. a predat organelor de poliţie toporul abandonat de inculpat.
În urma incidentului, partea vătămată a suferit leziuni şi a fost transportată la spital pentru acordarea de îngrijiri medicale.
Victima a fost internată cu diagnosticul - traumatism cranio-cerebral, cu plagă contuză vertex şi contuzie torace posterior.
S-a mai reţinut că această faptă a fost probată şi cu raportul medico legal din 19 decembrie 2011 întocmit de S.M.L. Mehedinţi, ce a confirmat că partea vătămată a prezentat următoarele leziuni: plagă la nivelul capului produsă prin lovire cu un corp dur (posibil lamă topor), leziune la nivelul toracelui produsă prin lovire cu corp dur (posibil muchie topor).
De asemenea, din concluziile raportului medico legal a mai rezultat că leziunile de violenţă nu au pus în primejdie viaţa victimei şi că au necesitat pentru vindecare 7-8 zile îngrijiri medicale de la data producerii, dacă nu survin complicaţii.
S-a mai reţinut, sub aspectul laturii subiective că inculpatul a acţionat cu intenţia directă de a ucide victima, că acest fapt este demonstrat atât de atitudinea inculpatului înainte şi după săvârşirea faptei, cât şi din repetabilitatea loviturilor, zona vizată şi obiectul vulnerant folosit (un topor).
Prin sentinţa penală nr. 51 din 07 martie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 87/101/2012 al Tribunalului Mehedinţi, s-au dispus următoarele:
A fost admisă cererea formulată de inculpatul P.T. privind judecarea cauzei în condiţiile prev. de art. 3201 C. pen. p.
S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c) şi i) şi alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.
În baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c) şi i) şi alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. pen. p. a fost condamnat inculpatul P.T. la pedeapsa de 5 ani închisoare.
Pe durata prev.de art. 71 C. pen., inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Pe o durată de 2 ani i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale, conform disp. art. 66 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă reţinerea de 24 ore, din data de 06 decembrie 2011.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat corpul delict -un topor cu coadă din lemn, în lungime de 0,85 m, lăţimea lamei tăietoare de 17 cm şi muchia de 5 cm.
În baza art. 4, 5 şi 9 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea S.N.D.G.J. s-a dispus prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea introducerii profilurilor genetice în S.N.D.G.J., urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din lege să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
A fost obligat inculpatul să plătească statului 1.054,28 lei cheltuieli judiciare.
S-a disjuns judecarea cauzei în ce priveşte latura civilă şi s-a fixat termen la data de 14 martie 2012.
În urma disjungerii cauzei, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Mehedinţi Dosarul penal nr. 2369/101/2012.
Împotriva sentinţei penale nr. 51 din 07 martie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 87/101/2012 al Tribunalului Mehedinţi a declarat apel inculpatul P.T.
Prin Decizia penală nr. 305 din 16 octombrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, pronunţată în Dosarul nr. 87/101/2012, s-a admis apelul declarat de inculpat, a fost desfiinţată sentinţa penală şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, Tribunalul Mehedinţi.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Craiova a reţinut că, potrivit alin. (2) al art. 3201 C. proc. pen. două condiţii trebuie îndeplinite pentru ca judecata să se desfăşoare potrivit procedurii simplificate respectiv ca inculpatul să recunoască fapta reţinută în rechizitoriu şi să nu solicite administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere.
Recunoaşterea faptei presupune o recunoaştere de către inculpat a modului de săvârşire a faptei aşa cum a fost descris în rechizitoriu, fără posibilitatea de a fi prezentate diferit de către inculpat împrejurări privind modul de săvârşire a faptei.
În speţă, în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi s-a reţinut că inculpatul a lovit partea vătămată cu muchia toporului în spate apoi i-a mai aplicat o lovitură cu lama toporului în cap.
Astfel, s-a mai arătat că, prin cererea formulată la 28 februarie 2012, inculpatul a solicitat aplicarea dispoziţiile, art. 3201 alin. (1) C. proc. pen., precum şi schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) art. 175 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., motivând cererea de schimbare a încadrării juridice (fila 23 dosar instanţa de fond) în sensul că, nu a lovit partea vătămată cu tăişul toporului ci cu muchia acestuia „contrar celor reţinute de organul de urmărire penală".
