ICCJ. Decizia nr. 760/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 760/2014

Dosar nr. 3102/85/2012

Şedinţa publică din 3 martie 2014

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 135 din 19 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia penală, în baza art. 334 C. proc. pen. anterior, a fost schimbată încadrarea juridică din infracţiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 75 lit. a) din acelaşi cod, în infracţiunea de tentativă la infracţiunea de omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 75 lit. a) din acelaşi cod şi a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 C. pen. anterior cu aplic, art. 75 lit. a) din acelaşi cod.

În baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 75 lit. a), art. 76 alin. (1) şi 2 şi art. 80 din acelaşi cod, au fost condamnaţi inculpaţii:

- Ş.A., fără antecedente penale, domiciliat în com. Mihăileni, sat Şalcău, jud. Sibiu.

- Ş.A.I., fără antecedente penale, domiciliat în com. Mihăileni, sat Şalcău, jud. Sibiu.

- B.A.I., fără antecedente penale, domiciliat în com. Mihăileni, sat Şalcău, jud. Sibiu.

- la câte o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor.

În baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpaţilor exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) din acelaşi cod.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. anterior, s-a interzis inculpaţilor exerciţiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) din acelaşi cod, pe o perioadă de 2 ani, ca şi pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86¹ C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpaţilor, pe o perioadă de 6 ani, care reprezintă termenul de încercare.

În baza art. 86³ C. pen. anterior, pe perioada termenului de încercare, inculpaţii se vor supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu;

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice orice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.

În baza art. 86⁴ C. pen. anterior, s-a atras atenţia inculpaţilor asupra cauzelor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în condiţiile art. 83 şi 84 din acelaşi cod.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen. anterior, s-a restituit părţii civile C.M. cămaşa ridicată ca şi mijloc de probă, ce conţine urme ale săvârşirii faptei, urmând ca aceasta să o păstreze până la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţii Ş.A., Ş.A.I. şi B.A.I., în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a S.N.D.G.J.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. anterior raportat la art. 998 şi urm. C. civ., au fost obligaţi inculpaţii Ş.A., Ş.A.I. şi B.A.I., în solidar, să plătească părţii civile C.M., domiciliat în com. Mihăileni, sat Şalcău, jud. Sibiu, suma de 7.400 lei, cu titlu de despăgubiri materiale şi suma de 45.000 lei, cu titlu de daune morale. Au fost respinse restul pretenţiilor formulate de partea civilă.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost admisă acţiunea civilă formulată de S.C.J.U. Sibiu şi de S.A.J. Sibiu şi au fost obligaţi inculpaţii Ş.A., Ş.A.I. şi B.A.I., în solidar, la plata sumei de 2.299,30 lei şi, respectiv, a sumei de 805,69 lei, cu dobânzi şi penalităţi până la plata integrală a acestora, cu titlu de despăgubiri.

S-a constatat că Spitalul Orăşenesc Agnita nu s-a constituit parte civilă în cauză pentru suma de 45 lei.

În baza art. 191 C. proc. pen. anterior, au fost obligaţi inculpaţii Ş.A., Ş.A.l. şi B.A.I. să plătească statului suma de câte 700 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de câte 100 lei reprezentând onorariul parţial al avocaţilor desemnaţi din oficiu.

În baza art. 193 C. proc. pen. anterior, au fost obligaţi inculpaţii Ş.A., Ş.A.l. şi B.A.I. să plătească părţii civile C.M. suma de câte 117 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În considerentele hotărârii instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu au fost trimişi în judecată, în stare de libertate, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 comb. cu art. 175 lit. i) C. pen. anterior şi cu aplicarea art. 75 lit. a) din acelaşi cod, inculpaţii Ş.A., fără antecedente penale, domiciliat în com. Mihăileni, sat Şalcău, jud. Sibiu, Ş.A.I., fără antecedente penale, domiciliat în com. Mihăileni, sat Şalcău, jud. Sibiu.

S-a reţinut prin actul de trimitere în judecată că cei trei inculpaţi, în data de 19 iulie 2011, în localitatea Şalcău, în stradă şi apoi în curtea victimei, au aplicat cu o bâtă de baseball, cu pumnii şi cu picioarele, lovituri părţii civile C.M., care s-au soldat cu leziuni vindecabile în 35-40 zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus în primejdie viaţa.

Partea civilă a necesitat intervenţie chirurgicală întrucât a suferit ruptură traumatică a intestinului subţire.

Au fost propuse ca probe în dovedirea stării de fapt şi a acuzelor aduse inculpaţilor: declaraţiile părţii civile C.M. (filele 5-6, 11-13); certificatul medico-legal din 28 iulie 2011 al S.J.M.L. Sibiu (filele 7-8); planşa foto cu urmele loviturilor pe spatele părţii civile C.M. (fila 16); declaraţia martorei C.E.L., soţia părţii civile C.M. (filele 18-19); planşa foto reprezentând cămaşa purtată de către partea civilă C.M. la data comiterii faptei, ridicată de la aceasta şi ataşată la dosar ca şi mijloc material de probă (filele 21-22); declaraţiile martorului B.A.A., nepotul de soră al părţii civile C.M., care a arătat că a văzut în mod direct, în seara zilei de 19 iulie 2011, împrejurarea că unchiul său a fost lovit şi tras cu violentă în curtea locuinţei mamei acestuia de către cei trei inculpaţi, după câteva minute aceştia ieşind de acolo, doi dintre aceştia având în mână câte un obiect contondent (filele 23-25); declaraţiile martorului B.Ş.L., fratele martorului B.A.A. şi, de asemenea, nepot de soră al părţii civile C.M., care a relatat aceleaşi aspecte ca şi fratele său (filele 26-28); declaraţiile martorului B.D.A. cumnatul părţii civile C.M., care a declarat că l-a văzut în seara zilei de 19 iulie 2011 pe inculpatul Ş.A. ieşind din curtea locuinţei părţii civile, având în mână o bâtă de baseball (filele 29-31); declaraţiile martorului C.D. (filele 32, 34-35); proces-verbal întocmit de către organele de poliţie cu ocazia verificării orei şi datei în care martorul C.D. s-a prezentat la U.P.U.S. Clinic Judeţean Sibiu, după lovirea sa de către partea civilă C.M. (fila 33); declaraţiile martorei B.M., sora părţii vătămate C.M. (filele 36-38); declaraţiile martorilor C.M. (filele 39-41), M.C. (fila 42), V.A. (fila 43), N.I. (filele 44-45), P.I.V. (filele 46-47); raport întocmit de către agentul de poliţie P.I.V. cu privire la cele întâmplate în data de 19 iulie 2011, pe raza satului Şalcău, com. Mihăileni, jud. Sibiu (fila 48); declaraţiile inculpaţilor Ş.A. (filele 51, 67-69), Ş.A.I. (filele 74-75) şi B.A.I. (filele 52, 79-81), care nu au recunoscut fapta.

Inculpaţii au fost trimişi în judecată în stare de libertate.

S-au prezentat la cercetarea judecătorească şi au fost asistaţi de apărători aleşi.

Partea vătămată, asistată de apărător ales, s-a constituit parte civilă (fila 51 dosar) cu suma de 20.281 lei, despăgubiri materiale şi cu suma de 130.000 lei, daune morale, în total 150.281 lei.

La termenul din 9 iulie 2012, inculpatul Ş.A., asistat de apărător ales, a solicitat ca, faţă de el, să se dispună judecarea conform procedurii simplificate prev. de art. 320¹ C. proc. pen. anterior, sens în care instanţa a procedat la audierea acestuia.

Constatându-se că inculpatul nu îşi însuşeşte materialul de urmărire penală, probele administrate şi că sunt neconcordanţe majore faţă de probele aduse de procuror în acuzare, în conformitate cu dispoziţiile art. 320¹ alin. (8) C. proc. pen. anterior, pentru respectarea clarităţii şi previzibilităţii normei procesuale şi a eliminării posibilităţii arbitrariului şi pentru aflarea adevărului în procesul penal, pentru a se putea stabili dacă faptele au fost săvârşite doar de acest inculpat, aşa cum acesta a susţinut în interogatoriul luat, a fost respinsă cererea formulată şi s-a procedat la judecarea cauzei în procedura obişnuită.

Au fost audiaţi toţi cei trei inculpaţi, declaraţiile acestora fiind ataşate la filele 42-50 din dosar, existând contradicţii între declaraţiile inculpaţilor Ş.A., Ş.A. (fiul său) aflate la filele 42 şi 49 dosar, precum şi între aceste declaraţii şi cele ale coinculpatului B.A.I. (fila 47 dosar).

A fost audiat şi C.M., în calitate de parte civilă (fila 71 dosar).

Au fost audiaţi martorii propuşi prin rechizitoriu, C.E.L. (filele 69-70), B.D.A. (fila 77), B.Ş.L. (fila 78), B.M. (fila 75), C.D. (fila 89), M.C. (fila 111), V.A. (fila 93), N.I. (fila 91), precum şi martorii propuşi de inculpaţi şi partea civilă B.A.D. (fila 73), C.I. (fila 90), Ş.I. (fila 94), Ş.E.V. (fila 95), C.I. (fila 107), Ş.R. (fila 104) şi M.C. (fila 111).

La cererea instanţei, au fost depuse referatele de evaluare ale celor trei inculpaţi (filele 58-63).

Asupra actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Cei trei inculpaţi, Ş.A., Ş.A.l. şi B.A.I. şi partea civilă C.M. sunt consăteni şi locuiesc în satul Şalcău, com. Mihăileni, jud. Sibiu. Relaţiile dintre inculpaţii Ş.A. şi Ş.A. şi partea civilă C.M. sunt tensionate de mai mult timp. Urmare faptului că sunt toţi crescători de ovine şi au suprafeţe de păşunat învecinate, aceştia nu se pot concilia şi sunt în relaţii conflictuale, deoarece animalele inculpaţilor Ş.A. şi Ş.A.l. ar încălca terenul celuilalt.

Între inculpatul Ş.A.l. şi C.M. au mai avut loc incidente violente, unul în urmă cu trei ani (iar victimă a agresiunii a fost tot partea civilă; pentru faptul că poliţia nu ar fi luat decât măsuri administrative şi nu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Ş.A.l., relaţiile au devenit şi mai tensionate).

Inculpatul B.A.I. este rudă cu familia Ş.A., soţiile lor fiind verişoare. Inculpaţii sunt porecliţi în Şalcău ca făcând parte din familia lui „M."

Partea civilă este cunoscută ca fiind o persoană recalcitrantă atunci când consumă alcool, la fel ca şi inculpatul Ş.A.l.

În data de 19 iulie 2011, partea civilă a fost plecată împreună cu martorul V.A. în Sibiu, acesta conducându-i maşina întrucât partea civilă nu posedă permis de conducere; la întoarcerea în sat, victima C.M. a rămas la barul din centrul comunei şi, deşi era în stare de ebrietate, a continuat să consume alcool.

Partea civilă l-a observat pe inculpatul Ş.A.l. trecând cu căruţa prin faţa barului şi, pentru că acesta ar fi râs de el, aşa cum, după spusele părţii civile, Ş.A. procedează ori de câte ori trece prin faţa porţii lui şi pe fondul consumului de alcool ingerat şi al stării conflictuale anterioare dintre ei, C.M. a luat un par din maşina sa şi, strigând că tot „am să omor azi pe vreunul de-a lui M.", a pornit în urmărirea căruţei, pe care a ajuns-o în dreptul troicii din sat, loc situat aproape de centrul comunei.

În căruţă se aflau, alături de inculpatul Ş.A.l., vărul primar al victimei - martorul C.D., precum şi un minor, martorul Ş.R.. Când i-a ajuns, venind din spatele căruţei, C.M. a ridicat parul deasupra capului şi, dorind să-l lovească pe inculpatul Ş.A.l. (aflat pe bancheta din faţă), l-a lovit din greşeală pe vărul său, martorul C.D. (care ocupa bancheta din spate), pe care l-a doborât la pământ şi l-a umplut de sânge.

Inculpatul Ş.A.I. şi Ş.R. au sărit din căruţă şi au fugit, inculpatul trecând pe lângă casa martorului B.A.D., care este cumnatul lui C.M.

Cunoscând faptul că inculpatul Ş.A.I. şi C.M. au mai avut conflicte anterior, B.A.D. i-a cerut inculpatului să nu se întoarcă la cumnatul său, „ca să nu mai fie probleme", aşa cum au avut anterior cu partea civilă.

Inculpatul Ş.A.I. s-a dus însă la casa fratelui lui C.D., C.A. şi, după ce l-a încunoştinţat despre cele întâmplate şi împreună cu acesta, s-au reîntors în centrul satului, inculpatul având asupra sa biciul cu coada din sârmă împletită; cei doi l-au ridicat pe C.D., care a şi fost transportat la spital.

La câteva momente, la locul incidentului au ajuns şi inculpaţii Ş.A. şi B.A.I., alertaţi de strigătele martorului C.D. şi ale altor săteni, care au perceput agresionarea de către C.M. a vărului său.

Printre persoanele care au observat cele întâmplate, s-au numărat şi nepoţii lui C.M., martorii B.A.A. (de 16 ani) şi B.Ş.L. (de 15 ani), care sunt copiii surorii victimei (martora B.M.).

Cei doi minori au văzut când victima C.M. a fost ajuns din urmă în dreptul casei mamei lui şi tras în curtea acesteia de către inculpatul B.A.I.; au observat că inculpatul Ş.A. a venit cu maşina, a luat o bâtă de baseball din portbagajul maşinii şi a intrat în curtea victimei; au observat că inculpatul Ş.A.I. avea un bici în mână şi i-a urmat pe ceilalţi inculpaţi în curte; din stradă, ambii martori au auzit strigătele victimei şi injuriile pe care cei trei inculpaţi le aduceau victimei, deşi nu au văzut şi loviturile pe care aceştia le-au aplicat victimei; la scurt timp, maxim 15 minute, au observat că cei trei inculpaţi au ieşit din curte şi, în tot acest răstimp, minorii au auzit loviturile aplicate de inculpaţi victimei, fără a putea observa ce se întâmplă în curtea imobilului, datorită faptului că nu vedeau peste gard, iar poarta era închisă (filele 77-78 dosar).

