ICCJ. Decizia nr. 757/2014. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.), ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice (art. 321 C.p.), încăierarea (art. 322 C.p.). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 757/2014

Dosar nr. 5504/101/2012

Şedinţa publică din 3 martie 2014

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 195 din 19 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. 5504/101/2012, a fost respinsă cererea formulată de inculpaţii B.V. şi B.I., prin apărător, de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 176 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic, art. 75 lit. a) din acelaşi cod, în infracţiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. anterior.

A fost respinsă cererea formulată de inculpaţii R.M. şi R.I., prin apărător, de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 176 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic, art. 75 lit. a) din acelaşi cod, în infracţiunea de încăierare, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. anterior.

1. În baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 176 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic, art. 75 lit. a), art. 74 lit. a), rap. la art. 76 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 80 alin. (1) din acelaşi cod, a fost condamnat inculpatul B.I., domiciliat în com. Salcia, sat Salcia, judeţul Mehedinţi, fără antecedente, la o pedeapsă principală de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav, săvârşită asupra părţilor vătămate S.A. şi S.C.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din acelaşi cod.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani, ce se va executa potrivit art. 66 din acelaşi cod.

În baza art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, cu aplic, art. 75 lit. a), art. 74 lit. a), rap. la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior şi art. 80 alin. (1) din acelaşi cod, a fost condamnat inculpatul B.I. la o pedeapsă principală de 6 (şase) luni închisoare, pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii şi ordinii publice.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din acelaşi cod.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul B.I. să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare, cu interzicerea, ca pedeapsa accesorie, a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din acelaşi cod.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, rap. la art. 65 alin. (2) din acelaşi cod, s-a aplicat acestui inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani, ce se va executa potrivit art. 66 din acelaşi cod.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. anterior şi art. 350 alin. (1) C. proc. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestul preventiv, de la 18 martie 2012 la zi şi a fost menţinută starea de arest.

2. În baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 176 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic, art. 75 lit. a), art. 74 lit. a), rap. la art. 76 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 80 alin. (1) din acelaşi cod, a fost condamnat inculpatul B.V., domiciliat în com. Salcia, sat Salcia, judeţul Mehedinţi, fără antecedente, la o pedeapsă principală de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav, săvârşită asupra părţilor vătămate S.A. şi S.C.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din acelaşi cod.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani, ce se va executa potrivit art. 66 din acelaşi cod.

În baza art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, cu aplic, art. 75 lit. a), art. 74 lit. a), rap. la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior şi art. 80 alin. (1) din acelaşi cod, a fost condamnat inculpatul B.V. la o pedeapsă principală de 6 (şase) luni închisoare, pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii şi ordinii publice.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din acelaşi cod.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul B.V. să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare, cu interzicerea, ca pedeapsa accesorie, a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din acelaşi cod.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, rap. la art. 65 alin. (2) din acelaşi cod, s-a aplicat acestui inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani, ce se va executa potrivit art. 66 din acelaşi cod.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. anterior şi art. 350 alin. (1) C. proc. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestul preventiv, de la 18 martie 2012 la zi şi a fost menţinută starea de arest.

3. În baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 176 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic, art. 75 lit. a), art. 74 lit. a), rap. la art. 76 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 80 alin. (1) din acelaşi cod, a fost condamnat inculpatul R.M., domiciliat în com. Salcia, sat Salcia, judeţul Mehedinţi, fără antecedente, la o pedeapsă principală de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav, săvârşită asupra părţilor vătămate S.A. şi S.C.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din acelaşi cod.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani, ce se va executa potrivit art. 66 din acelaşi cod.

În baza art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, cu aplic, art. 75 lit. a), art. 74 lit. a), rap. la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior şi art. 80 alin. (1) din acelaşi cod, a fost condamnat inculpatul R.M. la o pedeapsă principală de 6 (şase) luni închisoare, pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii şi ordinii publice.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din acelaşi cod.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul R.M. să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare, cu interzicerea, ca pedeapsa accesorie, a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din acelaşi cod.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, rap. la art. 65 alin. (2) din acelaşi cod, s-a aplicat acestui inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani, ce se va executa potrivit art. 66 din acelaşi cod.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. anterior şi art. 350 alin. (1) C. proc. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestul preventiv, de la 19 martie 2012 la zi şi a fost menţinută starea de arest.

4. În baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 176 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic, art. 75 lit. a), art. 74 lit. a), rap. la art. 76 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 80 alin. (1) din acelaşi cod, a fost condamnat inculpatul R.I., domiciliat în com. Salcia, sat Salcia, judeţul Mehedinţi, fără antecedente, la o pedeapsă principală de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav, săvârşită asupra părţilor vătămate S.A. şi S.C..

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din acelaşi cod.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani, ce se va executa potrivit art. 66 din acelaşi cod.

În baza art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior cu aplic. art. 75 lit. a), art. 74 lit. a), rap. la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior şi art. 80 alin. (1) din acelaşi cod, a fost condamnat inculpatul R.I. la o pedeapsă principală de 6 (şase) luni închisoare, pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii şi ordinii publice.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din acelaşi cod.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul R.I. să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare, cu interzicerea, ca pedeapsa accesorie, a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din acelaşi cod.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, rap. la art. 65 alin. (2) din acelaşi cod, s-a aplicat acestui inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani, ce seva executa potrivit art. 66 din acelaşi cod.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. anterior şi art. 350 alin. (1) C. proc. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestul preventiv, de la 18 martie 2012 la zi şi a fost menţinută starea de arest.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, au fost obligaţi inculpaţii B.I., B.V., R.M. şi R.I. să se supună prelevării de probe biologice, în vederea introducerii pofilelor genetice în S.N.D.G.J., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

5. În baza art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) din C. proc. pen. anterior, a fost achitat inculpatul B.M., cu domiciliul în satul Salcia, com. Salcia, judeţul Mehedinţi, pentru infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 176 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 75 lit. a) din acelaşi cod.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. anterior, a fost achitat inculpatul B.M., cu domiciliul în satul Salcia, com. Salcia, judeţul Mehedinţi, pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii şi ordinii publice, prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 75 lit. a) din acelaşi cod.

6. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) din C. proc. pen. anterior, a fost achitat inculpatul I.G., cu domiciliul în satul Salcia, com. Salcia, judeţul Mehedinţi, pentru infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 176 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din C. pen. anterior, cu aplic. art. 75 lit. a) din acelaşi cod.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. anterior, a fost achitat inculpatul I.G., cu domiciliul în satul Salcia, com. Salcia, judeţul Mehedinţi, pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii şi ordinii publice, prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, cu aplic, art. 75 lit. a) din acelaşi cod.

În baza art. 169 rap. art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. anterior, s-a dispus restituirea, către inculpatul B.M., la momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri, a următoarelor bunuri ce sunt depuse la camera de corpuri delicte a Tribunalului Mehedinţi:

1. pantof stâng - purtat de B.M., maro cu şiret;

2. pantof drept - purtat de B.M., maro cu şiret. în baza art. 169 rap. la art. 357 alin. (2) lit. e) din C. proc. pen. anterior, s-a dispus restituirea, la rămânerea definitivă a hotărârii, către Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, către părţile vătămate sau către oricare altă persoană îndreptăţită, după caz, a unei şepci cu cozoroc din material textil, de culoare albastru cu dungi de culoare albă, pe a cărei laterală stângă se observă mai multe pete de culoare roşie (pe cozoroc) şi care prezintă un fermoar din plastic în zona frunţii şi câte un fermoar pe fiecare laterală, fără inscripţii sau etichete, bun înaintat odată cu rechizitoriul nr. 127/P/2012 din 12 iunie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri, depuse spre păstrare la camera de corpuri delicte a Tribunalului Mehedinţi:

- o bucată de lemn - cilindrică, cu mai multe forme încrustate, în lungime de 53 cm şi diametru aproximativ 2,5-3 cm, la mijloc având identificată o pată de 0,5 cm de culoare roşie;

- un cuţit - lungime totală de 24 cm, lungimea lamei de 12 cm, lăţimea lamei de 3 cm, cu teacă din piele de culoare maro;

- o bară metalică de culoare neagră, în lungime de 93 cm şi diametru de 2,5 cm;

- un cuţit - lungime totală de 14 cm, lungimea lamei de 3,3 cm, vârf ascuţit, pe mâner multiple zgârieturi, pe una din feţe prezentând stanţată inscripţia „B.", mâner din aluminiu.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. anterior şi art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă S.J.U. Dr. Tr. Severin.

Au fost obligaţi inculpaţii B.I., B.V., R.M. şi R.I. să achite, în solidar, S.J.U. Dr. Tr. Severin suma de 193 lei, reprezentând cheltuielile cu spitalizarea părţii vătămate S.A. şi suma de 193 lei, reprezentând cheltuielile cu spitalizarea părţii vătămate S.C.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. anterior şi art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C.J.U. Craiova.

Au fost obligaţi inculpaţii B.I., B.V., R.M. şi R.I. să achite, în solidar, S.C.J.U. Craiova suma de 1.951,98 lei, reprezentând cheltuielile cu spitalizarea părţii vătămate S.A. şi suma de 1.792,53 lei, reprezentând cheltuielile cu spitalizarea părţii vătămate S.C..

În temeiul art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. anterior rap. la art. 998-999 C. civ., a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă S.A., în sensul că au fost obligaţi inculpaţii B.I., B.V., R.M. şi R.I. să-i plătească părţii civile S.A., în solidar, suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale şi a fost respins capătul de cerere privind acordarea daunelor materiale, ca nedovedit.

În temeiul art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. anterior rap. la art. 998-999 C. civ., a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C., în sensul că au fost obligaţi inculpaţii B.I., B.V., R.M. şi R.I. să-i plătească părţii civile S.C., în solidar, suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale, şi a fost respins capătul de cerere privind acordarea daunelor materiale, ca nedovedit.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat că, la data de 12 iunie 2012, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Mehedinţi, sub nr. 5504/101/2012, rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi nr. 127/P/2012 din 12 iunie 2012, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor B.V., R.M., R.I. şi B.I., iar în stare de libertate, a inculpaţilor B.M. şi I.G., pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la omor deosebit de grav şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii şi ordinii publice, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 176 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) C. pen. anterior şi art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, fiecare cu aplic, art. 75 lit. a) C. pen. anterior şi toate în condiţiile art. 33 lit. a) din acelaşi cod.

În actul de sesizare s-a reţinut, în fapt, că în data de 17 martie 2012, înjurai orei 2000, în timp ce partea vătămată S.C. a organizat o petrecere cu ocazia zilei sale de naştere pe terasa magazinului P.F. S., situat pe D.N. 56 C, pe raza com. Salcia, de faţă fiind şi fratele său, S.A. şi martorii S.G., I.I., C.G., G.G.A. şi M.C.A., inculpatul B.I. a venit, a cumpărat o sticlă de suc de la magazinul de peste drum de locul cu pricina, după care a rămas timp de 40 de minute cu autoturismul vizavi de terasa unde partea vătămată făcea un grătar, ascultând muzică, interval de timp în care inculpatul a vorbit în mod repetat la telefonul mobil, s-a uitat spre locul în care se aflau părţile vătămate şi martorii şi s-a deplasat spre aceştia, revenind apoi lângă autoturismul său.

Potrivit martorului C.G., la un moment dat, inculpatul B.I. a avut un schimb de replici cu partea vătămată S.C., în sensul că i-a reproşat că face o petrecere neautorizată.

Partea vătămată S.C. s-a deplasat la autoturismul martorului I.I., care era parcat în faţa terasei, pentru a schimba muzica, inculpatul B.I. l-a insultat, motiv pentru care partea vătămată S.A. a mers la fratele său, S.C., să-l ia de lângă autoturism.

În momentul în care părţile vătămate se deplasau înapoi spre terasa magazinului, partea vătămată S.C. aflându-se în faţă, a apărut inculpatul R.I., care i-a aplicat părţii vătămate S.A. o lovitură cu o bâtă în zona capului, partea vătămată dezechilibrându-se şi căzând jos. Imediat, inculpatul Rican Iulică i-a aplicat o lovitură cu bâta în cap şi părţii vătămate S.C. care, de asemenea, a căzut jos, lângă zid, în poziţia şezut.

În timp ce părţile vătămate se aflau căzute jos, inculpatul I.G. i-a aplicat o lovitură cu o bâtă în cap părţii vătămate S.C., după care i-a aplicat o lovitură cu bâta şi martorului M.C.A. şi s-a năpustit înspre ceilalţi martori prezenţi la grătar, care au luat-o la fugă.

În acel moment, asupra părţilor vătămate s-au năpustit inculpaţii B.I., B.V., R.I., R.M. şi B.M., fiecare dintre aceştia având bâte asupra lor, doar inculpatul R.M. având asupra sa o ţeava metalică.

Potrivit declaraţiei părţii vătămate S.A., care a susţinut că a rămas conştient pe tot parcursul altercaţiei, în timp ce inculpaţii R.I. şi R.M. îl loveau cu bâtele, inculpaţii B.I. şi B.V. îl loveau pe fratele lui, S.C., după care inculpaţii R.I. şi R.M. l-au lovit pe fratele lui, S.C., iar inculpaţii B.I. şi B.V. au început să-i aplice lui lovituri.

Tot partea vătămată S.A. a susţinut că l-a văzut pe inculpatul B.M. în timp ce aplica lovituri cu picioarele fratelui său, S.C., dar nu a observat ca acesta să aibă asupra lui o bâtă, însă, ulterior, martorul G.A.G. i-a spus că şi acest inculpat avea asupra lui o bâtă, pe care i-a luat-o inculpatul B.I.

Potrivit declaraţiei aceleiaşi părţi vătămate, S.A., după ce toţi inculpaţii au plecat, el s-a târât spre fratele său, S.C., moment în care inculpatul B.V. a revenit lângă ei, a luat o bâtă de pe jos, le-a mai aplicat câteva lovituri cu acea bâtă, apoi a plecat.

După ce inculpaţii au plecat, lângă părţile vătămate au revenit martorii I.I., G.A. şi S.G., care le-au acordat îngrijiri până la sosirea ambulanţei.

S-a mai reţinut că, prin faptele săvârşite, cei şase învinuiţi au tulburat grav liniştea şi ordinea publică.

Atât partea vătămată S.A., cât şi martorii M.C.A. şi S.A.V. au declarat că inculpatul R.I. a aplicat părţilor vătămate lovituri cu o sabie.

În actul de sesizare s-a mai arătat că, faţă de faptul că martorii G.A. şi S.G. au precizat că inculpaţii au avut asupra lor bâte, iar din concluziile rapoartelor medico-legale din 21 mai 2012, încheiate de S.M.L Mehedinţi, a rezultat că leziunile traumatice s-au produs prin lovire cu sau de corpuri dure alungite şi lovire cu sau de corpuri dure, s-a reţinut că inculpatul R.I. a aplicat lovituri părţilor vătămate cu o bâtă, iar nu cu o sabie, înlăturându-se, în acest sens, afirmaţiile părţilor vătămate şi ale martorilor M.C.A. şi S.A.V., apreciindu-se că, datorită întunericului şi a temerii produse, este posibil ca aceştia să nu fi perceput corect cu ce obiect au fost loviţi.

S-a mai arătat că, fiind audiaţi în cursul urmăririi penale, inculpaţii B.M. şi I.G. nu au recunoscut că au participat la conflict.

Astfel, inculpatul I.G. a declarat că, în seara respectivă, la orele 20.00, a trecut pe bicicletă pe lângă terasa P.F. S., unde i-a văzut pe S.C. şi pe B.I. certându-se, dar că, de frică, a întors bicicleta şi a plecat.

Inculpatul B.M. a precizat că, în ziua respectivă, în intervalul orar 15.00-23.30, s-a aflat în barul I.F. B., ce aparţine tatălui său.

În actul de sesizare s-a arătat că, din declaraţiile martorilor S.G., G.G. Augustin, C.G., I.I., S.A.V. şi M.C.A., rezultă, însă, că şi inculpaţii I.G. şi B.M. au fost prezenţi la conflict şi că au aplicat lovituri părţilor vătămate, cu atât mai mult cu cât, în urma audierii martorilor C.C. şi P.D., nu se poate trage concluzia că inculpatul B.M. nu a părăsit barul tatălui lui în seara respectivă.

