ICCJ. Decizia nr. 873/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 873/2014
Dosar nr. 25.344/3/2013
Şedinţa publică din 11 martie 2014
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 608 din 12 august 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus în baza prev. art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. pen. condamnarea inculpatului L.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interdicţiunea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., conform art. 65 C. pen.
S-a făcut aplicarea prev. art. 71, 64 lit. a), b) C. pen. şi în baza prev. art. 17 şi art. 18 din Legea nr. 143/2000 şi s-a dispus confiscarea cantităţii de droguri (heroină) rămase în urma analizelor de laborator, respectiv 3,47 gr şi 4,35 gr, depuse la Camera de Corpuri Delicte IGPR seria H nr. 0023926/2013 şi seria H nr. 0024507/2013 şi distrugerea lor.
În baza prev. art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 3.000 RON şi în baza prev. art. 350 C. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi conform art. 88 C. pen. a fost dedusă prevenţia de la 4 iulie 2013 la zi.
În baza prev. art. 7 din Legea 76/2008 s-a dispus obligarea inculpatului să se supună prelevării probelor biologice la momentul eliberării sale şi în baza prev. art. 191 C. pen. obligă pe inculpat la plata sumei de 1.500 RON cheltuieli judiciare statului,
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul L.M.I.
Prin Decizia penală nr. 249 din 17 octombrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul L.M.I. împotriva Sentinţei penale nr. 608 din 12 august 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 25344/3/2013.
A fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată şi în fond rejudecând:
În temeiul art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul L.M.I. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile disp. art. 65 alin. (2) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit în condiţiile art. 862 C. pen.
În temeiul art. 86 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;
b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă;
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii şi i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză şi s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 4 iulie 2013 la zi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a constatat că se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, respectiv ca pedeapsa aplicată să nu fie executată în regim de detenţie, cu obligarea la respectarea anumitor măsuri, dată fiind lipsa antecedentelor penale, inculpatul fiind la prima abatere, cantitatea nu foarte mare de droguri traficată, atitudinea inculpatului, toate acestea au determinat Curtea să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea în detenţie a pedepsei aplicate, controlul la care va fi supus inculpatul putând să asigure supravegherea acestuia pe un termen de încercare suficient, de 6 ani.
Curtea a mai apreciat aşadar că nu se impun în cauză circumstanţe atenuante, toate circumstanţele favorabile pentru inculpat fiind deja valorificate prin reţinerea celor 2 cauze legale de reducere a pedepsei, astfel încât, nereţinând nici o atitudine deosebită a inculpatului, care să reclame reţinerea de alte circumstanţe atenuante, apreciază că nu poate reduce cuantumul pedepsei sub minim, această solicitare a inculpatului neputând fi reţinută.
Împotriva acestei decizii, inculpatul L.M. a declarat, în termen legal, recurs, inculpatul, prezent în instanţă, a făcut cunoscut că îşi retrage recursul declarat.
Potrivit art. 436 alin. (3) C. proc. pen., părţile pot renunţa la recurs potrivit dispoziţiilor art. 414 şi pot retrage recursul în condiţiile art. 415 care se aplică în mod corespunzător.
În conformitate cu prevederile art. 415 alin. (1) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor în instanţa de apel, fiecare dintre părţi îşi poate retrage apelul declarat.
Retragerea trebuie să fie făcută personal de părţi sau prin mandat special, iar dacă partea se află în stare de deţinere printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către conducerea locului de deţinere.
Având în vedere că prevederile textului de lege citat, aplicabil în cazul recursului, sunt îndeplinite, în sensul că, prezent în instanţă, inculpatul şi-a exprimat dorinţa de a retrage recursul declarat, Înalta Curte urmează a lua act de această cerere şi a dispune în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul L.M.I. împotriva Deciziei penale nr. 249 din 17 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 50 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 11 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 872/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de droguri... | ICCJ. Decizia nr. 933/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul calificat... → |
|---|
