ICCJ. Decizia nr. 755/2014. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 755/2014
Dosar nr. 8293/3/2013
Şedinţa publică din 3 martie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 606 din 30 iulie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 8293/3/2013, în baza art. 334 C. proc. pen. anterior, s-a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul C.I.F., din infracţiunea de tentativă la omor calificat, în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 20 rap. la art. 174 -175 lit. i) C. pen. anterior, cu aplic, art. 37 lit. b) din acelaşi cod, în infracţiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. i) C. pen. anterior.
În baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. i) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) din C. proc. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul C.I.F., cu domiciliul în Bucureşti, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 227/up din 04 septembrie 2012 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 34952/3/2012, la pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din acelaşi cod, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 71 C. pen. anterior, s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, pe perioada executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din acelaşi cod (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, respectiv dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat).
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. anterior, s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului C.l.F.
În temeiul art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, de la 04 septembrie 2012 lăzi.
În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpatul C.l.F. a probelor biologice, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
În baza art. 112 lit. a) C. pen. anterior raportat la art. 113 din acelaşi cod, s-a luat faţă de inculpat măsura de siguranţă a obligării la tratament medical de specialitate până la însănătoşire.
În baza art. 112 lit. f) C. pen. anterior raportat la art. 118 lit. f) din acelaşi cod, s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul C.l.F. a unui cuţit cu lungimea totală de 30 cm, lamă în lungime de 15 cm şi lăţimea de 4 cm, cu mâner din lemn, bun aflat la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B. - Serviciul Omoruri (dovada - fila 26 vol. I d.u.p.).
S-a luat act de nulitatea cererii de constituire de parte civilă formulată de partea vătămată B.S.Ş., având în vedere că aceasta nu şi-a precizat cuantumul pretenţiilor civile în cauză.
În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen. anterior raportat la art. 1349 din Noul C. civ. şi art. 1357 din Noul C. civ., art. 161 alin. (3) C. proc. pen. anterior, a fost admisă acţiunea civilă exercitată de partea civilă S.C.U. „Bagdasar-Arseni" Bucureşti şi a fost obligat inculpatul C.l.F. la plata către partea civilă a sumei de 4.059,80 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru partea vătămată B.S.Ş.
În baza art. 191 C. proc. pen. anterior, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.300 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, în noaptea de 3/4 septembrie 2012, în timp ce partea vătămată B.S.Ş., zis "S." se afla împreună cu câţiva prieteni în cazinoul "V." situat în sector 4, şi-a făcut apariţia la sala de jocuri şi inculpatul C.F.I., zis "M.", care o cunoştea pe partea vătămată de mai multă vreme.
Inculpatul C.F.I. avea un comportament bizar, ca şi cum ar fi fost marcat de consumul de alcool sau de substanţe psihoactive.
În timp ce se afla în incinta cazinoului, inculpatul s-a îndreptat la aparatele unde se afla partea vătămată, având loc între cele două părţi un scurt schimb de replici, fără să se realizeze pe un ton ridicat sau să fie însoţit de gesturi sau acte de violentă.
După câteva minute, partea vătămată B.S.Ş. a ieşit din cazinou, fiind însoţită de unul dintre agenţii de pază, respectiv de martorul S.F.G., cu care a purtat discuţii despre îmbunătăţirea esteticii unui autoturism, pe care îl achiziţionase recent partea vătămată.
În timpul acestei discuţii, inculpatul C.F.I. s-a apropiat de partea vătămată B.S.Ş., prin spatele acesteia şi i-a aplicat o lovitură cu un cuţit de mari dimensiuni, în zona hemitoracelui posterior, după care a părăsit în fugă locul faptei, fiind urmărit de către fratele şi prietenii acestuia, iar pe drum, inculpatul a aruncat cuţitul folosit în agresiune.
În aceste condiţii, inculpatul a apelat la serviciile unui taximetrist, dorind să fie transportat în zona Universitate, pentru a se deplasa la Poliţia Capitalei.
Întrucât inculpatul i-a povestit taximetrului fapta pe care o săvârşise, acesta din urmă, împreună cu inculpatul, s-au deplasat la Secţia 14 Poliţie.
Având leziuni grave şi o hemoragie externă masivă, partea vătămată B.S.Ş. a fost transportată cu autoturismul proprietate personală, condus de un prieten al său, la cea mai apropiată unitate sanitară.
Din fişa de observaţie a S.C.U. "Bagdasar-Arseni" - Chirurgie generală, a rezultat că numitul B.S.Ş. a fost internat în perioada 04 septembrie -11 septembrie 2012 cu diagnosticul "Agresiune declarativ, plagă lombar stânga penetrantă produsă prin înjunghiere, hemiperitoneu masiv prin plagă de arteră splenică, şoc hemoragie, insuficienţă respiratorie acută, anemie posthemoragică".
Prin raportul de expertiză medico-legală din 07 februarie 2013 emis de I.N.M.L. "Mina Minovici" s-a concluzionat că B.S.Ş. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor-înţepător, ce pot data din 03/04 septembrie 2012, a necesitat 25-30 zile de îngrjiri medicale, iar leziunile traumatice, prin natura şi topografia lor, au determinat infirmitate şi au pus viaţa victimei în primejdie.
Prima instanţă a reţinut situaţia de fapt în baza probelor administrate, având în vedere faptul că inculpatul a solicitat judecata după procedura simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen. anterior.
Prima instanţă a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 3070 din 03 octombrie 2005 a Judecătoriei sector 4 Bucureşti, inculpatul C.F.I. a fost condamnat, în baza art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, iar în baza art. 81 C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit conform art. 82 din acelaşi cod.
Potrivit B.E.P. din cadrul Judecătoriei sector 4 Bucureşti, sentinţa penală nr. 3070 din 03 octombrie 2005 a Judecătoriei sector 4 Bucureşti a rămas definitivă la data de 16 ianuarie 2006, conform Deciziei penale nr. 43 din 16 ianuarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, prin care s-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpat.
S-a reţinut că, în prezenta cauză, fapta de tentativă la omor calificat a fost săvârşită de către inculpat la data de 03/04 septembrie 2012, iar prin rechizitoriul nr. 3845/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, inculpatul C.I.F. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. anterior, cu aplic. art. 37 lit. b) din acelaşi cod.
S-a apreciat, ţinând seama şi de dispoziţiile art. 38 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 86 din acelaşi cod, că nu se poate reţine starea de recidivă postexecutorie în sarcina inculpatului întrucât, pentru condamnarea anterioară aplicată prin sentinţa penală nr. 3070 din 03 octombrie 2005 a Judecătoriei sector 4 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 43 din 16 ianuarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a intervenit reabilitarea, astfel că, în baza art. 334 C. proc. pen. anterior, a fost schimbată încadrarea juridică privind pe inculpatul C.I.F., din infracţiunea de tentativă la omor calificat, în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 20 rap. la art. 174 -175 lit. i) C. pen. anterior, cu aplic, art. 37 lit. b) din acelaşi cod, în infracţiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. i) C. pen. anterior.
Prima instanţă a apreciat că, în drept, fapta inculpatului C.I.F. care, la data de 03/04 septembrie 2012, în faţa unui cazinou din sector 4, i-a aplicat o lovitură cu un cuţit de mari dimensiuni, cu mare intensitate, într-o zonă anatomică vitală, părţii vătămate B.S.Ş., provocându-i în acest fel leziuni care i-au pus viaţa în primejdie şi au cauzat infirmitate permanentă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior.
Referitor la încadrarea juridică a faptei, prima instanţă a avut în vedere zona în care a fost aplicată lovitura de cuţit (zona hemitorace stâng postero-bazal), instrumentul folosit (cuţit cu lama de 15 cm lungime) care avea aptitudinea de a produce moartea victimei, precum şi intensitatea loviturii, evidenţiată de efectele produse asupra părţii vătămate.
S-a mai apreciat că inculpatul a acţionat cu intenţie directă potrivit art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen. anterior, prevăzând rezultatul faptei sale şi urmărind totodată producerea acestuia, respectiv suprimarea vieţii victimei.
La individualizarea cuantumului pedepsei s-a avut în vedere cauza legală de reducere a limitelor de pedeapsă, potrivit dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior.
De asemenea, la stabilirea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracţiunea comisă, instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. anterior privind criteriile generale de individualizare, respectiv natura şi limitele de pedeapsă stabilite pentru infracţiunea comisă de inculpat, gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete în care a fost comisă, urmarea produsă, circumstanţele personale ale inculpatului.