Atunci când tatăl minorilor, martorul B.A.D. (fila 73), a ieşit din curtea casei lor, aflată în apropiere, aceştia i-au relatat ce s-a întâmplat şi toţi trei i-au văzut pe inculpaţi ieşind din curtea victimei. De la fiii săi, martorul B.A. a aflat că inculpaţii l-au bătut pe partea civilă „mai rău ca data trecută", referindu-se la agresiunea exercitată asupra victimei acesteia în urmă cu un an. După circa o oră, martorul B.D.A., la cererea soţiei sale, s-a deplasat în locul în care se afla victima şi a observat că aceasta era căzută la pământ, foarte rău bătută şi plină de sânge şi a refuzat să fie ridicată pentru că nu dorea să fie mişcată de jos.

Martorii au văzut că, la ieşirea din curte, inculpatul Ş.A. şi-a şters cu mâna bâta de sânge şi a pus-o în maşină, după cum au afirmat în declaraţiile date în dosar.

Partea civilă a petrecut noaptea care a urmat în curtea imobilului mamei sale, în locul în care a fost lăsată de cei trei inculpaţi, pe jos, neputându-se ridica şi deplasa din cauza loviturilor primite şi din cauza durerilor pe care le acuza.

Pentru acest motiv, a fost de acord doar ca să fie acoperit de cumnatul său, martorul B.A.D., cu o plapumă şi să-i pună o pernă sub cap. A doua zi dimineaţa, când soţia victimei, martora C.E.L. (fila 69 dosar), a sosit acasă de la stână, l-a găsit pe partea civilă în curte, pe pământ, plin de sânge pe haine şi acoperit cu plapuma. A chemat de urgenţă salvarea şi, împreună cu martorul N.I. (fila 91), l-au urcat şi transportat la Sibiu. Partea civilă le-a spus că a fost agresionat de cei trei inculpaţi. Inculpatul B.A.I., care se afla la poartă, a fost întrebat de martora C.E. de ce l-au bătut pe soţul său, acesta răspunzând că pentru faptul că mereu are ceva „cu neamul lui M." (fila 69 dosar). Era prezent şi inculpatul Ş.A., astfel că ambii au văzut cum victima a fost ridicată şi dusă cu pătura la salvare.

Despre bătaia fratelui ei de către cei trei inculpaţi, a relatat şi martora B.M. (fila 75 dosar), aceasta arătând împrejurările descrise mai sus, din spusele soţului (B.D.A.) şi ale fiilor săi (B.A.A. şi B.Ş.L.), precum şi din ceea ce personal a văzut şi a auzit.

Din probele administrate (declaraţiile părţii civile, declaraţiilor martorilor C.L., B.A., B.Ş.L., B.M., C.D., N.I., M.C., B.A.D., ş.a., coroborate cu certificatul medico-legal şi parţial cu declaraţia inculpatului Ş.A.), instanţa a ajuns la concluzia că toţi cei trei inculpaţi se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor comisă asupra victimei, în data de 19 iulie 2011, în curtea imobilului locuit de mama acesteia.

Agresiunea a avut loc în curtea imobilului şi nu în stradă (aşa cum a susţinut acuzarea), declaraţiile minorilor B.A.A. şi B.Ş.L. din faza de cercetare judecătorească şi urmărire penală fiind în acest sens; singura declaraţie în care s-a susţinut că victima a fost lovită în stradă şi nu în curtea imobilului locuit de victimă şi mama sa, este cea a inculpatului Ş.A., însă cum această declaraţie nu se coroborează cu alte probe, instanţa nu a reţinut că agresiunea ar fi început în stradă. Ambii minori au arătat în declaraţiile date în faza de urmărire penală că cei trei inculpaţi l-au introdus cu forţa în curte pe partea civilă (fila 24 dosar urmărire penală - martorul B.A.A.) sau că (potrivit declaraţiei minorului B.Ş.L. de la fila 26 dosar urmărire penală) „pe C.M." l-a prins de haină inculpatul B.A.I. şi l-a tras în curte, iar apoi în curte au intrat şi Ş.A. şi Ş.A.I.

În faza de cercetare judecătorească ambii martori oculari minori au arătat că agresiunea părţii civile a avut loc în curtea imobilului.

Aşa fiind, cum declaraţia inculpatului Ş.A., în sensul că el singur l-ar fi agresionat pe partea civilă, în stradă, nu s-a coroborat cu nicio altă probă, a fost înlăturată de către instanţă de la stabilirea stării de fapt.

Cum procurorul a susţinut că agresionarea a început în stradă şi apoi a continuat în curtea casei, iar instanţa, în baza întregului probatoriu administrat, a ajuns la concluzia că agresionarea părţii civile s-a săvârşit de cei trei inculpaţi doar în curtea casei, în temeiul art. 334 C. proc. pen. anterior, instanţa a pus în discuţia părţilor recalificarea infracţiunii din tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior cu aplicarea art. 75 lit. a) din acelaşi cod, în tentativă de omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 75 lit. a) din acelaşi cod. în consens cu doctrina şi practica judiciară în materie, conform căreia „curtea casei" nu constituie loc public, instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptei în acest sens (a se vedea spre exemplu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Decizia penală nr. 2724 din 29 mai 2001 - text procesat prin programul Lex Expert sau Curtea de Apel Timişoara, secţia penală - Decizia nr. 202/A din 26 mai 2005 în C.P.J. 2005, Ed. Lumina Lex, Bucureşti 2006, fila 408).

Apărătorul ales al inculpaţilor a solicitat şi o altă calificare faptei, şi anume cea prevăzută de art. 182 C. pen. anterior, pe teza punerii în primejdie a vieţii victimei.

Cum actul medico-legal atestă faptul că, prin agresiune, C.M. a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire repetată cu corpuri dure cu suprafaţă neregulată şi posibil prin comprimare abdominală, ce au necesitat 35-40 de zile de îngrijiri medicale şi că viaţa victimei a fost pusă în primejdie, din punct de vedere teoretic, s-a reţinut că ar putea fi întemeiată o astfel de cerere de schimbare a încadrării juridice a faptei, însă, având în vedere fapta în concret comisă de către cei trei inculpaţi, care i-au aplicat victimei lovituri cu pumnii şi picioarele (B.), cu bâta de baseball (Ş.A.) şi cu biciul împletit de sârmă (Ş.A.) pe întreg corpul şi în zone vitale (corp, hemitorace, abdomen, etc), acte de o intensitate deosebită, care au condus la necesitatea unei intervenţii chirurgicale, în absenţa acesteia fapta inculpaţilor putând avea efect letal, instanţa a respins această recalificare a faptei, concluzionând că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen. anterior şi nu a celei prev. de art. 182 din acelaşi cod.

