ICCJ. Decizia nr. 797/2014. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 797/2014
Dosar nr. 20017/95/2012
Şedinţa publică din 5 martie 2014
Deliberând asupra cauzei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 59 din 05 martie 2013, a Tribunalului Gorj, s ecţia penală, s-a respins cererea părţilor civile de schimbare a încadrării juridice a faptei comise de inculpatul C.G.A., din art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. în art. 183 C. pen.
Inculpatul C.G.A. a fost condamnat la:
- 3 ani şi două luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
S-a dedus reţinerea de 20 de ore din data de 27 august 2012.
S-a dedus arestul preventiv de la 05 septembrie 2012 (data încarcerării inculpatului) la 04 octombrie 2012 (data punerii în libertate ca urmare a expirării mandatului din 05 septembrie 2012 emis de Tribunalul Gorj).
A fost obligat inculpatul la 1.500 RON cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu apărător ales, către partea civilă F.F.D.
A fost obligat inculpatul la 1.500 RON cheltuieli judiciare statului.
S-a disjuns latura civilă a procesului penal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, la 27 august 2012, organele de poliţie judiciară din cadrul Secţiei 4 de Poliţie Rurală Mătăsari au fost sesizate de către numitul A.G. despre faptul că fratele său, F.F.D., a fost agresat în faţa magazinului SC E. SRL din comuna B., de către inculpatul C.G.A., care l-a lovit cu pumnii şi picioarele, împrejurare în care victima a căzut lovindu-se în zona capului.
S-a mai arătat că din cercetări a rezultat că la data de 26 august 2012, în jurul orelor 19.30 - 20.00 ,în timp ce se afla în faţa magazinului SC E. SRL din comuna B., victima F.F.D., împreună cu martorul I.C., mama acestuia, I.A., şi concubina victimei, N.M., între victimă, I.C. şi I.A., pe de o parte, şi inculpatul C.G.A. pe de altă parte, a izbucnit un conflict. Victima F.F.D. şi martorii I.A. şi I.C. au adresat inculpatului cuvinte şi expresii jignitoare, ca urmare a faptului că acesta intervenise anterior, în cursul aceleiaşi zile, şi relatase organelor de poliţie aspecte despre care luase cunoştinţă în legătură cu un conflict ce avusese loc între B.S. şi I.C.
S-a reţinut, de asemenea, că inculpatul a cerut în mod repetat victimei F.F.D. şi martorilor să înceteze să-i mai adreseze cuvinte jignitoare, aceştia continuând acţiunile provocatoare. În aceste împrejurări inculpatul C.G.A. s-a deplasat spre locul unde se aflau aceştia, victima la rândul său ridicându-se de pe scaunul pe care stătea şi venind în întâmpinarea inculpatului.
Inculpatul a lovit victima, aflată în stare de ebrietate, în zona feţei, aceasta s-a dezechilibrat şi a căzut, lovindu-se în zona capului de pavelele de beton aflate în faţa localului. Atât inculpatul, cât şi restul persoanelor prezente la faţa locului au acordat primul ajutor victimei care la scurt timp şi-a revenit şi ridicându-se a plecat spre domiciliul său împreună cu concubina sa N.M.
Deşi acesta suferise o comoţie cerebrală, pierzându-şi cunoştinţa, sângera în zona capului având o plagă contuză şi prezenta o stare de sănătate alterată, nici concubina N.M. şi nici fiul său F.F.D. nu l-au transportat la o unitate sanitară.
În dimineaţa zilei de 27 august 2012, ca urmare a faptului că starea de sănătate a victimei se agravase, aceasta a fost transportată la Spitalul Turceni, Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgu Jiu şi Spitalul Clinic Craiova - Secţia Neurochirurgie.
Din raportul de constatare medico-legală din 29 august 2012 întocmit de Serviciul de Medicină legală Gorj, a rezultat că numitul F.F.D. prezenta leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp dur şi posibil cădere şi lovire de corp dur, leziuni ce se puteau produce în data de 26 august 2012 şi care necesitau pentru vindecare 25-30 zile îngrijiri medicale, dacă nu surveneau complicaţii.
Raportul de constatare medico-legală din 03 septembrie 2012 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Gorj a arătat că numitul F.F.D. prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp dur şi posibil cădere şi lovire de corp dur, leziuni ce pot data din 26 august 2012, necesită de la producere circa 70-80 zile îngrijiri medicale dacă nu survin complicaţii şi leziunile; au pus în primejdie viaţa victimei.
Victima F.F.D. a decedat în data de 08 septembrie 2012 în Spitalul Clinic de Urgenţă Craiova.
Din raportul de constatare medico-legală (autopsie) din 14 decembrie 2012, întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova, a rezultat că moartea numitului F.F.D., în vârstă de 57 de ani, a fost violentă. Ea s-a datorat dilacerării meningocerebrale consecinţa unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă craniană, leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu şi de corpuri dure. Între leziunile traumatice şi deces există legătură de cauzalitate directă, necondiţionată.
S-a apreciat că starea de fapt reţinută în sarcina inculpatului a fost probată cu: declaraţiile martorilor J.R., G.M., C.A., I.M., S.D., I.C., B.I., P.F.G., A.G., N.M., N.E.M., procesul-verbal de cercetare la faţa locului; rapoartele de constatare medico-legale şi de necropsie; declaraţiile părţii civile F.F.D.; declaraţiile inculpatului.
În cauză a fost reţinută existenţa împrejurărilor prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., inculpatul acţionând sub stăpânirea unei puternice tulburări determinate de acţiunea provocatoare a victimei, care, împreună cu alte persoane, i-a adresat expresii şi cuvinte jignitoare, persistând în această atitudine şi după mai multe atenţionări din partea inculpatului.
Prin urmare, Tribunalul a apreciat că încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului prin actul de sesizare a instanţei este corectă şi a dispus respingerea cererii formulate de părţile civile de schimbarea a încadrării juridice a faptei comise de inculpat din art. 183 cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. în art. 183 C. pen.
Tribunalul a apreciat că cererea inculpatului prin care a solicitat judecarea cauzei conform procedurii prevăzute de art. 3201C. proc. pen. este întemeiată şi a fost admisă.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere limitele de pedeapsă, conform dispoziţiilor art. 3201alin. (7) C. proc. pen., de asemenea, s-au reţinut în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., întrucât din probele administrate în cauză a rezultat că acesta a comis fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate F.F.D., care împreună cu alte persoane i-au adresat expresii şi cuvinte jignitoare.
S-a apreciat că nu se impune reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen., precum şi a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., întrucât fapta comisă de inculpat prezintă un pericol social deosebit. Deşi a fost comisă în stare de provocare, fapta inculpatului este de o gravitate extremă, având drept urmare decesul victimei F.F.D.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul C.G.A. şi părţile civile F.F.D., F.I.S., F.M., P.F., T.I.M., F.F. şi R.A.
Părţile civile au solicitat admiterea apelurilor, desfiinţarea sentinţei penale, înlăturarea art. 73 lit. b) C. pen. şi majorarea pedepsei aplicate inculpatului, prin luarea în cobnsiderare a gravităţii faptei comise.
Inculpatul a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale în sensul reţinerii circumstanţelor judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (2) C. pen., schimbarea modalităţii de executare art. 861 sau art. 81 C. pen.
Prin decizia penală nr. 255 din 09 iulie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpatul C.G.A. şi părţile civile F.F.D., F.I.S., F.M., P.F., T.I.M., F.F. şi R.A., împotriva sentinţei penale nr. 59 din 05 martie 2013, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 20017/95/2012.
Apelanţii au fost obligaţi la plata sumei de câte 20 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel instanţa de control judiciar a apreciat că instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt corectă, care a fost just încadrată din punct de vedere juridic.
În speţă s-a reţinut că sunt îndeplinite cumulativ toate aceste condiţiile prev. de art. 73 lit. b) C. pen., având în vedere că din probele administrate la urmărirea penală, necontestate de inculpat, în condiţiile în care judecata s-a desfăşurat conform dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. rezultă că incidentul a fost declanşat de partea vătămată, care, împreună cu martorul I.C. şi mama acestuia I.A., au adresat inculpatului cuvinte şi expresii jignitoare, ca urmare a faptului că inculpatul intervenise anterior în cursul aceleiaşi zile şi relatase organelor de poliţie aspecte despre care luase cunoştinţă în legătură cu un conflict ce avusese loc între numiţii B.S. şi I.C.
În aceste împrejurări, inculpatul a cerut în mod repetat victimei F.F.D. şi martorilor să înceteze să-i mai adreseze cuvinte jignitoare, însă aceştia au continuat acţiunile provocatoare, continuând să adreseze injurii inculpatului, elocvente fiind în acest sens depoziţiile martorilor P.F.G. şi B.I.
Decizia inculpatului de a se deplasa la locul unde se afla victima şi a-i aplica acesteia o lovitură cu pumnul în zona feţei în urma căreia a căzut şi s-a lovit la cap, a fost luată spontan, pe fondul acestei stări de puternică tulburare şi emoţie determinată de acţiunea provocatoare a părţii vătămate, care împreună cu cei doi martori continua să îi adreseze injurii, într-un loc public, în prezenţa mai multor persoane, fiind astfel pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., criticile formulate de partea vătămată sub acest aspect fiind neîntemeiate.
În ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, s-a apreciat că critica formulată de partea vătămată prin care solicită majorarea pedepsei aplicate inculpatului şi critica inculpatului prin care solicită reducerea acesteia şi schimbarea modalităţii de executare, sunt neîntemeiate.
S-a arătat că la stabilirea pedepsei aplicate inculpatului instanţa a avut în vedere atât gradul de pericol social concret al faptei comise, urmarea gravă care s-a produs, dar şi circumstanţele reale în care a fost comisă fapta, respectiv comportamentul provocator al victimei, care a condus la reţinerea circumstanţei legale prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi circumstanţele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o bună conduită anterior, are o familie organizată şi un loc de muncă, după cum rezultă din înscrisurile în circumstanţiere aflate la dosar, iar pe parcursul întregului proces a manifestat o atitudine procesuală sinceră şi de regret.
S-a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului de prima instanţă este de 3 ani şi 2 luni închisoare, fiind astfel situată cu puţin sub minimul special prevăzut de lege, care este de 3 ani şi 4 luni închisoare, coborârea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege fiind obligatorie potrivit dispoziţiilor art. 76 C. pen., ca efect al reţinerii circumstanţei legale a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen.
Împotriva acestei decizii, părţile civile F.F.D., F.I.S., F.M., P.F., T.(F.)I.M., F.F., R.A. şi inculpatul C.G.A. au declarat, în termen legal, recursurile de faţă.
Inculpatul a solicitat, prin invocarea cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., o reindividualizare a pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia, cu schimbarea modalităţii de executare, prin suspendarea sub supraveghere în condiţiile art. 861 C. pen.
Părţile civile F.F.D., F.I.S., F.M., P.F., T.(F.)I.M., F.F., R.A., au solicitat, potrivit motivelor scrise de recurs, prin invocarea cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., înlăturarea circumstanţei atenuante legale a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi majorarea pedepsei inculpatului, apreciind că acesta este prea blândă în raport cu fapta săvârşită.
Examinând recursurile declarate de părţile civile F.F.D., F.I.S., F.M., P.F., T.(F.)I.M., F.F., R.A. şi de inculpatul C.G.A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că acestea sunt, în raport cu criticile formulate de recurenţi şi cu prevederile legale incidente, nefondate pentru considerentele ce urmează:
În cauză se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la 09 iulie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, iar recursurile înregistrate pe rolul Înaltei Curţi la 24 iulie 2013, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. (1969), care este legea procesual penala aplicabilă recursurilor de faţă.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 172 alin. (1) art. 3859 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Cu privire la recursul inculpatului C.G.A.
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. stabileşte, în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) din acelaşi cod, în redacatare dată prin sus-menţionata lege.
Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva deciziilor pronunţate în apel, nu se pot analiza decât motivele de recurs care se circumscriu unuia dintre cazurile de casare limitativ reglementate în art. 3859 alin. (1) C. proc. pen.
Totodată, art. 38510 C. proc. pen. prevede, în alin. (21), că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 3859C. proc. pen. dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.
Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă că inculpatul C.G.A. nu a depus motive scrise de recurs în termenul prevăzut de lege, motivându-şi recursul oral în ziua judecăţii - 05 martie 2014 - încălcându-şi, astfel, obligaţia ce îi revenea potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Ca urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ţinând seama de prevederile art. 38510 alin. (21) C. proc. pen., precum şi de cele ale art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, şi care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu şi pe cel reglementat de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor formulate de inculpat, nefiind îndeplinite condiţiile formale prevăzute în art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
În fine, examinând din oficiu recursul declarat de inculpat şi în raport cu prevederile art. 5 C. pen. (2014), privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, Înalta Curte apreciază că legea penală anterioară - C. pen. 1969 - este mai favorabil inclpatului, deoarece limita minimă a pedepsei - în raport cu care s-a determinat cuantumul pedepsei este de 5 ani închisoare (art. 183 C. pen. 1969), faţă de 6 ani închisoare (conform art. 195 C. pen. 2014).
Cu privire la recursurile declarate de părţile civile F.F.D., F.I.S., F.M., P.(F.)S., T.(F.)I.M., F.F., R.A.
În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 3859alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., invocat de recurentele părţi civile sub incidenţa căruia s-a solicitat înlăturarea art. 73 lit. b) C. pen. şi majorarea pedepsei aplicate inculpatului, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă se constată că finalitatea vizată prin invocarea acestui temei de drept este, în realitate, majorarea pedepsei - adică un aspect de netemeinicie - ceea ce este inadmisibil, întrucât ceea ce nu se poate obţine direct, sub incidenţa cazului de casare prevăzut de pct. 14, care în prezent vizează doar nelegalitatea iar nu şi netemeinicia pedepsei, nu poate fi obţinut nici indirect prin „deturnarea” de la finalitatea sa reală a cazului de casare prevăzut de pct. 172 [ambele de sub art. 3859 alin. (1) C. proc. pen.] şi aceasta cu atât mai mult cu cât examinarea corectitudinii aplicării art. 73 lit. b) C. pen. ar face inevitabilă reevaluarea stării de fapt.
În consecinţă, obiecţiunile formulate în recursurile părţilor civile, subsumate cazurilor de casare prevăzute de art. art. 3859 alin. (1) pct. 172 sau respectiv pct. 14 C. proc. pen. se apreciază a fi neîntemeiate.
Pentru aceste considerente urmează ca recursurile declarate de părţile civile F.F.D., F.I.S., F.M., P.(F.)S., T.(F.)I.M., F.F., R.A. şi de inculpatul C.G.A. împotriva deciziei penale nr. 255 din 09 iulie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, să fie respinse, ca nefondate, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentele părţi civile vor fi obligate la plata sumei de câte 25 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar inculpatul la plata sumei de 200 RON cu acelaşi titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile F.F.D., F.I.S., F.M., P.(F.)S., T.(F.)I.M., F.F., R.A. şi de inculpatul C.G.A. împotriva deciziei penale nr. 255 din 09 iulie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentele părţi civile la plata sumei de câte 25 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 800/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 795/2014. Penal → |
|---|