Astfel, instanţa de fond a reţinut că inculpatul a comis o infracţiune contra vieţii persoanei; gradul ridicat de pericol social concret al faptei săvârşite, relevat de modalitatea concretă de comitere a faptei - violenţa actului comis - prin aplicarea unei lovituri cu un cuţit într-o zonă vitală, prin lovirea victimei din spate, prin surprindere, fapta fiind săvârşită în public, inculpatul aflându-se sub influenţa consumului de alcool, deşi îi era interzis, având în vedere afecţiunile psihice pe care le prezintă; modalitatea în care a acţionat inculpatul denotă îndrăzneală infracţională şi uşurinţa în adoptarea unei rezoluţii infracţionale; urmarea produsă (menţiunile din raportul de expertiză medico-legală); conduita manifestată de inculpat ulterior comiterii faptei, care a fugit de la locul faptei şi a aruncat cuţitul, însă s-a predat la scurt timp la poliţie; poziţia procesuală manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal.
În privinţa circumstanţelor personale ale inculpatului, s-a avut în vedere că acesta este tânăr (în vârstă de 33 ani), nu se află la prima abatere de la legea penală, are un grad de instrucţie scăzut - 4 clase, iar din înscrisurile în circumstanţiere rezultă, în esenţă, că inculpatul provine dintr-o familie organizată şi că a fost pasionat de fotbal, iar vecinii l-au caracterizat drept o persoană respectuoasă.
Totodată, a fost avut în vedere raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică din 22 ianuarie 2013 efectuat de LN.M.L "Mina Minovici" Bucureşti privind pe C.F.I., în sensul că inculpatul prezintă "tulburare de personalitate de tip instabil-impulsiv (tip borderline tip impulsiv), episoade psihotice în antecedente.
Referitor la înscrisurile privind situaţia inculpatului în unitatea de deţinere, pe perioada arestului preventiv, s-a apreciat ca acestea nu pot fi avute în vedere la stabilirea şi aplicarea pedepsei faţă de inculpat, întrucât nu pot fi asimilate unui element în circumstanţierea persoanei inculpatului.
În raport de toate aspectele mai sus menţionate, s-a aplicat inculpatului, pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa, o pedeapsă proporţională cu gravitatea faptei şi periculozitatea inculpatului.
Având în vedere circumstanţele reale de săvârşire şi gradul ridicat de pericol social concret al faptei, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, s-a apreciat că nu se justifică a se reţine circumstanţe atenuante judiciare în favoarea acestuia, apărând, astfel, ca neîntemeiată solicitarea formulată de apărătorul inculpatului, în sensul reţinerii de circumstanţe atenuante judiciare.
Referitor la aplicarea pedepsei complementare, s-a avut în vedere că, potrivit art. 65 alin. (2) C. pen. anterior, aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă, faţă de dispoziţiile art. 65 alin. (1) C. pen. anterior, respectiv natura infracţiunii comise (tentativă la omor calificat) şi împrejurările de comitere, circumstanţele personale ale inculpatului, impunându-se pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii.
S-a apreciat că se impune ca inculpatul C.I.F. să execute pedeapsa cu închisoarea în regim de detenţie, funcţiile pedepsei, prevenţia, educativă, dar şi coercitivă - prevăzute de art. 52 C. pen. anterior - putând fi atinse numai prin privarea de libertate a inculpatului.
Prima instanţă a mai reţinut că natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului conduc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat - activităţi ce presupun responsabilitatea sa civică, încrederea publică sau exerciţiul autorităţii -, motiv pentru care exerciţiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei.
În privinţa dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, s-a constatat că nu se impune interzicerea acestuia, de vreme ce infracţiunile nu au fost săvârşite de inculpat în timpul sau în legătură cu exercitarea ocupaţiei sale.
Faţă de cele prezentate, în baza art. 71 C. pen. anterior, s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe perioada executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, respectiv dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat).
Având în vedere modalitatea de executare a pedepsei, în regim de detenţie şi faţă de circumstanţele reale şi personale ale inculpatului, care prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, existând în continuare un sentiment de insecuritate în rândul comunităţii, temeiul prev. de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. anterior, ce a stat la baza luării măsurii arestării preventive faţă de inculpat, nemodificându-se şi neîncetând, în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. anterior, s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului C.I.F.
Totodată, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 88 C. pen. anterior şi s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive, de la 04 septembrie 2012 la zi.
Având în vedere că instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat, a dispus şi prelevarea de la inculpatul C.I.F. a probelor biologice, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
Faţă de afecţiunile psihice ale inculpatului şi ţinând seama şi de recomandarea din cuprinsul raportului de nouă expertiză medico-legală psihiatrică din 22 ianuarie 2013 efectuat de I.N.M.L "Mina Minovici" Bucureşti, în vederea îndeplinirii scopului măsurilor de siguranţă prev. de art. 111 C. pen. anterior, s-a luat faţă de inculpat măsura de siguranţă a obligării la tratament medical de specialitate până la însănătoşire.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor privind măsura de siguranţă a confiscării speciale prev. de art. 112 lit. f) C. pen. anterior raportat la art. 118 lit. f) din acelaşi cod şi s-a confiscat de la inculpat un cuţit cu lungimea totală de 30 cm., lamă în lungime de 15 cm şi lăţimea de 4 cm, cu mâner din lemn, bun aflat la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B. - Serviciul Omoruri (dovada - fila 26 vol. I d.u.p.).
În ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a reţinut că, în faza de urmărire penală, partea vătămată B.S.Ş. a învederat, cu ocazia audierii sale, că va aprecia ulterior suma cu care se va constitui parte civilă, deoarece tratamentele pentru vindecare erau în curs, susţinând totodată că a cheltuit suma de 2000 euro pentru tratamente şi analize care trebuiesc continuate (filele 93-94 d.u.p.).
După învestirea instanţei cu rechizitoriu, partea civilă nu a mai precizat cuantumul pretenţiilor civile, deşi i s-a pus în vedere la termenul de judecată din data de 15 martie 2013.
Întrucât partea civilă nu a precizat obiectul cererii, respectiv cuantumul pretenţiilor civile, s-a apreciat că este nulă constituirea de parte civilă formulată de numitul B.S.Ş.
Prima instanţă a reţinut că infracţiunea de tentativă la omor calificat a provocat îngrijirile medicale acordate victimei de S.C.U. "Bagdasar-Arseni" Bucureşti şi, deci, un prejudiciu material reprezentat de contravaloarea cheltuielilor cu îngrijirile medicale acordate părţii vătămate B.S.Ş., fiind îndeplinite condiţiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale privind pe inculpat.
De asemenea, s-a reţinut că, potrivit art. 161 alin. (3) C. proc. pen. anterior, în cazul recunoaşterii pretenţiilor civile, instanţa obligă la despăgubiri în măsura recunoaşterii.
Cu ocazia audierii sale în faţa instanţei de fond, inculpatul C.I.F. a declarat că este de acord să despăgubească partea civilă S.C.U. Bagdasar-Arseni Bucureşti, cu suma cu care aceasta s-a constituit parte civilă (fila 141 d.i.).
Având în vedere vinovăţia dovedită a inculpatului C.I.F., existenţa faptei ilicite şi a raportului de cauzalitate stabilit între acestea, precum şi principiul disponibilităţii care guvernează latura civilă a cauzei, în baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen. anterior, raportat la art. 1349 din Noul C. civ. şi art. 1357 din Noul C. civ., art. 161 alin. (3) C. proc. pen. anterior, prima instanţă a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă S.C.U. „Bagdasar-Arseni" Bucureşti şi l-a obligat pe inculpatul C.I.F. la plata către partea civilă a sumei de 4.059,80 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru partea vătămată B.S.Ş.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, învederând necesitatea reţinerii circumstanţelor prevăzute de art. 74 lit. a) şi b) C. pen. anterior şi solicitând reducerea cuantumului pedepsei sub limita minimului special, cât mai aproape de limita minimului general.
A fost invocată starea sănătăţii inculpatului care, conform raportului de expertiză psihiatrică aflat la fila 59 dosar, suferă de tulburare de comportament impulsivă.
În acelaşi sens a fost invocată şi atitudinea procesuală sinceră a inculpatului.
Prin Decizia penală nr. 276/A din 9 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost admis apelul declarat de inculpatul C.F.I. împotriva sentinţei penale nr. 606 din 30 iulie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
A fost desfiinţată, în parte, sentinţa apelată şi, în rejudecare fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului C.F.I. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 -175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior, cu aplic, art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior, de la 6 ani şi 8 luni închisoare, la 5 ani închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului.
S-a dedus prevenţia de la 04 septembrie 2012 la zi.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Onorariul parţial al apărătorului din oficiu, în cuantum de 125 de lei, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, aşa cum prevăd disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen. anterior, instanţa de apel a constatat că apelul este fondat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
În ceea ce priveşte situaţia de fapt, aceasta a fost corect reţinută de către instanţa de fond, din probatoriul administrat în faza de urmărire penală şi însuşit de inculpat în condiţiile art. 3201 C. proc. pen. anterior rezultând că, la data de 03/04 septembrie 2012, aflându-se în faţa unui cazinou din, sector 4, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu un cuţit de mari dimensiuni, cu mare intensitate, într-o zonă anatomică vitală, părţii vătămate B.S.Ş., provocându-i în acest fel leziuni care i-au pus viaţa în primejdie şi au cauzat infirmitate permanentă.
Prima instanţă a încadrat corect din punct de vedere juridic fapta inculpatului, aceasta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior.
Au fost apreciate drept neîntemeiate criticile formulate de inculpat cu privire la nereţinerea circumstanţelor atenuate prev. de art. 74 C. pen. anterior.
În raport cu condamnarea aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 3070 din 03 octombrie 2005 a Judecătoriei sector 4 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 43 din 16 ianuarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a apreciat că în mod corect nu a fost reţinută de prima instanţă circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen. anterior.
De asemenea, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite nici exigenţele dispoziţiilor legale pentru a putea fi reţinute în favoarea inculpatului prevederile art. 74 lit. b) sau c) C. pen. anterior, având în vedere că inculpatul nu a depus vreun efort pentru a înlătura consecinţele faptei sale, fugind de la locul săvârşirii infracţiunii.
În ceea ce priveşte circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen. anterior, instanţa de apel a reţinut că recunoaşterea faptei constituie o atitudine firească într-o societate civilizată, urmare a evidenţei ce rezultă din coroborarea tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală.
În plus, în prezenta cauză, atitudinea sinceră a inculpatului, care a recunoscut săvârşirea faptelor, a fost valorificată din punct de vedere juridic prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. anterior, or, în cazul aplicării acestor prevederi legale, comportarea sinceră în cursul procesului, constând în recunoaşterea săvârşirii faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei, nu poate fi valorificată ca circumstanţă atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. pen. anterior, întrucât recunoaşterii săvârşirii faptelor nu i se poate acorda o dublă valenţă juridică.
A fost avut în vedere că dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior pot fi aplicate concomitent cu dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. anterior numai atunci când se constată existenţa unei alte atitudini a inculpatului după săvârşirea infracţiunii decât comportarea sinceră în cursul procesului, dintre cele prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.
Însă, la verificarea cauzei, din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, instanţa de apel a constatat că, într-adevăr, instanţa de fond a făcut o greşită individualizare a pedepsei în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. anterior.
Referitor la acest din urmă aspect de netemeinicie, reţinut ca fiind întemeiat, au fost avute în vedere criteriile arătate în art. 72 C. pen. anterior, în raport cu care se stabilesc pedepsele, criterii care, în cadrul operaţiunii concrete de individualizare, au o importanţă egală, se iau în vedere împreună, iar nesocotirea unuia ori supraestimarea altuia antrenează netemeinicia şi, implicit, nelegalitatea soluţiei.
Or, în cauză, s-a apreciat că pedeapsa ce s-a aplicat inculpatului este prea severă, impunându-se a fi diminuată.
Împotriva deciziei penale anterior menţionate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.F.I., calea de atac fiind fundamentată pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior, care a fost invocat atât în cuprinsul motivelor scrise de recurs, cât şi cu prilejul concluziilor formulate oral în faţa instanţei.
S-a solicitat admiterea recursului, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prev. de art. 32 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1) C. proc. pen. şi, de asemenea, aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen., urmând a se reţine incidenţa în cauză a provocării şi a iresponsabilităţii.
Concluziile formulate de reprezentantul parchetului, de apărătorul recurentului inculpat şi ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Prealabil, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.
Astfel, hotărârea supusă recursului va fi examinată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior.
În raport de datele speţei, nu se poate reţine, însă, o greşită aplicare a legii, criticile formulate în aceste limite de către apărare nefiind fondate.
Inculpatul C.F.I. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. anterior, constând în aceea că, în noaptea de 03/04 septembrie 2012, în timp ce partea vătămată B.S.Ş. se afla împreună cu mai mulţi prieteni în cazinoul "V." situat în sector 4, s-a îndreptat spre locul în care se afla partea vătămată, purtând discuţii cu privire la un autoturism. în timpul acestor discuţii, inculpatul s-a apropiat de victimă, prin spatele acesteia, aplicându-i o lovitură cu un cuţit de mari dimensiuni, în zona hemitoracelui posterior, după care a părăsit în fugă locul faptei.
Din actele medicale rezultă că victima a necesitat 25-30 zile de îngrjiri medicale, iar leziunile traumatice, prin natura şi topografia lor, au determinat infirmitate şi i-au pus viaţa în primejdie.
La primul termen de judecată, inculpatul a recunoscut fapta, astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare a instanţei, solicitând judecarea sa în procedura simplificată.
În atare condiţii, cum starea de fapt reţinută de procuror şi recunoscută de către inculpat nu relevă o provocare din partea victimei, nu poate fi reţinută această cauză de atenuare a pedepsei, astfel cum solicită apărarea.
Nici dispoziţiile art. 28 C. pen., privind iresponsabilitatea, nu sunt incidente în speţă.
Potrivit textului, „nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu putea să-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale ori nu putea să le controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din alte cauze".
În cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize psihiatrice din care rezultă că inculpatul are tulburări de personalitate, însă are discernământ, impunându-se luarea unei măsuri de siguranţă.
Instanţa de fond, constatând îndeplinite cerinţele impuse de art. 3201 C. proc. pen. anterior, a aplicat o pedeapsă în limite reduse, iar în baza art. 112 lit. a) C. pen. anterior raportat la art. 113 din acelaşi cod, i-a aplicat inculpatului şi măsura de siguranţă a obligării la tratament medical de specialitate până la însănătoşire.
Ca atare, criticile invocate nu sunt fondate, hotărârile pronunţate în cauză urmând a fi reformate, însă, în ceea ce priveşte aplicarea aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen., încadrarea juridică a faptei şi cuantumul pedepsei.
Potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (1) C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
În determinarea legii mai favorabile, Înalta Curte va avea în vedere, pe de o parte, limitele de pedeapsă prevăzute în norma de încriminare, iar pe de altă parte, natura şi durata pedepsei complementare.
Astfel, potrivit legii vechi, pentru infracţiunea de omor calificat se prevedea pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi până la 10 ani.
Corelativ, pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat, se prevedea pedeapsa închisorii cuprinsă între 7 ani şi 6 luni, respectiv 12 ani şi 6 luni.
Legea nouă încriminează fapta în dispoziţiile art. 188 C. pen., fiind prevăzută o pedeapsă cuprinsă între 10 şi 20 de ani închisoare - iar pentru tentativă, între 5 şi 10 ani închisoare - şi pedeapsa complementară care, potrivit art. 66 C. pen., nu poate fi dispusă pe o perioadă mai mare de 5 ani.
Ca atare, Înalta Curte identifică legea nouă ca fiind mai favorabilă în cauză, în raport cu limitele de pedeapsă mai reduse, precum şi cu durata pedepsei complementare.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul C.F.I. împotriva Deciziei penale nr. 276/A din 9 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Va casa, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 606 din 30 iulie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen., încadrarea juridică a faptei şi cuantumul pedepsei şi, în rejudecare, în baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), va schimba încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. anterior raportat la art. 174 -175 alin. (1) lit. i) din acelaşi cod, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior, în infracţiunea prev. de art. 32 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1) C. proc. pen.
Va face aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen. şi va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 32 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1) C. proc. pen., de la 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, la 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) din acelaşi cod.
Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
În temeiul art. 38517 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen. anterior, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 4 septembrie 2012 la 3 martie 2014.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat D.O., în sumă de 200 lei şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru termenul din 20 ianuarie 2014, avocat S.O., în sumă de 100 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul C.F.I. împotriva Deciziei penale nr. 276/A din 9 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 606 din 30 iulie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen., încadrarea juridică a faptei şi cuantumul pedepsei şi, rejudecând în aceste limite:
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. anterior raportat la art. 174 -175 alin. (1) lit. i) din acelaşi cod, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior, în infracţiunea prev. de art. 32 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1)0 C. proc. pen.
Face aplicarea art. 5 C. pen. şi reduce pedeapsa aplicată inculpatului C.F.I. pentru infracţiunea prev. de art. 32 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1)0 C. proc. pen., de la 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, la 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 4 septembrie 2012 la 3 martie 2014.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat D.O., în sumă de 200 lei şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru termenul din 20 ianuarie 2014, avocat S.O., în sumă de 100 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 590/2014. Penal. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 757/2014. Penal. Omorul deosebit de grav (art.... → |
|---|