În cursul urmăririi penale s-a efectuat reconstituirea împrejurărilor în care au fost săvârşite faptele, variantele prezentate de inculpaţii B.V., R.M., R.I. şi B.I., precum şi variantele prezentate de părţile vătămate fiind consemnate în procese-verbale. Analizând variantele prezentate de inculpaţi cu ocazia reconstituirii, s-a constatat că acestea nu se coroborează cu declaraţiile martorilor şi ale părţilor vătămate.

Astfel, s-a precizat că inculpatul B.I., care declarase că, după ce a căzut jos împreună cu partea vătămată S.C., s-a rostogolit de mai multe ori cu acesta, până la terasa de lângă magazin, unde S.A. a continuat să-i lovească cu bâta când pe el, când pe fratele părţii vătămate, în cursul reconstituirii variantei sale a declarat că nu poate să arate cum s-a rostogolit şi cum a căzut, întrucât are o proteză la un picior, care nu-i permite să efectueze acele mişcări; în atare situaţie, procurorul a apreciat că, în situaţia în care faptele s-ar fi desfăşurat aşa cum susţinea inculpatul, cu atât mai mult acesta ar fi trebuit să prezinte leziuni în urma altercaţiei, fapt ce nu s-a întâmplat.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul R.M., s-a arătat că acesta şi-a schimbat declaraţiile pe parcursul cercetărilor. Astfel, iniţial, a declarat că, în timp ce se afla cu fratele său la locuinţa acestuia din urmă, a venit inculpatul B.V., care le-a spus că inculpatul B.I. are un conflict cu părţile vătămate şi au plecat împreună la terasa PF Spiridon, unde au intervenit în conflict şi s-au împins reciproc. Ulterior, a declarat că, după ce S.A. l-a lovit cu o bâtă în zona arcadei, a luat şi el de pe jos o bâtă şi i-a aplicat părţii vătămate S.A. două lovituri peste picioare cu acea bâtă.

La urmărirea penală, iniţial, inculpatul R.I. şi-a rezervat dreptul la tăcere. Ulterior, a declarat că, deşi partea vătămată S.A. nu era lângă R.M., fiindu-i frică să nu îl lovească pe fratele său, a împins pe partea vătămată S.A., care a căzut.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.V., acesta nu a recunoscut că a lovit părţile vătămate, el precizând că doar l-a tras pe fratele lui din încăierarea cu S.C., în timp ce aceştia se rostogoleau pe ciment.

În rechizitoriu s-a mai arătat că, din rapoartele medico-legale din 21 mai 2012, încheiate de S.M.L Mehedinţi, a rezultat că S.A. şi S.C. au suferit leziuni traumatice produse prin lovire cu sau de corpuri dure şi corpuri dure alungite, leziuni ce pot data din 17 martie 2012, care necesită pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale, leziunile traumatice nepunând în primejdie viaţa victimelor.

În actul de sesizare s-a mai arătat că, deşi din rapoartele medico-legale a rezultat că leziunile traumatice nu au pus în primejdie viaţa victimelor, din probele administrate în cauză rezultă că inculpaţii B.V., R.M., R.I., B.I., B.M. şi I.G. au desfăşurat activităţi materiale îndreptate direct împotriva vieţii celor două victime, faţă de faptul că au acţionat împreună, conjugat şi simultan, punând părţile vătămate în imposibilitate de a se apăra, iar sub aspectul laturii subiective, chiar dacă rezultatul urmărit de inculpaţi nu s-a produs, aceştia au acţionat nemijlocit pentru realizarea lui.

De asemenea, au fost avute în vedere intensitatea şi repetabilitatea loviturilor, obiectele contondente folosite - bâte şi zona vizată, în urma agresiunii părţile vătămate suferind multiple leziuni, care sunt descrise în cuprinsul rapoartelor medico-legale, respectiv plăgi confuze la nivelul capului, victima S.C. suferind chiar fracturi craniene.

În actul de sesizare a instanţei s-a precizat că starea de fapt reţinută se probează cu procesele-verbale de sesizare şi de consemnare a plângerilor părţilor vătămate; procesele-verbale de cercetare la faţa locului; procesul-verbal de mijloace de probă; planşe foto; procesul-verbal examinare mijloace de probă şi planşe foto; declaraţiile de făptuitori/învinuiţi/inculpaţi; plângerea formulată de R.M.; certificatul medico-legal din 21 martie 2012 privind pe R.M.; declaraţiile părţilor vătămate; declaraţiile martorilor; procesele-verbale de reconstituire şi planşe foto, în variantele prezentate de inculpaţi; procesele-verbale de reconstituire şi planşe foto, în variantele prezentate de părţile vătămate; rapoartele medico-legale din 21 martie 2012, încheiate de S.M.L Mehedinţi; rapoartele de primă expertiză medico-legală psihiatrică, din 27 aprilie 2012, încheiate de I.N.M.L Mina Minovici Bucureşti; rapoartele de expertiză medico-legală psihiatrică din 10 aprilie 2012, încheiate de S.M.L Mehedinţi şi proba, ce conţine înregistrarea audio-video reconstituire tentativă la omor, cu versiunile părţilor vătămate şi ale inculpaţilor B.I., B.V., R.M. şi R.I., precum şi planşele fotografice pe versiuni, în format electronic.

S-a mai arătat că, din fişele de cazier ale inculpaţilor, rezultă că inculpatul B.V. a fost sancţionat cu amendă administrativă pentru o infracţiune de lovire, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. anterior; inculpatul I.G. are antecedente penale, dar care nu atrag starea de recidivă, fiind condamnat la amendă penală pentru o infracţiune de ameninţare şi o infracţiune de insultă, prev. de art. 193 şi 205 C. pen. anterior şi sancţionat administrativ cu amendă pentru o infracţiune de furt calificat, ameninţare şi lovire, prev. de art. 208 - 209, art. 193 şi art. 180 alin. (2) C. pen. anterior; inculpatul B.M. a fost sancţionat cu amendă administrativă pentru o infracţiune de ameninţare, prev. de art. 193 C. pen. anterior, iar inculpaţii R.M., R.I. şi B.I. nu au antecedente penale.

De asemenea, s-a precizat că, prin ordonanţele din 02 aprilie 2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice cu privire la inculpaţii B.V., R.M., R.I., B.I., B.M. şi I.G., iar din rapoartele de primă expertiză medico-legală psihiatrică din 27 aprilie 2012, încheiate de I.N.M.L Mina Minovici Bucureşti şi rapoartele de expertiză medico-legală psihiatrică din 10 aprilie 2012, încheiate de S.M.L Mehedinţi, a rezultat că inculpaţii au discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care sunt cercetaţi.

Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a precizat că, în cursul urmăririi penale, partea vătămată S.A. a arătat că înţelege să se constituie parte civilă cu o sumă al cărui cuantum îl va preciza ulterior, reprezentând cheltuielile cu spitalizarea, iar partea vătămată S.C. a declarat că se constituie parte civilă cu o sumă pe care, de asemenea, o va indica ulterior, reprezentând daune materiale (cheltuieli cu spitalizarea) şi daune morale, reprezentând faptul că nu mai poate să muncească.

Tot în rechizitoriu s-a arătat că, deşi inculpatul R.M. a precizat că formulează plângere împotriva lui S.A., pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, faţă de faptul că, în momentul în care l-a tras jos pe B.I., a fost lovit de S.A. în zona arcadei drepte, depunând la dosar, în acest sens, certificatul medico-legal din 21 martie 2012, încheiat de S.M.L Mehedinţi, din care rezultă că numitul R.M. a prezentat leziuni traumatice (plagă arcada dreaptă) produse prin lovire cu sau de corpuri dure, ce pot data din 17 martie 2012 şi care necesită pentru vindecare 6-7 zile îngrijiri medicale, faţă de S.A. s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. anterior întrucât, din cercetări, nu a rezultat că R.M. ar fi fost lovit de S.A., fiind posibil ca inculpatul să se fi lovit (de corpuri dure) în timpul altercaţiei produse de cei şase inculpaţi.

De asemenea, faţă de inculpatul B.I. s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii de lovire, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. anterior, asupra părţii vătămate S. Marian (care, la data de 18 martie 2012, formulase plângere împotriva inculpatului B.I., arătând că, în seara zilei de 17 martie 2012, inculpatul îi aplicase trei lovituri cu o bâtă peste picioare) întrucât, în data de 18 martie 2012, S.M. şi-a retras plângerea.

În actul desesizare a instanţei s-a mai arătat că, prin rezoluţia nr. 18 din 18 martie 2012, ora 16,15, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi a dispus începerea urmăririi penale faţă de învinuiţii: B.M., I.G., B.V., R.M., R.I. şi B.I., toţi şase cercetaţi penal pentru comiterea infracţiunilor de „tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav" şi „ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice", fapte prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 176 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) C. pen. anterior şi art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, fiecare cu aplic, art. 75 lit. a) C. pen. anterior şi toate cu aplic, art. 33 lit. a) din acelaşi cod, iar prin ordonanţele din 18 şi 19 martie 2012 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de cei şase inculpaţi, pentru infracţiunile pentru care s-a început urmărirea penală, fiind reţinută aceeaşi stare de fapt.

Prin ordonanţa din 18 martie 2012, s-a dispus reţinerea inculpatului B.I., pe timp de 24 ore, începând cu data de 18 martie 2012, ora 18.55, până la 19 martie 2012, ora 18.55.

Prin ordonanţa din 18 martie 2012, s-a dispus reţinerea inculpatului R.l., pe timp de 24 ore, începând cu data de 18 martie 2012, ora 18.00, până la 19 martie 2012, ora 18.00.

Prin ordonanţa din 18 martie 2012, s-a dispus reţinerea inculpatului B.V., pe timp de 24 ore, începând cu data de 18 martie 2012, ora 23.57, până la 19 martie 2012, ora 23.57.

Prin ordonanţa din 19 martie 2012, s-a dispus reţinerea inculpatului I.G., pe timp de 24 ore, începând cu data de 19 martie 2012, ora 00.36, până la 20 martie 2012, ora 00.36.

Prin ordonanţa din 18 martie 2012, s-a dispus reţinerea inculpatului B.M., pe timp de 24 ore, începând cu data de 18 martie 2012, ora 23.30, până la 19 martie 2012, ora 23.30.

Prin ordonanţa din 19 martie 2012, s-a dispus reţinerea inculpatului R.M., pe timp de 24 ore, începând cu data de 19 martie 2012, ora 00.13, până la 20 martie 2012, ora 00.13.

S-a mai arătat că, prin încheierea nr. 14 din 19 martie 2012, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. 2743/101/2012, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor B.V., R.M., R.l. şi B.I., pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 19 martie 2012, până la 16 aprilie 2012, inclusiv, iar faţă de inculpaţii B.M. şi I.G. s-a luat măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, Salcia, judeţul Mehedinţi, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 19 martie 2012, până la 16 aprilie 2012, inclusiv, pe durata măsurii impunându-li-se respectarea mai multor obligaţii, încheierea Tribunalului Mehedinţi rămânând definitivă prin Decizia penală nr. 75 din 26 martie 2012, prin respingerea recursurilor declarate de inculpaţii B.V., R.M., R.l. şi B.I.

De asemenea, s-a arătat că, prin referatele înaintate ulterior arestării, procurorul a solicitat prelungirea măsurii preventive, iar judecătorul, prin încheierile din 11 aprilie 2012 şi din 11 mai 2012, pronunţate în Dosarul nr. 2743/101/2011 al Tribunalului Mehedinţi, a dispus admiterea propunerilor şi a prelungit măsurile arestării preventive pe câte 30 de zile întrucât, în cauză, urmărirea nu era completă, S.M.L Mehedinţi nu întocmise rapoartele medico-legale privind părţile vătămate' S.A. şi S.C., nu se încheiasem de către I.N.M.L Mina Minovici Bucureşti şi S.M.L Mehedinţi expertizele psihiatrice privind pe inculpaţi, mai erau de audiat martori şi nu li se prezentase inculpaţilor materialul de urmărire penală.

S-a mai precizat că, prin ordonanţele din 13 aprilie 2012 şi 11 mai 2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi a dispus prelungirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu Salcia, luată faţă de inculpaţii B.M. şi I.G.

În urma înregistrării dosarului la instanţă, pe parcursul cercetării judecătoreşti, s-a procedat la audierea separată a inculpaţilor B.I., B.V., R.M., R.I., B.M. şi I.G., declaraţiile acestora fiind ataşate la dosarul cauzei - filele 106-111 dosar fond.

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat audierea martorilor conceptaţi în actul de sesizare.

În apărarea inculpatului I.G. s-a propus audierea martorului Biban Ion.

În circumstanţiere, s-a solicitat întocmirea unor referate de evaluare psihosocială pentru inculpaţi.

La termenul din 26 iulie 2012, au fost audiate părţile vătămate S.C. (fila 154) şi S.A. (fila 155).

La acelaşi termen, a fost audiat martorul S.G. (fila 156 d.i.).

Instanţa a procedat şi la audierea martorilor C.G. - fila 236 d.i., C.C. - fila 237 d.i., P.D. - fila 238, D.I. - fila 239, R.M. - fila 240, B.C. - fila 241, C.V. - fila 242, I.I. - fila 243, G.G.A. - fila 244, M.C.A. - fila 245, B.I. - fila 246, S.M. - fila 295 şi S.A.V. - fila 296 d.i.

Deşi a depus la dosar plângerea împotriva rechizitoriului nr. 127/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, la termenul din 18 iulie 2012 inculpatul R.M. a precizat, prin apărătorul ales, că renunţă la soluţionarea plângerii aflate la filele 86-87 din dosar întrucât cererea s-a depus şi la parchet şi a fost soluţionată deja, potrivit procedurii prev. de art. 2781 C. proc. pen. anterior.

La termenul din 12 septembrie 2012, au fost depuse la dosar referatele de evaluare psihosocială întocmite de Serviciul de Probaţiune Mehedinţi cu privire la persoana inculpaţilor.

La termenul din 26 septembrie 2012, inculpaţii B.V. şi B.I., prin apărător, au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 176 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic, art. 75 lit. a) din acelaşi cod, în infracţiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. anterior.

La acelaşi termen de judecată, inculpaţii R.M. şi R.I., prin apărător, au formulat cerere de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 176 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic, art. 75 lit. a) din acelaşi cod, în infracţiunea de încăierare, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. anterior.

Analizând întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti, în fapt, prima instanţă a reţinut următoarele:

În seara zilei de 17 martie 2012, în jurul orei 1800, partea vătămată S.C. a mers în centrul com. Salcia, la magazinul P.F. S. şi, fiind ziua sa de naştere, a decis să organizeze o petrecere cu mici şi bere în spaţiul îngrădit, situat lângă magazinul P.F. S., la grătar invitându-i pe martorii S.G., G.G.A. şi I.I. şi pe fratele său, S.A.

În jurul orelor 19.00, a ajuns în centul satului şi inculpatul B.I. Acesta şi-a parcat autoturismul personal în faţa magazinului P.F. L., situat pe marginea drumului D.N. 56 C, peste drum de magazinul P.F. S., a intrat în magazinul P.F. L. şi a cumpărat un suc, după care, la întoarcere, le-a observat peste drum, lângă magazinul P.F. S., pe părţile vătămate S.C. şi S.A., care făceau grătar, beau şi ascultau muzică, împreună cu alte persoane.

Inculpatul B.I. se afla în relaţii de duşmănie de câţiva ani cu părţile vătămate S.C. şi S.A., inculpatul spunând, vizavi de părţile vătămate, că sunt persoane foarte violente şi care au prins curaj mai ales de când partea vătămată S.A. a ajuns viceprimar al comunei Salcia.

Pe de altă parte, nu mai târziu decât în aceeaşi zi, 17 martie 2012, în jurul orelor 1200, între inculpaţii B.I., B.V. şi I.G. şi părţile vătămate S.A. şi S.C., precum şi tatăl acestora, pe de altă parte, mai avusese loc un incident la cariera de piatră din afara com. Salcia.

Astfel, inculpatul B.I. fusese chemat de inculpatul I.G. la cariera de piatră, ca să-l ajute să-şi umfle o roată la tractor.

Ajungând la carieră, inculpatul B.I. a constatat că în faţa tractorului lui I.G. era maşina părţii vătămate S.A., acesta fiind împreună cu fratele lui, S.C. şi cu tatăl acestora, S.M..