Având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 52 şi 72 C. pen. anterior şi fapta în concret comisă de cei trei inculpaţi, pe timp de noapte, acţionând cu obiecte apte a produce decesul victimei (bici, bâtă de baseball), urmarea produsă şi atestată de actele medico-legale de la dosar, pe de o parte, iar pe de altă parte, atitudinea agresivă a părţii civile, care a lovit din eroare pe C.D. cu parul în cap şi care acţiune a victimei a condus la deznodământul cunoscut (rezultă din referatele de evaluare comportamentul agresiv al victimei pe fondul consumului de alcool), s-a reţinut la încadrarea juridică a infracţiunii comise atât circumstanţa agravantă prev. de art. 75 lit. a) C. pen. anterior, cât şi circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (2) din acelaşi cod, care, fără a fi legitimă apărare sau provocare, poate fi reţinută ca o circumstanţă în favoarea celor trei inculpaţi, toţi făcând parte din „neamul lui M.", neam din care victima a afirmat că „vrea să omoare unul", în data de 19 iulie 2011.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpaţilor pentru fapta comisă (apreciată de instanţă ca având un grad sporit de pericol social), s-au avut în vedere şi circumstanţele personale ale fiecărui inculpat, aşa cum sunt descrise în cele trei referate de evaluare întocmite de Serviciul de Probaţiune din cadrul Tribunalului Sibiu (filele 58-63 dosar) şi care atestă că aceştia au resurse interne şi externe de reinserţie socială fără executarea pedepsei în regim de penitenciar, apreciindu-se ca fiind mică posibilitatea de a se reitera de către aceştia un comportament antisocial.

Fiind îndeplinite şi cerinţele prevăzute de art. 86¹ C. pen. anterior, instanţa a aplicat inculpaţilor pedepse ce au fost suspendate sub supraveghere.

Faţă de probele administrate, în baza art. 14, 346 C. proc. pen. anterior şi art. 998 C. civ., instanţa a admis, în parte, acţiunea civilă părţii civile, după cum urmează:

Cu privire la alimentaţia suplimentară pentru zilele de spitalizare (10 zile X 50 de lei = 500 lei), medicamentaţia suplimentară administrată victimei (analgezice, pansament, dezinfectare =500 lei) şi controalele medicale efectuate (pentru 10 zile X 10 lei/zi =100 lei), solicitate în constituirea de parte civilă, aflată la fila 51 dosar, instanţa a apreciat că aceste sume au fost probate de partea civilă prin declaraţiile martorilor audiaţi şi înscrisurile depuse, astfel că pretenţiile părţii civile pentru aceste sume au fost admise.

În ceea ce priveşte suma de 120 lei, solicitată pentru 30 de zile de concediu medical privind alimentaţia suplimentară, instanţa a respins-o, întrucât niciunul dintre martorii propuşi de partea civilă nu au relatat o astfel de împrejurare, apreciindu-se acest capăt de cerere ca fiind nedovedit.

Despăgubirile materiale în sumă de 9.500 lei, solicitate de C.M., nu au fost dovedite decât parţial. Instanţa le-a redus şi le-a cuantificat la suma de 6.300 lei. Pentru a ajunge la această sumă, au fost avute în vedere declaraţiile martorilor C.I. (fila 90 dosar), V.A. (fila 93 dosar), N.I. (fila 9 dosar), precum şi înscrisurile aflate de la filele 96-97 dosar.

În baza acestor probe, s-a apreciat că suma de 6.300 lei constituie prejudiciu încercat de partea civilă, calculând pentru 70 de oi X 8 kg caş= 5.600 lei pentru 70 de oi (şi nu 50 de oi cum a susţinut partea civilă că a avut la martorul C.) X 1 kg de caş X 10 lei = 700 lei.

Instanţa a acordat aşadar, cu titlu de despăgubiri materiale părţii civile, suma de 7.400 lei (compusă astfel: 500 + 500 + 100 + 6.300 lei), sumă la care au fost obligaţi cei trei inculpaţi, în solidar. Diferenţa până la 9.500 lei a fost respinsă ca fiind nedovedită.

În ceea ce priveşte daunele morale solicitate de către C.M., în sumă de 130.000 lei, instanţa le-a apreciat ca fiind mult prea mari, având în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale şi suferinţa efectivă suferită de acesta şi, în consecinţă, le-a redus la suma de 45.000 lei, sumă la care au fost obligaţi cei trei inculpaţi, în solidar, să o achite lui C.M., considerându-se, faţă de probele de la dosar, că această sumă este de natură a acoperi prejudiciul moral produs.

Instanţa a avut în vedere şi faptul că sumele de bani acordate cu titlu de daune morale trebuie să aibă efecte compensatorii, ele neputând constitui nici amenzi excesive pentru autorii daunelor şi nici venituri nejustificate pentru victimele acestora, instituţia răspunderii civile delictuale neputându-se transforma într-un izvor al îmbogăţirii fără just temei.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, partea civilă C.M. şi inculpaţii Ş.A., Ş.A.l. şi B.A.I.

Prin apelul declarat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a solicitat admiterea acestuia, desfiinţarea hotărârii penale atacate şi, în rejudecare, înlăturarea dispoziţiei de schimbare a încadrării juridice date faptei din infracţiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior cu aplicarea art. 75 lit. a) din acelaşi cod, în infracţiunea de tentativă la infracţiunea de omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 75 lit. a) din acelaşi cod, majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor şi executarea acestora în regim de detenţie.

În motivarea apelului, s-a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de tentativă la omor deoarece, din probele administrate în cauză, a rezultat că agresiunea asupra părţii civile a început în stradă, astfel că nu se justifică această schimbare de încadrare juridică.

S-a arătat că în mod greşit instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpaţilor circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, neexistând justificare pentru reţinerea unei asemenea circumstanţe, având în vedere gravitatea faptei şi modul în care inculpaţii au săvârşit-o.

Totodată, s-a arătat că în mod greşit instanţa de fond nu a dat eficienţă agravantei prev. de art. 75 lit. a) C. pen. anterior, reţinerea acestei agravante nefiind reflectată în pedepsele aplicate inculpaţilor, acestea fiind prea reduse. De asemenea, s-a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a dispus suspendarea condiţionată a pedepselor, apreciindu-se că reeducarea inculpaţilor nu s-ar realiza într-o asemenea modalitate de executare, scopul pedepsei putând fi atins doar prin executarea acesteia în regim de detenţie.

Oral, s-a solicitat majorarea termenului de încercare, menţinerea modalităţii de executare şi majorarea pedepsei complementare la 3 ani.

Prin apărătorul ales, partea civilă C.M. a solicitat admiterea apelului, casarea sentinţei penale atacate şi, în rejudecare, în ceea ce priveşte latura penală a cauzei, înlăturarea dispoziţiilor cu privire la schimbarea încadrării juridice din omor calificat în omor simplu, considerând că la dosarul cauzei există probe suficiente din care rezultă că incidentul a debutat în stradă. A solicitat înlăturarea reţinerii în favoarea inculpaţilor a circumstanţei prev. de art. 73 lit. b) C. pen. anterior cu privire la scuza provocării şi o mai mare eficienţă dispoziţiilor art. 75 lit. a) din acelaşi cod.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, a solicitat a se lua act de majorarea pretenţiilor, considerând că instanţa de fond în mod greşit a înlăturat anumite puncte din constituirea de parte civilă, ca nedovedite.

