ICCJ. Decizia nr. 766/2014. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 766/2014

Dosar nr. 2266/113/2011

Şedinţa publică din 3 martie 2014

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 133/2012 a Tribunalului Brăila, a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de inculpata C.O.L. de schimbare a încadrării juridice dată prin actul de sesizare faptei pentru care a fost trimisă în judecată, din infracţiunea de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în infracţiunea de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, s-a dispus condamnarea inculpatei C.O.L. la o pedeapsă principală de 5 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. anterior, pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, faptă săvârşită în perioada 2005 - 2008.

În baza art. 71 C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din acelaşi cod, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 57 C. pen. anterior, s-a dispus executarea efectivă în regim de detenţie a pedepsei principale aplicată inculpatei.

În baza art. 88 C. pen. anterior, din pedeapsa principală de 5 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatei prin prezenta hotărâre, s-a dedus durata arestării în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare nr. 2 din 11 mai 2011, emis de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 1413/113/2011, din perioada 01 septembrie 2011 - 11 noiembrie 2011.

În baza art. 350 C. proc. pen. anterior, s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatei C.O.L.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în referire la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, s-a dispus confiscarea de la inculpată, în folosul statului, a sumei de 6.500 euro, în echivalent lei la data punerii în executare, sumă de bani obţinută de inculpată prin comiterea infracţiunii de trafic de persoane (reprezentând 1/2 din suma obţinută de inculpaţi prin comiterea infracţiunii de trafic de persoane).

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. anterior în referire la art. 998 C. civ., s-au admis pretenţiile civile formulate în cauză de partea vătămată D.L., după cum urmează:

A fost obligată inculpata C.O.L. să plătească părţii civile D.L. suma de 16.000 euro, în echivalent lei la data plăţii, cu titlu de daune morale.

În baza art. 189-191 C. proc. pen. anterior, a fost obligată inculpata la plata sumei de 2.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei reprezintă două onorarii avocat din oficiu (200 lei onorariu avocat din oficiu dosar urmărire penală şi 200 lei onorariu avocat din oficiu dosar instanţă).

S-a dispus avansarea din fondul Ministerului Justiţiei şi a sumei de 400 lei, reprezentând onorariile avocaţilor din oficiu, după cum urmează:

- 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu dosar urmărire penală către avocat B.A.I. din Baroul Brăila (delegaţia pentru asistenţă judiciară obligatorie din 09 martie 2011 eliberată de Baroul Brăila).

- 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu dosar fond către avocat I.C.L. din Baroul Brăila (delegaţia pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. 1516 din 10 mai 2011 eliberată de Baroul Brăila).

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

Inculpata C.O.L. este tânără, fiind născută la data de 03 octombrie 1979 în localitatea Bacău, are domiciliul în Bacău, însă de mai mulţi ani locuieşte în Atena - Grecia, împreună cu concubinul său, G.D., zis „J." Din probele administrate în cauză a rezultat faptul că, începând cu anul 2005, inculpata C.O.L. a racolat mai multe tinere din judeţul Brăila şi judeţul Buzău şi le-a plătit taxele necesare emiterii documentelor de călătorie şi transportului pe ruta România - Grecia (Atena).

Racolarea se efectua prin inducere în eroare, în sensul că inculpata C.O.L. le propunea victimelor un loc de muncă într-un magazin ce îi aparţinea, situat în Atena, însă, după ajungerea pe teritoriul elen, victimele constatau că locul de muncă promis nu concordă cu realitatea, ci trebuiau să muncească într-un club de noapte denumit „P."

După ajungerea în Grecia, inculpata, împreună cu concubinul său - cetăţeanul grec G.D., zis „J.", a cazat victimele într-o locuinţă închiriată de aceştia şi, prin constrângere fizică şi psihică, le-a exploatat prin obligarea la practicarea prostituţiei, atât în clubul anterior arătat, cât şi în unităţi de cazare din localitatea unde locuiau.

Inculpata C.O.L. exercita presiuni psihice asupra victimelor, iar concubinul său G.D., zis „J." le aplica lovituri sau le obliga, prin constrângere fizică, să întreţină relaţii sexuale cu el.

Sumele obţinute din practicarea prostituţiei erau însuşite de către inculpata C.O.L.. şi G.D., o mică parte (aproximativ 30 de euro zilnic) fiind dată victimelor cu titlu de „salariu".

O altă formă de exploatare realizată de către inculpată, împreună cu concubinul său - Glastras Dumitrios, s-a manifestat prin faptul că aceştia au efectuat demersuri la autorităţile elene pentru obţinerea permiselor de şedere pentru B.G., D.L., I.M., B.G.L., A.E. (percepându-le pentru aceste demersuri suma de câte 1.500 de euro/persoană), arătând că sus-numitele efectuează activităţi de menaj, însă, în realitate, acestea nu au avut încheiate contracte legale de muncă, nu au beneficiat de asigurări sociale sau de sănătate şi au desfăşurat activităţi de dans striptease, întreţinere şi însoţire a clienţilor din clubul „P.", serviciile lor fiind plătite în mod discreţionar de către inculpată.

1. Numita D.L. a înţeles să participe în cauză ca parte vătămată, constituindu-se şi parte civilă cu suma de 16.000 de euro.

Din declaraţia acesteia a rezultat faptul că, în luna februarie 2007, a aflat că verişoara sa, Z.E., lucrează la un magazin în Atena, fiind ulterior contactată de către aceasta, care i-a relatat că lucrează de circa doi ani şi jumătate în Atena şi câştigă foarte bine, fără a-i da alte detalii despre munca sa. Totodată, Z.E. i-a comunicat că detaliile i le poate da „L."

Ulterior, „L." - inculpata C.O.L., a contactat-o pe partea vătămată D.L., a indus-o în eroare cu privire la locul de muncă şi la activitatea ce urma să o desfăşoare (comunicându-i că va lucra într-un magazin) şi a determinat-o să accepte să se deplaseze în Grecia.

Tot în această perioadă, inculpata a racolat, prin aceeaşi metodă, şi pe numita B.G.L., comunicându-le celor două victime că le-a cumpărat biletele de avion pentru data de 8 februarie 2007.

Cele două victime s-au deplasat cu avionul la Atena, fiind aşteptate de către inculpata C.O.L. şi cetăţeanul grec G.D., zis „J.", care le-au condus la clubul „P.", unde acestea au constatat că locul de muncă nu era într-un magazin, conform înţelegerii cu inculpata, ci într-un club de noapte.

Victimele au fost cazate într-un apartament închiriat de către inculpată şi concubinul ei, loc în care se mai aflau şi Z.E. şi B.G.

Ulterior, folosind pretextul restituirii sumei cheltuite pentru deplasarea pe relaţia România - Grecia, inculpata şi concubinul său au solicitat victimelor să se prostitueze, exercitând asupra acestora presiuni fizice şi psihice.

Mai mult, partea vătămată a fost victima infracţiunii de viol comisă de G.D., zis „J.", la fel ca şi alte tinere din România: Z.E., B.G., B.G.L., A.E., R.E.M. ş.a.

Partea vătămată a mai relatat că inculpata a racolat şi alte femei pe care, împreună cu concubinul său G.D., zis „J.", le-a obligat să se prostitueze în clubul „P." (A.E., D.C.E., R.E.M.).

Partea vătămată a fost obligată să se prostitueze pentru inculpată şi concubinul ei în perioada 8 februarie 2007 - 31 august 2008, timp în care, în mod constant, au supus-o violenţelor, aceştia însuşindu-şi suma de 27.000 euro.

Partea vătămată D.L. a mai arătat că inculpata şi G.D., zis „J." s-au ocupat de obţinerea documentelor legale necesare pentru şederea părţii vătămate în Grecia, arătând autorităţilor elene că aceasta (împreună cu celelalte tinere) efectuau activităţi de menaj.

2. Numita A.E. a înţeles să participe în cauză în calitate de martor, în această calitate arătând că, în luna august 2005, a aflat întâmplător că o tânără denumită „L." deţine un restaurant în Atena - Grecia şi caută tinere din România, pentru a le angaja în respectivul local.

Martorul A.E. a recunoscut-o pe „L." ca fiind inculpata C.O.L.

Martorul a discutat cu inculpata, aceasta din urmă dând asigurări că deţine un restaurant în care „va câştiga bani frumoşi".

Inculpata, care venise în România împreună cu concubinul său „J." - identificat ulterior ca fiind cetăţeanul grec G.D. -, a făcut demersuri la autorităţile române şi a achitat taxele necesare eliberării paşaportului pentru martorul A.E., iar la data de 21 august 2005, a transportat-o pe aceasta din urmă în Grecia.

La Atena, inculpata s-a ocupat de cazarea victimei, iar a doua zi, a condus-o la „restaurantul" despre care îi vorbise, A.E. constatând că, de fapt, fusese indusă în eroare, iar localul respectiv era un bar în care se practica striptease, denumit „P."

Cu acest prilej, inculpata i-a comunicat că va trebui să danseze la bară, să determine clienţii să consume băuturi şi să întreţină relaţii sexuale cu aceştia.

Întrucât A.E. a refuzat, inculpata a exercitat presiuni psihice asupra acesteia, a ameninţat-o şi i-a cerut să îi restituie suma de 3.000 de euro, pretinzând că aceasta reprezintă contravaloarea cheltuielilor efectuate de inculpată cu deplasarea martorului din România în Grecia.

Martorul a refuzat să se prostitueze, acceptând doar să ţină companie clienţilor, realizând aceasta timp de circa 5 luni, interval în care i-a dat inculpatei suma de 3.000 de euro.

În toată această perioadă, inculpata a continuat să îi ceară martorului A.E. să se prostitueze şi a ameninţat-o pentru a o determina la prostituţie.

În perioada în care s-a aflat în clubul „P.", martorul A.E. a constatat că numitele Z.E., B.G.L. şi B.G. erau obligate de către inculpata C.O.L. şi concubinul său G.D., zis „J.", să se prostitueze, aceştia exercitând violenţe fizice şi verbale asupra victimelor, numita Z.E. fiind victima unei infracţiuni de viol comisă de cetăţeanul grec G.D.

3. Martorul B.G.L. a confirmat că, în luna februarie 2007, a aflat de la partea vătămată D.L. despre posibilitatea plecării la muncă în Grecia.

Ulterior, martorul a fost contactat telefonic de către inculpată, care i-a propus să se deplaseze în Grecia unde va munci într-un magazin aparţinând inculpatei, aceasta asigurându-i gratuit cazarea şi masa şi un salariu de 30 de euro/zi.

Martorul a confirmat faptul că inculpata i-a plătit şi biletul de avion, efectuând deplasarea împreună cu partea vătămată D.L. şi fiind aşteptate de inculpata C.O.L. şi concubinul său G.D., zis „J."

Ulterior, cei doi le-au prezentat victimelor adevăratul loc de muncă şi, la refuzul acestora de a munci acolo, le-au ameninţat şi le-au solicitat restituirea sumelor datorate pentru deplasarea cu avionul.

Martorul şi partea vătămată au fost cazate de inculpată şi concubinul său într-un apartament în care se mai aflau Z.E. şi B.G.

Ulterior, sub ameninţările celor doi - inclusiv cu vânzarea către proxeneţi albanezi -, au început să lucreze în clubul de noapte.

Şi acest martor a confirmat exploatarea în clubul „P." a numitelor A.E., R.E.M., B.G. şi Z.E.

Martorul B.G.L. a mai arătat că inculpata i-a solicitat, pe lângă suma de 500 euro reprezentând costul biletului de avion (sumă evident nereală), şi pe cea de 1.500 euro, care reprezenta contravaloarea permisului de şedere în Grecia.

Din declaraţia acestui martor a mai rezultat şi faptul că a fost obligat să practice prostituţia în favoarea inculpatei C.O.L. şi a concubinului acesteia, cetăţeanul grec G.D., zis „J.", acesta din urmă obligându-le pe tinerele din România să întreţină raporturi sexuale şi cu el.

Martorul B.G.L. a fost exploatată în clubul „P." în perioada februarie 2007 - iunie 2008, când a reuşit să fugă împreună cu o altă tânără (A.E.) exploatată de inculpata C.O.L. şi G.D., zis „J."

În această perioadă, sumele câştigate de către martor prin dans, însoţirea clienţilor şi prostituţie, au fost însuşite de către inculpată şi concubinul său, fără ca martorul să poată realiza o evaluare totală, datorită faptului că nu a păstrat o evidenţă a acestor sume.

Totodată, martorul a arătat că, şi după părăsirea clubului şi revenirea în România, inculpata C.O.L. a continuat să îi transmită telefonic ameninţări.

4. Numita A.E. - persoană indicată de martorul B.G.L. ca fiind cea cu care a reuşit să fugă din clubul „P." - a fost audiată, arătând că doreşte să participe în cauză în calitate de martor.

Aceasta a arătat că a aflat de la B.G.L. că lucra, în februarie 2007, ca dansatoare într-un club în Grecia, fiind plătită cu 30 de euro/zi.

Ulterior, A.E. a păstrat legătura telefonic cu B.G.L., iar aceasta a pus-o în contact cu inculpata C.O.L.

Inculpata i-a achitat biletul de avion, iar în luna martie 2007, A.E. s-a deplasat în Grecia.

La destinaţie, inculpata C.O.L. şi concubinul acesteia G.D., zis „J.", s-au ocupat de cazarea martorului A.E., aceasta locuind în apartamentul descris şi de celelalte victime, împreună cu B.G.L., D.L., Z.E., C.C.D.

Ulterior, inculpata C.O.L. şi concubinul său G.D., zis „J." au dus-o la club, unde aceasta a constatat că trebuia să danseze striptease şi, procedând ca şi în cazul celorlalte victime, i-a cerut să accepte să lucreze acolo sau să îi restituie datoria pentru biletul de avion.

Cu acelaşi prilej, inculpata i-a făcut promisiuni că va câştiga mulţi bani, că va fi liberă să plece oricând şi că se va ocupa, împreună cu G.D., zis „J.", de obţinerea permisului de şedere, demers ce costa însă 1.500 de euro.

Întrucât martorul nu dispunea de nicio sumă de bani (ajungând în Grecia chiar cu un bilet plătit de inculpată), fiind presată de inculpată şi de concubinul său, a acceptat să lucreze în club, cu condiţia să nu fie obligată să se prostitueze.

Şi pentru A.E., inculpata s-a ocupat de obţinerea documentelor legale de şedere, ocupaţia sa înscrisă în acte fiind aceea de menajeră, deşi, în realitate, nu avea contract legal de muncă şi dansa striptease în clubul „P."

Martorul a mai arătat că, ulterior, inculpata C.O.L. le-a obligat să practice prostituţia atât în club, cât şi în oraş, sumele fiind încasate de G.D., zis „J.", acesta ameninţându-le mereu şi purtând la vedere un pistol, pentru a le intimida şi a accepta să se prostitueze.

Şi acest martor a confirmat faptul că G.D., zis „J." le obliga să întreţină relaţii sexuale cu el, confirmând infracţiunile de viol comise asupra lui Z.E. şi D.L.

Chiar şi după ce victima a achitat inculpatei suma de 1.500 de euro, solicitată pentru obţinerea permisului de şedere şi 150 euro pentru biletul de avion, aceasta, împreună cu concubinul său, au continuat să exercite violenţe şi ameninţări asupra sa pentru a o exploata, însuşindu-şi sume .mari de bani, pe care victima nu le-a putut contabiliza, arătând totuşi că G.D., zis „J.", i-a reproşat că într-o lună i-a dat doar 5.000 de euro.

Martorul a fost exploatat în această formă începând cu data de 12 martie 2007 şi până în luna iunie 2008, când a reuşit să fugă în Cipru, împreună cu B.G.L.

Mama numitei A.E., numita P.V., a confirmat plecarea fiicei sale în Grecia, unde inculpata C.O.L. îi spusese că va munci într-un magazin până ce va învăţa limba greacă.

Acest martor a confirmat şi faptul că, ulterior, a aflat că G.D., zis „J." exercita violenţe şi ameninţări asupra tinerelor din România, care se aflau la el, precum şi aspectele referitoare la inducerea în eroare a victimelor în momentul racolării, în sensul că locul de muncă nu era într-un magazin, ci într-un club de striptease.

5. B.G. - o altă victimă a inculpatei C.O.L., care participă în cauză în calitate de martor, a aflat în luna iulie 2006 de faptul că inculpata căuta tinere pentru a lucra în Grecia, ulterior întâlnindu-se cu aceasta pentru a discuta detaliile. Inculpata se afla în România, fiind însoţită de concubinul său G.D., zis „J."

Inculpata C.O.L. a indus-o în eroare, în aceeaşi modalitate, spunându-i că va lucra într-un magazin ce îi aparţine, oferindu-i cazare gratuită şi un salariu de 1.000 de euro lunar, la discuţie participând şi mama martorului.

Inculpata a plătit taxele necesare eliberării paşaportului pentru martor, a rezervat şi achitat biletul la avion.

La data de 6 septembrie 2006, martorul s-a deplasat în Grecia, fiind aşteptat în aeroportul din Atena de către inculpata C.O.L. şi G.D., zis „J." şi cazat de către aceştia.

După circa două zile, inculpata i-a prezentat martorului B.G. locul de muncă, aceasta constatând că nu va munci într-un magazin, conform înţelegerii, ci într-un club de noapte.

Inculpata i-a cerut martorului să decidă dacă va munci în clubul de noapte, arătând că demersurile pe lângă autorităţile elene şi costul biletului de avion vor costa 1.500 de euro.

Martorul a acceptat să danseze striptease, să determine clienţii să consume cât mai multe băuturi şi, în circa două luni, i-a achitat inculpatei suma de 1.500 de euro.

Martorul a mai confirmat că în respectivul club s-au aflat şi A.E., R.E.M., B.G.L., D.L. şi D.C.A.

Martorul B.G. a arătat că G.D., zis „J." mergea în locuinţa în care erau cazate victimele, întreţinând relaţii sexuale cu acestea pentru a le „satisface necesităţile fiziologice".

Acest martor a arătat că nu a fost obligat să se prostitueze, ci doar a dansat şi a întreţinut clienţii.

Martorul B.R., mama martorului B.G., a confirmat înţelegerea dintre inculpata C.O.L. şi fiica sa, în sensul că locul de muncă oferit de inculpată era într-un magazin, ca vânzătoare, nu într-un club de striptease, ulterior aflând adevărul.

Acest martor a confirmat racolarea şi a numitei D.C.A.

6. Martorul D.C.A. a arătat că, în vara anului 2008, a aflat de la verişoara sa, B.G., despre faptul că aceasta din urmă lucra ca dansatoare într-un club din Atena şi a dorit să meargă să lucreze acolo.

Pentru aceasta, a fost contactată telefonic iniţial de inculpata C.O.L., cu care s-a întâlnit ulterior în municipiul Galaţi, cu acest prilej inculpata explicându-i că va trebui să danseze dezbrăcată şi să întreţină atmosfera la mese, excluzând practicarea prostituţiei.

Inculpata i-a comunicat martorului D.C.A. că va suporta costul transportului şi va face demersurile obţinerii documentelor necesare şederii în Grecia, martorul urmând să plătească inculpatei suma de 1.500 de euro pentru activităţile arătate anterior.

D.C.A. a plecat în Grecia la începutul lunii iulie 2008, fiind aşteptată în aeroportul din Atena de către concubinul inculpatei, numitul G.D., zis „J."

Şi acest martor a fost cazat în aceeaşi locuinţă cu B.G., Z.E., D.L., I.M. şi C.C.D.

Martorul a confirmat faptul că, în luna iulie 2008, în acea locuinţă au mai fost cazate trei tinere din Bucureşti, pe nume „R.", „P." şi „L.", aceasta din urmă fiind „recrutată" de C.O.L. prin intermediul unui anunţ dat într-un ziar din România.

Acest martor a lucrat în clubul „P." în lunile august şi septembrie 2008 (întrucât în luna iulie clubul a fost închis), câştigând din dans şi întreţinerea clienţilor suma de aproximativ 4.500 de euro. Din această sumă a păstrat 3.000 de euro, iar 1.500 euro i-a dat inculpatei, potrivit înţelegerii iniţiale.

Acest martor a arătat că i s-a propus de către clienţi să practice prostituţia, însă a refuzat, a declarat că poliţia din Grecia a făcut o descindere la locuinţa lui G.D., zis „J." şi a mai arătat că acesta din urmă vorbea cu celelalte fete în limba greacă şi nu înţelegea ce anume le spune.

7. Martorul I.M. a declarat că, în luna septembrie 2007, a aflat despre faptul că inculpata C.O.L. angajează tinere din România ca dansatoare într-un club de noapte din Atena, a contactat-o telefonic pe inculpată (obţinând numărul de telefon de la o terţă persoană), iar la data de 14 septembrie 2007, s-a deplasat cu avionul în Atena, suportându-şi singură costul călătoriei.

Martorul a arătat că inculpata i-a prezentat clubul, i-a spus că urma să danseze dezbrăcată şi să întreţină clienţii, urmând să câştige 50 de euro/zi. A fost de acord cu propunerea inculpatei şi, ulterior, a fost cazată în acelaşi apartament împreună cu B.G.L., B.G., A.E., D.L., Z.E. şi C.C.D.

În perioada următoare, inculpata, prin intermediul unui avocat, s-a ocupat de obţinerea permisului de şedere pentru I.M., înscriind în acesta că martorul îndeplinea funcţia de menajeră în clubul „P."

Pentru acest demers, I.M. urma să-i plătească inculpatei suma de 1.500 de euro, fapt îndeplinit după aproximativ o lună de muncă în club.

Acest martor a declarat că nu cunoaşte dacă G.D., zis „J." le-a obligat pe celelalte tinere să întreţină relaţii sexuale cu el şi că nu a fost obligată să întreţină relaţii sexuale cu clienţii clubului ori cu alte persoane.

I.M. a mai arătat că G.D., zis „J." obişnuia ca, periodic, să controleze bagajele fetelor cazate în acelaşi apartament.

Acest martor a confirmat prezenţa în acelaşi club şi a numitei R.E.M., zisă „E.", din com. Gropeni, judeţul Brăila.

I.M. a mai declarat că, în luna mai 2008, poliţia elenă a făcut o razie în club şi le-a condus la sediul poliţiei pe tinerele găsite acolo, însă nu au declarat nimic pentru că nu ştiau ce anume era scris în documentele întocmite de către poliţişti.

Şi acest martor a confirmat atât faptul că la apartamentul unde locuiau s-au prezentat poliţiştii, ca urmare a reclamatei făcute de „L.", cât şi aspectul referitor la prezenţa în club, în vara anului 2008, a martorului D.C.A. şi a tinerelor din Bucureşti, denumite „P." şi „R."

I.M. a confirmat şi declaraţiile numitelor B.G.L. şi A.E. cu privire la faptul că, în vara anului 2008, acestea au fugit din apartamentul inculpatei şi al concubinului său, în Cipru, abandonându-şi toate lucrurile personale.

Cu privire la acest aspect (al fugii în Cipru), martorul P.V., mama numitei A.E., a confirmat că fiica sa, împreună cu B.G.L., au lucrat în Atena, în cursul anului 2007, la un magazin al inculpatei C.O.L.

În luna mai 2008, a aflat că cele două au fugit în Cipru şi, imediat după aceasta, a fost sunată de către inculpată, care i-a comunicat să fiica sa a dispărut.

Inculpata a purtat mai multe convorbiri telefonice cu martorul P.V., în cursul cărora a ameninţat-o că, împreună cu „J.", o vor prinde şi o vor ucide pe A.E.

Acest martor a confirmat faptul că, ulterior, a aflat că, de fapt, acel magazin era un club de noapte în care tinerele erau obligate să se prostitueze, fiind ameninţate şi lovite de către inculpata C.O.L. şi concubinul ei - G.D., zis „J."

Pe parcursul efectuării urmăririi penale, victimele au pus la dispoziţia organelor de cercetare penală mai multe fotografii, reprezentând tinerele care se prostituau în clubul „P.", precum şi copii ale permiselor de şedere eliberate de autorităţile elene în urma demersurilor efectuate de către inculpata C.O.L.

Totodată, au fost puse la dispoziţie şi fotografii ale concubinului inculpatei, zis „J.", iar prin intermediul acestor fotografii, dar şi al autoturismului cu care acesta s-a deplasat în România, s-a reuşit identificarea sus-numitului.

Prin adresa din data de 19 ianuarie 2011 a I.G.P.F. - Centrul Comun de Contact Româno - Bulgar Giurgiu s-a comunicat că „J." este G.D.T.A., domiciliat în Atena.

S-a mai stabilit, totodată, că acesta deţine localul denumit „C.P.S.G." situat în El. Venizelou - Atena şi este proprietarul unui autoturism, înmatriculat în Grecia, culoare albastru.

Situaţia de fapt reţinută de instanţă a fost dovedită cu declaraţiile martorilor: Z.D., A.E., B.G.L., A.E., B.G., B.R., P.V., I.M., D.C.A., procesele-verbale de efectuare a recunoaşterilor din grup de fotografii, coroborat cu declaraţiile părţii vătămate D.L. şi cu celelalte probe administrate în cauză.

La termenul de judecată din data de 11 septembrie 2012, inculpata C.O.L., prin avocaţi aleşi I.A. şi B.M., a solicitat schimbarea încadrării juridice dată prin actul de sesizare, din infracţiunea de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în infracţiunea de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În motivarea cererii, s-a arătat că trimiterea în judecată a inculpatei C.O.L. pentru infracţiunea de trafic de persoane în formă continuată - cu reţinerea agravantei prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 - două sau mai multe persoane împreună - este nelegală, în condiţiile a fost trimisă în judecată o singură persoană. S-a apreciat că această agravantă trebuia să rezulte din aceea că două sau mai multe persoane au fost cercetate sau trimise în judecată pentru săvârşirea acestei infracţiuni, doar afirmarea că în săvârşirea unor astfel de fapte inculpata a fost ajutată de J. (G.D.), fără ca acesta din urmă să fie cercetat sau trimis în judecată, neputând justifica reţinerea agravantei prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Analizând cererea de schimbare a încadrării juridice dată prin actul de sesizare faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata C.O.L., din infracţiunea de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în infracţiunea de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, prin prisma concluziilor puse de părţi şi de reprezentantul Ministerului Public, a probelor administrate în cauză şi a dispoziţiilor legale în materie, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Agravanta prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 - faptă săvârşită de două sau mai multe persoane împreună - este o circumstanţă reală şi se aplică tuturor participanţilor la comiterea faptei, indiferent dacă cei doi făptuitori au fost trimişi în judecată (concomitent sau succesiv) sau numai unul dintre aceştia. Această agravantă se aplică participanţilor la comiterea faptei, chiar în situaţia când, pentru unul dintre făptuitori, există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei (iresponsabilitatea, minoritatea).

În cauza dedusă judecăţii, au fost cercetaţi făptuitorii C.O.L. şi G.D., zis "J." şi s-a stabilit că aceştia au comis împreună infracţiunea de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior. A fost trimisă în judecată inculpata C.O.L., iar pentru făptuitorul G.D., zis "J." - cetăţean grec - a fost disjunsă soluţionarea cauzei şi s-a făcut un transfer de procedură către autorităţile judiciare din Grecia.

Această situaţie ţine de procedura soluţionării cauzei şi nu a înlăturat pentru inculpata C.O.L. aplicarea agravantei prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 - faptă săvârşită de două sau mai multe persoane împreună.

Având în vedere aceste considerente, Tribunalul Brăila a respins, ca nefondată, cererea formulată de inculpata C.O.L. de schimbare a încadrării juridice dată prin actul de sesizare faptei pentru care a fost trimisă în judecată, din infracţiunea de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în infracţiunea de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În drept, s-a reţinut că faptele inculpatei C.O.L.. care, în perioada 2005 - 2008, a racolat prin inducere în eroare pe numitele: A.E., B.G., D.L., B.G.L. şi A.E., propunându-le să lucreze într-un „magazin" ce îi aparţinea, situat în oraşul Atena - Grecia, a suportat cheltuielile de deplasare pentru acestea, le-a cazat împreună cu concubinul său G.D., zis „J.", iar împreună cu acesta a exercitat asupra victimelor presiuni fizice şi psihice în vederea determinării acestora la practicarea prostituţiei, exploatându-le atât prin practicarea prostituţiei, cât şi prin executarea unor munci sau îndeplinirea unor servicii cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Cum săvârşirea infracţiunii şi vinovăţia inculpatei au fost dovedite, instanţa de fond a dispus condamnarea acesteia potrivit gradului de pericol social al faptei comise şi periculozităţii făptuitoarei.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatei, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, şi anume: dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, pentru infracţiunea de trafic de persoane, gradul de pericol social concret al infracţiunii comise, obiectul juridic lezat, împrejurările şi modul de comitere, precum şi rezultatul socialmente periculos produs.

Instanţa de fond a reţinut că infracţiunea de trafic de persoane care constă în racolarea unui număr de 5 persoane prin inducere în eroare la momentul recrutării, în scopul exploatării acestor persoane prin obligarea la practicarea prostituţiei, cât şi prin executarea unor munci sau îndeplinirea unor servicii cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, este o infracţiune deosebit de periculoasă prin obiectul juridic lezat, respectiv apărarea dreptului la libertatea de voinţă şi acţiune a persoanei.

A fost avut în vedere că infracţiunea de trafic de persoane săvârşită de inculpată este deosebit de periculoasă şi prin numărul relativ mare de părţi vătămate (5 persoane vătămate) şi durata mare în timp a exploatării sexuale a acestor tinere (anii 2005-2008).

Modul de inducere în eroare a persoanelor vătămate la momentul racolării - respectiv, tinerelor li se propunea să lucreze într-un „magazin" ce îi aparţinea inculpatei, situat în oraşul Atena - Grecia, în realitate fiind vorba despre un club de noapte (club erotic) -, a reliefat un anumit „profesionalism" din partea inculpatei şi de aici periculozitatea ei.

Totodată, s-au avut în vedere şi împrejurările referitoare la persoana inculpatei C.O.L., nu are antecedente penale, a cunoscut faptul că este cercetată în prezenta cauză şi s-a sustras de la judecarea acesteia plecând în Grecia.

Ţinând seama de criteriile de individualizare a pedepsei expuse mai sus, instanţa de fond a apreciat că scopul legal al pedepsei prevăzut de dispoziţiile art. 52 C. pen. anterior, şi anume reeducarea inculpatului şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, va putea fi atins în privinţa inculpatei C.O.L. numai prin aplicarea unei pedepse principale privative de libertate, într-un cuantum situat în limitele prevăzute de lege şi a unei pedepse complementare de interzicere a drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

Potrivit dispoziţiilor art. 71 C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatei şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din acelaşi cod, pe toată durata executării pedepsei principale.

Referitor la modalitatea concretă de executare a pedepsei principale aplicate, având în vedere gravitatea faptei comise şi cuantumul pedepsei principale aplicate, instanţa de fond a apreciat că scopul social educativ-preventiv al pedepsei nu va putea fi atins în privinţa inculpatei fără executarea efectivă a pedepsei principale aplicate.

În prezenta cauză, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Brăila a solicitat luarea măsurii arestării preventive a inculpatei C.O.L.. Prin încheierea pronunţată de Tribunalul Brăila în şedinţa de Cameră de Consiliu din data de 15 martie 2011, în Dosarul nr. 1438/113/2011, s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatei C.O.L. în baza acestei încheieri, s-a emis, în lipsă, mandatul de arestare preventivă nr. 13/2011 pentru inculpata C.O.L., pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data când aceasta va fi prinsă sau se va prezenta.

Ulterior, Tribunalul Brăila a emis mandatul european de arestare nr. 2 din 11 mai 2011, inculpata fiind dată în urmărire generală. în baza acestui mandat, la data de 01 septembrie 2011, autorităţile judiciare din Grecia au procedat la arestarea inculpatei C.O.L. în vederea predării către autorităţile judiciare din România (fila 122 dosar instanţă). Curtea de Apel din Atena a decis executarea mandatului european de arestare emis de autorităţile române, dar predarea persoanei a fost amânată deoarece exista în derulare un proces penal în Grecia. La data de 11 noiembrie 2011, inculpata C.O.L. a fost pusă în libertate, potrivit adresei din 03 ianuarie 2012 a I.G.P.R - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Sirene (fila 250 dosar instanţă).

Având în vedere aceste considerente, potrivit dispoziţiilor art. 88 C. pen. anterior, din pedeapsa principală aplicată inculpatei prin prezenta hotărâre, s-a dedus durata arestării de către autorităţile judiciare din Grecia, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare nr. 2 din 11 mai 2011, emis de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 1413/113/2011, respectiv perioada 01 septembrie 2011 - 11 noiembrie 2011.

Potrivit dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen. anterior, instanţa de fond a menţinut măsura arestării preventive a inculpatei.

Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză a rezultat că suma totală pe care cei doi inculpaţi şi-au însuşit-o din exploatarea sexuală a celor cinci tinere a fost de 13.000 euro, defalcată astfel:

- suma de 3.000 euro obţinută de la martora A.E.;

- suma de 2.000 euro de la martora B.G.L.;

- suma de 6.500 euro de la martora A.E.;

- suma de 1.500 euro de la martora B.G.. Având în vedere că aceste sume de bani au fost obţinute de inculpata C.O.L. şi făptuitorul G.D. din comiterea infracţiunii de trafic de persoane, iar persoanele vătămate nu s-au constituit părţi civile în cauză, instanţa de fond a dispus confiscarea lor în folosul statului.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în referire la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, instanţa de fond a dispus confiscarea de la inculpata C.O.L., în folosul statului, a sumei de 6.500 euro, în echivalent lei la data punerii în executare, sumă de bani obţinută de inculpată prin comiterea infracţiunii de trafic de persoane, reprezentând 1/2 din suma obţinută de cei doi făptuitori prin comiterea infracţiunii de trafic de persoane.

Sub aspectul laturii civile, partea vătămată D.L. s-a constituit parte civilă în cauză, prin adresă scrisă depusă la dosar înainte de citirea actului de sesizare (filele 23-31, 33-35 şi 36-42 dosar urmărire penală - vol. I) cu suma totală de 16.000 euro, cu titlu de daune morale.

Cu privire la cererea părţii civile de acordare de despăgubiri pentru daune morale, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin fapta sa, inculpata C.O.L. a indus-o în eroare cu privire la munca pe care o va desfăşura în Grecia, spunându-i că va lucra într-un magazin şi, astfel, a determinat-o să accepte să se deplaseze în Grecia.

D.L. s-a deplasat cu avionul la Atena, fiind aşteptată de către inculpata C.O.L. şi cetăţeanul grec G.D., zis „J.", care au condus-o la clubul „P.", unde a constatat că locul de muncă nu era într-un magazin, conform înţelegerii cu inculpata, ci într-un club de noapte. Victima a fost cazată într-un apartament închiriat de către inculpată şi concubinul ei, loc în care se mai aflau şi B.G.L., Z.E. şi B.G.

Ulterior, folosind pretextul restituirii sumei de bani cheltuite pentru deplasarea pe relaţia România - Grecia, inculpata şi concubinul său au solicitat victimei să se prostitueze, exercitând asupra acesteia presiuni fizice şi psihice.

În aceste condiţii, partea vătămată D.L. a fost nevoită să lucreze în clubul „P.", să accepte să se prostitueze cu clienţii clubului, banii fiind însuşiţi de către inculpată şi G.D., zis „J.". Mai mult, partea vătămată a fost victima infracţiunii de viol comisă de G.D., zis „J."

Având în vedere situaţia de fapt reţinută, instanţa de fond a apreciat că, prin fapta sa, inculpata C.O.L. i-a produs părţii vătămate D.L. o suferinţă fizică şi psihică deosebită, ea fiind constrânsă să desfăşoare o activitate care atrage oprobriul public şi, astfel, i-a produs victimei un prejudiciu moral, care se impune a fi reparat prin acordarea de despăgubiri morale.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, potrivit dispoziţiilor art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. anterior în referire la art. 998 C. civ., instanţa a admis pretenţiile civile formulate în cauză şi a obligat pe inculpata C.O.L. să plătească părţii civile suma de 16.000 euro, în echivalent lei la data plăţii, cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, inculpata C.O.L., apreciind hotărârea instanţei de fond ca fiind nelegală şi netemeinică şi solicitând:

a) restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, respectiv respectarea dispoziţiilor legale referitoare la asistenţa inculpatei, căreia i-a fost încălcat dreptul la apărare prin nelegala sa citare în această fază procesuală;

b) trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, motivat de faptul ca judecarea cauzei a avut loc în lipsa inculpatei, care nu a fost legal citată, încălcându-se astfel dreptul său la apărare;

c) instanţa nu a procedat la verificarea actului de sesizare conform art. 300¹ C. proc. pen. anterior, neverificându-se competenţa, încălcând astfel, în mod flagrant, dispoziţiile imperative cu privire la regularitatea actului de sesizare.

d) achitarea sa în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, nefiind dovedite ameninţările şi violenţele exercitate asupra victimelor şi, pe cale de consecinţă, şi greşita obligare a inculpatei la plata sumei de 6.500 euro reprezentând jumătate din suma de bani obţinută prin comiterea infracţiunii de trafic de persoane.

Prin Decizia penală nr. 173/A din 18 iunie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpata C.O.L., cu domiciliul în Bacău, împotriva sentinţei penale nr. 133/2012 a Tribunalului Brăila.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior, a fost obligată apelanta inculpată la plata sumei de 1.000 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.

Suma de 600 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru victimele traficului de persoane (avocat D.A.) şi suma de 50 de lei reprezentând onorariu parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpată (avocat N.A.) s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Galaţi.

Analizând cauza prin prisma motivelor de apel invocate, dar şi din oficiu în limitele prevăzute de lege, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Cu privire la motivele de apel referitoare la restituirea cauzei la procuror sau la instanţa de fond, precum şi la neverificarea actului de sesizare conform art. 300¹ C. proc. pen. anterior.

1) Referitor la cererea inculpatei de restituire a cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, s-au constatat următoarele:

Conform art. 332 C. proc. pen. anterior, instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului pentru refacerea urmării penale în cazul nerespectării dispoziţiilor privitoare la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanţei, prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător.

S-a constatat că motivul invocat de inculpată prin apărător, în sensul că la urmărirea penală nu a fost legal citată şi, pe cale de consecinţă, i s-a încălcat dreptul la apărare, nu se încadrează în dispoziţiile mai sus-menţionate, pentru a se putea admite o astfel de cerere.

Mai precis, pe timpul urmăririi penale, inculpata a fost citată la adresele ce au putu fi identificate de către organele de urmărire penală şi s-au făcut acte de căutare a acesteia în scopul asigurării prezenţei sale în această fază procesuală.

De altfel, s-a reţinut că neprezentarea inculpatei în faza de urmărire penală în faţa organelor de anchetă nu poate constitui un motiv de nulitate absolută, în sensul că s-a încălcat dreptul la apărare, deoarece, pe de o parte, inculpata nu se afla în situaţiile strict prevăzute de lege pentru a beneficia de apărător în faza de urmărire penală (nu era arestată, nu era minoră şi nici militar în termen la acea dată), iar pe de altă parte, raportat la situaţia inculpatei, această nulitate putea fi acoperită pe timpul cercetării judecătoreşti, la judecata în fond a cauzei, când avea posibilitatea să-şi formuleze apărări şi să propună probe în apărare.

2) Referitor la cererea inculpatei de desfiinţare a hotărârii şi trimitere a cauzei la instanţa de fond, deoarece judecata s-a făcut cu lipsă de procedură de citare a inculpatei, încălcându-se

dreptul la apărare: Din studiul dosarului de fond a rezultat că inculpata a avut apărător ales pe timpul judecării în fond a cauzei. Conform art. 291 C. proc. pen. anterior, „înfăţişarea părţii în instanţă, în persoană sau prin reprezentant ori avocat ales, acoperă orice nelegalitate survenită în procedura de citare". Cu alte cuvinte, faptul că inculpata şi-a angajat apărător ales creează prezumţia legală că are cunoştinţă de proces, iar prezentarea acesteia în faţa instanţei este opţiunea sa proprie. Aşadar, inculpata, întrucât a primit o hotărâre de condamnare, invocă propria sa culpă, respectiv aceea că nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a-şi preciza apărările, deşi cunoştea de proces, angajându-şi apărător ales, pentru a obţine reformarea hotărârii apelate.

În subsidiar, referitor la judecata cu lipsă de procedură de citare a inculpatei, s-a constatat faptul că, în apel, s-au făcut verificări cu privire la reşedinţa inculpatei din Grecia, Serviciul Interpol comunicând (fila 40) că inculpata s-a mutat de la adresa indicată din localitatea Voula - Grecia, la un domiciliu necunoscut, de aproximativ 1 an şi jumătate. Prin urmare, s-a reţinut că nu este culpa nici a organelor de urmărire penală şi nici a instanţei de judecată că inculpata nu a comunicat, deşi a avut apărător ales, domiciliul sau reşedinţa unde să-i fie comunicate actele de procedură.

3) Referitor la necitirea de către instanţa de fond a actului de sesizare conform art. 300 C. proc. pen. anterior, s-a reţinut că instanţa este datoare să verifice din oficiu, la prima înfăţişare, regularitatea actului de sesizare. Chiar dacă nu apare expres în încheierea de şedinţă, faptul că instanţa a început cercetarea judecătorească duce la concluzia implicită că instanţa de fond şi-a verificat competenţa şi, constatând că este competentă în soluţionarea cauzei, a început cercetarea judecătorească. Faptul că nu s-a citit actul de sesizare a instanţei nu constituie un motiv de nulitate a hotărârii sau de încălcare a vreunui drept al inculpatei, în condiţiile în care aceasta nu a fost prezentă la acest moment procesual şi, de altfel, la niciun termen de judecată.

Faţă de aceste considerente, au fost respinse, ca nefondate, motivele de apel ale inculpatei referitoare la nerespectarea dispoziţiilor de procedură penală de către organul de urmărire penală şi de către instanţa de fond.

Pe fondul cauzei, s-au reţinut următoarele:

Inculpata a solicitat achitarea sa în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, în sensul că nu a exercitat violenţe şi nici nu a constrâns victimele pentru practicarea prostituţiei.

S-a reţinut că în mod judicios instanţa de fond a constatat că probele administrate în faza de urmărire penală stabilesc vinovăţia inculpatei şi a dat faptelor încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale.

Reanalizând probele administrate în cauză, instanţa de apel a constatat că vinovăţia rezultă, în esenţă, din următoarele probe: declaraţiile martorilor Z.D., A.E., B.G.L., A.E., B.G., B.R., P.V., I.M., D.C.A., procesele-verbale de efectuare a recunoaşterilor din grup de fotografii, coroborat cu declaraţiile părţii vătămate D.L. şi cu celelalte probe administrate în cauză, astfel:

1. declaraţiile victimei D.L.;

Tot în această perioadă, inculpata a racolat, prin aceeaşi metodă, şi pe numita B.G.L., comunicându-le celor două victime că le-a cumpărat biletele de avion pentru data de 8 februarie 2007.

Victimele au fost cazate într-un apartament închiriat de către inculpată şi concubinul ei, loc în care se mai aflau şi Z.E. şi B.G.

Mai mult, partea vătămată a fost victima infracţiunii de viol comisă de G.D., zis „J.", la fel ca şi alte tinere din România: Z.E., B.G., B.G.L., A.E., R.E.M. ş.a.

2. Numita A.E. participă în cauză. în calitate de martor, în această calitate arătând că, în luna august 2005, a aflat întâmplător că o tânără denumită „Luiza" deţine un restaurant în Atena - Grecia şi caută tinere din România, pentru a le angaja în respectivul local.

Martorul A.E. a recunoscut-o pe „L." ca fiind inculpata C.O.L.

Martorul a discutat cu inculpata, aceasta din urmă dând asigurări că deţine un restaurant în care „va câştiga bani frumoşi".

Inculpata, care venise în România împreună cu concubinul său „J." - identificat ulterior ca fiind cetăţeanul grec G.D., a făcut demersuri la autorităţile romane şi a achitat taxele necesare eliberării paşaportului pentru martorul A.E., iar la data de 21 august 2005, a transportat-o pe aceasta din urmă în Grecia.

Cu acest prilej, inculpata i-a comunicat că va trebui să danseze la bară, să determine clienţii să consume băuturi şi să întreţină relaţii sexuale cu aceştia.

În perioada în care s-a aflat în clubul „P.", martorul A.E. a constatat că numitele Z.E., B.G.L. şi B.G. erau obligate de către inculpata C.O.L. şi concubinul său G.D., zis „J." să se prostitueze, aceştia exercitând violenţe fizice şi verbale asupra victimelor, numita Z.E. fiind victima unei infracţiuni de viol comisă de cetăţeanul grec G.D.

3. Martorul B.G.L. a confirmat că, în luna februarie 2007, a aflat de la partea vătămată D.L. despre posibilitatea plecării la muncă în Grecia.

Martorul şi partea vătămată au fost cazate de inculpată şi concubinul său într-un apartament în care se mai aflau Z.E. şi B.G.

Ulterior, sub ameninţările celor doi - inclusiv cu vânzarea către proxeneţi albanezi -, au început să lucreze în clubul de noapte.

Şi acest martor a confirmat exploatarea în clubul „P." a numitelor A.E., R.E.M., B.G. şi Z.E.

Martorul B.G.L. a fost exploatată în clubul „P." în perioada februarie 2007 - iunie 2008, când a reuşit să fugă împreună cu o altă tânără (A.E.).

Totodată, martorul a arătat că şi după părăsirea clubului şi revenirea în România, inculpata C.O.L. a continuat să îi transmită telefonic ameninţări.

4. Numita A.E. - inculpata C.O.L.. i-a achitat biletul de avion, iar în luna martie 2007, A.E. s-a deplasat în Grecia.

La destinaţie, inculpata C.O.L. şi concubinul acesteia G.D., zis „J." s-au ocupat de cazarea martorului A.E., aceasta locuind în apartamentul descris şi de celelalte victime, împreună cu B.G.L., D.L., Z.E., C.C.D.

Şi acest martor a confirmat faptul că G.D., zis „J." le obliga să întreţină relaţii sexuale cu el, confirmând infracţiunile de viol comise asupra lui Z.E. şi D.L..

Martorul a fost exploatat în această formă începând cu data de 12 martie 2007 şi până în luna iunie 2008, când a reuşit să fugă în Cipru, împreună cu B.G.L.

Mama numitei A.E., numita P.V., a confirmat plecarea fiicei sale în Grecia, unde inculpata C.O.L. îi spusese că va munci într-un magazin până ce va învăţa limba greacă.

5. B.G. - inculpata C.O.L. a indus-o în eroare, în aceeaşi modalitate, spunându-i că va lucra într-un magazin ce îi aparţine, oferindu-i cazare gratuită şi un salariu de 1.000 de euro lunar, la discuţie participând şi mama martorului.

Inculpata a plătit taxele necesare eliberării paşaportului pentru martor, a rezervat şi a achitat biletul la avion.

La data de 6 septembrie 2006, martorul s-a deplasat în Grecia, fiind aşteptat în aeroportul din Atena de către inculpata C.O.L. şi G.D., zis „J." şi cazat de către aceştia.

După circa două zile, inculpata i-a prezentat martorului B.G. locul de muncă, aceasta constatând că nu va munci într-un magazin, conform înţelegerii, ci într-un club de noapte.

Inculpata i-a cerut martorului să decidă dacă va munci în clubul de noapte, arătând că demersurile pe lângă autorităţile elene şi costul biletului de avion vor costa 1.500 de euro.

Martorul a acceptat să danseze striptease, să determine clienţii să consume cât mai multe băuturi şi, în circa două luni, i-a achitat inculpatei suma de 1.500 de euro.

Martorul a mai confirmat că în respectivul club s-au aflat şi A.E., R.E.M., B.G.L., D.L. şi D.C.A.

Martorul B.G. a arătat că G.D., zis „J." mergea în locuinţa în care erau cazate victimele, întreţinând relaţii sexuale cu acestea pentru a le „satisface necesităţile fiziologice".

Acest martor a confirmat racolarea şi a numitei D.C.A.

6. Martorul D.C.A. a arătat că, în vara anului 2008, a aflat de la verişoara sa, B.G., despre faptul că aceasta din urmă lucra ca dansatoare într-un club din

Atena şi a dorit să meargă să lucreze acolo.

Şi acest martor a fost cazat în aceeaşi locuinţă cu B.G., Z.E., D.L., I.M. şi C.C.D.

Acest martor a lucrat în clubul „P." în lunile august şi septembrie 2008 (întrucât în luna iulie clubul a fost închis), câştigând din dans şi întreţinerea clienţilor suma de aproximativ 4.500 de euro. Din această sumă, a păstrat 3.000 de euro, iar 1.500 euro i-a dat inculpatei, potrivit înţelegerii iniţiale.

7. Martorul M.M. a declarat că, în luna septembrie 2007, a aflat despre faptul că inculpata C.O.L. angajează, tinere din România ca dansatoare într-un club de noapte din Atena, a contactat-o telefonic pe inculpată (obţinând numărul de telefon de la o terţă persoană), iar la data de 14 septembrie 2007, s-a deplasat cu avionul în Atena, suportându-şi singură costul călătoriei.

I.M. a confirmat declaraţiile numitelor B.G.L. şi A.E. cu privire la faptul că, în vara anului 2008, acestea au fugit din apartamentul inculpatei şi al concubinului său, în Cipru, abandonându-şi toate lucrurile personale.

S-a constatat că toate probele mai sus-menţionate se coroborează între ele şi stabilesc vinovăţia inculpatei C.O.L., în sensul că aceasta a racolat mai multe tinere, profitând de situaţia materială precară a acestora, cărora le-a promis venituri mari, fie prin angajarea ca vânzătoare la un magazin, fie prin angajarea în calitate de animatoare la un bar.

Inculpata le inducea pe victime în eroare deoarece nu le spunea că vor merge în Grecia, la bar, nu numai în calitate de dansatoare sau animatoare, ci şi pentru practicarea prostituţiei.

S-a reţinut că atât inculpata, cât şi concubinul său, plăteau cheltuielile de transport ale victimelor, precum şi alte cheltuieli pentru obţinerea permisului de muncă al acestora şi, sub pretextul acoperirii acestor cheltuieli ocazionate, le obliga să se prostitueze, exercitând presiuni fizice şi psihice asupra lor.

Pe cale de consecinţă, s-a reţinut că în mod judicios instanţa de fond a constatat că probele administrate în cauză stabilesc vinovăţia inculpatei şi a dat faptelor reţinute în sarcina acesteia încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale.

Referitor la pedeapsa aplicată, instanţa de apel a apreciat că aceasta a fost stabilită cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, instanţa de fond având în vedere atât gradul de pericol social ridicat al faptelor reţinute în sarcina inculpatei, atitudinea acesteia faţă de procesul penal prin neprezentarea la niciun termen de judecată, dar şi persoana inculpatei, care este la primul impact cu legea penală. Astfel fiind, pedeapsa stabilită de prima instanţă a fost menţinută.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a constatat că în mod judicios instanţa de fond a obligat pe inculpată să plătească victimei D.L. suma de 16.000 euro cu titlu de daune morale, deoarece activitatea inculpatei de a induce în eroare partea vătămată că va lucra într-un magazin în Atena şi obligând-o ulterior, prin presiuni fizice şi psihice, să se prostitueze o perioadă lungă de timp (08 februarie 2007 - 31 august 2008), a creat o traumă psihică părţii vătămate, ireparabilă, fiind pe deplin justificată această despăgubire morală acordată victimei.

Tot pe latură civilă, s-a constatat că în mod judicios instanţa de fond a dispus confiscarea de la inculpată, în folosul statului, a sumei de 6.500 euro, în echivalent lei la data punerii în executare, reprezentând jumătate din sumele obţinute din exploatarea sexuală a celor cinci tinere, respectiv: suma de 3.000 euro obţinută de la martora A.E.; suma de 2.000 euro de la martora B.G.L.; suma de 6.500 euro de la martora A.E.; suma de 1.500 euro de la martora B.G.

În concluzie, hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata C.O.L.

Împotriva deciziei penale anterior menţionate, în termen legal, a declarat recurs inculpata C.O.L., calea de atac fiind fundamentată pe cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 12, 14 şi 172 C. proc. pen. anterior.

Într-o primă critică, s-a invocat lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, în condiţiile în care probele administrate nu dovedesc implicarea inculpatei în săvârşirea faptei.

S-a făcut referire la declaraţiile contradictorii date de părţile vătămate, acestea deplasându-se în Grecia din proprie iniţiativă, fiind, de altfel, în relaţii de rudenie.

Prin urmare, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, s-a susţinut că se impune casarea ambelor hotărâri şi, în rejudecare, achitarea inculpatei.

În subsidiar, prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 14 şi 172 C. proc. pen. anterior, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 210 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi reducerea pedepsei în raport cu noile limite de pedeapsă.

Concluziile formulate de apărătorul recurentei inculpate, de apărătorul intimatelor părţi vătămate şi de reprezentantul parchetului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Prealabil, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

Astfel, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu cauza, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte constată că acesta este fondat, în parte, pentru următoarele considerente:

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 172 C. proc. pen. anterior poate fi invocat când se constată că hotărârile pronunţate în cauză sunt contrare legii sau că instanţele au făcut o greşită aplicare a legii.

În ambele ipoteze, legiuitorul are în vedere o eroare de drept şi nu una de fapt, ultima putând fi invocată doar în calea de atac a apelului, când instanţa de control judiciar are obligaţia de a examina cauza dedusă judecăţii sub toate aspectele de fapt şi de drept.

Prin hotărâre „contrară legii" se înţelege acea hotărâre prin care instanţa dă o dispoziţie interzisă de lege ori omite să se pronunţe cu privire la o dispoziţie la care legea o obligă în mod imperativ.

A doua variantă a acestui caz de casare - prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii - se referă la toate celelalte situaţii în care instanţa a comis o eroare de drept, în afara celor limitativ prevăzute de art. 385⁹ C. proc. pen. anterior şi are în vedere dispoziţiile legale care privesc infracţiunea, pedeapsa şi răspunderea penală.

Examinând criticile formulate de recurenta inculpată, înalta Curte constată că acestea nu privesc o eroare gravă de drept, ci una de fapt, care nu mai poate fi supusă cenzurii instanţei de recurs.

Nici cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. anterior nu este incident în cauză, pedepsele aplicate fiind legale.

În ceea ce priveşte cel de-al treilea caz de casare, circumscris dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. anterior, Înalta Curte constată că acesta a fost invocat în mod formal, în realitate făcându-se referire la o eroare gravă de fapt, ce ar fi condus la incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. anterior, care, însă, a fost abrogat prin Legea nr. 2/2013.

Chiar dacă s-ar trece peste acest impediment procedural, Înalta Curte constată că instanţele au stabilit o stare de fapt corectă, fundamentată pe ansamblul probelor administrate în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti.

Prezumţia de nevinovăţie a fost înlăturată, probele administrate dovedind, dincolo de orice dubiu, că inculpata C.O.L., în perioada 2005 - 2008, a racolat, prin inducere în eroare, cinci victime, cărora le-a asigurat transportul şi pe care le-a cazat în Grecia, în scopul traficării acestora, prin obligarea la practicarea prostituţiei.

Victimele au fost cazate într-un apartament închiriat de către inculpată şi concubinul acesteia, ambii exercitând asupra lor presiuni fizice şi psihice.

Declaraţiile constante date de victime, analiza coroborată a acestora, precum şi martorii audiaţi de organele judiciare, confirmă existenţa faptei, care întruneşte, atât sub aspectul elementului material al laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane.

Recursul declarat în cauză este, însă, fondat din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile.

Astfel, potrivit art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În speţă, infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., era pedepsită cu închisoare de la 5 la 15 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi pe o perioadă maximă de 10 ani.

Potrivit dispoziţiilor art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., infracţiunea de trafic de persoane se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Cât priveşte pedeapsa complementară, aceasta poate fi aplicată, conform art. 66 C. pen., pe o perioadă cuprinsă între 1 şi 5 ani.

Cum în cursul judecăţii se impune schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare, elementul material al laturii obiective nefiind identic, Înalta Curte a pus în discuţia părţilor schimbarea de încadrare juridică, reţinând că faptele inculpatei C.O.L. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen.

Raportat la limitele de pedeapsă minime şi maxime prevăzute pentru această infracţiune, se constată că legea mai favorabilă este legea nouă, care prevede un minim şi un maxim de pedeapsă mai redus.

De asemenea, durata pedepsei complementare a fost redusă, prin intrarea în vigoare a noului C. pen., la un maxim de 5 ani.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpata C.O.L. împotriva Deciziei penale nr. 173/A din 18 iunie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va casa decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 133 din 25 septembrie 2012 a Tribunalului Brăila, numai în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen., încadrarea juridică a faptei şi cuantumul pedepsei şi, rejudecând în aceste limite:

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), va schimba încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prev. art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în infracţiunea prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Va face aplicarea art. 5 C. pen. şi va reduce pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, de la 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani . pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, la 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) din acelaşi cod.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei. în temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi vătămate Z. (fostă D.) L. şi B.G.L., în sumă de câte 150 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpata C.O.L. împotriva Deciziei penale nr. 173/A din 18 iunie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 133 din 25 septembrie 2012 a Tribunalului Brăila, numai în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen., încadrarea juridică a faptei şi cuantumul pedepsei şi, rejudecând în aceste limite:

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prev. art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în infracţiunea prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Face aplicarea art. 5 C. pen. şi reduce pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, la 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi vătămate Z. (fostă D.) L. şi B.G.L., în sumă de câte 150 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 martie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 764/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea...		ICCJ. Decizia nr. 840/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie... →

ICCJ. Decizia nr. 766/2014. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 766/2014. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs