ICCJ. Decizia nr. 803/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 803/2014
Dosar nr. 1475/87/2013
Şedinţa publică din 5 martie 2014
Deliberând asupra cauzei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 62 din 9 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Teleorman în Dosarul nr. 1475/87/2013 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul I.Ş.P.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că condamnatul I.Ş.P. a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 125 din 27 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Teleorman, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 9 (nouă) ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru art. 20 rap. la art. 175 lit. i) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Totodată, s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 531 din 18 iunie 2006 a Judecătoriei Olteniţa, inculpatul executând în întregime pedeapsa; sentinţa mai sus-arătată a rămas definitivă prin neapelare.
Prin cererea de revizuire au fost invocate următoarele: conflictul a fost premeditat de alte persoane, care au şi participat la agresarea victimei, nefiind stabilit care dintre acestea i-a provocat leziunile grave; martorul D.L.F. a făcut declaraţii mincinoase; între familia inculpatului şi a victimei există o veche relaţie de duşmănie.
Examinând cererea de revizuire, potrivit art. 394 şi 403 C. proc. pen., tribunalul a constatat că aceasta nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire enumerate mai sus.
Sentinţa a cărei revizuire s-a solicitat, a fost pronunţată, aşa cum rezultă din cuprinsul ei, în temeiul unui probatoriu legal şi complet, din care a rezultat intenţia de a ucide, materializată, aşa cum s-a reţinut, prin lovirea victimei în zone vitale (cap) cu un obiect contondent (lopată) şi producerea de leziuni care au necesitat 90 - 100 zile îngrijiri medicale, leziuni ce i-au pus în primejdie viaţa. Agresarea victimei s-a produs în două momente, inculpatul conducând un autoturism fără a avea permis de conducere, după ce i-a aplicat victimei primele lovituri, mergând la domiciliul său, dar întorcându-se cu autoturismul şi lovind pentru a doua oară victima, cauzându-i leziunile sus-menţionate.
Împotriva acestei sentinţe condamnatul-revizuent I.Ş.P. a declarat apel criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, învederând că martorii audiaţi au făcut declaraţii mincinoase şi se impune reanalizarea acestora, şi pe fond achitarea sa.
Prin Decizia penale nr. 144/A din 10 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respins ca nefondat apelul revizuentului I.Ş.P., împotriva Sentinţei penale nr. 62 din 9 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia penală, în Dosar nr. 1475/87/2013.
Revizuentul a fost obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care onorariul avocatului din oficiu 100 RON s-a dispus a se avansa din fondul Ministerul Justiţiei.
Pentru a decide astfel instanţa de control judiciar a reţinut că deşi revizuentul nu a administrat nicio probă în dovedirea susţinerilor sale, precizând numai că situaţia de fapt nu a fost corect stabilită, iar martorul D.L.F. ar fi făcut declaraţii mincinoase în cauză.
Curtea a apreciat că nu s-a făcut dovada, în condiţiile legii (prin sentinţa penală sau ordonanţă a procurorului) că martorul D.L.F. a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în această cauză a cărei revizuire se cere şi în consecinţă nu este îndeplinită cerinţa impusă de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii condamnatul revizuent I.Ş.P. a declarat, în termen legal, recursul de faţă, solicitând, prin invocarea cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., admiterea în principiu a cererii de revizuire apreciind că în speţă sunt incidente prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen.
Examinând recursul declarat de condamnatul revizuent prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din examinarea întregului dosar al cauzei, a referatului cuprinzând concluziile procurorului după efectuarea cercetărilor potrivit art. 399 C. proc. pen., a considerentelor hotărârilor pronunţate (sentinţă/decizie) - în special a acesteia din urmă, în raport cu cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., Înalta Curte constată că şi în această fază procesuală - ca şi în cele precedente - condamnatul revizuent invocă argumente ce ţin, fie de stabilire a unei alte stări de fapt, consecutiv "prelungirii" probatoriului administrat în ciclul procesual ordinar (fond), ceea ce după cum judicios s-a reţinut în cele două hotărâri (sentinţă/decizie) pronunţate în revizuire, nu se poate realiza în temeiul art. 394 alin. (1) lit. a), fie de constatarea că s-ar fi săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă, fără a exista o dovadă în acest sens pentru a putea fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Reiterarea în recurs a aceloraşi argumente, cu aceeaşi finalitate, fără a se arăta care sunt, în concret, încălcările legii procesual penale imputabile instanţei de apel, încălcări ce ar putea fi subsumate, în raport cu gravitatea şi consecinţele lor, cazului de casare invocat - art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. - nu poate fi primită din moment ce recursul - reglementat ca a doua cale de atac ordinară este un remediu exclusiv pentru nelegalitatea iar nu şi pentru netemeinicia deciziei atacate.
Pentru aceste considerente Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de revizuentul condamnat I.Ş.P. împotriva Deciziei penale nr. 144/A din 10 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul I.Ş.P. împotriva Deciziei penale nr. 144/A din 10 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 martie 2014.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 960/2014. Penal. Alte cereri privind judecata... | ICCJ. Decizia nr. 802/2014. Penal → |
|---|