A solicitat a se avea în vedere pct. 4 din constituirea de parte civilă, prin care s-a solicitat contravaloarea consultaţilor şi a drumurilor Şalcău - Sibiu şi retur, acestea fiind dovedite cu declaraţiile martorului V.A., chitanţe de la medic şi bonuri de benzină.

A arătat că instanţa de fond nu a acordat nicio despăgubire cu privire la pct. 5 şi 6 din constituirea de parte civilă, cu toate că prejudiciul a fost dovedit.

A solicitat majorarea despăgubirilor acordate ca urmare a diminuării capacităţii sale de muncă, majorarea daunelor morale, având în vedere că a fost supus la două intervenţii chirurgicale, astfel încât s-a majorat numărul de zile de îngrijiri medicale şi acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin apărătorul ales, inculpaţii Ş.A., B.A.I. şi Ş.A.I. au solicitat admiterea apelului, casarea sentinţei penale atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, raportat la faptul că nu a fost pusă în discuţie cererea de schimbare a încadrării juridice în ceea ce priveşte reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen. anterior.

Pe fondul cauzei, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 174 C. pen. anterior în art. 182 din acelaşi cod, teza ultimă şi achitarea inculpaţilor Ş.A.I. şi B.A.I., deoarece aceştia nu au participat la săvârşirea faptei.

În final, s-a arătat că instanţa de fond a acordat părţii civile despăgubiri în cuantum foarte ridicat, în mod nejustificat.

În motivarea apelurilor, s-a arătat că instanţa de fond nu s-a pronunţat pe cererea de schimbare a încadrării juridice referitoare la reţinerea disp. art. 73 lit. b) C. pen. anterior privind provocarea, solicitare depusă la dosarul cauzei în cuprinsul concluziilor scrise din 19 noiembrie 2012.

S-a mai arătat că instanţa de fond a modificat încadrarea juridică iniţială a faptei, respectiv din art. 20 rap. la 174, 175 C. pen. anterior, în art. 174 din acelaşi cod, în cauză fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 182 C. pen. anterior, cu teza punerii vieţii în primejdie, diferenţierea dintre cele două infracţiuni fiind subiectivă, trebuind a se stabili dacă în plan faptic inculpaţii au săvârşit infracţiunea cu intenţie directă sau indirectă.

S-a susţinut că inculpatul Ş.A., crezând că fiul său fusese lovit, şi-a făcut singur dreptate, trăgând partea vătămată în curte, unde s-a produs agresiunea. Inculpatul nu a avut în intenţie decât aplicarea unei corecţii, agresiunile asupra părţii vătămate oprindu-se în mod voluntar.

S-a apreciat că instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică a faptei pe baza lipsei elementelor din probatoriu, declaraţiile martorilor fiind subiective, raportat la faptul că aceştia sunt rude ale părţii vătămate şi nu au putut relata starea de fapt cu privire la împrejurarea că agresiunea a debutat în stradă.

S-a solicitat achitarea inculpaţilor Ş.A. şi B.A.I., având în vedere că nu au participat la această agresiune.

S-a mai arătat că partea vătămată, fiind în stare de ebrietate, îndreptându-se spre căruţa în care se afla copilul inculpatului Ş.A., încercând să-l lovească pe acesta, s-a lovit de partea din spate a căruţei, în zona abdominală, creând leziunea care i-a pus viaţa în primejdie.

Pe latură civilă, s-a solicitat reducerea daunelor materiale, având în vedere că partea vătămată este cioban şi nu s-a făcut dovada încadrării în muncă.

Prin Decizia penală nr. 123/A din 26 iunie 2013 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de partea civilă C.M. împotriva sentinţei penale nr. 135 din 19 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia penală şi, în consecinţă:

A fost desfiinţată sentinţa penală atacată, numai sub aspectul laturii civile a cauzei şi, rejudecându-se cauza în aceste limite:

S-a majorat cuantumul daunelor materiale cuvenite părţii civile C.M., de la 7.400 lei la 8.581 lei şi au fost obligaţi inculpaţii Ş.A., Ş.A.I. şi B.A.I. să plătească în solidar această sumă părţii civile C.M.

S-a majorat cuantumul daunelor morale cuvenite părţii civile C.M., de la 45.000 lei la 60.000 lei şi au fost obligaţi inculpaţii Ş.A., Ş.A.I. şi B.A.I. să plătească în solidar această sumă părţii civile C.M..

Au fost menţinute în rest celelalte dispoziţii ale hotărârii penale atacate.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu şi de inculpaţii Ş.A., Ş.A.I. şi B.A.I.

Au fost obligaţi inculpaţii Ş.A., Ş.A.I. şi B.A.I. să plătească flecare părţii civile suma de câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Au fost obligaţi inculpaţii Ş.A., Ş.A.I. şi B.A.I. să plătească fiecare statului suma de câte 375 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

S-a dispus ca onorariile parţiale cuvenite apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpaţi, în sumă totală de 225 lei, să se avanseze din fondurile Ministerului Justiţiei.

Curtea de apel, examinând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor invocate, precum şi din oficiu, a constatat că apelul declarat de partea civilă C.M. este fondat şi a fost admis, iar apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu şi de inculpaţii Ş.A., Ş.A.I. şi B.A.I. sunt nefondate şi au fost respinse, din următoarele considerente:

Pe baza probelor administrate în cauză în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut o corectă stare de fapt.

Astfel, s-a reţinut că inculpaţii Ş.A., Ş.A. şi B.A.I. şi partea civilă C.M. sunt consăteni şi locuiesc în satul Şalcău, com. Mihăileni, jud. Sibiu. Relaţiile dintre inculpaţii Ş.A. şi Ş.A. şi partea civilă C.M. sunt tensionate de mai mult timp, cauza fiind terenurile de păşunat.

Între inculpatul Ş.A.I. şi C.M. au mai avut loc incidente violente, unul în urmă cu trei ani (iar victimă a agresiunii a fost tot partea civilă; pentru faptul că poliţia nu ar fi luat decât măsuri administrative şi nu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Ş.A.I., relaţiile au devenit şi mai tensionate).

La data de 19 iulie 2011, partea civilă a fost plecată împreună cu martorul V.A. în Sibiu, acesta conducându-i maşina, întrucât partea civilă nu posedă permis de conducere; la întoarcerea în sat, victima C.M. a rămas la barul din centrul comunei şi, deşi era în stare de ebrietate, a continuat să consume alcool.

Partea civilă l-a observat pe inculpatul Ş.A.I. trecând cu căruţa prin faţa barului şi, pentru că acesta ar fi râs de el, aşa cum, după spusele părţii civile, Ş.A. procedează ori de câte ori trece prin faţa porţii lui şi pe fondul consumului de alcool ingerat şi al stării conflictuale anterioare dintre ei, C.M. a luat un par din maşina sa şi, strigând că tot „am să omor azi pe vreunul de-a lui M.", a pornit în urmărirea căruţei, pe care a ajuns-o în dreptul troicii din sat, loc situat aproape de centrul comunei.

În căruţă se aflau alături de inculpatul Ş.A.I., vărul primar al victimei - martorul C.D., precum şi un minor, martorul Ş.R. Când i-a ajuns, venind din spatele căruţei, C.M. a ridicat parul deasupra capului şi, dorind să-l lovească pe inculpatul Ş.A.I. (aflat pe bancheta din faţă), l-a lovit din greşeală pe vărul său, martorul C.D. (care ocupa bancheta din spate), pe care l-a doborât la pământ.

Inculpatul Ş.A.I. şi Ş.R. au sărit din căruţă şi au fugit, inculpatul trecând pe lângă casa martorului B.A.D., care este cumnatul lui C.M.

Printre persoanele care au observat cele întâmplate, s-au numărat şi nepoţii lui C.M., martorii B.A.A. (de 16 ani) şi B.Ş.L. (de 15 ani), care sunt copiii surorii victimei (martora B.M.).

Cei doi minori au văzut când victima C.M. a fost ajuns din urmă în dreptul casei mamei lui şi tras în curtea acesteia de către inculpatul B.A.I.; au observat că inculpatul Ş.A. a venit cu maşina, a luat o bâtă de baseball din portbagajul maşinii şi a intrat în curtea victimei; au observat că inculpatul Ş.A.I. avea un bici în mână şi i-a urmat pe ceilalţi inculpaţi în curte; din stradă, ambii martori au auzit strigătele victimei şi injuriile pe care cei trei inculpaţi le aduceau victimei, deşi nu au văzut şi loviturile pe care aceştia le-au aplicat victimei; la scurt timp, maxim 15 minute, au observat că cei trei inculpaţi au ieşit din curte şi, în tot acest răstimp, minorii au auzit loviturile aplicate de inculpaţi victimei, fără a putea observa ce se întâmplă în curtea imobilului datorită faptului că nu vedeau peste gard, iar poarta era închisă (filele 77-78 dosar).

Martorii au văzut că, la ieşirea din curte, inculpatul Ş.A. şi-a şters cu mâna bâta de sânge şi a pus-o în maşină, după cum au afirmat în declaraţiile date în dosar.

Din certificatul medico-legal din 28 iulie 2011, emis de S.M.L Sibiu, a rezultat că partea civilă C.M. a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire repetată cu corpuri dure, cu suprafaţă neregulată şi posibil prin comprimare abdominală. Leziunile au putut data din 19 iulie 2011 şi au necesitat 35-40 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, dacă nu survin complicaţii, iar viaţa părţii civile a fost pusă în primejdie.

În cauză nu s-a efectuat o expertiză medico-legală.

În ce priveşte latura penală a cauzei:

În apel, la solicitarea părţii civile şi având în vedere neefectuarea unei expertize medico-legale în cauză, precum şi o nouă intervenţie chirurgicală suportată de aceasta după ce instanţa de fond s-a pronunţat, instanţa de apel a dispus efectuarea acestei expertize.

Din concluziile expertizei medico-legale efectuate (filele 25-29 dosar apel) a rezultat că numărul zilelor de îngrijiri medicale pentru vindecarea părţii civile a crescut la 70-75.

S-a mai concluzionat că partea civilă are în prezent o capacitate redusă de muncă cu 50%.

Toţi apelanţii au criticat schimbarea încadrării juridice dispusă de instanţa de fond din tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) şi 2, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior cu aplic, art. 75 lit. a) din acelaşi cod, în infracţiunea de tentativă la omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. anterior cu aplic, art. 75 lit. a) din acelaşi cod, Parchetul şi partea civilă apreciind că probele administrate au dovedit că fapta s-a produs în loc public, iar inculpaţii apreciind că schimbarea încadrării juridice trebuie să fie dispusă în infracţiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. anterior.

Inculpaţii au mai solicitat, de asemenea, casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei la instanţa de fond, considerând că aceasta nu a pus în discuţia părţilor reţinerea circumstanţei atenuante a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen. anterior, solicitare făcută în concluziile scrise, depuse în ziua pronunţării soluţiei.

Examinând cu precădere acest motiv de apel, instanţa de apel a constatat că, la data de 15 octombrie 2012 când a avut loc dezbaterea pe fond a cauzei, inculpaţii, prin apărător, au solicitat, pe lângă schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la omor calificat în vătămare corporală gravă, reţinerea scuzei provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen. anterior, fiecare parte punând concluzii şi pe această solicitare.

Instanţa de fond, în cuprinsul considerentelor, a arătat de ce în cauză nu se pot reţine dispoziţiile legale referitoare la existenţa provocării, pronunţându-se pe această solicitare, după ce aceasta a fost dezbătută, astfel că, sub acest aspect, apelul inculpaţilor a fost apreciat ca nefondat.

În ce priveşte critica parchetului şi a părţii civile referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la omor calificat în tentativă la omor, instanţa de apel, după examinarea actelor de la dosarul cauzei, a constatat că aceasta este neîntemeiată.

În cauză au fost audiaţi martorii oculari B.A.A. (fila 24 d.u.p. şi 77 dosar fond) şi B.Ş.L. (fila 26 d.u.p. şi 78 dosar fond) care au relatat că au văzut când inculpatul B.A.I. l-a prins pe partea civilă de haine şi l-a tras în curtea mamei sale unde apoi au intrat şi ceilalţi inculpaţi şi l-au bătut pe acesta.

În declaraţia olografă dată de partea civilă în cursul urmăririi penale (filele 5-6 d.u.p.), acesta a arătat că, pe când se afla în curtea mamei sale, au intrat inculpaţii şi l-au lovit. Ulterior, partea civilă a declarat că a fost lovit şi în faţa porţii şi apoi tras în curte, dar aceste declaraţii nu s-au coroborat cu declaraţia dată iniţial şi nici cu declaraţiile constante ale martorilor oculari care au asistat la incident.

Nici declaraţia inculpatului Ş.A. nu s-a coroborat cu celelalte declaraţii şi nu a putut fi luată în considerare de către instanţa de apel, cu atât mai mult cu cât inculpatul a fost nesincer şi cu privire la modul în care s-au desfăşurat faptele şi cu participanţii la faptă, apreciindu-se astfel că, în raport cu probele administrate, în mod corect instanţa de fond a dispus schimbarea de încadrare juridică.

Totodată, s-a apreciat că în mod corect instanţa de fond a respins cererea inculpaţilor de a fi schimbată încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de tentativă la omor, în vătămare corporală gravă, având în vedere modul în care s-a desfăşurat fapta, numărul participanţilor, obiectele folosite pentru a lovi victima, intensitatea loviturilor aplicate acesteia, zonele vitale vizate şi consecinţele produse. în raport de toate aceste aspecte, s-a reţinut că este evident că inculpaţii, chiar dacă nu au acţionat cu intenţia directă de a suprima viaţa victimei, au prevăzut posibilitatea ca aceasta să se producă în urma loviturilor aplicate, iar instanţa de fond corect a respins această solicitare.

Referitor la solicitarea inculpaţilor de a se reţine circumstanţa atenuantă a provocării, s-a constatat că în mod corect instanţa de fond a apreciat că aceasta nu poate fi reţinută. Partea civilă a încercat să lovească pe inculpatul Ş.A.l. pe când acesta se afla în căruţă, însă, datorită stării de ebrietate în care se afla, şi-a lovit propriu văr, C.D. şi, mai mult, anterior acţiunii părţii civile, inculpatul Ş.A.l. l-a luat în râs pe acesta, incitându-l.

