ICCJ. Decizia nr. 802/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 802/2014
Dosar nr. 5264/97/2013
Şedinţa publică din 5 martie 2014
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 149 din 19 august 2013, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia penală, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul F.G.I. cu privire la Sentinţa penală nr. 199 din 4 octombrie 2012, pronunţată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 6370/97/2012.
A fost obligat condamnatul revizuent F.G.I. la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În considerentele acestei hotărâri instanţa de fond a reţinut următoarele:
Printr-o cerere trimisă Curţii de Apel Alba Iulia, condamnatul F.G.I. a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 199/2012, pronunţată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 6370/97/2012, iar apoi printr-un înscris separat, condamnatul s-a adresat cu cerere de revizuire şi Tribunalului Hunedoara.
Cererile au fost scoase de pe rol şi trimise Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara în vederea întocmirii referatului prevăzut de lege. În cererile de revizuire condamnatul a invocat faptul că, în cursul procesului prin care a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de viol asupra unui minor în vârstă de 11 ani, instanţa ar fi încălcat dreptul la apărare, respectiv că infracţiunea de viol nu a existat, că încadrarea juridică corectă pentru fapta săvârşită ar fi fost aceea de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. întrucât nu a exercitat acte de violenţă asupra minorului, neexistând la dosarul cauzei vreun certificat medico-legal care să ateste acte de violenţă, iar părţile vătămate nu au formulat plângere pentru viol. De asemenea, a arătat că instanţa nu a avut în vedere afecţiunile psihice de care suferea inculpatul şi toate aspectele invocate mai sus au determinat ca procesul desfăşurat împotriva inculpatului să fie inechitabil.
Examinând motivele de revizuire invocate, s-a constatat că acestea nu se încadrează în niciuna din situaţiile limitativ reglementate de art. 394 alin. (1) lit. a) - e) C. proc. pen., respectiv:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
În consecinţă, cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuentul F.G.I.
Prin apelul declarat apelantul revizuent a solicitat admiterea acestuia, desfiinţarea hotărârii penale atacate şi, rejudecând, admiterea cererii de revizuire.
Prin Decizia penală nr. 162/A din 1 octombrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins ca nefondat apelul formulat de revizuent cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 RON, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei din urmă decizii condamnatul F.G.I. a declarat, în termen legal, prezentul recurs, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 11 noiembrie 2013, fixându-se termen de judecată la 5 martie 2014.
La termenul de judecată din 5 martie 2014, prezent personal în faţa instanţei, condamnatul, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, a declarat că îşi retrage recursul, solicitând să se ia act de manifestarea sa de voinţă.
Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010, privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, "recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs".
Aşa fiind, avându-se în vedere dispoziţiile art. 3854 alin. (2), cu referire la art. 369 C. proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanţa de recurs, oricare dintre părţi îşi poate retrage recursul declarat în condiţiile arătate în textul de lege menţionat, şi constatându-se îndeplinite cerinţele respective, Înalta Curte urmează a lua act de voinţa recurentului valabil exprimată.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 250 RON, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului declarat de revizuentul F.G.I. împotriva Deciziei penale nr. 162/A din 1 octombrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 5 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 803/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1000/2014. Penal → |
|---|