La faţa locului se afla şi o maşină a poliţiei, organele de ordine cercetând o sesizare venită din partea membrilor familiei S., cu privire la faptul că inculpatul I.G. ar fi luat piatră din cariera despre care familia S. susţinea că îi aparţine.

La faţa locului a ajuns şi inculpatul B.V. Cei de faţă au început să se certe şi să se înjure, iar conflictul nu a degenerat în acel moment doar pentru că a intervenit poliţistul prezent în acel loc.

Urmare acestei stări tensionate din ziua respectivă, dar şi a celorlalte dispute, mai vechi, dintre părţi, inculpatul B.I., în momentul în care a ieşit cu sticla de suc din magazinul P.F. L. şi a constatat că părţile vătămate petrec pe marginea drumului, a mers lângă autoturismul său şi a rămas în zonă preţ de aproximativ o jumătate de oră, pentru a observa ce fac părţile vătămate. Inculpatul a început chiar să se deplaseze în susul şi în josul străzii, iar la un moment dat, enervat de atitudinea petrecăreţilor, l-a sunat pe fratele său, B.V., anunţându-l despre cele constatate şi chemându-l la faţa locului, pentru a le da o lecţie.

Deranjat că inculpatul B.I. stă sfidător peste drum, priveşte spre ei şi tot dă telefoane, partea vătămată S.C. s-a îndreptat spre inculpatul B.I., l-a întrebat ce caută acolo şi i s-a adresat cu apelativul „handicapatule", legându-se de o infirmitate fizică a inculpatului, care avea o proteză de şold, urmare a unui accident suferit de acesta în urmă cu câţiva ani.

Cei doi au început să se înjure, iar inculpatul B.I. l-a ameninţat pe S.C. „că nici nu ştie el câtă bătaie o să ia în seara aceea".

Între cei doi a mai urmat un schimb de replici, în sensul că inculpatul i-a reproşat lui S.C. că face o petrecere neautorizată.

Partea vătămată S.C. s-a deplasat la autoturismul martorului I.I., care era parcat în faţa terasei, pentru a schimba muzica, inculpatul B.I. l-a insultat, motiv pentru care partea vătămată S.A., observând incidentul, a mers la fratele său, S.C., să-l ia de lângă autoturism.

În momentul în care părţile vătămate s-au întors cu spatele, intenţionând să meargă spre locul cu grătarul, partea vătămată S.C. mergând în faţă, iar partea vătămată S.A. aflându-se în urmă, acesta din urmă a fost lovit cu o bâtă în cap de către inculpatul R.I., care a ajuns la faţa locului împreună cu inculpaţii B.V. şi R.M., urmare a apelului telefonic al inculpatului B.I.

În urma loviturii primite, partea vătămată S.A. s-a dezechilibrat, a făcut un pas spre în faţă şi a căzut la pământ.

În momentele următoare, inculpaţii R.I., R.M., B.I. şi B.V. au început să aplice cu bâtele cu care veniseră înarmaţi, dar şi cu picioarele, nenumărate lovituri, la întâmplare, celor două părţi vătămate, care au căzut la pământ.

Inculpaţii au continuat să lovească părţile vătămate şi după ce acestea căzuseră jos, vizând în special zona capului şi zona superioară a toracelui.

Aceştia s-au oprit din lovit şi au plecat de la faţa locului, probabil din cauza faptului că martorul S.G., care se afla la o distantă de circa 10-15 metri de locul în care se producea agresiunea, văzând că inculpaţii nu contenesc cu lovirea celor două părţi vătămate nici după câteva minute după ce căzuseră jos, a strigat la ei şi le-a spus să se oprească, că poate „le omoară", declaraţia, în acest sens, a martorului sus menţionat aflându-se în dosarul de urmărire penală.

În urma loviturilor aplicate de inculpaţii B.I., B.V., R.M. şi R.l., părţile vătămate S.C. şi S.A. au suferit fiecare multiple leziuni, dintre care cele mai grave au fost cele din zona capului.

Astfel, din raportul medico-legal din 21 mai 2012, întocmit de S.M.L Mehedinţi (aflat la filele 208-209 d.u.p), a rezultat că partea vătămată S.A. a prezentat, printre altele, o plagă parieto-temporal stânga, suturată chirurgical şi a avut nevoie de o atelă gipsată la femurul stâng, iar din raportul medico-legal din 21 mai 2012, întocmit de S.M.L Mehedinţi (aflat la filele 202-203 d.u.p), a rezultat că partea vătămată S.C. a prezentat, printre altele, o plagă parieto temporo occipitală stânga şi o fractură de piramidă nazală.

Din raportul medico-legal din 21 mai 2012, întocmit de S.M.L Mehedinţi (aflat la filele 208-209 d.u.p), a mai rezultat că, la internare, partea vătămată S.A. a afirmat un scurt episod de pierdere a cunoştinţei.

În concluziile raportului medico-legal din 21 mai 2012, cât şi în concluziile raportului medico-legal din 21 mai 2012, s-a precizat că multiplele leziuni traumatice constatate pe întregul corp al celor două părţi vătămate s-au produs prin lovire cu sau de corpuri dure alungite, că pot data din 17 martie 2012, că necesită pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, dacă nu survin complicaţii şi că leziunile nu au pus viaţa părţilor vătămate în primejdie.

Din foile de observaţie ale Secţiei de chirurgie, în urma examinării tomograf, s-a luat măsura transferării numiţilor S.A. şi S.C. la Spitalul Clinic Craiova, pentru investigaţii, cu privire la pacientul S.A. medicul recomandând efectuarea unei investigaţii chirurgicale.

Această stare de fapt a rezultat din plângerile părţilor vătămate, coroborate cu declaraţia martorului S.G. (f. 156 d.i.) şi cu parte din declaraţiile celorlalţi martori ce au fost audiaţi în cauză, din menţiunile rapoartelor medico-legale din 21 mai 2012, întocmite de S.M.L Mehedinţi, din procesele-verbale de cercetare la faţa locului, de predare-primire a unor probe ridicate, de examinare şi de ridicare a unor obiecte de îmbrăcăminte, precum şi din planşele fotografice realizate în cauză.

Cu excepţia martorului S.G., a cărui prezenţă la faţa locului nu a fost contestată de niciuna dintre părţile implicate în proces, flecare dintre ceilalţi martori audiaţi în instanţă au afirmat textual că nu au văzut şi nu au cunoştinţă în mod direct despre loviturile aplicate cu acea ocazie, faţă de faptul că au fugit de la faţa locului speriaţi, imediat ce au observat grupul de persoane înarmate cu bâte, care au început să lovească cele două părţi vătămate. Celelalte chestiuni la care se referă martorii vizează o serie de aspecte secundare, legate de cele petrecute înainte sau după terminarea agresiunii, iar din ansamblul acelor declaraţii nu rezultă aspecte contradictorii cu starea de fapt reţinută.

Prima instanţă a reţinut că, pe parcursul procesului penal, inculpaţii B.V. şi R.I. au avut atitudine nesinceră, de nerecunoaştere a faptelor, în sensul că au arătat că nu au aplicat nicio lovitură părţilor vătămate.

Inculpaţii B.I. şi R.M. au recunoscut în parte săvârşirea faptelor, în timp ce inculpaţii B.M. şi I.G. au negat participarea la săvârşirea faptelor.

Astfel, inculpatul B.M. (fila 110 d.i.) a negat vehement atât prezenţa sa, în seara de 17 martie 2012, în centul comunei Salcia, la locul incidentului, cât şi implicarea lui în agresiunea produsă asupra părţilor vătămate S.A. şi S.C., arătând că, în intervalul orar 15.00-23.30, a lucrat în barul tatălui său, bar situat la o distanţă de 500-600 m depărtare de locul în care s-a produs incidentul, iar la orele 23.30, au venit la bar lucrătorii de poliţie, care i-au cerut să vină la post pentru a da declaraţie, cu ocazia audierii lui din acea noapte luându-i-se din picioare ambii pantofi cu care era încălţat.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul I.G. (fila 111 d.i.), acesta a recunoscut că, în acea seară, în jurul orelor 2000, a mers cu bicicleta la magazinul situat lângă fosta grădiniţă din centrul comunei Salcia, cu intenţia de a-şi cumpăra un pachet de ţigări, ocazie cu care i-a văzut în acel loc pe inculpatul B.I. şi pe S.C. certându-se şi a auzit când acesta din urmă îl făcea handicapat pe primul, că nu i-a văzut lovindu-se, dar că, de frică, a întors bicicleta şi a plecat. Inculpatul a mai arătat că la faţa locului a observat că erau mai multe persoane, iar pe drumul de întoarcere s-a întâlnit cu martorul B.I.

Inculpatul I.G. a recunoscut în cursul urmăririi penale (fila 81 d.u.p) şi că, în aceeaşi zi, 17 martie 2012, în jurul orelor 12.00, avusese un incident cu părţile vătămate la cariera de piatră.

Inculpatul B.I. a precizat că, după ce a ieşit din magazinul din care cumpărase suc, în timp ce vorbea cu fratele lui, B.V. şi îl informa că a doua zi intenţionează să meargă la Timişoara, l-a văzut peste drum de locul în care se afla el pe partea vătămată S.C., care a început să-l înjure şi să-l facă handicapat, de faţă fiind şi martorii S.G., G.A., Biban Ion şi S.A.. Partea vătămată S.C. a intenţionat să vină spre el, dar, pentru moment, acesta a fost reţinut de partea vătămată S.A.. S.C. a scăpat de fratele său, a mers la o maşină, a luat un par şi a venit spre inculpatul B.I. cu intenţia de a-l lovi. întrucât partea vătămată S.C. era în stare de ebrietate, inculpatul B.I. a arătat că i-a fost uşor să-l dezarmeze de bâtă, apoi, pentru că partea vătămată se prinsese de el, pentru a se apăra, a lovit-o cu acea bâtă. în acel moment, a venit spre el şi partea vătămată S.A., iar inculpatul B.I. a recunoscut că l-a lovit şi pe acesta cu bâta. în acele condiţii, partea vătămată S.A. a plecat, le-a cerut persoanelor cu care se afla să plece „că va fi belea mare", a luat un ciomag de la grătar şi a revenit la el. Inculpatul a mai arătat că, pentru că nu putea să scape de partea vătămată S.C., a încercat să-l interpună pe acesta între el şi partea vătămată S.A., împrejurare în care susţine inculpatul că partea vătămată S.A. l-a lovit cu bâta pe fratele său, iar pe el l-a lovit prea puţin, peste umăr. în acel moment, S.C. a căzut la pământ, antrenându-l în cădere şi pe el, amândoi începând să se rostogolească până în colţul magazinului. Inculpatul a mai arătat că, la un moment dat, l-a văzut apărând pe fratele lui, B.V., care a încercat să-l tragă pe S.C. de pe el, apoi l-a văzut şi pe R.M., care încerca să-l ridice pe el de jos. în aceste condiţii, cei doi au reuşit să-i despartă, iar el, împreună cu B.V. şi cu R.M., a mers la maşina sa personală, pentru a pleca acasă. Atunci a observat că R.M. avea sânge pe faţă. Cu privire la inculpatul R.I., a arătat că nu l-a văzut la faţa locului, dar că l-a auzit spunându-i fratelui lui, R.M., să meargă acasă, reproşându-i că „centru i-a trebuit". Inculpatul B.I. a declarat că a aplicat fiecărei părţi vătămate câte 5-6 lovituri, că pe partea vătămată S.A. a lovit-o la cap, dar că pe partea vătămată S.C. nu a lovit-o la cap, leziunile respective fiindu-i produse acestuia probabil de fratele lui, S.A.

Inculpatul B.V. nu a recunoscut că a fost chemat la faţa locului de fratele său, B.I., că ar fi avut vreun par asupra lui şi nici că ar fi lovit pe vreuna dintre părţile vătămate. A declarat că, întrucât legătura telefonică pe care o avea cu fratele lui s-a întrerupt după ce îl auzise în telefon pe S.C. făcându-l handicapat şi înjurându-l pe fratele lui, a decis să plece de la R.I., la care se afla în vizită şi să meargă în centrul satului, întrucât intenţiona să-l ia pe fratele lui de acolo. Inculpatul a mai arătat că, ajungând la faţa locului, l-a văzut jos pe frate său, împreună cu S.C., ambii având sânge pe faţă. El a încercat doar să-l tragă pe S.C. de pe fratele lui, în acel moment apărând la faţa locului şi R.M., care l-a ridicat de jos pe B.I., după care R.M. l-a dus pe B.I. la maşina acestuia, flecare plecând spre casă. Inculpatul B.V. a mai arătat că, plecând înapoi pe drumul pe care venise, a observat că părţile vătămate S.A. şi S.C. erau căzute jos, că S.A. avea sânge pe faţă, că stătea în fund, vorbea la telefon şi îi spunea fratelui lui, S.C., să nu se ridice de jos, iar că martorul S.G. era în magazin. A mai arătat că nu a văzut la faţa locului bâte sau pari şi nici nu ştie cine le-a lovit pe părţile vătămate.

Inculpatul R.M. a relatat că a hotărât să plece în centrul oraşului pentru a vedea ce se întâmplă, după ce plecase B.V. Că, odată ajuns, l-a văzut pe partea vătămată S.C. căzut jos, peste inculpatul B.I., ambii având sânge pe faţă, iar inculpatul B.V. încerca să-l tragă pe S.C. de pe fratele lui. L-a văzut şi pe S.A. cu sânge pe faţă, apropiindu-se cu un par în mână. Inculpatul a arătat că a încercat să-l ridice de jos pe B.I., moment în care a fost lovit în arcada dreaptă cu parul de către partea vătămată S.A.. Din această cauză, a luat şi el un par, pe care l-a găsit jos şi a lovit partea vătămată S.A. cu acel par de mai multe ori peste mâini, picioare şi spate. Partea vătămată S.A. a fugit, inculpatul R.M. l-a ridicat pe B.I. de jos, moment în care a fost tras de mână de fratele lui, R.I., care i-a cerut să meargă acasă. R.I. a plecat acasă, iar el l-a dus la maşină pe B.I.

Inculpatul R.I. a declarat că, fiind la domiciliul personal, a venit cumnatul lui, B.V. în vizită; apoi, a venit şi fratele lui R.M.; că, stând de vorbă, inculpatul B.V. a fost sunat la telefon de fratele lui, B.I., care i-a spus că „ai lui B." s-au luat de el. Inculpatul a mai arătat că, după ce B.V. a plecat în centru, a plecat şi fratele lui, R.M. întrucât îi poartă de grijă fratelui său, inculpatul R.I. a declarat că a mers şi el în centru, iar acolo, l-a văzut pe S.C. căzut peste B.I., care avea sânge pe faţă, pe B.V. încercând să-l tragă pe S.C. de pe B.I. şi pe R.M. încercând să-1 ridice de jos pe B.I. întrucât l-a observat pe S.A. cu un par ridicat, gata să lovească, a mers la acesta, l-a împins, iar S.A. a căzut în fund. în acest timp, a văzut cum R.M. îl ducea pe B.I. la maşina acestuia din urmă, iar apoi, inculpatul R.I. a plecat spre casă, pe acelaşi drum pe care venise.

Prima instanţă a apreciat că variantele expuse de inculpaţii B.I., B.V., R.M. şi R.l. în cursul procesului penal nu reflectă adevărul, deoarece nu se coroborează cu declaraţia martorului S.G. (fila 156 d.i.), singurul care a perceput în mod direct cea mai mare parte a agresiunii (care, văzând că inculpaţii B.V. şi R.l. au continuat să lovească câteva minute cele două părţi vătămate căzute jos câteva minute, s-a dus în magazin şi a încercat să sune la 112), precum şi cu menţiunile rapoartelor medico-legale, ce atestă existenţa unor multiple leziuni pe corpul părţilor vătămate, produse prin lovire cu sau de corpuri dure alungite.

S-a constatat că toţi ceilalţi martori prezenţi la faţa locului, care au fost audiaţi atât în cursul urmăririi penale, cât şi nemijlocit de instanţă, au asistat doar la începutul incidentului, respectiv la şicanele verbale, respectiv înjurăturile şi insultele dintre inculpatul B.I. şi partea vătămată S.C., pentru ca, în momentul în care inculpaţii B.I., B.V., R.l. şi R.M. au năvălit asupra părţilor vătămate şi au început să-i lovească cu bâtele, aceşti martori să fugă de frică de la faţa locului şi să revină abia după un sfert de oră, respectiv după ce agresiunea încetase, găsind părţile vătămate căzute jos, în drum, pline de sânge, partea vătămată S.C. fiind în stare de inconştienţă.

Deşi din declaraţia inculpatului B.I. s-a reţinut că ar rezulta că doar părţile vătămate au adus pari la faţa locului, încercând să-l lovească, este greu de crezut că părţile vătămate, care veniseră pregătite să facă un grătar, aduseseră parii cu ele, iar inculpaţii au sărit cu mâinile goale în ajutorul inculpatului B.I., pe care îl credeau în pericol de moarte.

De asemenea, prima instanţă a constatat că inculpatul B.I. a încercat să acrediteze ideea că a fost provocat de cele două părţi vătămate prin înjurături, prin jigniri legate de infirmitatea sa fizică, dar şi prin faptul că partea vătămată S.C. a venit la el cu un par, cu intenţia directă de a-l lovi.

Examinând susţinerile formulate în apărare de inculpatul B.I., prima instanţă a constatat că acestea sunt infirmate de celelalte probele administrate în cauză şi chiar de propriile declaraţii făcute succesiv de inculpat în cursul procesului penal, declaraţii din care rezultă elementele de fapt cu relevanţă în ceea ce priveşte existenţa faptei şi vinovăţiei inculpatului.

Inculpatul B.I. nu a contestat implicarea sa în agresiunea săvârşită asupra celor două părţi vătămate, ci doar împrejurările şi modalitatea în care s-ar fi derulat evenimentele, cu implicaţii în ceea ce priveşte gradul de vinovăţie, contribuţia concretă şi încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare a instanţei. De asemenea, s-a contestat că iniţiativa comiterii faptelor ar fi aparţinut acestui inculpat.

Cu privire la aspectele invocate, prima instanţă a constatat că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul B.I. a avut iniţiativa comiterii faptelor.

Astfel, din declaraţiile făcute de inculpatul B.I., s-a reţinut că nu se identifică motive verosimile de natură a-i explica conduita (de ce l-a sunat pe fratele lui, de ce nu a plecat de la faţa locului, dacă intenţiona să meargă la Timişoara).

Părţile vătămate au susţinut că, de fapt, cel care a provocat incidentul a fost inculpatul B.I.

Faptul că inculpatul B.I. a stat sfidător peste drum de locul în care se organiza grătarul şi a vorbit la telefon a fost perceput şi de martorii S.G. (fila 156 d.i.) şi G.G.A. (fila 244 d.i.).

Prima instanţă a constatat că, şi în cazul în care un act provocator săvârşit de părţile vătămate a fost precedat de o altă provocare din partea inculpatului, dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen. anterior, referitoare la circumstanţa atenuantă legală a provocării, nu sunt incidente, întrucât un act poate fi caracterizat ca provocator numai dacă nu constituie o urmare a propriei conduite a inculpatului.

Or, în speţă, potrivit declaraţilor părţilor vătămate, coroborate şi cu declaraţiile martorilor, s-a reţinut că rezultă faptul că inculpatul B.I., după ce şi-a cumpărat sucul din magazinul de vis-a-vis de locul în care părţile vătămate pregăteau grătarul, acesta a stat în drum, lângă maşină, aproape o jumătate de oră, timp în care s-a plimbat de-a lungul străzii, a vorbit la telefon uitându-se spre părţile vătămate, a gesticulat către părţile vătămate şi s-a înjurat cu partea vătămată S.C.

Deşi inclusiv persoane din alte comune învecinate auziseră despre relaţiile tensionate dintre inculpaţi şi părţile vătămate - declaraţia martorului D.I. (fila 239 d.i.), s-a reţinut că este surprinzător că părţile vătămate au precizat constant că nu cunosc motivul pentru care au fost agresate, iar martorii prieteni cu părţile vătămate, de asemenea, au arătat că nu ştiau despre vreo duşmănie între părţi.

Astfel, s-a reţinut că accesul de violenţă a celor patru inculpaţi este explicat de faptul că, în decursul ultimilor 2-3 ani, fiecare dintre inculpaţii B.I., B.V. şi R.M. a avut parte de incidente violente iniţiate de membrii familiei S., incidente care s-au soldat cu agresarea inculpaţilor din prezentul dosar.

În acest sens, s-a reţinut că inculpatul B.V. a arătat că, în urmă cu un an, pe vremea când era consilier local la Primăria Salcia, a fost bătut de părţile vătămate S.A. şi S.C. şi de S.M., tatăl celor doi; inculpatul a mai precizat în instanţă că, deşi a formulat plângere la poliţie împotriva acestora, „nu s-a rezolvat nimic".

Inculpatul B.V., la soluţionarea propunerii de arestare preventivă (Dosarul nr. 274/101/2012 al Tribunalului Mehedinţi - fila 26) a mai arătat că îi era frică de familia părţilor vătămate şi de părţile vătămate întrucât aceştia au dat foc la fânul strâns de vecinul său, iar vecinul nu a făcut plângere la poliţie, de asemenea, de frica familiei S..

La rândul său, inculpatul B.I. a arătat că, în urmă cu aproximativ doi ani, fusese bătut de prietenii părţilor vătămate.

Inculpatul B.I. îşi explica starea de ură a părţilor vătămate la adresa lui prin faptul că el mersese la un post de televiziune şi spusese „nişte lucruri" despre ele, dar şi pentru că susţinea politic un adversar al părţii vătămate S.A.

Inculpatul R.M. a arătat că şi el a fost bătut de cei doi fraţi S., în urmă cu doi ani, dar nu a avut curaj să depună plângere.

De asemenea, inculpatul R.M. a susţinut, cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă, că părţile vătămate sunt persoane care au avut conflicte cu mai multă lume din sat, respectiv „au bătut tot satul şi pun foc, sparg geamuri" şi ştie că S.A., pe vremea când era viceprimar, a avut probleme chiar cu primarul, iar atitudinea agresivă a părţilor vătămate durează de vreo trei ani, de când S.A. a intrat în politică.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul R.I., instanţa a reţinut că acesta a declarat că „îi poartă de grijă" fratelui său, R.M., iar că, pe de altă parte, este cumnat cu inculpatul B.V.

Ca urmare a conflictelor mai vechi, cât şi pe fondul conflictului ce avusese loc chiar în dimineaţa aceleiaşi zile, la cariera de piatră, a rezultat că inculpatul B.I., iritat de faptul că părţile vătămate S.C. şi S.A. îşi sărbătoreau ziua de naştere în mijlocul satului, mai exact în drum, s-a hotărât să se le dea o lecţie, angrenându-l în acest conflict şi pe fratele lui, B.V., pe care l-a chemat prin telefon la faţa locului, inculpat care, la rândul lui, i-a cooptat în această activitate şi pe cumnatul său, inculpatul R.l. şi pe fratele acestuia, inculpatul R.M.

S-a concluzionat astfel că inculpaţii au avut motivaţia comiterii faptei, cel puţin în ceea ce priveşte aplicarea unor corecţii fizice victimelor, considerând că, în lipsa reacţiei imediate a autorităţilor statului, la momentul la care ei înşişi au fost victimele agresiunilor părţilor vătămate din prezenta cauză, trebuie să-şi facă singuri dreptate şi să obţină astfel satisfacţia dorită.

Deşi inculpatul B.V. a susţinut în mod constant că fratele lui l-a sunat doar pentru a-l informa că vrea să plece la Timişoara pentru un consult medical şi nu i-a cerut prin telefon să vină la faţa locului, prima instanţă a apreciat că susţinerile acestui inculpat nu pot fi reţinute ca adevărate.

Astfel, în declaraţia dată în faţa instanţei, inculpatul B.V. a arătat că a mers în centrul satului pentru a-i veni în ajutor fratele lui, întrucât a auzit în telefon, în timp ce vorbea cu acesta despre plecarea la Timişoara, că „ai Iu B." proferau înjurături la adresa fratelui şi s-a gândit că, în situaţia în care B.I. ar fi fost lovit în cap, „ar fi putut să moară".

Ori, afirmaţia acestuia, s-a reţinut că se contrazice cu cele susţinute anterior.

Astfel, dacă ar fi dedus că era vorba doar de o simplă dispută verbală, inculpatul B.V. nu avea de ce să aprecieze că fratele lui este în pericol de moarte. De asemenea, nu ar fi avut de ce să se gândească la un pericol atât de mare la adresa fratelui, dacă acesta din urmă nu i-ar fi spus nimic despre vreun conflict fizic.

Pe de altă parte, percepând că fratele lui este atacat de „ai lui B." şi, mai mult, că este în pericol de moarte, este greu de crezut că inculpatul B.V. a plecat în ajutor singur şi neînarmat, în condiţiile în care era cu fraţii R. lângă el.

Referitor la prezenţa şi la implicarea în conflict a inculpaţilor R.M. şi R.l., s-a apreciat că acestea sunt explicabile, dată fiind legătura lor de rudenie, grija pe care şi-o purtau unii altora, resentimentele faţă de părţile vătămate, starea de frustrare că legea nu a făcut nimic pentru ei când au fost bătuţi de părţile vătămate.

Referitor la obiectele contondente folosite în săvârşirea agresiunilor, s-a reţinut că inculpaţii B.V., R.I. şi R.M. nu au recunoscut că au plecat spre locul unde se aflau părţile vătămate înarmaţi cu bâte şi cu o rangă metalică, ei relatând că nici măcar la faţa locului nu au văzut astfel de obiecte contondente. Declaraţiile lor nu au putut fi reţinute, însă, ca veridice.

Astfel, pe de o parte, s-a reţinut că există declaraţia martorului S.G. (fila 156 d.i.), care a arătat că, stând lângă grătar, la un moment dat, a auzit un zgomot, a întors capul şi a văzut venind spre cei ce se aflau la grătar mai multe persoane, moment în care s-a retras la circa 10-15 m depărtare, observându-l pe inculpatul B.V., care avea un ciomag în mână şi pe inculpatul R.I., dar pe care nu l-a văzut să aibă ceva în mână, iar cei doi inculpaţi au început să le lovească pe cele două părţi vătămate.

Martorul I.I. (fila 243 d.i.) a arătat în instanţă că, în timp ce părţile vătămate s-au aşezat pe o bancă, iar el s-a îndreptat spre magazinul lui S.M., a auzit un zgomot, s-a întors spre direcţia de unde provenea zgomotul şi le-a văzut pe cele două părţi vătămate căzute la pământ, iar trei persoane le loveau cu bâtele pe care le aveau în mâini. Dintre cele trei persoane, martorul a recunoscut pe inculpaţii B.I. şi B.V., cel de-al treilea stând cu spatele, moment în care a fugit de la faţa locului.

Din rapoartele medico-legale întocmite în cauză, s-a reţinut că părţile vătămate au prezentat o multitudine de leziuni sub formă de dungi, ceea ce dovedeşte că agresiunile au fost produse cu obiecte contondente, alungite.

De asemenea, în urma cercetărilor întreprinse la faţa locului, organele de urmărire penală au depistat şi au ridicat o bucată de lemn cilindrică, cu mai multe forme încrustate, în lungime de 53 cm, la mijloc identificându-se o pată de 0,5 cm de culoare roşie; un cuţit de 24 cm lungime; o bară metalică de culoare neagră, în lungime de 93 cm şi încă un cuţit, cu o lungime de 14 cm.

De altfel, la diferite momente procesuale, chiar inculpaţii au recunoscut că au aplicat lovituri cu bâte părţilor vătămate.

Astfel, inculpatul R.M., în declaraţia dată în faţa judecătorului, cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă (fila 25 din Dosarul nr. 2743/101/2012 al Tribunalului Mehedinţi), a arătat că, fiind lovit în zona ochiului cu un ciomag de către S.A., s-a aplecat, a găsit pe jos o bâtă ruptă, a luat-o şi a dat şi el în S.A., lovindu-l la mână sau la spate, pentru ca, în faţa Curţii de Apel Craiova, la momentul soluţionării recursului declarat împotriva încheierii de prelungire a măsurii arestării preventive din 11 aprilie 2012, să precizeze că, de fapt, l-a lovit pe S.A. peste picioare.

Inculpatul B.I., în declaraţia dată cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă (filele 28-29 din Dosarul nr. 2743/101/2012), a arătat că a smuls parul cu care S.C. vroia să-l lovească, apoi i-a lovit cu parul respectiv pe S.C. şi S.A. în zona capului şi peste mâini, după care, întrucât S.A. a mers şi a luat şi el un par, l-a mai lovit pe S.A. cu parul de câteva ori. Până să vină S.A. cu parul, inculpatul B.I. a continuat să-i aplice lovituri cu parul părţii vătămate S.C. (declaraţia inculpatului B.I. - Dosarul nr. 2743/101/2012/a2 al Curţii de Apel Craiova, fila 68). în urma loviturilor primite, părţile vătămate au căzut jos. Inculpatul a arătat că a lovit cele două părţi vătămate cu parul ca să se apere, iar nu ca să le omoare.

În ceea ce priveşte susţinerea părţilor vătămate, potrivit cărora inculpatul R.I. ar fi folosit în agresiune o sabie, prima instanţă a apreciat că aceasta este nefondată, faţă de faptul că, din întregul material probator administrat în cauză, inclusiv din actele medicale de constatare a leziunilor suferite de părţile vătămate, nu rezultă o astfel de împrejurare.

De altfel, s-a constatat că despre existenţa unei săbii ar fi aflat martorul G.G.A. de la partea vătămată S.A., or, după cum s-a arătat, această afirmaţie nu a fost susţinută de probe.

Raportat la declaraţia martorului S.G., care a fost prezent la cea mai mare parte a incidentului, precum şi la concluziile actelor medicale întocmite în cauză, s-a constatat că, în mod cert, inculpaţii B.I., B.V., R.M. şi R.l. au aplicat cu bâtele multiple lovituri părţilor vătămate S.A. şi S.C.

S-a apreciat că fapta de a lovi cele două părţi vătămate în cap cu bâte şi cu o bară metalică, cauzându-i părţii vătămate S.A., printre multiple alte leziuni grave, o plagă parieto-temporal stânga, suturată chirurgical, iar părţii vătămate S.C., de asemenea, printre multe alte leziuni, o plagă parieto temporo occipitală stânga şi o fractură de piramidă nazală., fiecare dintre părţile vătămate având nevoie de câte 50-55 zile de îngrijiri medicale, constituie tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav, indiferent dacă, potrivit actelor medico-legale, leziunile traumatice au pus sau nu în primejdie viaţa părţilor vătămate, întrucât existenţa tentativei la infracţiunea de omor deosebit de grav nu este condiţionată de punerea în primejdie a vieţii.

Noţiunea de punere în primejdie a vieţii, utilizată în actele medico-legale, priveşte aspectele medicale, în timp ce tentativa la infracţiunea de omor deosebit de grav, aspectele juridice.

S-a reţinut că, în condiţiile în care s-a stabilit că toţi cei patru inculpaţi, respectiv B.I., B.V., R.M. şi R.I., au acţionat împreună, luând prin surprindere părţile vătămate care petreceau la un grătar, lovind concomitent sau succesiv cele două victime cu bâte, cu o rangă de fier, precum şi cu picioarele, în mod repetat, este evident că o asemenea comportare punea în pericol grav viaţa victimelor.

Din rapoartele medico-legale efectuate în cauză a rezultat că victimele au prezentat un număr mare de leziuni traumatice situate pe aproape întreaga suprafaţă corporală, inculpaţii dând dovadă de perseverenţă.

Prima instanţă a reţinut că partea vătămată S.C. şi-a pierdut cunoştinţa pe durata exercitării violenţelor şi, cu toate acestea, inculpaţii au continuat să lovească în partea vătămată căzută la pământ în stare de inconştienţă.

A fost avut în vedere că, în cazul infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav, participaţia sub forma coautoratului subzistă şi în ipoteza în care nu toţi participanţii contribuie în aceeaşi măsură la producerea rezultatului (atentatul la viaţa unor persoane), esenţial fiind ca acţiunile simultane sau succesive săvârşite de fiecare participant să se completeze reciproc şi toate, împreună, să alcătuiască activitatea unică, indivizibilă, considerată în ansamblu activitatea de săvârşire a faptei, indiferent de valoarea contributivă separată a fiecărei acţiuni în parte.

Prima instanţă a apreciat că, în drept, fapta inculpaţilor B.I., B.V., R.M. şi R.I., care, în seara de 17 martie 2012, în jurul orelor 2030, au lovit cu bâtele, cu o rangă metalică şi cu picioarele părţile vătămate S.A. şi S.C., în drumul public, acceptând ideea că acestea pot să moară, urmare a activităţilor materiale îndreptate împotriva vieţii celor două victime, faţă de faptul că au acţionat împreună, conjugat şi simultan, punând părţile vătămate în imposibilitate de a se apăra, iar sub aspectul laturii subiective, deşi rezultatul (moartea părţilor vătămate) nu s-a produs, a fost acceptat de inculpaţi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativa de omor, iar nu ale infracţiunii de vătămare corporală.

S-a reţinut că, în literatura juridică, s-a subliniat unanim că tentativa la omor se deosebeşte de vătămarea corporală gravă numai sub aspectul laturii subiective.

La stabilirea intenţiei cu care acţionează autorul trebuie avute în vedere toate împrejurările concrete ale săvârşirii faptei: natura obiectului vulnerant folosit (apt sau nu de a produce moartea), regiunea corpului în care s-au aplicat loviturile, precum şi cea vizată de făptuitor (zonă vitală sau nu), intensitatea, repetabilitatea şi efectele loviturilor, raporturile dintre făptuitor şi victimă anterioare săvârşirii faptei, atitudinea făptuitorului după comiterea faptei. De asemenea, mai trebuie ţinut seama de persoana făptuitorului, de Constituţia sa fizică în raport cu cea a victimei.

Instanţa, aşa cum s-a arătat, a apreciat că incidentul nu a fost unul spontan, relaţiile anterioare dintre părţi fiind unele de duşmănie.

Loviturile aplicate de inculpaţi aveau potenţial tanato-generator, dar nu şi-au manifestat potenţialul, datorită intervenţiei medicale adecvate.

Din actele medicale depuse la dosar s-a reţinut că leziunea cea mai gravă, constatată la fiecare dintre părţile vătămate, este situată la nivelul capului.

Faptul că inculpaţii au încercat să aplice loviturile în zona capului au fost dovedite, pe lângă leziunile evidente suferite de cele două părţi vătămate la cap - S.A. prezentând o plagă parieto-temporal stânga, iar S.C. prezentând o fractură de piramidă nazală -, şi de multitudinea leziunilor constatate la umeri şi pe partea interioară a braţelor părţilor vătămate, leziuni descrise în rapoartele medico-legale încheiate de S.M.L Mehedinţi şi care nu se puteau produce decât în cazul în care părţile vătămate ar fi ridicat braţele, în încercarea de a-şi apăra capul de lovituri, din nicio altă poziţie nefiind posibilă producerea unor astfel de leziuni.

De asemenea, îndreptarea conştientă a acţiunii violente spre o zonă vitală a corpului şi folosirea unor bâte şi a unei răngi metalice, obiecte apte de a produce moartea, relevă intenţia de ucidere.

În timp ce, la intenţia directă, făptuitorul are o atitudine fermă faţă de rezultatul constând în moartea victimei, voind să se producă acel rezultat şi nu altul, la intenţia indirectă făptuitorul are în vedere o pluralitate de efecte posibile, dintre care unul este moartea victimei, fiindu-i indiferent care dintre aceste rezultate se va produce.

Sub aspectul laturii subiective, prima instanţă a reţinut că inculpaţii B.I., B.V., R.I. şi R.M. s-au înarmat cu obiecte de agresiune şi, chiar dacă nu ar fi avut intenţia directă de a ucide, prin modalitatea concretă de acţiune, au avut reprezentarea gravităţii faptei lor, inclusiv posibilitatea uciderii părţilor vătămate, rezultat care nu s-a produs din motive independente de voinţa şi acţiunea lor (viaţa victimelor fiind salvată datorită asistenţei medicale acordate de urgenţă).

Dacă în cazul infracţiunii de vătămare corporală făptuitorul acţionează cu intenţia generală de vătămare, în cazul tentativei la omor acesta acţionează cu intenţia directă sau indirectă de ucidere.

La toate aceste aspecte, s-a reţinut că se adaugă atitudinea inculpaţilor imediat după săvârşirea faptei (inculpatul B.I. s-a întors de la autoturismul personal, a luat o bâtă de jos şi a mai aplicat câteva lovituri fiecăreia dintre părţile vătămate căzute jos, deşi acestea fuseseră deja agresate de cei patru inculpaţi împreună, erau pline de sânge, iar partea vătămată S.C. se afla şi în stare de inconştienţă; inculpatul R.M., deşi a susţinut că, în timpul incidentului, a fost şi el lovit la ochi, iar ulterior, a prezentat un certificat medico-legal din care rezulta că ar fi avut nevoie de 7-8 zile de îngrijiri medicale, în loc să meargă la spital pentru primirea unor îngrijiri medicale sau la poliţie, pentru sesizarea faptei, a preferat să meargă cu fratele lui, R.I. şi cu inculpatul B.V. la ferma celui din urmă, gândindu-se, a precizat el, că vor fi atacaţi de cei din familia S.).

Modul de comitere a faptei, precum şi împrejurările în care aceasta a fost săvârşită - astfel cum au fost relevate de probele administrate - s-a reţinut că exclud apărarea inculpaţilor, în sensul că nu ar fi acţionat cu intenţia de omor, ci cu intenţia generală de vătămare.

Prima instanţă a mai constatat şi că, între momentul luării rezoluţiei infracţionale, de aplicare a unei „lecţii" părţilor vătămate şi cel al punerii în aplicare a acesteia, a existat un interval temporal de natură să justifice, pe de o parte, concluzia excluderii actului spontan - care înlătură apărarea inculpatului B.I., potrivit căreia ar fi săvârşit fapta ca o reacţie la comportamentul provocator al părţii vătămate - iar pe de altă parte, concluzia existenţei unei perioade suficiente de timp pentru a reflecta, conştient, asupra posibilelor consecinţe cu potenţial letal ale respectivului act.

Analizând atitudinea psihică a inculpaţilor, raportat la fapta de tentativă la omor deosebit de grav, prima instanţă a apreciat că aceştia au acţionat cu intenţie indirectă.

Astfel, în declaraţiile date în cursul urmăririi penale, precum şi în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul B.I. a susţinut că partea vătămată S.C. ar fi venit cu o bâtă ca să-l lovească. Apoi, a venit şi partea vătămată S.A. cu o bâtă, la fel, pentru a-l lovi.

Or, aspectele invocate de inculpat în apărarea sa nu au fost confirmate de martorii audiaţi în cursul judecăţii, starea conflictuală fiind generată de comportamentul inculpatului B.I., aşa cum s-a mai arătat.

Din probele administrate în cauză s-a reţinut că inculpatul B.V. a lovit părţile vătămate nu ca să se apere, nu ca să le aplice părţilor vătămate o „lecţie", ci ca să-şi scape fratele.

Inculpatul R.M. a lovit părţile vătămate ca să vină în ajutorul fraţilor B.I. şi B.V.

Inculpatul R.I. a lovit pentru a-şi salva fratele şi cumnatul.

În concluzie, prima instanţă a apreciat că nu se poate reţine că inculpaţii au urmărit doar să provoace vătămări corporale părţilor vătămate S.A. şi S.C., ci, chiar dacă nu ar fi acţionat cu intenţia directă de a ucide cele două părţi vătămate, au acceptat ideea că se poate produce un rezultat mai grav decât vătămarea acestora.

Ca urmare, a fost înlăturată critica comună a inculpaţilor B.V. şi B.I., prin apărător, privind greşita încadrare juridică a faptei şi a fost respinsă, ca nefondată, cererea acestora de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 176 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 75 lit. a) din acelaşi cod, în infracţiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. anterior.

În ceea ce priveşte cererea inculpaţilor R.M. şi R.I., formulată prin apărător, de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 176 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic, art. 75 lit. a) din acelaşi cod, în infracţiunea de încăierare, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. anterior, prima instanţă a apreciat-o ca fiind neîntemeiată şi a respins-o.

Astfel, s-a reţinut că infracţiunea de încăierare, aşa cum este definită de art. 322 C. pen. anterior, presupune existenţa a două grupuri sau tabere adverse, alcătuite din cel puţin câte două persoane fiecare, între care au loc acte reciproce de violenţă, îmbrânceli şi loviri reciproce aplicate la întâmplare.

Or, în cauză, din probatoriul administrat, s-a reţinut că rezultă fără dubiu că doar inculpaţii sunt cei care au aplicat lovituri părţilor vătămate, iar acestea, eventual, au încercat să se apere.

Deşi inculpatul B.I. a arătat că, iniţial, conflictul a început întrucât părţile vătămate ar fi venit înarmate cu bâte spre el şi au vrut să-l lovească, nu s-a reţinut că a fost vorba despre o încăierare, cu atât mai mult cu cât, în fapt, acest inculpat nici nu a prezentat un certificat medic-legal care să ateste că ar fi suferit vreo leziune.

Cu privire la leziunea invocată de inculpatul R.M. şi pentru care a şi prezentat un certificat medico-legal, prima instanţă a reţinut că, în rechizitoriu, s-a precizat că, în urma cercetărilor, nu s-a putut face dovada că această leziune a fost produsă de vreuna dintre părţile vătămate.

Pe de altă parte, prima instanţă a constatat că, la data de 19 martie 2012, când a fost examinat de medicul din arestul I.P.J Mehedinţi, inculpatul R.M. i-a precizat acestuia că are leziunea din data de 18 martie 2012, deci la o zi după incidentul din data de 17 martie 2012, precizarea inculpatului fiind consemnată în procesul-verbal încheiat de medic (fila 22 dosar instanţă).

Având în vedere că a fost dovedită vinovăţia inculpaţilor B.I., R.M., R.I. şi B.V., cu privire la săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prima instanţă a dispus condamnarea acestora la pedepse privative de libertate, apreciind că doar executarea efectivă a pedepselor în regim de detenţie este de natură să asigure îndreptarea inculpaţilor.

Faţă de faptul că infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav a fost săvârşită de patru inculpaţi împreună, în cauză, s-a reţinut incidenţa circumstanţei agravante prev. de art. 75 lit. a) C. pen. anterior.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor B.I., R.M., R.I. şi B.V., prima instanţă a avut în vedere, pe lângă gradul de pericol social al faptei săvârşite, şi atitudinea nesinceră a inculpaţilor şi împrejurările concrete în care s-a săvârşit fapta - conduita anterioară a părţilor vătămate, care, deşi nu este susceptibilă de a justifica conduita inculpaţilor, a favorizat totuşi producerea şi amplificarea conflictului -, lipsa antecedentelor penale, conduita anterioară bună a inculpaţilor în societate şi în familie, precum şi concluziile referatelor de evaluare întocmite în cauză cu privire la persoana inculpaţilor, din care rezultă că sunt persoane respectate în comunitate, cu familii închegate, care au încercat ca, prin munca proprie, să obţină un statut social şi financiar peste medie, unii dintre ei creând, de-a lungul timpului, chiar şi locuri de muncă pentru alţi concetăţeni, toate aceste ultime aspecte - legate în special de conduita anterioară bună a inculpaţilor în familie şi în societate - fiind avute în vedere şi circumstanţe atenuante facultative, prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior.

Faţă de cele de mai sus, prima instanţă a aplicat inculpaţilor B.I., R.M., R.I. şi B.V., în baza art. 76 alin. (2) şi art. 80 C. pen. anterior, pedepse principale sub minimul special prevăzut de lege, respectiv de câte 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru fiecare dintre cei patru inculpaţi, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav, considerând că astfel de pedepse sunt suficiente şi apte să atingă scopul punitiv, preventiv şi educativ prevăzut de lege.

Având în vedere natura infracţiunii astfel săvârşite şi valoarea fundamentală afectată prin această faptă, s-a dispus aplicarea faţă de inculpaţii B.I., R.M., R.I. şi B.V. şi a pedepselor accesorii şi complementare ale interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

Prima instanţă, faţă de inculpaţii B.I., R.M., R.I. şi B.V., a aplicat pedepse egale şi pentru faptul că nu s-a putut stabili în concret care a fost contribuţia fiecăruia dintre ei la producerea leziunilor părţilor vătămate.

Cum din probele aflate la dosarul cauzei, mai sus menţionate, s-a reţinut că, în momentul săvârşirii infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav, părţile implicate în agresiune se aflau în drumul public, mai exact în centul comunei Salcia, iar de fată au fost mai mulţi concetăţeni ai acestora, martori care au perceput direct începutul divergenţelor, care, de frica amplorii evenimentelor, au fugit, retrăgându-se de la faţa locului, iar la sfârşitul conflictului au revenit şi au constatat urmările grave ale faptei săvârşite de cei patru inculpaţi, s-a apreciat că inculpaţii B.I., B.V., R.M. şi R.I. au săvârşit şi infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii şi ordinii publice, dispunându-se condamnarea fiecăruia dintre cei patru inculpaţi şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior.

La individualizarea pedepselor principale şi accesorii ce au fost aplicate inculpaţilor B.I., B.V., R.M. şi R.I. pentru această faptă, au fost avute în vedere împrejurările în care a fost comisă fapta, urmările produse (o stare de temere, de indignare, de revoltă şi de oprobriu public din partea celorlalţi concetăţeni prezenţi la faţa locului în momentul începerii agresiunii sau adunaţi în acel loc după plecarea inculpaţilor şi lăsarea celor două părţi vătămate jos, în drum, pline de sânge şi în stare de inconştienţă), limitele de pedeapsă prevăzute de lege, precum şi conduita anterioară şi ulterioară a acestor inculpaţi.

Prima instanţă a reţinut în sarcina inculpaţilor atât agravanta legală prev. de art. 75 lit. a) C. pen. anterior, faţă de faptul că infracţiunea s-a săvârşit de patru persoane împreună, cât şi circumstanţa atenuantă facultativă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior şi a făcut aplicarea disp. art. 76 alin. (1) lit. d) şi art. 80 alin. (1) din acelaşi cod, dată fiind conduita anterioară bună a inculpaţilor în familie (unde au avut un comportament corespunzător) şi în societate.

Pentru toate aceste considerente, s-a apreciat că pedepsele principale de câte 6 luni închisoare, aplicate inculpaţilor B.I., B.V., R.M. şi R.I. pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii şi ordinii publice şi pedepsele accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din acelaşi cod, sunt apte să asigure atingerea scopurilor educativ, represiv şi preventiv, prevăzute în acest sens de lege.

Cum inculpaţii B.I., B.V., R.M. şi R.I. au comis cele două infracţiuni reţinute în sarcina lor înainte de a fi condamnaţi definitiv pentru vreuna dintre ele, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 33-35 C. pen. anterior, dispunându-se contopirea pedepselor aplicate inculpaţilor, urmând ca: inculpatul B.I. să execute pedeapsa principală cea mai grea - de 2 ani şi 6 luni închisoare - cu interzicerea, ca pedeapsa accesorie, a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din acelaşi cod şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani, ce se va executa potrivit art. 66 din acelaşi cod; inculpatul B.V. să execute pedeapsa principală cea mai grea - de 2 ani şi 6 luni închisoare - cu interzicerea, ca pedeapsa accesorie, a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din acelaşi cod şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani, ce se va executa potrivit art. 66 din acelaşi cod; inculpatul R.M. să execute pedeapsa principală cea mai grea - de 2 ani şi 6 luni închisoare - cu interzicerea, ca pedeapsa accesorie, a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din acelaşi cod şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani, ce se va executa potrivit art. 66 din acelaşi cod, iar inculpatul R.I. să execute pedeapsa principală cea mai grea - de 2 ani şi 6 luni închisoare - cu interzicerea, ca pedeapsa accesorie, a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din acelaşi cod şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani, ce se va executa potrivit art. 66 din acelaşi cod. A fost menţinută şi măsura de siguranţă a confiscării speciale, dispusă în cauză.