Din probe a rezultat apoi că acţiunea inculpaţilor a avut loc la aproximativ 45 de minute de la acţiunea părţii civile şi a implicat şi pe inculpaţii Ş.A. şi B.A.I., aceştia neavând nicio justificare legală de a lovi, toţi şi cu intensitate, pe partea civilă.

În schimb, s-a constatat că în mod corect a reţinut instanţa de fond în favoarea inculpaţilor circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, având în vedere comportamentul părţii civile şi starea de duşmănie dintre părţi, chiar dacă acest comportament nu a constituit o provocare.

În ce priveşte vinovăţia inculpaţilor:

Inculpatul Ş.A. a încercat să acrediteze ideea că ar fi fost singurul agresor şi că inculpaţii Ş.A.I. şi B.A.I. nu ar fi participat la săvârşirea faptei.

Din analiza probelor existente la dosarul cauzei, a rezultat cu certitudine participaţia tuturor inculpaţilor. Aceasta a rezultat atât din declaraţiile constante ale părţii civile C.M., cât şi din declaraţiile martorilor oculari B.A.A. (fila 24 d.u.p. şi 77 dosar fond) şi B.Ş.L. (fila 26 d.u.p. şi 78 dosar fond), precum şi ale martorului B.A.D. (filele 73-74 dosar fond), care a arătat că i-a văzut pe toţi trei inculpaţii în curtea mamei părţii civile.

În dezbaterea cauzei, inculpaţii, prin apărător, au încercat chiar să acrediteze ideea că partea civilă s-ar fi împuns singură când l-a lovit cu un par, din greşeală, pe C.D., atunci când acesta se afla în căruţă cu inculpatul Ş.A.I., susţinând că la căruţă s-a fi aflat un par, partea civilă izbindu-se de acesta cu abdomenul.

Această susţinere a inculpaţilor nu s-a coroborat cu nicio altă probă din dosar, niciuna dintre părţi nefăcând vorbire de această împrejurare. Mai mult, concluziile certificatului medico-legal şi ale expertizei medico-legale au exclus o asemenea ipoteză, fisurarea intestinului datorându-se comprimării şi nu unei împungeri.

În consecinţă, instanţa de apel a apreciat că încadrarea juridică dată faptei de către instanţa de fond este legală, corespunde probelor administrate în cauză, vinovăţia inculpaţilor a fost cert dovedită, iar apelurile vizând motivele expuse mai sus sunt nefondate.

Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaţilor:

Instanţa de apel a apreciat că individualizarea judiciară a pedepselor realizată de către instanţa de fond a respectat toate criteriile generale de individualizare a pedepselor, astfel cum sunt acestea prevăzute în dispoziţiile art. 72 C. pen. anterior, atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare.

În raport de fapta săvârşită, de referatele de evaluare efectuate în cauză pentru inculpaţi, de starea conflictuală existentă între părţi şi de mediul în care aceştia trăiesc, s-a apreciat că nu se impunea aplicarea unei pedepse mai mari inculpaţilor.

Chiar dacă, în cauză, s-a reţinut şi circumstanţa prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen. anterior, având în vedere şi circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (2) din acelaşi cod, s-a constatat că instanţa de fond corect a apreciat că pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpaţilor, corespunde scopului pedepsei, astfel cum este acesta prevăzut în dispoziţiile art. 52 C. pen. anterior.

S-a apreciat, de asemenea, că în cauză nu se impune modificarea modalităţii de executare a pedepselor aplicate, în sensul de a se dispune executarea acestora de către inculpaţi în detenţie, considerându-se că starea de detenţie nu ar avea o mai mare eficienţă în reeducarea inculpaţilor decât împrejurarea că aceştia vor fi lăsaţi în societate, sub o supraveghere constantă, garantându-se astfel că inculpaţii nu vor persevera în comiterea de fapte penale.

Nu a fost considerată oportună nici majorarea termenului de încercare, termenul de 6 ani fiind considerat suficient pentru îndreptarea inculpaţilor. De asemenea, s-a apreciat că nu este oportună nici majorarea pedepsei complementare de la 2 la 3 ani, interzicerea drepturilor civile pe o perioadă mai îndelungată fiind apreciată a fi excesivă.

Sub aspectul laturii civile:

C.M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.281 lei, reprezentând despăgubiri materiale şi 130.000 lei, reprezentând daune morale.

S-a constatat că, pe baza probelor administrate, instanţa de fond a acordat părţii civile, cu titlu de despăgubiri materiale, suma de 7.400 lei, compusă din: suma de 500 lei, reprezentând alimentaţia suplimentară pentru zilele de spitalizare (10 zile X 50 de lei = 500 lei), suma de 500 lei, reprezentând medicamentaţia suplimentară administrată victimei (analgezice, pansament, dezinfectare = 500 lei), suma de 100 lei, reprezentând controale medicale efectuate (pentru 10 zile X 10 lei/zi = 100 lei) şi suma de 6.300 lei, care constituie prejudiciu încercat de partea civilă, calculând pentru 70 de oi X 8 kg caş = 5.600 lei pentru 70 de oi (şi nu 50 de oi cum a susţinut partea civilă că a avut la martorul C.) X 1 kg de caş 100 lei = 700 lei.

Diferenţa până la cuantumul despăgubirilor solicitate de partea civilă a fost respinsă ca nedovedită.

Prin apelul declarat, partea civilă a solicitat daune materiale în cuantum de 29.323 lei şi daune morale în cuantum de 200.000 lei (fila 33 dosar apel).

În ce priveşte daunele materiale, partea civilă şi-a majorat pretenţiile de la 20.281 lei, la 29.323 lei, diferenţa reprezentând perioadele în care a fost în incapacitate temporară de muncă, în diferite procente.

În ce priveşte daunele morale, partea civilă a majorat pretenţiile sale, ca urmare a majorării numărului de zile de îngrijiri medicale la 70-75 zile şi a faptului că a fost nevoit să suporte o nouă intervenţie chirurgicală.

Instanţa de apel, analizând actele existente la dosarul cauzei, a constatat că partea civilă a făcut dovada unei sume de 781 lei, reprezentând controale medicale efectuate şi transport de la domiciliu la Sibiu şi nu doar a sumei de 100 lei, cât a acordat instanţa de fond.

De asemenea, s-a făcut dovada că partea civilă a fost lipsit de suma de 1.500 lei, reprezentând plata pentru îngrijirea oilor satului, sumă neacordată de către instanţa de fond.

S-a reţinut că în mod corect instanţa de fond nu a acordat părţii civile suma de 1.200 lei, reprezentând alimentaţie suplimentară, această sumă nefiind dovedită şi neexistând nicio indicaţie medicală în acest sens.

Totodată, s-a reţinut că în mod corect instanţa de fond a respins pretenţiile în cuantum de 9.500 lei, reprezentând plata pentru îngrijirea oilor martorului C., din declaraţia acestuia rezultând că a luat oile de la partea civilă şi le-a dat în îngrijire altei persoane care, până în prezent nu i-a dat vreo sumă de bani.

În ce priveşte suma totală de 9042 lei, solicitată de partea civilă ca urmare a incapacităţii sale temporare de muncă, în diferite procente, instanţa de apel a respins-o, partea civilă neputând obţine aceste despăgubiri, atâta timp cât i s-au acordat despăgubiri pentru lipsa posibilităţii sale fizice de a-şi desfăşura activităţile obişnuite.

Astfel, părţii civile i s-au acordat daune materiale în cuantum total de 8.581 lei, sumă apreciată a fi fost dovedită de către aceasta.

În ce priveşte daunele morale, instanţa de apel a apreciat că, în raport de majorarea numărului de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare şi de faptul că a suferit o nouă intervenţie chirurgicală, partea civilă are dreptul la o despăgubire mai mare pentru suferinţele încercate.

Totuşi, suma de 200.000 lei, solicitată de către partea civilă, a fost apreciată de către instanţa de apel ca fiind mult prea mare, o asemenea despăgubire neputând fi sursa unei îmbogăţiri neîntemeiate.

În consecinţă, s-a majorat cuantumul daunelor morale ce i se cuvin părţii civile C.M. la suma de 60.000 lei, sumă apreciată a fi suficientă pentru a acoperi suferinţa acestuia.

Împotriva deciziei penale anterior menţionate, în termen legal, au declarat recurs partea civilă C.M. şi inculpaţii Ş.A., Ş.A.I. şi B.A.I.

Recurentul parte civilă a criticat hotărârile pronunţate în cauză atât sub aspectul laturii penale, cât şi al laturii civile.

S-a solicitat casarea ambelor hotărâri şi, în rejudecare, reţinerea circumstanţei agravante a săvârşirii infracţiunii în loc public, iar sub aspectul laturii civile, s-a solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor în raport de gravitatea faptei şi de consecinţele acesteia.

Recurentul inculpat Ş.A. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 17² şi 12 C. proc. pen. anterior.

În principal, s-a solicitat casarea deciziei penale atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, dat fiind faptul că nu a fost pusă în discuţia părţilor reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. anterior.

În subsidiar, s-a solicitat casarea ambelor hotărâri şi, în rejudecare, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă de omor în infracţiunea de vătămare corporală gravă, intenţia inculpatului fiind circumscrisă voinţei acestuia de a lovi victima şi nu de a-i suprima viaţa.

În opinia apărării, incidentul a avut loc în curtea părţii vătămate, fără ca inculpaţii Ş.A.I. şi B.A.I. să participe la conflict, astfel încât pentru aceştia se impune achitarea.

Sub aspectul laturii civile, s-a contestat cuantumul daunelor, care a fost apreciat ca fiind prea ridicat.

Recurenţii inculpaţi Ş.A.I. şi B.A.I. au solicitat casarea ambelor hotărâri şi pronunţarea unei soluţii de achitare, prezumţia de nevinovăţie nefiind înlăturată.

Concluziile formulate de apărătorul ales al. recurenţilor inculpaţi, de reprezentantul parchetului şi ultimul cuvânt al recurentului inculpat Ş.A. au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

Astfel, examinând recursurile prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Prealabil examinării pe fond a recursului declarat de inculpatul Ş.A., Înalta Curte constată că recurenţii inculpaţi Ş.A.I. şi B.A.I. nu au motivat calea de atac în termenul prevăzut de lege, astfel încât criticile invocate nu vor fi supuse cenzurii instanţei de recurs. Totodată, se constată că nu poate fi reţinut un caz de casare ce s-ar impune a fi examinat din oficiu de către instanţa de recurs, iar extinderea efectelor recursului declarat de inculpatul Ş.A. nu este posibilă întrucât recursul acestuia din urmă este nefondat.

Examinând criticile formulate de recurentul inculpat Ş.A., Înalta Curte constată că acestea nu privesc o eroare gravă de drept, ci una de fapt, care nu mai poate fi supusă cenzurii instanţei de recurs, în realitate, acesta contestând starea de fapt, solicitând o reapreciere a probatoriului administrat în cauză.

Chiar dacă s-ar trece peste acest impediment procedural, Înalta Curte constată că instanţele au stabilit o stare de fapt corectă, fundamentată pe ansamblul probelor administrate în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti.

Astfel, rezultă, fără dubiu, că între partea vătămată C.M. şi cei trei inculpaţi a avut loc un conflict violent, consumat în curtea casei mamei părţii vătămate.

Partea vătămată a fost trasă în curte de către inculpatul B.A.I., în timp ce inculpatul Ş.A. a venit cu o maşină, luând din portbagaj o bâtă de baseball, după care a intrat în curtea victimei. La rândul său, inculpatul Ş.A.I. avea un bici în mână şi i-a urmat pe ceilalţi doi inculpaţi în curte.

Strigătele victimei, injuriile şi loviturile aplicate de cei trei inculpaţi, au fost sesizate de martorii B.A.A. şi B.Ş.L., care au rămas în stradă, dar în apropierea curţii în care se aflau cei trei inculpaţi.

La ieşirea din curte, inculpatul Ş.A. şi-a şters cu mâna petele de sânge aflate pe bâtă, după care a pus-o în autoturism.

Actele medicale depuse la dosarul cauzei confirmă că loviturile suferite de victimă au necesitat 35-40 zile de îngrijiri medicale şi că viaţa victimei a fost pusă în primejdie.

În atare condiţii, instanţele, printr-o analiză corectă a probelor, au reţinut în sarcina inculpaţilor săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor - fiind înlăturată agravanta săvârşirii faptei în loc public, având în vedere că agresiunea a avut loc în curte fiind exclusă varianta reţinerii infracţiunii de vătămare corporală gravă.

În ceea ce priveşte critica apărării, în sensul omisiunii instanţei de apel de a pune în discuţia părţilor cererea privind aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. anterior, Înalta Curte reţine, pe de o parte, că dispoziţiile art. 385⁹pct. 9 C. proc. pen. anterior au fost abrogate - acest caz de casare permitea instanţei de recurs şi analizarea omisiunii instanţei de a se pronunţa asupra unei cereri esenţiale invocate de părţi - iar pe de altă parte, probele administrate în cauză nu converg în sensul comiterii infracţiunii pe fondul unei stări de provocare generată de victimă.

Prin urmare, recursul inculpatului Ş.A. este nefondat, astfel că nu pot fi extinse efectele acestei căi de atac şi asupra inculpaţilor Ş.A.I. şi B.A.I.

Referitor la criticile recurentului parte civilă, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi circumscrise niciunui caz de casare prevăzut de 385⁹ C. proc. pen. anterior.

Cât priveşte legea penală mai favorabilă, analizată în ansamblul său, Înalta Curte o identifică a fi legea veche, circumstanţele atenuante reţinute în favoarea inculpaţilor nefiind regăsite în legea nouă.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 385¹⁵pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate în cauză.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul parte civilă va fi obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata sumelor de câte 275 lei, cu acelaşi titlu, în care se vor include şi onorariile cuvenite pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă C.M. şi de inculpaţii Ş.A., Ş.A.I. şi B.A.I. împotriva Deciziei penale nr. 123/A din 26 iunie 2013 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 275 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 martie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 759/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea...		ICCJ. Decizia nr. 762/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

ICCJ. Decizia nr. 760/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 760/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs