ICCJ. Decizia nr. 732/2014. Penal

Decizii penale ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 732/2014

Dosar nr. 4631/1/2013

Şedinţa publică din 28 februarie 2014

Asupra contestaţiei în anulare de faţă ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentinţa penală nr. 80 din 09 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia penală, în baza art. 174 alin. (1) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.T. la pedeapsa de 24 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - e) C. pen., pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiţionată a restului de 1369 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată inculpatului L.T. prin sentinţa penală nr. 106 din 18 decembrie 2002 a Tribunalului Sălaj, s-a dispus contopirea acestui rest neexecutat cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 24 ani închisoare, sporită la 26 de ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - e) C. pen., pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 174 alin. (1) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.C. la pedeapsa închisorii de 18 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - e) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpaţilor exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) - e) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor.

În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 13 iunie 2009 şi până la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţi în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, la data eliberării din penitenciar.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă S.M. şi, în consecinţă, au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la plata sumelor de 7.639 RON reprezentând despăgubiri materiale şi de 100.000 RON daune morale către această parte civilă.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. a fost admisă acţiunea civilă formulată de minora P.M.I., prin reprezentant legal S.I.A. şi, în consecinţă, au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale şi la plata lunară a sumei de 150 RON, cu titlu de contribuţie de întreţinere în favoarea minorei, începând cu data de 12 iunie 2009 şi până la majoratul minorei sau alte dispoziţii ale instanţei.

În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul L.C. a fost obligat la plata sumei de 2.700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, iar inculpatul L.T. la plata sumei de 2.900 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 1.900 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă S.M.

În motivarea acestei hotărâri, Tribunalul Sibiu a reţinut următoarele:

La data de 04 septembrie 2009 s-a înregistrat la Tribunalul Sibiu rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L.T., pentru comiterea infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav, prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) combinat cu art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., precum şi a inculpatului L.C., pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esenţă, că în data de 12 iunie 2009, ora 22.00, deplasându-se pe Calea S.M. din Sibiu şi fiind pe punctul de a intra în coliziune cu o căruţă nesemnalizată luminos, P.B.I.T. a oprit, a coborât din maşină, angajându-se în dialog cu ocupanţii căruţei; din căruţă au coborât inculpaţii, înarmaţi cu cuţite, care l-au atacat pe P.B.I.T. şi i-au aplicat mai multe lovituri cu cuţitele, una dintre ele soldată cu secţionarea aortei, în urma căreia, la scurt timp, victima a decedat.

La termenul de judecată din 07 octombrie 2009, reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, prin precizarea depusă, a îndreptat eroarea materială strecurată în rechizitoriul Ministerului Public în sensul că încadrarea juridică corectă a faptei pentru care inculpatul L.T. a fost trimis în judecată este cea prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. combinat cu art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. şi nu lit. b) cum din eroare s-a consemnat în rechizitoriu.

Au fost audiaţi inculpaţii în condiţiile art. 70 C. proc. pen., iar la dosarul cauzei se găsesc: procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele fotografice aferente; procesul-verbal de depistare a celor doi inculpaţi în data de 13 iunie 2009; dovezile de ridicare, procesele-verbale de examinare a obiectelor de îmbrăcăminte purtate de cei doi inculpaţi şi planşele fotografice aferente; raportul de expertiză biocriminalistică efectuat de Institutul de Medicină Legală Târgu Mureş, care conchide că pe obiectele de îmbrăcăminte ridicate de la inculpaţi au fost găsite urme de sânge uman având grupa AII; raportul de constatare medico-legală (autopsie) din 27 august 2009 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Judeţean Sibiu şi planşa fotografică; copia certificatului medical constatator al decesului din 13 iunie 2009 şi copia certificatului de deces al victimei; declaraţiile părţilor civile S.M., S.I.A. - în calitate de reprezentant legal al minorei P.M.I.; declaraţiile martorilor L.D.R., A.O., A.O.D., M.L.I., R.T.S., R.T.J., L.I., L.M., R.Z., L.U.I., L.V., S.D.S.; declaraţiile inculpaţilor date în faza de urmărire penală; raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 08 iulie 2009 al Serviciului Judeţean de Medicină Legală din Sibiu în care s-a concluzionat că inculpatul L.T. prezintă tulburare de personalitate şi că faţă de fapta imputată a acţionat cu discernământul păstrat; rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică din 29 iulie 2009 şi din 02 septembrie 2009 efectuate de Serviciul Criminalistic al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Sibiu care concluzionează că pentru răspunsurile inculpaţilor la întrebările relevante ale testului s-au înregistrat reacţii specifice ale comportamentului simulat; fişele privind antecedentele penale ale inculpaţilor.

În faza de cercetare judecătorească, s-a efectuat de către Serviciul de Medicină Legală Judeţean Sibiu o completare la raportul de constatare medico-legală, iar de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu referate de evaluare inculpaţilor.

La cererea instanţei, Serviciul de Ambulanţă Judeţean Sibiu şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al Judeţului Sibiu au răspuns că nu formulează pretenţii civile în cauză.

În faza premergătoare cercetării judecătoreşti, mama victimei, S.M., s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de 7.052 RON reprezentând cheltuieli de înmormântare, 587 RON reprezentând cheltuieli de pomenire şi 100.000 RON daune morale. În susţinerea pretenţiilor civile au fost depuse la dosar înscrisuri.

În numele minorei P.M.I. - fiica victimei, mama acesteia S.I.A., în calitate de reprezentant legal, s-a constituit parte civilă faţă de inculpaţi cu suma de 10.000 RON, cu titlu de daune morale şi cu suma de 150 RON, cu titlu de pensie lunară în favoarea minorei. S-a depus copia sentinţei civile nr. 1218/2009 a Judecătoriei Sibiu prin care P.B.I.T. era obligat la plata unei contribuţii lunare de întreţinere în favoarea minorei, în cuantum de 150 RON.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul a reţinut că la data de 12 iunie 2009, în jurul orei 22.00, P.B.I.T., în vârstă de 26 ani, se deplasa în autoturismul său împreună cu prietena sa L.D.R., pe Calea S.M. din municipiul Sibiu, înspre oraşul Ocna Sibiului.

Pe drum, fiind pe punctul de a intra în coliziune cu o căruţă cu coviltir, nesemnalizată luminos, care circula sinuos în acelaşi sens de deplasare, după ce a depăşit-o, P.B.I.T. a oprit autoturismul în faţa ei şi a coborât, reproşându-le ocupanţilor căruţei modalitatea de a circula pe un drum public, pe timp de noapte.

Din atelaj au coborât mai multe persoane, iar inculpaţii L.T., L.C., care erau înarmaţi cu cuţite şi se aflau sub influenţa alcoolului, l-au atacat pe P.B.I.T. şi i-au aplicat lovituri cu cuţitele, în principal în zona pectorală şi a capului, una dintre loviri secţionându-i aorta, în urma căreia victima a decedat la scurt timp.

După agresarea victimei şi lăsarea ei la pământ, inculpaţii şi-au continuat drumul alături de ceilalţi ocupanţi ai căruţei, până în apropierea comunei S.M., judeţul Sibiu, unde şi-au întâlnit consătenii aflaţi într-o primă căruţă condusă de martorul R.T., fratele inculpatului L.T., căruia i-au relatat incidentul cu victima, specificând faptul că au lovit-o cu cuţitele; au mai spus că vor să fugă din zonă, ceea ce au şi realizat.

Deşi imediat au părăsit zona şi s-au ascuns cu intenţia de a se sustrage urmăririi lor penale, inculpaţii au fost depistaţi în data de 13 iunie 2009, în jurul orei 16.00, la aproximativ 30 km de Sibiu, într-o zonă împădurită din extravilanul localităţii M., judeţul Sibiu. La momentul prinderii inculpaţilor, au fost ridicate obiectele de îmbrăcăminte pe care aceştia le-au purtat, iar în urma expertizei efectuate s-a constatat că hainele ambilor inculpaţi prezentau urme de sânge uman aparţinând grupei sanguine AII, grupă de sânge pe care o avea şi victima P.B.I.T.

Autopsia efectuată victimei a concluzionat că moartea a fost violentă, că victima prezenta plăgi produse la data de 12 iunie 2009 prin lovire cu corp tăietor-înţepător şi că plaga pectorală dreapta, penetrantă intratoracic cu secţiune de aortă, cu hemoragie internă şi externă, a avut efect tanatogenerator.

Pe parcursul procesului de faţă, inculpaţii au avut o atitudine nesinceră. Aceştia nu au recunoscut comiterea faptelor, L.C. susţinând pe de o parte, că s-a aflat în prima căruţă şi, prin urmare, era la distanţă de cea de a doua căruţă şi de locul comiterii faptei, dar că L.T. cu doi nepoţi au ucis victima, iar pe de altă parte, L.T. a pretins că L.C. a fost de faţă, fiind cel care a lovit şi omorât singur victima.

În pofida atitudinii nesincere a inculpaţilor, prima instanţă a apreciat că materialul probator administrat în cauză a dovedit pe deplin vinovăţia acestora la comiterea faptelor, apărările inculpaţilor nefiind confirmate de probele de la dosar. Astfel:

- martora oculară L.D.R. a fost audiată de două ori de instanţă, iar aceasta i-a recunoscut şi indicat pe ambii inculpaţi ca fiind prezenţi la locul incidentului; inculpatul L.C. a pretins că martora l-a confundat cu tatăl inculpatului L.T., însă reaudiată în prezenţa tuturor celor trei, martora i-a indicat cu siguranţă pe cei doi inculpaţi ca fiind persoanele de la locul comiterii faptelor;

- martorii R.T.S., R.T.J., L.U.I., L.M., R.Z., audiaţi la scurt timp după incident, au arătat că cei doi inculpaţi au fost cei care au lovit şi ucis victima. Împrejurarea că ulterior, în faza de cercetare judecătorească, aceştia au refuzat să mai declare ori şi-au schimbat depoziţiile, este în mod evident o dovadă a faptului că grupul iniţial s-a împărţit în două tabere, fiecare martor declarând în favoarea inculpatului de care era apropiat.

În acest sens, un exemplu îl reprezintă martora L.V., care în faţa instanţei a susţinut că fiul său L.T. nu s-a aflat în cea de-a doua căruţă, de la locul incidentului, contrazicându-şi astfel propriul fiu, care a recunoscut că s-a aflat acolo, dar nu a lovit victima.

Această divizare a martorilor în două tabere, cu interese opuse, a fost sesizată de instanţă şi pe parcursul procesului, la momentul audierilor, când persoanele din sala de şedinţă se manifestau în acord sau în dezacord, în funcţie de cele relatate în favoarea ori în defavoarea inculpatului pe care-l susţineau.

- martorul A.O. l-a recunoscut pe L.C. ca fiind unul dintre ocupanţii căruţei. Contrar aserţiunilor inculpatului L.C., martorul nu l-a putut confunda cu tatăl inculpatului L.T., diferenţa dintre cei doi - mai ales de vârstă, aspect fizic - fiind vizibilă şi remarcată chiar de instanţă;

- rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică care au conchis că hainele ridicate de la inculpaţi prezentau urme de sânge grupa AII, grupă de sânge identică cu a victimei. Justificarea inculpatului L.C., potrivit căreia L.T. după ce i-a ajuns din urmă şi-ar fi şters hainele de îmbrăcămintea sa, nu poate fi primită întrucât, astfel cum rezultă din fotografiile şi înscrisurile de la dosar, urmele constau în stropi sau pete de sânge, care nu ar fi putut proveni dintr-o atingere, ştergere care pe de altă parte, chiar reală, s-a produs la ceva timp după incident;

- instanţa nu a primit ca reală nici afirmaţia inculpatului L.T., care a susţinut că victima l-a lovit mai întâi pe R.T.J., motiv pentru care acesta din urmă a scos un briceag, în condiţiile în care nici martorul R. nu a confirmat declaraţia inculpatului şi nici celelalte mijloace de probă de la dosar;

- nici susţinerile inculpaţilor că ar fi fost bătuţi „crunt” de organele de poliţie la momentul arestării nu au putut fi reţinute ca adevărate, în condiţiile în care din actele Dosarului nr. 1906/85/2009 în care s-a înregistrat propunerea de arestare preventivă, nu a rezultat ca inculpaţii, asistaţi de avocaţi, să se fi plâns judecătorului pentru vreo agresiune comisă asupra lor ori să-i fi atras acestuia atenţia asupra acestui aspect şi asupra pretinselor leziuni suferite;

- în raport şi de prevederile art. 112 C. proc. pen., s-au impus a fi menţionate şi rapoartele ştiinţifice care au conchis, faţă de ambii inculpaţi, că pentru răspunsurile la întrebările relevante ale testului s-au înregistrat reacţii specifice ale comportamentului simulat.

În drept, tribunalul a apreciat că fapta inculpatului L.T., condamnat anterior pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, care la data de 12 iunie 2009 pe Calea S.M. din Sibiu, înarmat cu un cuţit, împreună cu inculpatul L.C., l-au atacat pe P.B.I.T., căruia i-au aplicat mai multe lovituri, de intensitate ridicată, în zone anatomice vitale, soldate cu producerea unor leziuni traumatice, în urma cărora victima a decedat la scurt timp, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen.

Fapta inculpatului L.C., care la aceeaşi dată şi loc, înarmat cu un cuţit şi aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, împreună cu inculpatul L.T., l-a atacat pe P.B.I.T. şi l-a lovit cu intensitate, în zone anatomice vitale, activitate conjugată care a cauzat moartea victimei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Faţă de inculpatul L.T. s-au reţinut şi dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen. privind recidiva postcondamnatorie, având în vedere că acesta a mai fost condamnat anterior la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru comiterea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. c) C. pen., aplicată prin sentinţa penală nr. 106 din 18 decembrie 2002 a Tribunalului Sălaj, fiind liberat condiţionat la data de 05 septembrie 2008, având un rest de pedeapsă neexecutat de 1369 zile.

Întrucât fapta din prezenta cauză a fost comisă până la împlinirea duratei pedepsei anterioare, în cauză s-a făcut şi aplicarea prevederilor art. 61 C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce s-au aplicat, Tribunalul a luat în considerare criteriile impuse de legiuitor prin dispoziţiile art. 72, art. 52 C. pen., şi anume: limitele de pedeapsă fixate în partea specială (închisoarea de la 15 ani la 25 ani şi pedeapsa complementară), gradul de pericol social extrem de ridicat al faptelor comise (având în vedere natura şi gravitatea faptelor săvârşite, modalitatea concretă de comitere a faptelor: de două persoane împreună, înarmate, pe un drum public, pe timp de noapte - deşi era doar ora 22.00, fără nicio reţinere că se aflau într-un loc public şi în prezenţa altor persoane, inclusiv copii minori, împotriva unui tânăr care pe deplin justificat Ie-a atras atenţia că pot cauza accidente deplasându-se sinuos şi nesemnalizat), urmarea gravă, iremediabilă cauzată: pierderea unei vieţi omeneşti. Nu în ultimă instanţă, relevante sub acest aspect au fost şi menţiunile referatelor de evaluare efectuate în cauză, dar şi concluziile privind perspectivele reduse ale inculpaţilor de reintegrarea în societate.

De asemenea, Tribunalul a avut în vedere că inculpatul L.T., la vârsta de 28 ani este recidivist, ultima condamnare fiind pentru tentativă de omor calificat, că acesta a manifestat o atitudine nesinceră pe parcursul procesului, iar în ceea ce îl priveşte pe inculpatul L.C., că acesta a fost şi el nesincer, că nu şi-a asumat consecinţele faptelor comise, dar s-a ţinut cont că are vârsta de 60 ani, că până la această vârstă nu a mai suferit condamnări, neavând antecedente penale, precum şi că are o pregătire şcolară redusă, de 2 clase.

În conformitate cu dispoziţiile art. 71 C. pen., Tribunalul a apreciat că infracţiunile care au determinat condamnarea inculpaţilor în cauză, prin natura şi gravitatea lor, raportat şi la modalitatea de săvârşire a acestora - în prezenţa familiei, a copiilor minori -, la persoana inculpaţilor care nu au respectat dreptul la viaţă al semenilor lor, nu mai permit acestora îndreptăţirea morală de a exercita vreunul dintre drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., nefiind în interesul societăţii ca inculpaţii să mai exercite aceste drepturi.

Sub aspectul laturii civile, în raport de înscrisurile aflate la dosar, de declaraţiile martorilor L.D., S.D.S., de dispoziţiile sentinţei civile nr. 1218/2009 a Judecătoriei Sibiu şi de cuantumul venitului minim pe economie, Tribunalul a constatat că în cauză au fost dovedite şi întrunite elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale, motiv pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 C. civ., a obligat în solidar inculpaţii la plata sumelor de 7.639 RON, reprezentând despăgubiri materiale şi de 100.000 RON daune morale către partea civilă S.M., precum şi la plata sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune morale şi la plata lunară a sumei de 150 RON cu titlu de contribuţie de întreţinere în favoarea minorei P.M.I., născută la 18 iulie 2008, începând cu data de 12 iunie 2009 şi până la majoratul minorei sau alte dispoziţii ale instanţei.

De asemenea, instanţa a constatat că decesul victimei, care era singurul băiat al părţii civile S. şi tatăl minorei P.M.I., în vârstă de nici 1 an la data uciderii părintelui său, era o persoană tânără, având legături profunde atât cu mama şi surorile sale, dar şi cu fetiţa sa, a produs o traumă psihică puternică, ireparabilă rudelor sale, date fiind şi circumstanţele în care s-a produs decesul acestuia.

În consecinţă, Tribunalul a apreciat că acordarea fiecărei părţi civile a daunelor morale solicitate este necesară, această sumă putând constitui o reparaţie echitabilă a prejudiciului moral suferit de acestea.

B. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu şi inculpaţii L.T. şi L.C.

Prin apelul său, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a solicitat, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii penale atacate şi pronunţarea unei soluţii legale şi temeinice, conform motivelor invocate. A criticat sentinţa atacată sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor principale aplicate inculpaţilor şi sub aspectul conţinutului pedepselor complementare şi accesorii.

Sub aspectul individualizării pedepselor, s-a apreciat de către Parchet că instanţa de fond a aplicat celor doi inculpaţi pedepse prea uşoare şi prin aceasta nu s-a realizat scopul pedepsei penale, aşa cum este acesta indicat în dispoziţiile art. 52 C. pen., respectiv prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, dar şi formarea unei atitudini corecte faţă de muncă şi respectarea ordinii de drept şi a regulilor de convieţuire socială.

S-a considerat că pedepsele aplicate inculpaţilor sunt neîndestulătoare în raport cu fapta săvârşită, cu modalitatea de săvârşire a acesteia, cu circumstanţele reale şi personale incidente în cauză, precum şi gradul mare de pericol social al faptei săvârşite.

În concluzie, sub acest aspect, parchetul a solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor în raport de faptă, împrejurările săvârşirii acesteia, circumstanţele reale şi personale incidente, gradul de pericol social şi urmarea produsă.

Un alt motiv de apel a vizat pedepsele accesorii aplicate de instanţa de fond şi faptul că inculpaţilor Ie-a fost interzis, ca pedeapsă complementară şi ca pedeapsă accesorie, în mod nejustificat, dreptul prev. la art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., fiind evident că la săvârşirea infracţiunii aceştia nu s-au folosit de vreo funcţie, profesie sau activitate.

De asemenea, inculpatului L.C. i s-a interzis, atât ca pedeapsă complementară, cât şi ca pedeapsă accesorie, dreptul prev. de art. 64 lit. d) C. pen. referitor la drepturile părinteşti, dispoziţie considerată netemeinică. S-a apreciat că deşi inculpatul a săvârşit o faptă gravă, în prezenţa unor minori, împrejurare de natură a justifica interzicerea acestui drept, totuşi acestui inculpat i-a fost interzis un drept al cărui exerciţiu nu îl exercită, inculpatul neavând copii.

Prin apelul său, personal şi prin apărătorul ales, inculpatul L.T. a solicitat admiterea apelului, casarea sentinţei penale atacate şi, rejudecând cauza, a se dispune achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. şi respingerea acţiunilor civile faţă de persoana sa.

În motivarea apelului se arată că din raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză a rezultat că din cele trei lovituri de cuţit aplicate victimei doar una a fost fatală, iar coroborat cu declaraţiile martorilor care arată că numai inculpatul L.C. avea cuţit, reiese cu certitudine nevinovăţia sa, nefiind posibil ca împreună cu celălalt inculpat să aplice lovitura care a provocat decesul victimei.

A mai susţinut că doar inculpatul L.C. este autorul faptei, el s-a încăierat cu victima şi i-a aplicat mai multe lovituri de cuţit, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice. Inculpatul L.C. a fost nesincer când a declarat că ar fi lovit şi el victima, acesta dorind să se răzbune pentru un conflict avut anterior cu un copil al său.

În condiţiile în care o singură lovitură de cuţit a dus la moartea victimei şi din probe a rezultat că această lovitură a fost dată de către inculpatul L.C., este cert că nu se face vinovat de săvârşirea faptei ce i se impută.

Personal şi prin apărătorul desemnat din oficiu, inculpatul L.C. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi rejudecând, în principal, a se dispune achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., motivându-se faptul că din probele administrate în cauză nu a rezultat că s-ar face vinovat de săvârşirea faptei.

În subsidiar, a solicitat aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special, dându-se o mai mare eficienţă disp. art. 74, 76 C. pen., având în vedere că nu are antecedente penale şi are 12 copii.

Prin decizia penală nr. 67/A din 22 iulie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, inculpaţii L.T. şi L.C., împotriva sentinţei penale nr. 80 din 09 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia penală, şi, în consecinţă, s-a desfiinţat sentinţa penală atacată numai sub aspectul aplicării dispoziţiilor art. 64 lit. c) - e) C. pen. referitoare la pedepsele complementare şi accesorii privind pe inculpaţii L.T. şi L.C. şi, rejudecând cauza în aceste limite, s-au înlăturat din conţinutul pedepselor complementare şi accesorii aplicate inculpaţilor L.T. şi L.C. dispoziţiile art. 64 lit. c) - e) C. pen.

S-a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor şi s-a dedus din pedepsele aplicate acestora perioada reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 13 iunie 2009 şi până la data de 22 iulie 2010.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

A reţinut instanţa de apel că infracţiunile care au determinat condamnarea inculpaţilor, deşi grave prin natura şi gravitatea lor, raportat şi la modalitatea de săvârşire a acestora - în prezenţa familiei, a copiilor minori, la persoana inculpaţilor care nu au respectat dreptul la viaţă al semenilor lor, nu sunt de natură a interzice inculpaţilor toate drepturile civile, fără a se motiva în concret de ce este necesară interzicerea fiecărui drept.

În cauză, instanţa de fond a interzis inculpaţilor ca pedeapsă complementară şi accesorie dreptul prev. de art. 64 lit. c) C. pen. referitor la dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-au folosit pentru săvârşirea infracţiunii. Or, s-a constatat că inculpaţii nu s-au folosit de nici o funcţie sau activitate pentru a săvârşi fapta, astfel că interzicerea acestui drept ca pedeapsă complementară şi accesorie este nejustificată.

Totodată, conform art. 71 alin. (3) C. pen., aplicarea disp. art. 64 lit. d) şi e) C. pen. trebuie să ţină seama şi de interesele copilului sau ale persoanei aflate sub tutelă sau curatelă. Cum inculpatul L.T. nu are copii minori şi nici nu a fost numit tutore sau curator, interzicerea acestor drepturi este nejustificată şi fără efect, neprotejând interesele vreunei persoane. În ceea ce îl priveşte pe inculpatul L.C., acesta avea 3 copii minori la data săvârşirii faptei, iar prin fapta sa, chiar de o gravitate maximă, nu a prejudiciat interesele acestora, astfel că s-a apreciat că nu este justificat a-i interzice drepturilor părinteşti. Referitor la dreptul de a fi tutore sau curator, inculpatul L.C. nu exercita un asemenea drept, astfel că nu se justifică interzicerea acestuia.

Cu privire la drepturile prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., instanţa de apel a apreciat ca justificată interzicerea acestora, chiar şi cel prevăzut de art. 64 lit. a) teza I C. pen. deoarece faţă de gravitatea faptei săvârşite, modalitatea comiterii ei, nesinceritatea dovedită şi atitudinea avută, nu se justifică ca inculpaţii să mai exercite acest drept.

C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii, criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând susţinerile privind greşita lor condamnare, deşi niciunul nu consideră că este autorul faptei de omor, solicitând, pe cale de consecinţă, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Au motivat, în esenţă, că din materialul probator nu rezultă cu certitudine cine a aplicat lovitura care a produs rezultatul letal, fiecare susţinând că celălalt inculpat s-a aflat la locul faptei şi a aplicat respectiva lovitură de cuţit.

În subsidiar, inculpaţii au solicitat reducerea pedepselor aplicate în raport de circumstanţele personale ale fiecăruia dintre ei.

Prin decizia penală nr. 3949 din 08 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis recursul declarat de inculpatul L.T. împotriva deciziei penale nr. 67/A din 22 iulie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.

A casat în parte decizia atacată şi în parte sentinţa nr. 80 din 09 aprilie 2010 a Tribunalului Sibiu, secţia penală.

Rejudecând, a înlăturat sporul de 2 ani închisoare aplicat inculpatului L.T. pe lângă pedeapsa de 24 ani închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa principală de 24 ani închisoare.

A menţinut celelalte dispoziţii ale ambelor hotărâri.

A respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.C. împotriva aceleiaşi decizii.

A dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 iunie 2009 la 08 noiembrie 2010.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatorul L.T., la data de 20 august 2013, motivele fiind ataşate la dosar.

Ulterior, la data de 10 octombrie 2013, la dosarul cauzei s-a înregistrat cererea prin care contestatorul L.T. retrage contestaţia formulată.

Înalta Curte, având în vedere manifestarea de voinţă a contestatorului, urmează a lua act de retragerea contestaţiei în anulare formulată de contestatorul L.T. împotriva deciziei penale nr. 3949 din 08 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 3147/85/2009.

În baza art. 275 alin. (2) din noul C. proc. pen., va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Ia act de retragerea contestaţiei în anulare formulată de contestatorul L.T. împotriva deciziei penale nr. 3949 din 08 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 3147/85/2009.

Obligă contestatorul la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 28 februarie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 793/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie...  ICCJ. Decizia nr. 678/2014. Penal. Contestaţie privind... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 732/2014. Penal