Curtea a mai reţinut că, fiind audiat la 29 februarie 2012, inculpatul a arătat că deşi recunoaşte săvârşirea faptei şi înţelege să se judece potrivit dispoziţiilor art. 320 C. proc. pen. „înţelege să formuleze schimbarea încadrării juridice".Cererea de schimbare a încadrării juridice formulată în scris de inculpat şi invocată de acesta în declaraţie prezintă o altă situaţie de fapt de fapt decât cea reţinută în rechizitoriu, respectiv un alt mod în care inculpatul susţine că ar fi acţionat, lovind partea vătămată cu muchia toporului şi nu cu lama acestuia.
Constatând că nu au fost îndeplinite condiţiile prev. de art. 3201 alin. (2) C. proc. pen., s-a apreciat că se impune astfel desfiinţarea sentinţei şi reluarea cercetării judecătoreşti de către instanţa de fond pentru ca inculpatul să nu fie privat de un grad de jurisdicţie şi ca instanţa de fond să administreze nemijlocit mijloacele de probă necesare în vederea aflării adevărului şi justei soluţionări a cauzei, urmând a verifica şi apărările formulate de inculpat în privinţa circumstanţelor în care susţine că a săvârşit fapta.
Urmare Deciziei penale nr. 305 din 16 octombrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, pronunţată în Dosarul nr. 87/101/2012, cauza a fost trimisă spre rejudecare şi s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Mehedinţi, după casare, Dosarul sub nr. 87/101/2012.
Tribunalul, astfel investit cu rejudecarea cauzei, a reţinut următoarele:
Inculpatul, ascultat în al doilea ciclu procesual, după casarea primei sentinţe, a susţinut că nu doreşte să uziteze de procedura prevăzută de art. 3201 C. pen.
Inculpatul prin susţinerile făcute, a recunoscut conflictul avut cu fratele său, pretinzând că pe fondul unor relaţii mai vechi de duşmănie pe care le avea cu acesta, în seara zilei de 05 decembrie 2011, după ce victima l-ar fi lovit cu palmele peste faţă, a declarat că în continuare şi acesta a ripostat, îmbrâncind pe partea vătămată, după care a lovit-o cu piciorul, respectiv cu bocancul cu care a fost încălţat, în spate. A mai susţinut că a existat şi o a doua fază a conflictului., în momentul în care victima i-a apărut în faţă, având în mână un cuţit, iar inculpatul o secure, inculpatul recunoscând că de această dată şi-a lovit fratele, aruncând cu securea spre el.
Deşi, inculpatul nu a declarat în mod expres că a lovit victima şi în cap, cu toporul, a precizat la interogatoriu că menţine şi declaraţia din faza de urmărire penală, prin care a recunoscut acest fapt şi a precizat atunci, că nu şi-a mai amintit dacă, l-a lovit cu muchia sau cu tăişul toporului.
Deci, în mare parte, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, dar a încercat din primul ciclu procesual să-şi construiască o apărare care să dea o altă încadrare juridică fapte, pretinzând că nu a lovit victima cu tăişul toporului, ci cu muchia lui, apărare pe care nu şi-a formulat-o în faza de urmărire penală.
În acelaşi timp, s-a reţinut că potrivit primelor declaraţii, inculpatul a susţinut că a lovit victima cu securea, fără să se uite unde îl loveşte, că nu şi-a mai amintit dacă l-a lovit cu tăişul sau cu muchia, întrucât a pretins că l-a lovit la întâmplare, că în urma loviturile aplicate, victima a căzut, ţipa de durere şi că ştie că l-a lovit cu securea şi în cap.
Martorul V.V., a declarat că a încercat să-l stăpânească pe inculpat, însă nu a reuşit, dar a mai susţinut că într-o primă etapă a conflictul dintre părţi a fost unul violent verbal, părţile ameninţându-se reciproc, dar a auzit şi pe inculpat, în timp ce s-a adresat victimei, cu cuvintele" lasă mă că te omor eu". Acest aspecte au fost confirmate şi de martorul R.M., ambii martori, au mai declarat că l-au văzut pe inculpat, în momentul în care l-a lovit pe fratele său, cu securea, dar au precizat că şi victima a avut în mână un cuţit, de care nu a făcut uz.
Analizând aceste probe, ce se coroborează cu toate celelalte probe administrate în cauză, declaraţiile celorlalţi martori şi declaraţiile victimei, instanţa a reţinut că este cert că inculpatul a lovit victima, cel puţin de două ori, o dată, după cum a recunoscut chiar inculpatul, aruncând cu securea în victimă, când sigur victima a suferit leziunea de la nivelul toracelui, care potrivit raportului medico legal, a fost cauzată de lovitura cu securea, respectiv de muchia toporului şi l-a lovit şi în cap, tot cu toporul, de această dată, aşa cum rezultă din certificatul medico legal, lovitura a fost cauzată de lama toporului.
De fapt, după cum a recunoscut inculpatul, în primele declaraţii, el a lovit victima la întâmplare, iară să se uite unde îl loveşte şi cum, deci inculpatul, l-a lovit pe fratele său, cu furie, sete, ceea ce pune în evidenţă intenţia acestuia de a ucide, declarată şi verbal, atunci când s-a adresat victimei, cu ameninţările, că îl omoară, neputându-se trece cu vederea nici faptul că inculpatul a lovit victima cu un topor, o armă aptă de a ucide.
Pe de altă parte, în cauză este dovedit în mod cert că inculpat a lovit victima şi cu tăişul toporului, aspect ce a fost confirmat de raportul medico -legal, deci apărarea inculpatului a fost una pro cauza, fiind făcută de acesta mult mai târziu, abia în instanţă, cu intenţia a încerca să scape de răspunderea penală în ce priveşte infracţiunea gravă de care se face vinovat şi să obţină o schimbare de încadrare juridică, pe baza cărei să primească o pedeapsă mai blândă.
Faţă de cele expuse, instanţa a apreciat că în speţă a fost dovedit în mod cert, că inculpatul, în modalitatea în care a comis fapta, se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută şi pedepsită de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), și 175 alin. (1) lit. c) şi i) şi alin. (2) C. pen. şi nu de săvârşirea infracţiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen.
S-a concluzionat că în favoarea inculpatului nu poate fi reţinută nici circumstanţa atenuantă a provocării, riposta inculpatului nefiind în nici un fel justificată, din moment ce nu s-a dovedit în cauză că şi inculpatul ar fi fost lovit de victimă, ori că victima i-ar fi provocat o puternică tulburare sau emoţie.
Pentru aceste considerente, cererea de schimbare a încadrării juridice a fost respinsă ca nefondată.
La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere împrejurările ce reflectă gravitatea faptei pe care a comis-o inculpatul, dar şi circumstanţele favorabile, anume: că fapta a fost comisă pe fondul unor relaţii tensionate, ce mai de mult existau între părţi, că inculpatului nu i se poate agrava situaţia, în această rejudecare obţinută în urma admiterii apelului ce a fost declarat numai de către inculpat. Că potrivit raportului de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune, inculpatul nu este cunoscut în comunitate, ca fiind o persoană violentă, că singurele conflicte le-a avut numai cu fratele său, că are un loc de muncă şi este o persoană onestă.
Date fiind aceste considerente, s-a apreciat că în speţă se justifică a fi reţinute în favoarea inculpatului disp. art. 74 alin. (1) lit. c) rap. la art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen., referitoare la atitudinea inculpatului după săvârşirea infracţiunii, rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţilor şi comportarea în mare parte sinceră a inculpatului, considerând că apărarea pe care şi-a formulat-o nu a pus în evidenţă aspecte negative, care să fie de natură să-i agraveze răspunderea, dar nu în ultimul rând, instanţa a luat în considerare şi faptul că inculpatului, urmarea propriei sale căi de atac pe care a exercitat-o împotriva primei sentinţe, nu i se poate aplica o pedeapsă mai mare, ci una cel mult egală sau mai mică.
Din aceste raţiuni, s-a apreciat că în ce priveşte pe inculpat, scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic, considerând că o pedeapsă cu executare de 4 ani închisoare, este în măsură să satisfacă cerinţele prev. de art. 52 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă reţinerea de 24 ore, din data de 06 decembrie 2011.
În conformitate cu dispoziţiile art. 118 lit. b) C. pen. a fost confiscat corpul delict- respectiv toporul cu coadă din lemn, în lungime de 0,85 m, lăţimea lamei tăietoare de 17 cm şi muchia de 5 cm., folosit de inculpat la comiterea infracţiunii.
În baza art 4, 5 şi 9 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea S.N.D.G.J. dispune prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea introducerii profilurilor genetice în S.N.D.G.J., urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din Lege să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
În ce priveşte latura civilă a procesului, s-a constatat că acţiunea civilă a făcut obiectul Dosarului nr. 2369/101/2012 al Tribunalului Mehedinţi şi a fost soluţionată prin sentinţa penală nr. 70 din 28 martie 2012 ce este definitivă, în sensul că inculpatul P.T. a fost obligat la plata sumei de 2.500 lei, cu titlu de daune materiale, către partea civilă P.G.G.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă S.J.U. Dr. Tr. Severin.
A fost obligat inculpatul P.T. să achite S.J.U., Dr. Tr. Severin suma de 589 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale de care a beneficiat partea civilă P.G.G. în perioada internării, 06-09 decembrie 2011, conform adresei din 24 ianuarie 2012.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi inculpatul P.T.
În motivare parchetul a arătat că sentinţa este netemeinică, întrucât pedeapsa aplicată este prea mică, fiind reţinute în mod necorespunzător dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., neavându-se în vedere natura şi gravitatea faptei, obiectul folosit, atitudinea inculpatului după săvârşirea infracţiunii, acesta ascunzându-se.
Totodată, nu s-a avut în vedere aspectul că inculpatul are antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru infracţiuni de furt calificat şi pentru lovire.
S-a mai arătat că este discutabilă opinia potrivit căreia în cauză este vorba despre aplicarea principiului „non reformatio in pejus" atâta vreme cât hotărârea pe care inculpatul a atacat-o cu apel viza înlăturarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., iar pedeapsa aplicată a avut în vedere alte limite speciale fixate de legiuitor şi nu cele rezultate în urma rejudecării.
Inculpatul a solicitat desfiinţarea sentinţei în parte, în sensul schimbării modalităţii de executare, aplicării dispoziţiilor art. 861 C. pen., având în vedere persoana sa, are loc de muncă, familie, este fratele victimei. Totodată, trebuie avut în vedere şi referatul de evaluare întocmit în cauză.
Prin Decizia penală nr. 271 din 11 septembrie 2013 Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi inculpatul P.T., împotriva sentinţei penale nr. 70 din 29 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în Dosarul nr. 87/101/2012.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel, având în vedere întreg materialul probator administrat în cauză, alcătuit din declaraţii parte vătămată, declaraţii inculpat, declaraţii martori, acte medico-legale, a apreciat că instanţa de fond a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea, nefiind contestată de părţi, în sensul că la 5 decembrie 2011 în jurul orelor 2100, pe fondul unor discuţii contradictorii, inculpatul i-a aplicat victimei o lovitură cu muchia unui topor în spate, iar la scurt timp o altă lovitură cu lama toporului în cap, producându-i lezium care au necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale.
În acest context, încadrarea juridică a faptei este corectă, intenţia inculpatului de a ucide victima rezultând atât din atitudinea sa avută înainte de săvârşirea faptei - deşi martorii au încercat să-1 împiedice pe inculpat să lovească victima, acesta a afirmat că-şi asumă responsabilitatea „şi va ajunge la închisoare" - dar şi din obiectul folosit - topor, zonele vizate, intensitatea loviturilor.
Ţinând cont de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social mediu al faptei, împrejurările în care s-a săvârşit - victima şi inculpatul sunt fraţi, incidentul producându-se pe fondul unor discuţii contradictorii, persoana inculpatului, vârsta înaintată a acestuia, concluziile referatului de evaluare, din care rezultă că beneficiază de sprijin din partea familiei, are un loc de muncă stabil, dar şi din atitudinea relativ sinceră avută în faza cercetării judecătoreşti, Curtea a apreciat că nu se impune nici majorarea pedepsei, dar nici schimbarea modalităţii de executare, pedeapsa de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenţie, fiind în măsură să conducă la atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Deşi inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, neaflându-se în stare de recidivă, acest aspect nu conduce automat la înlăturarea posibilităţii de a reţine circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., în condiţiile în care s-a prezentat atât în faţa organului de urmărire penală, cât şi în faţa instanţelor de judecată, a fost de acord să fie ascultat, a recunoscut că i-a aplicat lovituri fratelui său, a fost de acord să achite atât despăgubirile solicitate de victimă, cât şi cele solicitate de partea civilă Spitalul Judeţean Drobeta Turnu Severin.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul solicitând aplicarea legii penale mai favorabile şi redozarea pedepsei.
Examinând recursul declarat prin prisma dispoziţiilor legale, Înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele considerente :
Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs. În consecinţă, instanţa urmează să analizeze atât respectarea termenul de declarare a căii de atac cât şi cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 385, art. 385 C. proc. pen. anterior.
Verificând îndeplinirea cerinţelor formale prevăzute de art. 38510 alin. (1) şi 2 C. proc. pen., se apreciază că recurentul nu a motivat în termen recursul, cu respectarea obligaţiilor impuse de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Recursul, ca a doua cale ordinară de atac, nu devoluează integral cauza ci într-o măsură limitată, exclusiv în ceea ce priveşte problemele de drept şi nu cu privire la chestiunile de fapt.
Analizând criticile formulate de inculpat din perspectiva cazurilor de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, se constată că nu se circumscriu disp. art. 3859 pct. 1 care vizează nerespectarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei; pct. 3, care se referă la situaţia în care instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori s-au încălcat prevederile art. 292 alin. (2) sau a existat un caz de incompatibilitate; pct. 4, când şedinţa de judecată nu a fost publică; pct. 5, când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului când aceasta a fost obligatorie; pct. 6, când judecata a avut loc în lipsa apărătorului, dacă prezenţa acestuia era obligatorie; pct. 13, când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; pct. 14, când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; pct. 15, dacă nu s-a constatat graţierea.
Sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile instanţa de recurs retine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 5 C. pen. în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă, iar pentru a determina legea penală incidenţă se impune a se analiza dacă fapta mai este incriminată de legea penală nouă şi aceasta poate retroactiva, în sensul că este mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică; caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţe de individualizare în raport cu încadrarea juridică la momentul săvârşirii faptei şi la data judecării recursului şi instituţiile incidente în raport cu incriminarea sau sancţiunea (care agravează sau atenuează răspunderea penală şi limitele de pedeapsă).
Examinarea încadrării juridice dată faptei se impune pentru a se stabili dacă suntem în prezenţa unei dezincriminări, urmare a abrogării unor texte de lege, precum şi sub aspectul situaţiei premisă pentru analiza, în concret, a consecinţelor privind regimul sancţionator.
Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată sub aspectul comiterii infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută şi pedepsită de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c) şi i) şi alin. (2) C. pen.
Instanţa de recurs constată că sub aspectul incriminării, infracţiunea de omor calificat, prev de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c) şi i) şi alin. (2) C. pen., în noul C. pen., se regăseşte în dispoziţiile art. 32 rap. la art. 188 rap. art. 199 C. pen., sub aspect sancţionator limitele de pedeapsă fiind aceleaşi, ţinând cont de regimul sancţionator impus de art. 199 alin. (1) noul C. pen., respectiv majorarea maximului special al pedepsei cu o pătrime, adică maximul de 20 ani, stabilit pentru infracţiunea de omor, prev. de art. 188 C. pen., se majorează cu o pătrime, ajungându-se, astfel, tot la un maxim de 25 ani.
Pe de altă parte, circumstanţele atenuante reţinute de instanţa de fond şi menţinute de instanţa de apel, în favoarea inculpatului, potrivit dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen. anterior nu se mai regăsesc în noua incriminare. Cum circumstanţele, fie atenuante, fie agravante, nu pot fi analizate separat de incriminare şi sancţiune, instanţa constată că legea penală mai favorabilă o constituie C. pen. anterior, care, deşi, sub aspect sancţionator prevede, pentru această infracţiune, o pedeapsă cu închisoarea între 15-25 ani, prin reţinerea circumstanţelor atenuante, câştigate cauzei, pedeapsa poate fi coborâtă până la 3 ani închisoare, conform art. 76 lit. a) C. pen. anterior, astfel că, sub aspectul minimului special al pedepsei, legea penală mai favorabilă este C. pen. anterior.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.T. împotriva Deciziei penale nr. 271 din 11 septembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, iar recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.T. împotriva Deciziei penale nr. 271 din 11 septembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori,
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 723/2014. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs | ICCJ. Decizia nr. 728/2014. Penal. Traficul de minori (Legea... → |
|---|