Totodată, s-a dispus, în baza art. 88 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. anterior, deducerea din pedeapsa principală a duratei reţinerii şi a arestării preventive, începând cu 18 martie 2012 la zi,' pentru fiecare dintre inculpaţii B.I., B.V. şi R.I. şi cu începere de la 19 martie 2012 la zi, pentru inculpatul R.M., iar în baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. anterior, au fost menţinuţi inculpaţii B.I., B.V., R.M. şi R.I. în stare de arest preventiv.

Cum inculpaţii B.I., B.V., R.M. şi R.I. au fost condamnaţi la închisoare pentru săvârşirea, între altele, a unei tentative la infracţiunea de omor deosebit de grav, în baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus obligarea acestora să se supună prelevării de probe biologice, în vederea introducerii pofilelor genetice în S.N.D.G.J., după rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 169 rap. art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. anterior, s-a dispus restituirea, către inculpatul B.M., la momentul rămânerii definitive a hotărârii, a următoarelor bunuri ce sunt depuse la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Mehedinţi: pantof stâng, purtat de B.M., maro cu şiret; pantof drept, purtat de B.M., maro cu şiret.

Faţă de faptul că, din actele şi lucrările dosarului, nu rezultă date cu privire la proprietarul unei şepci cu cozoroc, care a fost depusă, împreună cu alte bunuri, la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Mehedinţi, în baza art. 169 rap. la art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. anterior, s-a dispus restituirea, la rămânerea definitivă a hotărârii, către Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, către părţile vătămate sau către oricare altă persoană îndreptăţită, după caz, a unei şepci cu cozoroc din material textil, de culoare albastru cu dungi de culoare albă, pe a cărei laterală stângă se observă mai multe pete de culoare roşie (pe cozoroc) şi care prezintă un fermoar din plastic în zona frunţii şi câte un fermoar pe fiecare laterală, fără inscripţii sau etichete, bun înaintat odată cu rechizitoriul nr. 127/P/2012 din 12 iunie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri, ce au fost folosite la săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav sau care puteau fi folosite la săvârşirea unor alte fapte violente, bunuri ce au fost depistate la faţa locului şi care sunt depuse spre păstrare la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Mehedinţi: o bucată de lemn - cilindrică, cu mai multe forme încrustate, în lungime de 53 cm şi diametru aproximativ 2,5-3 cm, la mijloc având identificată o pată de 0,5 cm de culoare roşie; un cuţit - lungime totală de 24 cm, lungimea lamei de 12 cm, lăţimea lamei de 3 cm, cu teacă din piele de culoare maro; o bară metalică de culoare neagră, în lungime de 93 cm şi diametru de 2,5 cm; un cuţit - lungime totală de 14 cm, lungimea lamei de 3,3 cm, vârf ascuţit, pe mâner multiple zgârieturi, pe una din feţe prezentând stanţată inscripţia „B.", mâner din aluminiu.

Referitor la implicarea în incident a inculpaţilor B.M. şi I.G., din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză., atât în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti, prima instanţă a apreciat că nu rezultă cu certitudine că, în seara zilei de 17 martie 2012, inculpaţii I.G. şi B.M. ar fi aplicat vreo lovitură părţilor vătămate S.A. şi S.C.

Astfel, declaraţia dată de inculpatul I.G. în instanţă s-a coroborat cu declaraţiile inculpaţilor B.I., B.V., R.M. şi R.I., care au arătat constant că, în acea seară, nu l-au văzut la locul cu incidentul pe inculpatul I.G., dar şi cu declaraţia martorului B.I. (fila 246 d.i.), care a arătat că, mergând spre centrul satului, s-a întâlnit cu inculpatul I.G., care se întorcea dinspre centru şi care i-a spus că între B.I. şi S.C. fusese un incident, în sensul că B.I. l-ar fi înjurat pe S.C.

Declaraţia inculpatului I.G. s-a coroborat şi cu declaraţiile martorilor D.I. (fila 239 d.i.) şi B.C. (fila 241 d.i.), care au arătat că, în seara respectivă, au fost de faţă la o parte din incident, dar nu i-au văzut acolo pe inculpaţii I.G. şi B.M.

De asemenea, martorul C.G. (fila 236 d.i) a arătat că, în seara respectivă, a fost invitat de S.C. să rămână cu el, cu S.A. şi cu martorii I.I., G.A. şi S.G. la o bere, pentru că era ziua lui S.C. Observând, însă, că între B.I. şi S.C. începe o ceartă, martorul C.G. a arătat că a plecat acasă, „gândindu-se că s-ar putea să iasă scandal" şi, deşi a precizat că, pe drum, la circa 30 de metri de locul unde se aflau părţile implicate în incident, s-a întâlnit cu inculpaţii I.G. şi B.M., martorul a relatat că nu a văzut ca aceştia să aibă asupra lor vreun obiect contondent.

Martorul S.G. (fila 156 d.i.) a relatat că, la un moment dat, l-a văzut şi pe I.G. venind spre locul respectiv, însă a trecut pe partea de vis-a-vis şi nu s-a dus în acel moment spre locul unde era incidentul. Nu au văzut ca acest inculpat să aibă vreo bâtă şi nici să fi aplicat vreo lovitură vreuneia dintre părţile vătămate.

De asemenea, martorul S.G. a relatat că l-a văzut în zona cu incidentul şi pe inculpatul B.M., dar nu a văzut ca acesta să aibă vreun obiect în mână şi nici să lovească pe vreuna dintre părţile vătămate.

Martorul I.I. (fila 243 d.i.) a relatat că, în momentul în care a văzut părţile vătămate căzute jos şi lovite cu parii de trei persoane, dintre care a recunoscut pe B.I. şi B.V., a fugit de la faţa locului, în acel moment observându-l şi pe inculpatul B.M., care era singur, pe trotuar, la circa 7-8 metri de locul unde se producea agresiunea.

Martorul C.C. (fila 237 d.i.) a precizat în instanţă că, în intervalul orar 18.00-18.30 – 22.00-22.30, a fost în barul de care se ocupă inculpatul B.M. şi, deşi nu a stat permanent atent la ce face acesta, ştie că l-a văzut pe B.M. în bar.

De asemenea, martorul P.D. (fila 238 d.i.) a relatat că, în seara de 17 martie 2012, a mers în barul lui B.M., unde a jucat Remi, inclusiv cu acest inculpat, până noaptea, spre orele 24.00. Martorul a mai arătat că, deşi nu a stat permanent cu ochii pe acest inculpat, ştie că, spre miezul nopţii, a venit la bar un poliţist, care a întrebat de B.M., l-a găsit pe inculpat dormind într-o dubită, întrucât casa de locuit a acestuia este la o distanţă de 700-800 m depărtare de bar şi l-a luat pe inculpat la postul de poliţie, pentru a da declaraţie. Martorul a rămas în bar cu tatăl inculpatului B.M., aşteptând întoarcerea inculpatului de la poliţie, iar la întoarcerea acestuia, martorul a constatat că inculpatul nu mai avea un pantof, inculpatul relatând că i s-a reţinut pantoful la poliţie.

Prima instanţă a mai reţinut că martorii G.G., M.C. şi S.A. sunt singurii care au arătat că toţi cei şase inculpaţi au lovit părţile vătămate cu ciomege.

Prima instanţă a apreciat că declaraţiile acestor trei martori nu corespund adevărului, din următoarele motive:

- În afară de părţile vătămate, doar martorul G.G.A. a menţionat, la un moment dat, că la grătar ar fi participat şi martorul M.C.A., deci prezenţa acestuia la locul incidentului este pusă sub semnul întrebării.

De asemenea, din declaraţiile coroborate ale părţilor vătămate, ale inculpaţilor şi ale martorilor, s-a reţinut că nu rezultă că martorul S.A.V. ar fi fost de faţă sau în apropiere de locul incidentului.

Pentru aceste considerente, susţinerile martorilor M.C.A. şi S.A.V., referitoare la implicarea în conflict a tuturor celor şase inculpaţi trimişi în judecată, dar şi la modul în care „ar fi perceput" că s-a derulat conflictul, au fost înlăturate în totalitate, iar din declaraţia martorului G.G.A. au fost înlăturate, ca nefondate şi nesusţinute de alte probe, referirile cu privire la implicarea în conflict a tuturor celor şase inculpaţi.

În concluzie, chiar dacă nu s-a reţinut fără dubiu că, în seara de 17 martie 2012, inculpatul B.M. ar fi stat doar în barul administrat de tatăl său şi nu a fost prezent niciun moment în centrul comunei Salcia, în apropiere de locul cu incidentul, prima instanţă a constatat că nu există nicio probă că acest inculpat ar fi aplicat vreo lovitură părţilor vătămate S.A. şi S.C.

Faţă de toate cele de mai sus, întrucât faptele deduse judecăţii nu au fost săvârşite de inculpaţii B.M. şi I.G., prima instanţă, în baza art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. anterior, a dispus achitarea inculpaţilor I.G. şi B.M. cu privire la infracţiunile de tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 176 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic, art. 75 lit. a) din acelaşi cod şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii şi ordinii publice, prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, cu aplic, art. 75 lit. a) din acelaşi cod.

Sub aspectul laturii civile, prima instanţă a reţinut că, înainte de a se da citire actului de sesizare, părţile vătămate S.A. şi S.C. s-au constituit, fiecare, parte civilă cu suma de 15.000 lei, daune materiale şi 50.000 lei, daune morale (filele 102-103 dosar instanţă), precizând că proba o vor face cu acte şi cu martori.

În privinţa daunelor morale, s-a constatat că probatoriul evidenţiază realitatea unor vătămări şi a unor suferinţe fizice cauzate părţilor vătămate S.A. şi S.C. prin acţiunea agresivă comisă de inculpaţii B.I., B.V., R.M. şi R.I.

Potrivit legii, suferinţele fizice şi vătămările corporale cauzate intenţionat, deşi sunt surse generatoare de prejudicii nepatrimoniale, creează premisa solicitării de reparaţii băneşti a tuturor consecinţelor resimţite de vătămat.

S-a reţinut că speţa evidenţiază cauzarea, unor consecinţe negative determinate de intensitatea durerilor fizice si psihice resimţite de ambele părţi vătămate, relevante în acest sens fiind şi constatările din cele două rapoarte medico-legale întocmite de S.M.L Mehedinţi.

În absenţa unor criterii ştiinţifice, exacte, pentru evaluarea cuantumului indemnizaţiilor destinate reparării prejudiciilor morale, determinată de incompatibilitatea între caracterul nepatrimonial al daunelor şi caracterul patrimonial al despăgubirii, instanţa de fond, ţinând cont de circumstanţele faptei, de urmările produse şi de persoana vătămaţilor, a apreciat că sumele de 10.000 lei, pentru partea civilă S.A. şi 10.000 lei, pentru partea civilă S.C., sunt justificate pe deplin de consecinţele negative îndurate de aceştia.

Faţă de cele de mai sus, au fost admise, în parte, acţiunile civile formulate de părţile civile S.A. şi S.C.

Astfel, în temeiul art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. anterior rap. la art. 998-999 C. civ., fiind îndeplinite condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale, în măsura în care inculpaţii B.I., B.V., R.M. şi R.I. se fac vinovaţi de săvârşirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii morale, iar între fapta acestora şi prejudiciul moral suferit de părţile civile există legătură de cauzalitate, inculpaţii B.I., B.V., R.M. şi R.I. au fost obligaţi, în solidar, la plata daunelor morale, în cuantum de 10.000 lei, în favoarea părţii civile S.A. şi la plata daunelor morale în cuantum de 10.000 lei, în favoarea părţii civile S.C.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea inculpaţilor la plata unor sume de bani cu titlu de daune materiale către părţile civile S.A. şi S.C., s-a constatat că, deşi părţile civile au precizat că vor face dovada sumelor solicitate cu înscrisuri şi cu martorii cauzei, părţile civile, care au fost prezente la toate termenele de judecată la care s-au audiat martori, nu au adresat întrebări pentru a se dovedi presupusele daune materiale şi nu au adus în sprijinul cererilor niciun fel de probe, astfel încât nu s-a făcut dovada că ar fi cheltuit vreo sumă de bani pentru spitalizare şi pentru medicaţie sau că ar fi fost necesar să li se plătească pentru vreun beneficiu nerealizat în perioada de după agresiune.

În consecinţă, prima instanţă a respins ca nedovedite capetele de cerere privind acordarea daunelor materiale către părţile civile S.A. şi S.C.

În ceea ce priveşte acţiunile civile promovate de părţile civile S.J.U. Dr. Tr. Severin şi S.C.J.U. Craiova, s-a constatat că:

S.J.U. Dr. Tr. Severin, prin adresa din 17 iulie 2012 (fila 98 dosar instanţă), a comunicat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 193 lei, reprezentând cheltuielile cu spitalizarea părţii vătămate S.A. şi cu suma de 193 lei, reprezentând cheltuielile cu spitalizarea părţii vătămate S.C.

S.C.J.U. Craiova, prin adresa din 24 iulie 2012 (filele 141-144' dosar instanţă), a comunicat că se constituie pare civilă în cauză cu suma de 1951,98 lei, reprezentând cheltuielile cu spitalizarea părţii vătămate S.A. şi cu suma de 1.792,53 lei, reprezentând cheltuielile cu spitalizarea părţii vătămate S.C.. La cererea de constituire ca parte civilă au fost ataşate şi acte în dovedire.

Din actele şi lucrările dosarului, respectiv din raportul medico-legal din 21 mai 2012 întocmit de S.M.L Mehedinţi (filele 202-203 d.u.p), s-a reţinut că partea vătămată S.C. a fost internată în S.J.U. Dr. Tr. Severin în perioada 17.03 - 19 martie 2012, cu fişa U.P.U. din 17 martie 2012, ora 23.07, cu diagnosticul, în urgenţă, traumatism cranio-cerebral acut deschis şi contuzii multiple, ca urmare a agresiunii fizice suferite, la data de 19 martie 2012, dispunându-se transferul acestei părţi vătămate la Clinica de Neurochirurgie Craiova. Din adresa din 24 iulie 2012 înaintată de S.C.J.U. Craiova, a rezultat că partea vătămată S.C. a fost internat în acea unitate spitalicească în perioada 19 martie-26 martie 2012, cu diagnosticul leziune difuză cerebrală şi cerebeloasă nespecificată.

Din raportul medico-legal din 21 mai 2012 întocmit de S.M.L Mehedinţi (filele 208-209 d.u.p), s-a reţinut că partea vătămată S.A. a fost internată în S.J.U., Dr. Tr. Severin în perioada 17 martie - 19 martie 2012, cu fişa U.P.U. din 17 martie 2012, ora 23.00? Cu diagnosticul, în urgenţă, policontuzionat, traumatism cranio-cerebral acut, plagă contuză parietal stânga, hematom hemitorace stâng, ca urmare a agresiunii fizice suferite, la data de 19 martie 2012, dispunându-se transferul acestei părţi vătămate la Clinica de Neurochirurgie Craiova. Din adresa din 24 iulie 2012 înaintată de S.C.J.U. Craiova, a rezultat că partea vătămată S.A. a fost internat în acea unitate spitalicească în perioada 19 martie - 26 martie 2012, cu diagnosticul leziune difuză cerebrală şi cerebeloasă nespecificată.

Faţă de disp. art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. anterior şi art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii, potrivit cărora „Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată", întrucât inculpaţii B.I., B.V., R.M. şi R.I. au fost găsiţi vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav asupra părţilor vătămate S.A. şi S.C., prima instanţă a admis acţiunea civilă promovată de partea civilă S.J.U. Dr. Tr. Severin, iar cei patru inculpaţi au fost obligaţi să achite, în solidar, S.J.U., Dr. Tr. Severin, suma de 193 lei, reprezentând cheltuielile cu spitalizarea părţii vătămate S.A. şi suma de 193 lei, reprezentând cheltuielile cu spitalizarea părţii vătămate S.C.

Pentru aceleaşi considerente şi în baza aceloraşi dispoziţii legale, a fost admisă şi acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C.J.U. Craiova, iar inculpaţii B.I., B.V., R.M. şi R.I. au fost obligaţi să achite, în solidar, S.C.J.U. Craiova suma de 1951,98 lei, reprezentând cheltuielile cu spitalizarea părţii vătămate S.A. şi suma de 1.792,53 lei, reprezentând cheltuielile cu spitalizarea părţii vătămate S.C.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, părţile civile S.A. şi S.C. şi inculpaţii B.V., R.M., R.I. şi B.I.

În motivele de apel formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi s-a arătat că pedepsele aplicate în cauză sunt prea mici, fiind reţinute nejustificat disp. art. 74 lit. a) C. pen. anterior, iar concursul dintre circumstanţele atenuante şi agravante lipseşte de eficienţă juridică sancţiunea aplicată.

S-a arătat că faptele au fost săvârşite pe fondul existenţei unor relaţii tensionate între familia părţilor vătămate şi inculpaţi, relaţiile de duşmănie având la bază neînţelegeri datorate unor drepturi de proprietate, dar şi animozităţi de ordin politic, inculpaţii şi părţile vătămate situându-se în tabere opuse. Declanşarea conflictului s-a făcut de către inculpatul B.I. care, telefonic, i-a relatat lui B.V. ce se întâmplă în centrul comunei, chemându-l să se certe cu părţile vătămate.

Cei şase inculpaţi au acţionat împreună, conjugat şi simultan, fiecare desfăşurând activităţi materiale îndreptate direct împotriva celor două părţi vătămate, potrivit declaraţiilor martorilor G.G., M.C. şi S.A. Toţi cei şase inculpaţi au fost la locul incidentului şi au premeditat atacarea părţilor vătămate, bazându-se pe superioritate numerică dar şi pe folosirea unor arme contondente, ciomege, bâte, ţevi, acţionând cu intenţie indirectă.

Conflictul, violent, s-a desfăşurat pe parcursul a 10 - 15 minute şi a tulburat în mod însemnat ordinea şi liniştea publică, producând în rândul comunităţii sentimente de insecuritate, de temere şi teroare, de natură să agraveze pericolul social al faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor.

S-a susţinut că este excesivă coborârea sub minimul special a pedepselor, că instanţa nu a acordat eficienţă probatoriului administrat privind modalitatea de comitere a infracţiunilor şi a omis să aplice un spor de pedeapsă ca urmare a reţinerii concursului de infracţiuni.

Referatele de evaluare întocmite de Serviciul de Probatiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi arată că inculpaţii pot fi reintegraţi în colectivitate dacă evită situaţiile conflictuale şi conştientizează consecinţele faptelor comise. Inculpaţii au dese conflicte cu părţile vătămate, astfel că această condiţie este imposibil de realizat, aspect ce trebuie să se materializeze în situarea pedepsei deasupra minimului prevăzut de lege.

B.V. a fost sancţionat administrativ cu amendă pentru infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. anterior, iar R.M., B.I. şi R.I., deşi nu au antecedente penale, au capacitate scăzută de a evita conflictele.

Inculpaţii I.G. şi B.M. au antecedente penale, fiind condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 193, art. 205, art. 180 alin. (2) şi art. 209 C. pen. anterior.

De asemenea, s-a susţinut că soluţia de achitare pronunţată faţă de inculpaţii B.M. şi I.G., în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. anterior, pentru infracţiunile prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior şi art. 321 alin. (1) şi (2) din acelaşi cod, este nelegală, declaraţiile martorilor audiaţi imediat după consumarea incidentului relevând o serie de detalii ce conduc la prezenţa celor doi inculpaţi în centrul com. Salcia.

I.G. a avut anterior un conflict cu familia S. la cariera de piatră, iar B.M. a aplicat lovituri cu bâta părţii vătămate S.C.. Potrivit declaraţiilor martorilor, şi I.G. a lovit părţile vătămate aflate la pământ cu o bâtă încercând să îi lovească şi pe martorii prezenţi la petrecerea lui S.C.

Ultimul motiv de apel a vizat încălcarea disp. art. 169 C. proc. pen. anterior, în sensul că instanţa a dispus în mod greşit restituirea către parchet, către părţile vătămate sau orice altă persoană îndreptăţită a unei şepci. Instanţa nu a stabilit cine este proprietarul bunului, astfel că nu putea dispune restituirea către mai mulţi posibili deţinători, iar Parchetul nu se numără printre cei cărora legea le conferă calitatea de posesor sau detentor.

În motivele de apel formulate de inculpaţii B.V., B.I., R.M. şi R.I., s-a arătat că sentinţa este nelegală şi netemeinică întrucât în mod greşit s-a dispus condamnarea pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată.

Conflictele anterioare reţinute şi în rechizitoriu nu au fost rezolvate de către autorităţi, încurajându-se escaladarea violenţei, iar actele de violenţă ale părţilor vătămate au fost foarte rar pedepsite de autorităţi, pedepsele fiind neînsemnate, fără efect asupra conduitei ulterioare.

Inculpatul B.V. a fost bătut în incinta primăriei de către părţile vătămate şi tatăl acestora, care nu au răspuns penal, B.V. suferind leziuni grave, între care şi fractura piramidei nazale.

Pe fondul violenţei extreme a părţilor vătămate, instanţa de fond a reţinut total greşit că B.I. a fost cel care a declanşat conflictul, determinând săvârşirea faptei. Declaraţia inculpatului B.I. se coroborează cu declaraţia martorului S.G., singurul care a perceput conflictul, în sensul că acest inculpat nu a avut asupra sa niciun obiect contondent.

Acest martor a arătat că nici inculpaţii R.I. şi R.M. nu au avut asupra lor obiecte contondente, singurul obiect fiind un ciomag cu care a venit B.V.

S-a susţinut că existenta intenţiei de a ucide trebuie dovedită în concret şi se poate dovedi numai prin examinarea manifestărilor exterioare ale făptuitorului care preced, însoţesc sau succed săvârşirea faptei. Nu există niciun fel de dovadă că anterior conflictului inculpaţii s-au înţeles să acţioneze pentru suprimarea vieţii celor două victime, reacţia inculpaţilor fiind spontană şi determinată de comportamentul necorespunzător al părţilor vătămate.

Din moment ce inculpaţii nu au planificat săvârşirea faptei, este evident că nu au acceptat posibilitatea ca viaţa victimelor să fie pusă în primejdie, iar urmarea imediată a acţiunii inculpaţilor a fost vătămarea corporală şi nu uciderea părţilor vătămate.

S-a arătat că nu orice vătămare produsă într-o zonă vitală a corpului, chiar dacă a necesitat un anumit număr de zile de îngrijiri medicale, constituie infracţiunea de tentativă de omor, impunându-se a fi analizate şi alte aspecte, precum împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, natura obiectului cu care a fost lovită victima, intensitatea loviturilor, numărul acestora şi regiunea corpului în care au fost aplicate, dar şi consecinţele şi raporturile anterioare dintre autor şi victimă.

Concluziile preliminare formulate în baza foilor de observaţie de la Spitalul Judeţean Drobeta Turnu Severin nu au precizat un număr de zile de îngrijiri medicale, iar rapoartele medico-legale au fost întocmite mai târziu, fără ca medicului legist să i se înainteze radiografiile. Instanţa trebuia să clarifice, pe baza unor probe ştiinţifice, gravitatea fiecărei leziuni în parte şi măsura în care aceste leziuni puteau conduce la decesul victimei, în cazul infracţiunii de omor un element esenţial fiind urmarea imediată, respectiv suprimarea vieţii persoanei. Din rapoartele medico-legale rezultă că cele două părţi vătămate prezintă o singură leziune în zona capului, superficială, respectiv plăgi, fără a prezenta fracturi craniene. S-a susţinut că se impune efectuarea unei expertize medico-legale care să reevalueze actele medicale şi să stabilească numărul de zile de îngrijiri medicale pentru fiecare leziune în parte.

Deşi a reţinut că singurul martor ocular prezent la conflict a fost S.G., instanţa nu a coroborat depoziţia acestuia cu declaraţiile inculpaţilor, pentru a constata că cele susţinute de inculpaţi corespund adevărului, iar părţile vătămate au o atitudine mincinoasă.

Martorul a contrazis susţinerile părţilor vătămate în sensul că au fost loviţi cu o sabie în cap de R.I. şi că toţi cei şase inculpaţi aveau ciomege cu care au lovit.

Inculpatul B.I. a luat un par din mâna părţii vătămate S.C. şi a lovit ambele părţi vătămate în cap, reacţie justificată de agresiunea celor doi, dar şi atitudinea anterioară a părţilor vătămate, care îi bătuseră în repetate rânduri pe membrii familiei sale sau ai comunităţii.

B.I. nu a venit la locul incidentului înarmat, iar conflictul a fost spontan, determinat de violenţa manifestată de părţile vătămate.

Reacţia inculpaţilor B.V., R.I. şi R.M. de a sări în sprijinul lui B.I., pe care l-au găsit la pământ, lovit de părţile vătămate, este firească, legată de nevoia de a-l proteja pe B.I. şi de a nu deveni victimele părţilor vătămate.

Instanţa a reţinut greşit că inculpaţii au acţionat împreună, luând prin surprindere părţile vătămate, întrucât scandalul a fost iniţiat de părţile vătămate şi s-a derulat între aceştia şi B.I., care nu a acţionat împreună cu ceilalţi trei inculpaţi. Nu a existat o înţelegere dovedită între cei patru inculpaţi de a acţiona împreună pentru a suprima viaţa părţilor vătămate. Leziunile părţilor vătămate sunt situate în zona umerilor, coapselor, picioarelor şi constau în echimoze şi excoriaţii pentru a căror vindecare nu sunt necesare multe zile de îngrijiri medicale. Martorii au arătat că părţile vătămate sunt firi extrem de violente, că au agresat numeroase persoane de pe raza comunei şi a altor localităţi.

Cei patru inculpaţi fac parte din familii respectate, sunt oameni paşnici, iar scandalul în care au fost implicaţi a fost întâmplător. în cauză s-a reţinut greşit infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav, fiind vorba de vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen. anterior.

S-a mai arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii publice întrucât la conflict nu au fost prezente alte persoane în afara inculpaţilor şi a părţilor vătămate şi nu rezultă că s-ar fi produs scandal public ori indignarea unor persoane.

Latura civilă a fost greşit soluţionată, acordându-se despăgubiri nejustificat de mari în sumă de 10.000 lei daune morale. Instanţa nu a ţinut cont de faptul că părţile vătămate au fost la originea scandalului.

în faza de apel au fost ascultaţi inculpaţii (filele 74-79 vol. II apel), părţile vătămate (filele 105-106 vol. II apel), martorii S.G. (fila 299 vol. I apel), G.G.A. (fila 31 vol. II apel), M.C.A. (fila 32 vol. II apel), S.A.V. (fila 33 vol. II apel), L.D. (fila 80 vol. II apel).

Ca urmare a solicitării instanţei, au fost înaintate copii ale foilor de observaţie din 19 martie 2012, întocmite de Secţia Neurochirurgie a Spitalului de Urgenţă Craiova, precum şi fişele U.P.U. privind pe părţile vătămate.

La data de .9 aprilie 2013, au fost depuse la dosarul cauzei concluziile formulate de către medicul legist din cadrul S.M.L. Mehedinţi, ca urmare a lămuririlor solicitate în scris acestuia de către instanţă (fila 34 vol. II apel), iar avocaţii apelanţilor inculpaţi au depus la dosar şi opinia expertală medico-legală extrajudiciară.

Prin Decizia penală nr. 296 din 3 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 5504/101/2012, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi împotriva sentinţei penale nr. 195 din 19 octombrie 2012 a Tribunalului Mehedinţi.

În temeiul art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. anterior, au fost respinse apelurile formulate de părţile vătămate constituite părţi civile, S.A. şi S.C., ca tardive.

În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, au fost respinse apelurile formulate de inculpaţii B.V., R.M., R.l. şi B.I., ca nefondate.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa apelată.

Au fost descontopite pedepsele aplicate inculpaţilor B.V., B.I., R.M. şi R.l. în pedepsele componente.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii B.V., B.I., R.M., R.l., B.M. şi I.G., din infracţiunea prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 176 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) C. pen. anterior, în infracţiunea prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior.

I. În baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, cu aplic, art. 75 lit. a), art. 74 lit. a), art. 76 alin. (2) şi art. 80 alin. (1) din acelaşi cod, a fost condamnat inculpatul B.I. la pedeapsa principală de 4 (patru) ani închisoare, precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, cu aplic, art. 75 lit. a), art. 74 lit. a) C. pen. anterior, rap. la art. 76 alin. (1) lit. d) şi art. 80 alin. (1) din acelaşi cod, a fost condamnat inculpatul B.I. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului B.I. pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din acelaşi cod.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. anterior şi art. 383 alin. (1)¹ rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată detenţia preventivă, la zi şi s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.

II. În baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, cu aplic, art. 75 lit. a), art. 74 lit. a), art. 76 alin. (2) şi art. 80 alin. (1) din acelaşi cod, a fost condamnat inculpatul B.V. la pedeapsa principală de 4 (patru) ani închisoare, precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, cu aplic, art. 75 lit. a), art. 74 lit. a) C. pen. anterior, rap. la art. 76 alin. (1) lit. d) şi art. 80 alin. (1) din acelaşi cod, a fost condamnat inculpatul B.V. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului B.V. pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din acelaşi cod.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. anterior şi art. 383 alin. I1 rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată detenţia preventivă, la zi şi s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.

III. În baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, cu aplic, art. 75 lit. a), art. 74 lit. a), art. 76 alin. (2) şi art. 80 alin. (1) din acelaşi cod, a fost condamnat inculpatul R.M. la pedeapsa principală de 4 (patru) ani închisoare, precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, cu aplic, art. 75 lit. a), art. 74 lit. a) C. pen. anterior, rap. la art. 76 alin. (1) lit. d) şi art. 80 alin. (1) din acelaşi cod, a fost condamnat inculpatul R.M. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului R.M. pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din acelaşi cod.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. anterior şi art. 383 alin. (1)¹ rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată detenţia preventivă, la zi şi s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.

IV. În baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, cu aplic, art. 75 lit. a), art. 74 lit. a), art. 76 alin. (2) şi art. 80 alin. (1) din acelaşi cod, a fost condamnat inculpatul R.I. la pedeapsa principală de 4 (patru) ani închisoare, precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, cu aplic, art. 75 lit. a), art. 74 lit. a) C. pen. anterior, rap. la art. 76 alin. (1) lit. d) şi art. 80 alin. (1) din acelaşi cod, a fost condamnat inculpatul R.I. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului R.I. pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din acelaşi cod.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. anterior şi art. 383 alin. (1)¹ rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată detenţia preventivă, la zi şi s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.

V. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) din C. proc. pen. anterior, au fost achitaţi inculpaţii B.M. şi I.G. pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b) din Codul penal anterior şi s-a menţinut dispoziţia instanţei de fond privind achitarea celor doi inculpaţi pentru infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior.

A fost înlăturată dispoziţia privind restituirea unei şepci cu cozoroc din material textil.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. anterior, au fost obligaţi inculpaţii B.I., B.V., R.I. şi R.M. la plata sumei de 2.022 lei flecare, cheltuieli judiciare avansate de stat (sumă în care sunt incluse şi cheltuielile judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală, în cuantum de 2.784,78 lei).

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior, au fost obligaţi apelanţii inculpaţi B.I., B.V., R.I. şi R.M. la plata sumelor de câte 500 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate în faza de apel, din care sumele de câte 400 lei pentru fiecare inculpat reprezintă onorariu avocat oficiu.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior, au fost obligaţi apelanţii părţi vătămate S.A. şi S.C. la câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.

S-a constatat că apelul formulat de parchet este fondat, iar apelurile formulate de inculpaţi sunt nefondate.

În privinţa apelurilor formulate de părţile vătămate constituite părţi civile, s-a constatat că au fost formulate tardiv, după împlinirea termenului prev. de art. 363 C. proc. pen. anterior, întrucât au fost formulate la data de 31 octombrie 2012, iar părţile au fost prezente la dezbateri, sentinţa fiind pronunţată la data de 19 octombrie 2012, ultima zi de apel fiind 30 octombrie 2012 (zi lucrătoare).

Prima critică susţinută de către apelanţii inculpaţi în cadrul dezbaterilor privind formularea unei plângeri de către inculpatul R.M. faţă de soluţia de netrimitere în judecată, a fost apreciată ca nefondată. S-a susţinut că ar fi incidente disp. art. 197 alin. (1) C. proc. pen. anterior întrucât instanţa nu a avut în vedere plângerea formulată de acesta faţă de soluţia de neîncepere a urmăriri penale cuprinsă în rechizitoriu.

În acest sens, s-a constatat că plângerea formulată de R.M. faţă de soluţia de neîncepere a urmăririi penale privind pe S.A. din cuprinsul rechizitoriului aflat în Dosarul nr. 127/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi a fost înregistrată la Tribunalul Mehedinţi la data de 3 august 2012, iar prin sentinţa penală nr. 217 din 19 noiembrie 2012 în Dosarul nr. 6857/101/2012, s-a dispus respingerea acestei plângeri, ca nefondată.

S-a reţinut că au fost respectate, astfel, disp. art. 278¹ C. proc. pen. anterior şi nu s-au constatat încălcări ale unor dispoziţii de procedură penală care să atragă sancţiunea nulităţii invocată de inculpat, care să producă o vătămare a drepturilor acestuia şi care să atragă sancţiunea nulităţii.

Mijloacele de probă administrate în cauză au confirmat situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond. Conflictul a fost determinat de atitudinea inculpatului B.I., care a avut iniţial o altercaţie verbală cu partea vătămată S.C., părţile vătămate aflându-se pe terasa magazinului P.F. Spiridon, situat pe DN 56 C, în comuna Salcia, în acel loc aflându-se şi martorii I.I., C.G., G.G.A. şi M.C.A.

Inculpatul B.I. a fost cel care l-a apelat telefonic pe fratele său B.V., acesta aflându-se la domiciliul inculpatului R.I. B.V., împreună cu inculpaţii R.M. şi R.I., s-au deplasat spre locul conflictului.

Inculpaţii B.I., B.V., R.M. şi R.I. au lovit părţile vătămate în mod repetat cu bâte şi o rangă de fler, precum şi cu picioarele, în special în zona capului. Martorul S.G. (fila 299 vol. I - apel şi fila 156 - dosar fond) a arătat că i-a văzut pe inculpaţii B.V. şi R.I. lovind părţile vătămate cu bâte. Inculpaţii B.I. şi R.M. au recunoscut că au lovit părţile vătămate cu ciomege sau pari, inculpatul B.I. arătând că a lovit de mai multe ori pe flecare dintre părţile vătămate, de cinci - şase ori, iar inculpatul R.M. arătând că a lovit-o pe partea vătămată S.A.

Potrivit rapoartelor de constatare medico-legală întocmite de S.M.L Mehedinţi din 21 mai 2012 şi, respectiv, din 15 mai 2012, părţile vătămate au prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure, precum şi prin lovire cu corpuri dure alungite.

În privinţa părţii vătămate S.C., s-a reţinut din actele medicale întocmite de către S.J.U. Drobeta Turnu Severin şi S.C.J.U. Craiova, că a prezentat un traumatism cranio-cerebral acut deschis, respectiv fracturi întinse temporo occipito parietale bilaterale, fractură de oase nazale, dar şi o hemoragie meninge frontală dreaptă.

În privinţa părţii vătămate S.A., s-a constatat, potrivit actelor medico-legale, un traumatism cranio-cerebral forte şi o contuzie cerebrală hemoragică parietală stângă.

În faza de apel s-au depus concluziile formulate de către medicul legist din cadrul S.M.L. Mehedinţi ca urmare a lămuririlor solicitate în scris acestuia de către instanţă (f.34 voi. II - apel), precizându-se numărul de îngrijiri medicale pentru fiecare dintre leziunile constatate. Astfel, s-a indicat că leziunile grave, respectiv cele ce au constat în traumatism cranio-cerebral, au necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale.

Instanţa de apel a constatat că nu sunt întemeiate nici criticile formulate de inculpaţi privind schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, în infracţiunea prev. de art. 181 şi, respectiv, art. 180 alin. (2) din acelaşi cod.

Astfel, s-a apreciat că, faţă de obiectele cu care au acţionat inculpaţii, respectiv corpuri dure, aspect confirmat atât de declaraţiile martorilor şi inculpaţilor, cât şi de concluziile rapoartelor medico-legale, care arată că unele leziuni au fost produse cu corpuri alungite, zona în care au fost lovite părţile vătămate, respectiv zona capului, intensitatea cu care au fost aplicate loviturile ce rezultă din leziunile constatate, respectiv traumatism cranio-cerebral în privinţa ambelor părţi vătămate, s-a reţinut în mod corect de către instanţa de fond că inculpaţii au acţionat cu intenţie indirectă întrucât, deşi nu au urmărit producerea rezultatului, au acceptat posibilitatea producerii acestuia. Inculpaţii au acţionat împreună, lovind părţile vătămate de mai multe ori, în aceeaşi împrejurare, elemente de fapt de natură să justifice concluzia că inculpaţii au acţionat cu aceeaşi formă de vinovăţie faţă de ambele părţi vătămate. S-a reţinut că trebuie avute în vedere şi raporturile anterioare dintre autorii faptelor şi părţile vătămate, respectiv relaţiile tensionate determinate de conflicte anterioare între aceştia.

S-au constatat şi leziuni produse părţilor vătămate la nivelul braţelor, în momentul în care acestea au încercat să se apere faţă de loviturile ce vizau zona capului, respectiv S.C. la mâna dreaptă, iar S.A. la antebraţul stâng şi mâna stângă.

A fost avut în vedere că faptele au fost săvârşite de inculpaţi în loc public, lângă magazinul PF Spiridon, în centrul com. Salcia, fiind întemeiată critica formulată de Parchet în sensul că se impune şi reţinerea disp. art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior.

Ca urmare, s-a reţinut că faptele inculpaţilor B.I., B.V., R.M. şi R.l. constând în lovirea în mod repetat a părţilor vătămate cu picioarele şi cu obiecte contondente, în loc public, în aceeaşi împrejurare, existând o unitate de timp şi de loc în acţiunea inculpaţilor şi producând părţilor vătămate leziuni grave ce au necesitat 50-55 zile îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior.

Criticile formulate de parchet în sensul greşitei achitări a inculpaţilor I.G. şi B.M. au fost apreciate ca nefondate, din declaraţiile martorului S.G. rezultând că inculpatul I.G. a venit la locul conflictului, însă a trecut de partea cealaltă a drumului şi nu a aplicat nicio lovitură părţilor vătămate, iar martorii C.C. şi P.D. au arătat că, la momentul săvârşirii faptelor, inculpatul B.M. se afla la barul pe care acesta îl administrează împreună cu tatăl său.

În privinţa infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, instanţa de apel a constatat că s-a reţinut în mod corect că fapta a fost săvârşită în forma agravată prev. de alin. (2) al art. 321 C. pen. anterior. Ca urmare a conflictului iniţiat de inculpaţi, persoanele aflate de faţă, precum şi martorii M.C.A., G.G.A. şi C.G. s-au retras, martorii declarând că au fugit de teamă. Instanţa de fond a apreciat în mod corect că faptele inculpaţilor de a lovi părţile vătămate într-un loc public, în prezenţa mai multor persoane cărora li s-a şi produs o stare de temere, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, tulburându-se grav liniştea şi ordinea publică.

S-a constatat că apelul formulat de parchet este fondat şi în privinţa individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpaţilor. în raport cu gradul de pericol social al faptelor deosebit de ridicat, ce rezultă din modul în care au fost săvârşite faptele, incidenţa disp. art. 75 lit. a) C. pen. anterior, infracţiunea fiind săvârşită de cei patru inculpaţi împreună, urmările produse, respectiv leziunile cauzate părţilor vătămate ca urmare a agresiunilor, dar şi datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, respectiv atitudinea acestora înainte de săvârşirea faptelor constând într-o conduită bună în societate, instanţa de apel a apreciat că se impune majorarea aplicate inculpaţilor la pedepse de patru ani închisoare pentru tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav şi un an şi şase luni pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii şi ordinii publice, pedepse ce sunt de natură să contribuie la realizarea scopului educativ şi preventiv al pedepsei prev. de art. 52 C. pen. anterior.

Totodată, s-au aplicat inculpaţilor şi pedepse complementare constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani, pentru infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior.

În privinţa laturii civile, s-a constatat că instanţa de fond a reţinut în mod corect că, în raport cu probele administrate în cauză, nu s-a făcut dovada unui prejudiciu material, dar suferinţele fizice cauzate părţilor civile, apreciate în raport cu numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor, justifică obligarea în solidar a inculpaţilor la plata despăgubirilor civile reprezentând daune morale în sumă de 10.000 lei pentru fiecare.

Apelul declarat de parchet a fost apreciat ca fondat şi din perspectiva criticilor formulate faţă de modul de aplicare a disp. art. 169 şi art. 191 alin. (1) C. proc. pen. anterior.

Astfel, s-a constatat că în mod greşit s-a dispus restituirea unui obiect corp delict, respectiv o şapcă, către parchet, părţile vătămate sau oricare altă persoană îndreptăţită.

S-a reţinut că, în privinţa bunurilor faţă de care nu se poate stabili căror persoane ar trebui să le fie restituite, trebuie avute în vedere disp. art. 444 alin. (3) C. proc. pen. anterior, ce privesc situaţia lucrurilor ce nu pot fi restituite deoarece nu se cunosc persoanele cărora ar trebui să le fie restituite şi nimeni nu le reclamă în termen de şase luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, situaţie în care sunt aplicabile disp. art. 444 alin. (2) din acelaşi cod, urmând ca instanţa să constate această situaţie printr-o încheiere şi să predea lucrurile organelor de drept.

De asemenea, s-a constatat că în mod greşit s-a dispus obligarea inculpaţilor în solidar la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, impunându-se a se stabili partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare întrucât sunt incidente dispoziţiile art. 191 alin. (2) C. proc. pen. anterior şi nu cele ale alin. (3) din acest articol.

Împotriva deciziei penale anterior menţionate, în termen legal, au declarat recurs părţile civile S.A. şi S.C. şi inculpaţii B.I., B.V., R.I. şi R.M.

Recurentele părţi civile, prin motivele scrise depuse la dosar în termenul prevăzut de lege, au susţinut că, în cauză, s-a realizat o greşită aplicare a legii, în sensul dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 172 C. proc. pen. anterior. S-a solicitat casarea hotărârilor pronunţate de instanţele anterioare şi, în rejudecare, majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor.

Deşi s-a făcut trimitere şi la latura civilă a cauzei, nu au fost invocate critici concrete.

Recurenţii inculpaţi B.I., B.V., R.I. şi R.M. au invocat acelaşi caz de casare, respectiv cel prevăzut de art. 385⁹ pct. 172 C. proc. pen. anterior.

În cuprinsul motivelor scrise şi în susţinerile orale, recurenţii inculpaţi au apreciat că instanţele au făcut o greşită aplicare a legii, în sensul că, din materialul probator administrat în cauză, nu rezultă întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav, ci poate fi reţinută, eventual, infracţiunea de loviri sau alte violente.

S-a arătat că nu a fost dovedită nici intenţia inculpaţilor de a suprima viaţa victimelor şi nici acţiunea conjugată a acestora, în realitate faptele fiind săvârşite urmare a unui conflict spontan, care a durat aproximativ 2-3 minute, părţile aplicându-şi reciproc lovituri.

În acelaşi sens, s-a făcut trimitere la instrumentul folosit, în sensul că în procesul-verbal de cercetare la faţa locului se face vorbire despre faptul că nu au fost găsite obiectele cu care au acţionat inculpaţii. Din această perspectivă, s-a susţinut că măsura confiscării dispusă în cauză este greşită.

De asemenea, s-a făcut trimitere, pe de o parte, la intensitatea loviturilor, iar pe de altă parte, la greşita respingere a cererii formulate de apărare, privind efectuarea unei alte expertize de specialitate.

Ca atare, în opinia apărării, se impune schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea de tentativă la omor, în infracţiunea de loviri sau alte violenţe.

În ceea ce priveşte infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice (tulburarea ordinii şi liniştii publice, conform noului C. pen.), s-a susţinut că nu sunt întrunite elementele sale constitutive, sens în care s-a solicitat pronunţarea unei soluţii de achitare.

Concluziile formulate de reprezentantul parchetului, de apărătorii recurenţilor inculpaţi şi ultimul cuvânt al acestora au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Prealabil, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

Astfel, examinând recursurile prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu cauza, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 172 C. proc. pen. anterior poate fi invocat atunci când se constată că hotărârile pronunţate în cauză sunt contrare legii sau că instanţele au făcut o greşită aplicare a legii.

În ambele ipoteze, legiuitorul are în vedere o eroare de drept şi nu una de fapt, ultima putând fi invocată doar în calea de atac a apelului, când instanţa de control judiciar are obligaţia de a examina cauza dedusă judecăţii sub toate aspectele de fapt şi de drept.

Prin hotărâre „contrară legii" se înţelege acea hotărâre prin care instanţa dă o dispoziţie interzisă de lege ori omite să se pronunţe cu privire la o dispoziţie la care legea o obligă în mod imperativ.

A doua variantă a acestui caz de casare - prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii - se referă la toate celelalte situaţii în care instanţa a comis o eroare de drept, în afara celor limitativ prevăzute de art. 385⁹ C. proc. pen. anterior şi are în vedere dispoziţiile legale care privesc infracţiunea, pedeapsa şi răspunderea penală.

Examinând criticile formulate de recurenţii inculpaţi şi de recurentele părţi civile, Înalta Curte constată că acestea nu privesc o eroare gravă de drept, ci una de fapt, care nu mai poate fi supusă cenzurii instanţei de recurs.

Chiar dacă s-ar trece peste acest impediment procedural, Înalta Curte constată că instanţele au stabilit o stare de fapt corectă, fundamentată pe ansamblul probelor administrate în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti.

În cauză, rezultă, fără dubiu, că nu ne aflăm în prezenţa unui conflict spontan - astfel cum susţine apărarea -, ci dimpotrivă, a unor acţiuni conjugate ale celor patru inculpaţi.

Probele administrate dovedesc că inculpaţii B.V., R.I. şi R.M. au fost chemaţi la locul faptei de către inculpatul B.I., primii având asupra lor bâte şi o rangă metalică, pe care le-au folosit la agresarea victimelor.

Prin urmare, în raport cu intensitatea loviturilor, obiectele folosite, zona vizată, în mod corect instanţele au reţinut intenţia inculpaţilor de a suprima viaţa părţilor vătămate, acţiunile lor agresive neputând fi circumscrise doar unor loviri sau altor acte de violenţă.

Toate aceste elemente au fost coroborate cu actele medicale depuse la dosarul cauzei, fiind exclusă schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de loviri sau alte violenţe.

Referitor la infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, aceasta subzistă, în condiţiile în care conflictul s-a derulat în faţa mai multor persoane, audiate ulterior în cauză în calitate de martori, violentele exercitate fiind de natură să producă o tulburare a liniştii publice.

Cât priveşte legea penală mai favorabilă, analizată în ansamblul său, Înalta Curte o identifică a fi legea veche, circumstanţele atenuante reţinute în favoarea inculpaţilor nefiind regăsite în legea nouă.

Pe de altă parte, în sarcina inculpaţilor, instanţele au reţinut un concurs de infracţiuni, sancţionat mai sever în legea nouă.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate în cauză.

În temeiul art. 385¹⁷ alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen. anterior, se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 martie 2012 la 3 martie 2014, pentru B.V., B.I. şi R.I. şi de la 19 martie 2012 la 3 martie 2014, pentru R.M.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentele părţi civile vor fi obligate la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata sumelor de câte 375 lei, cu acelaşi titlu, în care se vor include şi onorariile cuvenite pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile S.A. şi S.C. şi de inculpaţii B.I., B.V., R.I. şi R.M. împotriva Deciziei penale nr. 296 din 3 octombrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 martie 2012 la 3 martie 2014, pentru B.V., B.I. şi R.I. şi de la 19 martie 2012 la 3 martie 2014, pentru R.M.

Obligă recurentele părţi civile la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 375 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, avocat T.C. şi avocat G.M. şi sumele de câte 100 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru termenele din 25 noiembrie 2013 şi 13 ianuarie 2014, avocaţi R.G., A.D. şi T.G., se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 martie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 755/2014. Penal. Omorul (art. 174 C.p.)....		ICCJ. Decizia nr. 758/2014. Penal. Distrugerea calificată (art.... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 755/2014. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 758/2014. Penal. Distrugerea calificată (art. 218 C.p.). Distrugerea (art. 217 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 759/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs ICCJ. Decizia nr. 760/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 762/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs