ICCJ. Decizia nr. 821/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 821/2014
Dosar nr. 1613/98/2012
Şedinţa publică din 6 martie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 127 din 24 mai 2013, Tribunalul Ialomiţa, secţia penală, a hotărât următoarele:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., art. 181 C. proc. pen. şi art. 91 lit. c) C. pen., l-a achitat pe inculpatul Z.J.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - evaziune fiscală, şi a aplicat inculpatului sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1.000 RON.
În baza art. 346 alin. (1) şi (2) teza I C. proc. pen. şi art. 998 şi urm. vechiul C. civ. a obligat inculpatul Z.J.C. la plata sumei de 45.829 RON, către partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală reprezentată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ialomiţa, reprezentând despăgubiri civile respectiv TVA de plată şi majorările aferente TVA.
În baza art. 348 C. proc. pen. a dispus anularea facturilor fiscale fictive şi a chitanţelor fiscale aferente, astfel: facturi nr. F1 din 9 octombrie 2008, F2 din 3 octombrie 2008, F3 din 7 octombrie 2008, F4 din 9 octombrie 2008, F5 din 13 octombrie 2008, F6 din 17 octombrie 2008, F7 din 21 octombrie 2008, F8 din 29 octombrie 2008, F9 din 5 noiembrie 2008, F10 din 13 noiembrie 2008, F11 din 18 noiembrie 2008, F12 din 21 noiembrie 2008, F13 din 25 noiembrie 2008, F14 din 28 noiembrie 2008, F15 din 3 decembrie 2008, F16 din 10 decembrie 2008, F17 din 13 decembrie 2008, F18 din 18 decembrie 2008, F19 din 22 decembrie 2008, F20 din 29 decembrie 2008, F21 din 7 ianuarie 2009, F22 din 13 ianuarie 2009, F23 din 19 ianuarie 2009, F24 din 23 ianuarie 2009, F25 din 27 ianuarie 2009, F26 din 30 ianuarie 2009, F27 din 9 februarie 2009, F28 din 13 februarie 2009, F29 din 16 februarie 2009, F30 din 19 februarie 2009, F31 din 23 februarie 2009, F32 din 26 februarie 2009, F33 din 2 martie 2009, F34 din 6 martie 2009, F35 din 10 martie 2009, F36 din 12 martie 2009, F37 din 14 martie 2009, F38 din 17 martie 2009, F39 din 18 martie 2009, F40 din 19 martie 2009, F41 din 20 martie 2009, F42 din 23 martie 2009, F43 din 24 martie 2009, F44 din 25 martie 2009, F45 din 26 martie 2009, F46 din 27 martie 2009, F47 din 30 martie 2009 şi F48 din 31 martie 2009 şi chitanţe de plată nr. C1 din 3 noiembrie 2008, C2 din 6 noiembrie 2008, C3 din 11 noiembrie 2008, C4 din 12 noiembrie 2008, C5 din 14 noiembrie 2008, C6 din 17 noiembrie 2008, C7 din 19 noiembrie 2008, C8 din 5 decembrie 2008, C9 din 10 decembrie 2008, C10 din 15 decembrie 2008, C11 din 22 decembrie 2008, C12 din 24 decembrie 2008, C13 din 29 decembrie 2008, C14 din 6 ianuarie 2009, C15 din 10 ianuarie 2009, C16 din 14 ianuarie 2009, C17 din 19 ianuarie 2009, C18 din 24 ianuarie 2009, C19 din 29 ianuarie 2009, C20 din 4 februarie 2009, C21 din 12 februarie 2009, C22 din 17 februarie 2009, C23 din 20 februarie 2009, C24 din 23 februarie 2009, C25 din 27 februarie 2009, C26 din 3 martie 2009, C27 din 9 martie 2009, C28 din 13 martie 2009, C29 din 16 martie 2009, C30 din 19 martie 2009, C31 din 20 martie 2009, C32 din 23 martie 2009, C33 din 25 martie 2009, C34 din 26 martie 2009, C35 din 27 martie 2009, C36 din 28 martie 2009, C37 din 31 martie 2009, C38 din 1 aprilie 2009, C39 din 2 aprilie 2009, C40 din 3 aprilie 2009, C41 din 6 aprilie 2009, C42 din 7 aprilie 2009, C43 din 8 aprilie 2009, C44 din 9 aprilie 2009, C45 din 10 aprilie 2009, C46 din 13 aprilie 2009, C47 din 14 aprilie 2009 şi C48 din 15 aprilie 2009.
În baza art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. d) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 1.400 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr. 34/P/2011 din 9 mai 2012 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa, inculpatul Z.J.C. a fost trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că inculpatul Z.J.C., în calitate de administrator al SC M.1 SRL Slobozia, în perioada 3 octombrie 2008 - 31 martie 2009, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi în înţelegere cu asociatul P.E., a dispus înregistrarea în evidenţa contabilă a societăţii a unui număr de 48 facturi fiscale fictive de prestări servicii ce apar ca fiind emise de către furnizorul SC S.H. SRL Galaţi, aceste operaţiuni de prestări servicii neexistând în realitate, în scopul prejudicierii bugetului de stat cu suma de 38.315 RON reprezentând TVA şi 8.956 RON reprezentând impozit pe profit.
Pentru a reţine această situaţie de fapt la urmărirea penală au fost audiaţi inculpatul, martorii M.R., B.I., au fost depuse plângeri penale, proces-verbal de constatare Garda Financiară, proces-verbal de inspecţie fiscală generală, facturi fiscale şi chitanţele de plată din litigiu, certificate constatatoare emise de Oficiul Registrului Comerţului, contracte de împrumut, procuri notariale, proces-verbal de conducere în teren şi planşe foto aferente, contracte de închiriere, sentinţe comerciale, alte acte.
La cercetarea judecătorească s-a dispus şi efectuat un raport de expertiză contabilă judiciară de specialitate, s-a audiat inculpatul în prezenţa unui traducător autorizat de limbă germană şi martorii M.R., B.I. şi Ţ.A.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 57.516 RON reprezentând impozit pe profit şi TVA de plată cu majorări de întârziere pentru fiecare cele două debite principale.
Analizând probele administrate la urmărirea penală şi/în faza de cercetare judecătorească, fiecare în parte şi toate în ansamblul lor, tribunalul a reţinut următoarele:
SC M.1 SRL Slobozia a fost înfiinţată în data de 15 martie 2007, având ca obiect principal de activitate fabricarea de construcţii metalice şi părţi componente ale structurilor metalice. Înainte de radierea acestei societăţi cu răspundere limitată de la Oficiul Registrului Comerţului, societatea figura ca fiind administrată de către inculpatul Z.J.C., care în calitate de asociat (fondator) avea o cotă de 60% din capitalul social, M.S.A. cu o cotă de participare la beneficii şi pierderi de 20% având şi calitatea de administrator, iar numitul P.E. care avea doar calitatea de asociat figura cu o cotă de 20%.
Prin Sentinţa comercială nr. 919/F din 18 decembrie 2009 a Tribunalului Ialomiţa s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei împotriva debitoarei SC M.1 SRL cu sediul în Slobozia, judeţul Ialomiţa, desemnându-se ca lichidator judiciar Casa de insolvenţă E.C.I.P.U.R.L. Slobozia.
Prin Sentinţa comercială nr. 531/F din 20 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă, în Dosarul nr. 4028/98/2009, s-a dispus închiderea procedurii de insolvenţă a debitoarei SC M.1 SRL Slobozia şi radierea acestei societăţi de la Oficiul Registrului Comerţului Ialomiţa.
Ca urmare a unei sesizări formulată de către administratorul M.S.A., la Garda Financiară - Inspectoratul General Bucureşti, în data de 14 septembrie 2009, Garda Financiară secţia Ialomiţa, a întocmit Procesul-verbal de constatare nr. P1 din 14 septembrie 2009 pe baza documentelor contabile puse la dispoziţie de către reprezentanţii legali ai acestei societăţi.
Potrivit acestui proces-verbal de constatare, în perioada 3 octombrie 2008 - 31 martie 2009, reprezentanţii societăţii controlate au înregistrat în evidenţele financiar-contabile ale societăţii un număr de 48 facturi fiscale reprezentând diverse prestări de servicii - confecţii metalice pentru hala de producţie, montaj subansamble ancore CFR, construcţii (placări, izolaţii, plafoane rigips, montaj termopane, etc), reparaţii, modernizări pentru hala de producţie şi clădire sediu - facturile fiscale respective fiind emise de către SC S.H. SRL Galaţi, în valoare totală de 240.000 RON din care suma de 38.319 RON reprezintă TVA.
În urma verificărilor efectuate de comisarii Gărzii Financiare Galaţi la sediul SC S.H. SRL Galaţi, consemnate în Nota de constatare nr. N1 din 28 august 2009, a rezultat faptul că această societate nu a înregistrat în evidenţele financiar-contabile veniturile aferente efectuării de prestări servicii către SC M.1 SRL Slobozia şi nu a depus în perioada iunie 2008 - iulie 2009 la organul fiscal teritorial - Administraţia Finanţelor Publice Galaţi, Declaraţia 100 privind impozitul pe profit şi Declaraţia 300 privind TVA, datorate bugetului de stat ca urmare a activităţilor economice desfăşurate.
Conform notei explicative dată de administratorul M.R., lucrările de prestări servicii stipulate în facturile emise de SC S.H. SRL Galaţi către SC M.1 SRL Slobozia nu au fost realizate până la data de 28 august 2009, mai ales că această societate în calitate de executant, nu dispunea la data semnării contractului de prestări servicii de forţa de muncă specializată sau infrastructura necesare realizării lucrărilor de "construcţii uşoare, montaje şi amenajări", aceasta urmând să subcontracteze lucrările către un alt executant.
Totodată, conform notei explicative, administratorul M.R. a solicitat anularea contractului de prestări servicii şi a facturilor emise, această societate fiind în imposibilitatea executării lucrărilor, iar facturile fiscale cât şi chitanţele de încasare emise nu sunt reale, execuţia lucrărilor şi încasarea sumelor neavând loc în realitate.
Prin deducerea în evidenţele financiar-contabile din perioada octombrie 2008 - martie 2009, a unor cheltuieli fictive cu diverse prestări servicii efectuate de terţi - de fapt SC S.H. SRL Galaţi, în valoare totală de 240.000 RON, SC M.1 SRL Slobozia a diminuat impozitele şi taxele datorate bugetului de stat cu suma de 32.269 RON reprezentând diferenţă estimată impozit pe profit şi 38.319 RON reprezentând diferenţă estimată TVA.
După redactarea Procesului-verbal de constatare nr. P1 din 14 septembrie 2009, Garda Financiară - Secţia Ialomiţa, a formulat sesizare penală sub aspectul comiterii infracţiunilor de evaziune fiscală de către administratorii Z.J.C. şi M.S.A., iar la fel a procedat şi administratorul M.S.A. care a solicitat tragerea la răspundere penală a celuilalt administrator, Z.J.C., privind înregistrarea în evidenţa contabila a SC M.1 SRL Slobozia a unui număr de 48 facturi fiscale totalizând suma de 240.000 RON.
Acelaşi proces-verbal de constatare întocmit de Garda Financiară - Secţia Ialomiţa a stat şi la baza redactării Procesului-verbal înregistrat sub numărul P2 din 9 octombrie 2009 de către D.G.F.P. Ialomiţa - Activitatea de Inspecţie Fiscală, având ca obiect efectuarea unei inspecţii fiscale generale la SC M.1 SRL.
Aceleaşi aspecte ca şi cele prezentate în cuprinsul procesului-verbal de constatare întocmit de către Garda Financiară - Secţia Ialomiţa au fost reluate şi în cuprinsul acestui proces-verbal de inspecţie fiscală generală, cu unele particularităţi în ceea ce priveşte prejudiciul constatat şi în legătură cu alte elemente de nelegalitate în ceea ce priveşte înregistrarea unor cheltuieli cu chiria şi cu utilităţile.
Astfel, în legătură cu înregistrarea nelegală a celor 48 facturi fiscale, inspectorii fiscali au constatat că în evidenţa financiar-contabilă a SC M.1 SRL Slobozia, nu au fost regăsite devize de lucrări, procese-verbale de recepţie pe stadii de lucrări, rapoarte de lucru, bonuri de consum, materiale sau alte documente justificative privind lucrările de prestări de servicii efectuate de furnizorul SC S.H. SRL Galaţi.
Ca urmare a acestor aspecte, la control s-a considerat că societatea verificată a înregistrat în mod eronat în evidenţele contabile cheltuieli nereale cu diverse prestări de servicii în valoare de 201.681 RON, stabilindu-se o diferenţă de impozit pe profit datorată de societate în cuantum de 8.956 RON la care se adaugă majorări de întârziere şi o diferenţă de 38.315 RON care reprezintă TVA din prestările servicii facturate de SC S.H. SRL Galaţi.
În legătură cu înregistrarea celor 48 facturi fiscale nereale în evidenţa contabilă a SC M.1 SRL, pe parcursul desfăşurării cercetărilor penale derulate de organele de poliţie judiciară s-a stabilit că această activitate frauduloasă s-a desfăşurat din iniţiativa inculpatului Z.J.C. şi a celuilalt asociat, P.E., fără implicarea administratorului M.S.A., întrucât potrivit afirmaţiilor acestuia din urmă şi care se coroborează cu adresa transmisă de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră din 28 octombrie 2011, în perioada desfăşurării acestei activităţi infracţionale, cetăţeanul american M.S.A. părăsise teritoriul României la data de 8 octombrie 2008 prin punctul de frontieră aeroport Otopeni, revenind în ţară în data de 3 mai 2009.
În declaraţiile date în cauză, inculpatul Z.J.C. nu a recunoscut comiterea faptei de evaziune fiscală reţinută în sarcina sa şi a susţinut că operaţiunile comerciale consemnate în respectivele facturi fiscale au fost reale, iar lucrările respective de amenajări interioare şi exterioare de la sediul SC M.1 SRL Slobozia au fost executate de către muncitorii trimişi la faţa locului de administratorul SC S.H. SRL Galaţi. Din când în când verifica ce anume s-a construit şi periodic administratorul M.R. sau şeful echipei de muncitori îi preda facturi şi chitanţe, iar la rândul lui el le înmâna acestora contravaloarea facturilor respective în numerar.
În cauză s-a efectuat un proces-verbal de conducere în teren cu inculpatul Z.J.C., prilej cu care s-au efectuat şi planşe fotografice şi cu ocazia desfăşurării acestei activităţi procedurale, învinuitul a indicat la fostul sediu al SC M.1 SRL Slobozia, situat în municipiul Slobozia, o serie de lucrări ca fiind efectuate de către SC S.H. SRL Galaţi şi reflectate în cele 48 facturi fiscale în litigiu, după cum urmează: platformă betonată de la intrarea în sediul social, 4 stâlpi reprezentând instalaţia de verificare a ancorării stâlpilor de cale ferată, un perete de rigips în lungime de 10 metri, mai multe uşi de termopan, un tavan de rigips înlocuit într-un birou.
Toate afirmaţiile date în cauză de către inculpatul Z.J.C. sunt infirmate în totalitate prin declaraţiile martorului M.R., administrator al SC S.H. SRL Galaţi, care în esenţă a precizat că nu a efectuat nicio lucrare de construcţie sau de renovare pentru SC M.1 SRL Slobozia, după cum nu a încasat nicio sumă de bani de la această societate.
În declaraţiile date în cauză, martorul M.R. a mai precizat că în data de 1 octombrie 2008 între societatea pe care o administra - SC S.H. SRL Galaţi şi SC M.1 SRL Slobozia s-a încheiat contractul nr. A1/2008 de prestări servicii având ca obiect construcţia de către SC S.H. SRL a unor anexe ale SC M.1 SRL Slobozia precum şi renovarea sediului acestei societăţi comerciale din Slobozia. M.R. a mai precizat că a semnat acest contract, întrucât a avut anterior o discuţie cu P.E., în calitate de asociat al SC M.1 SRL Slobozia, pe care îl cunoscuse prin intermediul unei cunoştinţe comune din Brăila. Contractul a fost semnat în municipiul Slobozia unde M.R. s-a întâlnit doar cu asociatul P.E., contractul respectiv fiind deja semnat la rubrica reprezentantului SC M.1 SRL atunci când M.R. l-a primit. La circa o săptămână de la data semnării contractului s-a întâlnit în municipiul Brăila cu P.E. pentru a stabili detaliile derulării acestui contract, însă cu această ocazie P.E. i-a solicitat lui M.R. să emită în avans un număr de 6 facturi fiscale şi 6 chitanţe, cu motivaţia că aceste facturi fiscale erau necesare pentru ca SC M.1 SRL să obţină un credit bancar. În respectiva ocazie, martorul M.R. indică că a completat un număr de 6 facturi şi 6 chitanţe fiscale conform solicitării verbale formulată de P.E., deşi până în acel moment nu efectuase nicio lucrare la SC M.1 SRL Slobozia şi nici nu încasase vreo sumă de bani.
La data stabilită telefonic, ulterior martorul M.R. s-a întâlnit în municipiul Galaţi cu asociatul P.E. care de această dată era însoţit şi de către inculpatul Z.J.C. care i s-a prezentat în calitatea sa de administrator al SC M.1 SRL Slobozia (şi pe care ulterior martorul l-a recunoscut după fotografiile de la dosarul cauzei ce i-au fost prezentate cu prilejul audierii sale din 27 februarie 2012). Cu ocazia acestei întâlniri, martorul M.R. menţionează că cei doi reprezentanţi ai SC M.1 SRL i-au relatat că aveau o problemă serioasă, în sensul că celălalt administrator al societăţii formulase plângere penală împotriva lui Z.J.C. Acesta i-a prezentat un număr de 42 facturi fiscale în copie şi 42 chitanţe fiscale în copie care apăreau ca fiind emise de către SC S.H. SRL Galaţi în calitate de furnizor către cumpărătorul SC M.1 SRL Slobozia, despre care i-au menţionat că le înregistrase în evidenţa contabilă a SC M.1 SRL.
În continuare, cei doi i-au solicitat martorului M.R. ca la rândul său să înregistreze cele 42 facturi fiscale şi 42 chitanţe fiscale în contabilitatea SC S.H. SRL întrucât la sediul SC M.1 SRL Slobozia, Garda Financiară efectuase un control şi în mod sigur urma să fie efectuat un control încrucişat şi la SC S.H. SRL Galaţi, cu privire la evidenţierea celor 42 facturi fiscale şi 42 chitanţe fiscale, numitul Z.J.C. luându-şi obligaţia să achite el însuşi obligaţiile la bugetul de stat în numele SC S.H. SRL Galaţi, aferente celor 42 facturi fiscale.
Martorul M.R. a precizat că a refuzat categoric propunerea făcută de cei doi reprezentanţi ai SC M.1 SRL Slobozia şi că a observat totodată că semnătura de la rubrica furnizorului din conţinutul celor 42 facturi fiscale nu-i aparţinea, la fel ca şi scrisul cu care erau completate aceste facturi fiscale.
Pe parcursul cercetărilor s-a stabilit că din cele 48 de facturi fiscale şi chitanţe fiscale aferente, un număr de 19 facturi fiscale au fost recunoscute de către martora B.I. ca fiind completate de către aceasta.
În legătură cu completarea acestor 19 facturi fiscale şi chitanţe fiscale aferente, martora B.I. a menţionat că în perioada respectivă, în calitate de director economic la SC P.T. SRL Slobozia, ţinea evidenţa contabilă sintetică a SC M.1 SRL Slobozia, în baza unui contract de prestări servicii încheiat cu această societate.
Martora B.I. a mai arătat că ea personal nu a semnat niciuna dintre facturile pe care le-a completat şi nu-şi mai aminteşte dacă facturile fiscale respective erau semnate în momentul în care le-a completat. Aceasta mai menţionează că a acceptat să completeze aceste facturi fiscale la cererea lui Z.J.C., întrucât a avut reprezentarea faptului că facturile respective reflectă realitatea, întrucât avea în faţa sa procesele-verbale a lucrărilor şi Z.J.C. discuta despre aceste lucrări cu reprezentantul SC S.H. SRL în prezenţa sa. Deşi contabila B.I. a susţinut într-o măsură importantă afirmaţiile formulate în apărarea sa de către inculpatul Z.J.C. în ceea ce priveşte existenţa proceselor-verbale de recepţie a lucrărilor şi prezenţa la faţa locului a unui reprezentant din partea SC S.H. SRL Galaţi, s-a reţinut că pe de altă parte nu există date şi probe suficiente în sensul inculpării acestei persoane în calitate de coautor al infracţiunii de evaziune fiscală în modalitatea completării nelegale a unei părţi importante din cele 48 facturi fiscale în litigiu (în privinţa celor 29 de facturi fiscale şi chitanţe aferente nu s-a reuşit identificarea persoanelor care le-au completat).
Deşi a fost somat, atât de organele fiscale, cât şi de organele de cercetare penală să depună la dosarul cauzei procesele-verbale de recepţie pe stadii de lucrări, rapoarte de lucru, bonuri de consum, materiale sau alte documente justificative privind lucrările de prestări de servicii efectuate de furnizorul SC S.H. SRL Galaţi, inculpatul Z.J.C. nu a fost în măsură să le prezinte ca atare şi, mai mult decât atât, nu a putut indica măcar numele şefului de echipă trimis la faţa locului de către conducere SC S.H. SRL sau numărul de înmatriculare al mijlocului de transport cu care echipa respectivă s-a deplasat din municipiul Galaţi în municipiul Slobozia.
Astfel, din analiza coroborată a probelor administrate a rezultat vinovăţia inculpatului Z.J.C. la săvârşirea faptei dovedită prin mijloacele de probă administrate în cauză.
Potrivit art. 181 alin. (1) C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
În alin. (2) al aceluiaşi articol se prevede că, la stabilirea în concret a gradului de pericol social, se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă fapta, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.
În determinarea corespunzătoare a gradului de pericol social al faptei deduse judecăţii, tribunalul a apreciat că aceste criterii trebuie corelate în mod suficient pentru a nu avea drept efect o greşită condamnare a inculpatului.
Tribunalul a reţinut că aplicarea dispoziţiilor art. 181 C. pen. este rezultatul unui proces de apreciere a gradului de pericol social concret al faptei, urmare analizei şi evaluării criteriilor enumerate de dispoziţiile legale în materie, astfel că, în raport cu circumstanţele comiterii faptei apreciem că acest pericol este inexistent raportat la împrejurările cauzei, chiar dacă inculpatul nu a avut o atitudine sinceră în totalitate în declaraţiile date în cursul procesului, avem în vedere că s-a prezentat la toate termenele de judecată şi circumstanţele personale ale acestuia.
Luând în considerare toate aceste elemente, s-a apreciat că se cuantifică în mod judicios gravitatea concretă a faptei săvârşită de inculpatul Z.J.C., astfel încât în opinia tribunalului soluţia de achitare a inculpatului Z.J.C. şi de aplicare a unei sancţiuni cu caracter administrativ este una corectă şi corespunde scopului prevenţiei generale şi speciale al pedepsei.
Pe latura civilă a cauzei s-a reţinut că, potrivit art. 346 alin. (1) şi (2) teza I, C. proc. pen., când achitarea s-a pronunţat pentru cazul alin. (1) lit. b1) instanţa poate obliga la repararea pagubei materiale potrivit legii civile.
Raportat şi la dispoziţiile art. 998 şi următoarele din vechiul C. civ. instanţa a obligat inculpatul Z.J.C. la plata sumei de 45.829 RON către partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. reprezentând despăgubiri civile respectiv TVA de plată şi majorările aferente TVA, conform sumelor stabilite prin raportul de specialitate întocmit în cauză, prin această expertiză reţinându-se în varianta lucrărilor care nu au fost efectiv realizate, că prejudiciul cauzat de SC M.1 SRL Slobozia (societate radiată conform datelor dosarului) prin înregistrarea în evidenţa contabilă a celor 48 de facturi ce apar ca fiind emise de către furnizorul SC S.H. SRL Galaţi constă în TVA-ul deductibil înregistrat eronat care a diminuat cuantumul TVA-ului de plată datorat şi majorările aferente calculate de inspectorii fiscali din cadrul D.G.F.P. Ialomiţa, respectiv TVA de plată - 38.315 RON, majorări aferente TVA - 7.514 RON, rezultând un prejudiciu total de 45.829 RON.
Referitor la impozitul pe profit pe perioada analizată (octombrie 2008 - aprilie 2009), s-a constatat că SC M.1 SRL nu datorează debit către bugetul de stat, întrucât cheltuielile înregistrate în anul 2008 în baza facturilor aferente relaţiei cu SC S.H. SRL Galaţi sunt mai mici decât pierderea fiscală înregistrată, iar în anul 2009 societatea a procedat la înregistrarea în contabilitate a regularizării acestor cheltuieli în sensul diminuării lor cu suma de 201.696 RON.
Astfel că, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., art. 181 C. proc. pen. şi art. 91 lit. c) C. pen., L-a achitat pe inculpatul Z.J.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - evaziune fiscală, aplicând inculpatului sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1.000 RON.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa, inculpatul Z.J.C. şi partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 17 iunie 2013, sub nr. 1613/98/2012.
Astfel, Parchetul a declarat apel criticând soluţia sub aspectul greşitei achitări a inculpatului în temeiul art. 10 b1) C. proc. pen., considerând că infracţiunea de evaziune fiscală pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu este lipsită de pericolul social al unei infracţiuni, având în vedere modalitatea în care aceasta a fost comisă, probele administrate în cauză, suma pe care inculpatul o datora bugetului de stat şi pe care a justificat-o prin facturi fictive de cheltuieli, faptul că această infracţiune tinde să devină un fenomen, iar nesancţionarea unor astfel de fapte cu fermitate neputând duce la diminuarea acestora în societate.
Apelul părţii civile A.N.A.F. - D.G.F.P. Ialomiţa a vizat netemeinicia sentinţei, apreciind că în mod greşit, instanţa de fond, în considerentele hotărârii apelate, a menţionat faptul că, referitor la impozitul pe profit pe perioada analizată, SC M.1 SRL nu datorează debit către bugetul de stat.
S-a arătat că, prin Procesul-verbal nr. P2 din 9 octombrie 2009, în urma verificării făcute, a fost stabilit un total general de 57.516 RON, drept pentru care a solicitat obligarea inculpatului la plata acestei sume, cu dobânzile şi penalităţile de întârziere, până la achitarea debitului.
Prin apelul declarat, inculpatul Z.J.C., prin avocat ales, a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) şi d) C. proc. pen., apreciind că fapta nu există.
Referitor la infracţiunea de evaziune fiscală în varianta prevăzută la lit. c). a art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, a arătat că, atât organul de urmărire penală, cât şi organul fiscal nu fac vreo trimitere explicită la vreo operaţiune fictivă efectuată de acesta, astfel apreciindu-se că fapta imputată nu există.
În ceea ce priveşte conţinutul constitutiv al infracţiunii deduse judecăţii, urmărirea penală nu conturează latura obiectivă, în cauză neexistând certitudinea producerii vreunui prejudiciu, expertiza contabilă stabilind în mod cert că operaţiunile comerciale dintre cele două societăţi sunt reale, au fost corect înregistrate în contabilitatea SC M.1 SRL şi nu se poate susţine caracterul fictiv al acestor operaţiuni, neexistând un prejudiciu creat bugetului de stat.
De asemenea, s-a apreciat că nici latura subiectivă nu este conturată, în sensul că lipseşte intenţia directă în săvârşirea infracţiunii, acesta neurmărind prin activitatea sa sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, intenţia directă calificată prin scop nefiind probată.
Inculpatul a mai arătat că, din analiza coroborată a probatoriului administrat în cauză nu există probe care să confirme că a înregistrat în contabilitate un număr de 48 de facturi fictive.
În final, a solicitat respingerea acţiunii civile, ca neîntemeiată, acesta achitând toate obligaţiile către organul fiscal. A mai solicitat să se aibă în vedere circumstanţele sale personale, faptul că este reabilitat de drept, infracţiunea comisă anterior fiind una din culpă, deci nefiind aplicabile dispoziţiile art. 83 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 282/A de la 10 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 1613/98/2012 (2027/2013) în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost, respinse, ca nefondate, apelurile formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa şi A.N.A.F.
În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de apelantul-inculpat Z.J.C. împotriva Sentinţei penale nr. 127, pronunţată la data de 24 mai 2013 de Tribunalul Ialomiţa.
S-a desfiinţat sentinţa atacată şi în fond, rejudecând:
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul Z.J.C., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de A.N.A.F.
În temeiul art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost obligat A.N.A.F. la plata sumei de 1.400 RON cu titlu cheltuielile judiciare avansate de stat în judecarea cauzei în fond.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat A.N.A.F. la plata sumei de 400 de RON, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul interpretului de limbă germană, s-a suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a examinat legalitatea şi temeinicia hotărârii apelate, atât faţă de criticile formulate, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, şi în temeiul dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a apreciat apelurile formulate de Parchet şi de partea civilă A.N.A.F. ca fiind nefondate, iar apelul inculpatului ca fiind întemeiat, pentru considerentele următoare:
Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare, constituie infracţiune de evaziune fiscală evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, săvârşită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
În cauză, procedând la o analiză proprie a materialului probator administrat în cauză, Curtea a constatat că nu există probe cu privire la întrunirea în persoana inculpatului Z.J.C. a condiţiilor pentru tragerea sa la răspundere penală, nefiind probată existenţa elementelor constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală nici sub aspectul laturii obiective, nici sub aspectul laturii subiective.
Astfel, în sarcina inculpatului s-a reţinut prin actul de sesizare că, în calitate de administrator al SC M.1 SRL Slobozia, în perioada 3 octombrie 2008 - 31 martie 2009, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi în înţelegere cu asociatul P.E., a dispus înregistrarea în evidenţa contabilă a societăţii a unui număr de 48 facturi fiscale fictive de prestări servicii ce apar ca fiind emise de către furnizorul SC S.H. SRL Galaţi, aceste operaţiuni de prestări servicii neexistând în realitate, în scopul prejudicierii bugetului de stat cu suma de 38.315 RON reprezentând TVA şi 8.956 RON reprezentând impozit pe profit.
Această concluzie a fost fundamentată pe menţiunile notei de constatare nr. N1 din 28 august 2009, întocmită în urma verificărilor efectuate de comisarii Gărzii Financiare Galaţi la sediul SC S.H. SRL Galaţi, din care a rezultat faptul că această societate nu a înregistrat în evidenţele financiar-contabile veniturile aferente efectuării de prestări servicii către SC M.1 SRL Slobozia şi nu a depus în perioada iunie 2008 - iulie 2009 la organul fiscal teritorial - Administraţia Finanţelor Publice Galaţi, Declaraţia 100 privind impozitul pe profit şi Declaraţia 300 privind TVA, datorate bugetului de stat ca urmare a activităţilor economice desfăşurate, coroborate cu nota explicativă şi declaraţia martorului M.R., administrator la SC S.H. SRL Galaţi, în sensul că neînregistrarea în contabilitate a veniturilor aferente efectuării de prestări servicii către SC M.1 SRL Slobozia s-a datorat faptului că SC S.H. SRL Galaţi a fost în imposibilitatea executării lucrărilor, iar facturile fiscale, cât şi chitanţele de încasare emise nu sunt reale, execuţia lucrărilor şi încasarea sumelor neavând loc în realitate.
De asemenea, s-a mai reţinut că după efectuarea unui control SC M.1 SRL Slobozia, inspectorii fiscali au constatat înregistrarea nelegală a 48 facturi fiscale în legătură cu cheltuieli - prestări servicii de către SC S.H. SRL Galaţi, întrucât în evidenţa financiar-contabilă a SC M.1 SRL Slobozia nu au fost regăsite devize de lucrări, procese-verbale de recepţie pe stadii de lucrări, rapoarte de lucru, bonuri de consum, materiale sau alte documente justificative privind lucrările de prestări de servicii efectuate de furnizorul SC S.H. SRL Galaţi.
Curtea a constatat, însă, că s-a acordat credibilitate deplină martorului M.R., singurul care infirmă total declaraţia inculpatului în sensul că lucrările contractate de SC M.1 SRL Slobozia au fost prestate de către SC S.H. SRL, neţinându-se cont de consecinţele pe care le-ar fi suportat martorul dacă ar fi recunoscut că lucrările facturate ar fi fost prestate în realitate (neînregistrând în contabilitate veniturile obţinute ca urmare a prestării serviciilor) şi nici de împrejurarea că susţinerile sale legate de înţelegerea avută cu numitul P.E. nu sunt confirmate de nicio altă probă administrată în cauză.
Controlul financiar la SC S.H. SRL, al cărei administrator era martorul M.R., a avut loc ca urmare a controlului financiar efectuat la SC M.1 SRL Slobozia - solicitat de M.S.A., administrator la SC M.1 SRL Slobozia - constatându-se că la SC S.H. SRL nu s-au înregistrat în evidenţele financiar-contabile veniturile aferente efectuării de prestări servicii către SC M.1 SRL Slobozia, conform celor 48 de facturi fiscale înregistrate în contabilitatea SC M.1 SRL Slobozia.
În acest context, martorul M.R. a relatat că semnarea contractului de prestări servicii cu SC M.1 SRL Slobozia a avut loc ca urmare a unei discuţii purtate cu P.E., în calitate de asociat al SC M.1 SRL Slobozia, pe care îl cunoscuse prin intermediul unei cunoştinţe comune din Brăila, iar la momentul semnării în municipiul Slobozia s-a întâlnit doar cu asociatul P.E., contractul respectiv fiind deja semnat la rubrica reprezentantului SC M.1 SRL.
A mai relatat că la o săptămână de la data semnării contractului s-a întâlnit în municipiul Brăila tot cu P.E. pentru a stabili detaliile derulării acestui contract, însă cu această ocazie P.E. i-a solicitat lui M.R. să emită în avans un număr de 6 facturi fiscale şi 6 chitanţe, cu motivaţia că aceste facturi fiscale erau necesare pentru ca SC M.1 SRL să obţină un credit bancar, martorul M.R. completând un număr de 6 facturi şi 6 chitanţe fiscale, deşi potrivit susţinerilor martorului până în acel moment nu efectuase nicio lucrare la SC M.1 SRL Slobozia şi nici nu încasase vreo sumă de bani.
Martorul nu a oferit nicio justificare credibilă pentru emiterea unor facturi fiscale care să ateste efectuarea unor servicii care în realitate nu ar fi avut loc (aceste facturi nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă a SC S.H. SRL):
Împrejurarea că societatea administrată de martor nu dispunea la data semnării contractului de prestări servicii de forţa de muncă specializată sau infrastructura necesare realizării lucrărilor de "construcţii uşoare, montaje şi amenajări", aceasta urmând să subcontracteze lucrările către un alt executant, nu reprezintă o justificare pentru emiterea unor facturi fiscale care să ateste prestarea unor serviciu care în realitate nu ar fi avut loc, astfel cum susţine martorul.
Totodată, acelaşi martor a relatat că ulterior s-a întâlnit în municipiul Galaţi cu asociatul P.E. care, de această dată era însoţit şi de către inculpatul Z.J.C., care i s-a prezentat în calitatea sa de administrator al SC M.1 SRL Slobozia (aspect pe care inculpatul l-a negat, iar P.E. nu a fost audiat niciodată pentru a se verifica dacă la această întâlnire a participat într-adevăr şi inculpatul).
În continuare, a arătat martorul că cei doi reprezentanţi ai SC M.1 SRL i-au relatat că aveau o problemă serioasă, în sensul că celălalt administrator al societăţii formulase plângere penală împotriva lui Z.J.C. şi că i-au prezentat un număr de 42 facturi fiscale în copie şi 42 chitanţe fiscale în copie care apăreau ca fiind emise de către SC S.H. SRL Galaţi în calitate de furnizor către cumpărătorul SC M.1 SRL Slobozia, despre care i-au menţionat că le înregistraseră în evidenţa contabilă a SC M.1 SRL, solicitându-i-se martorului ca la rândul său să înregistreze cele 42 facturi fiscale şi 42 chitanţe fiscale în contabilitatea SC S.H. SRL, întrucât la sediul SC M.1 SRL Slobozia Garda Financiară efectuase un control şi era iminent un control încrucişat şi la SC S.H. SRL Galaţi cu privire la evidenţierea celor 42 facturi fiscale şi 42 chitanţe fiscale, inculpatul luându-şi obligaţia să achite el însuşi obligaţiile la bugetul de stat în numele SC S.H. SRL Galaţi, aferente celor 42 facturi fiscale.
Martorul M.R. a precizat că a refuzat propunerea făcută de cei doi reprezentanţi ai SC M.1 SRL Slobozia şi că a observat totodată că semnătura de la rubrica furnizorului din conţinutul celor 42 facturi fiscale nu-i aparţinea, la fel ca şi scrisul cu care erau completate aceste facturi fiscale.
În acelaşi timp, însă, martorul a arătat că ştampila de pe facturile fiscale menţionate semăna cu cea de la SC S.H. SRL, dar cu privire la acest aspect a găsit următoarea explicaţie: iniţial că ar fi putut fi reprodusă prin scanare (din analiza facturilor fiscale aflate în original la dosarul cauzei se poate constata cu uşurinţă că ştampila nu este scanată), ulterior că în anul 2008 i-ar fi dispărut un exemplar al ştampilei, necunoscând unde se află.
De reţinut este, însă, că martorul nu a efectuat demersuri legale pentru a îndrepta această situaţie, de care şi-a amintit tocmai atunci când s-a efectuat controlul de către Garda Financiar la societatea sa. Totodată, a mai relatat martorul că în cursul anului 2008 i-ar fi dispărut un facturier cu mai multe facturi completate la rubrica furnizorului, respectiv că a declarat pierdut acest facturier la M. Of., aspect însă neprobat în cauză.
Pe de altă parte, martora B.I., cea care în perioada respectivă, în calitate de director economic la SC P.T. SRL Slobozia, ţinea evidenţa contabilă sintetică a SC M.1 SRL Slobozia, în baza unui contract de prestări servicii încheiat cu această societate, a recunoscut din cele 48 de facturi fiscale şi chitanţe fiscale aferente un număr de 19 facturi fiscale ca fiind completate de către aceasta.
În legătură cu completarea celor 19 facturi fiscale şi chitanţe fiscale aferente, martora B.I. a menţionat că ea personal nu a semnat niciuna dintre facturile pe care le-a completat şi nu-şi mai aminteşte dacă facturile fiscale respective erau semnate în momentul în care le-a completat, dar a relatat că a acceptat să completeze aceste facturi fiscale la cererea lui Z.J.C., întrucât a avut reprezentarea faptului că facturile respective reflectă realitatea, deoarece avea în faţa sa procesele-verbale a lucrărilor şi Z.J.C. discuta despre aceste lucrări cu reprezentantul SC S.H. SRL în prezenţa sa.
Instanţa de fond a înlăturat declaraţiile acestei martore, care confirmă susţinerile inculpatului, pe motivul că nu există date şi probe suficiente în sensul inculpării acestei persoane în calitate de coautor al infracţiunii de evaziune fiscală în modalitatea completării nelegale a unei părţi importante din cele 48 facturi fiscale în litigiu, menţionându-se că în privinţa celor 29 de facturi fiscale şi chitanţe aferente nu s-a reuşit identificarea persoanelor care le-au completat.
Prin urmare, aplicând raţionamentul instanţei de fond, dacă nu există date şi probe suficiente în sensul inculpării martorei în calitate de coautor al infracţiunii de evaziune fiscală, atunci trebuie în mod automat şi necesar apreciată ca fiind necredibilă declaraţia martorei în sensul că acele procese-verbale de recepţie a lucrărilor ar fi existat, respectiv că inculpatul ar fi avut discuţii despre lucrări cu reprezentanţi ai SC S.H. SRL, raţionament pe care instanţa de apel nu-l poate primi.
Mai mult decât atât, un proces-verbal de constatare a existenţei sau nu a lucrărilor cu privire la care s-au emis facturi fiscale ar fi putut fi întocmit la scurt timp după sesizarea organelor de urmărire penală, însă deplasarea la faţa locului s-a realizat doar la solicitarea inculpatului, de-abia în februarie 2012, când s-a constatat existenţa mai multor lucrări.
În plus, martora Ţ.A. a confirmat existenţa unor lucrări de reparaţii la SC M.1 SRL Slobozia în perioada 2008 - septembrie 2009 cât a fost angajată la societate, arătând că în permanenţă se făceau lucrări de reparaţii generale, fie la biroul administrativ, fie la hala de producţie, precizând că nu ştie cine efectua aceste lucrări. În acelaşi sens este şi declaraţia martorei Ţ.E.D., care a confirmat existenţa unor lucrări de construcţii şi amenajare, arătând, însă că nu ştie cine efectua aceste lucrări.
Curtea a mai reţinut că potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă efectuat în cursul, cercetării judecătoreşti în faţa instanţei de fond, cele 48 de facturi au fost înregistrate în evidenţa SC M.1 SRL Slobozia, însă analiza evidenţei contabile a SC S.H. SRL nu a putut avea loc ca urmare a faptului că în perioada iulie 2008 - iulie 2009 SC S.H. SRL nu a avut organizată şi nu a fost elaborată o evidenţă contabilă, respectiv această societate nu a raportat organelor fiscale cele 48 de facturi. Totodată, expertul a concluzionat că în cazul în care lucrările au fost executate în realitate (aspect ce putea fi stabilit printr-o expertiză tehnică în construcţii) inculpatul, administrator la SC M.1 SRL Slobozia, nu a produs niciun prejudiciu bugetului de stat, prejudiciul fiind produs într-un asemenea caz de către cealaltă societate, la care era administrator martorul M.R.
Lipsa unor devize sau alte documente justificative care să însoţească facturile, astfel cum se reţine în actul de sesizare, sau imposibilitatea indicării de către inculpat a numelui şefului echipei de muncitori de la SC S.H. SRL, a numărului de înmatriculare al autoturismului cu care se deplasa echipa de muncitori, respectiv existenţa unor angajaţi ai SC M.1 SRL Slobozia cu specializarea lăcătuş mecanic, strungar, frezor care să fi putut realiza aceste lucrări (fapte vecine şi conexe, care fundamentează o prezumţie simplă) nu sunt suficiente pentru a justifica concluzia că inculpatul a săvârşit infracţiunea de evaziune fiscală atestând prin facturile fiscale menţionate existenţa unor servicii care nu ar fi avut loc în realitate, astfel cum afirmă un martor (M.R.) care nu a înregistrat în contabilitatea propriei societăţi aceste facturi fiscale, aspect descoperit ca urmare a unui control fiscal efectuat de către Garda Financiară.
Prezumţia simplă ce rezultă din faptele vecine şi conexe amintite nu este în măsură să înlăture prezumţia de nevinovăţie a inculpatului în lipsa altor probe cu care să se coroboreze şi din care să rezulte că inculpatul a avut o activitate ilicită, respectiv că a înregistrat în contabilitate facturi fiscale ce atestau prestarea de servicii care în realitate nu ar fi avut loc.
Prezumţia de nevinovăţie este o garanţie pe care o implică dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) Constituţie şi de art. 6 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului. Potrivit jurisprudenţei instanţei de la Strasbourg, această prezumţie are consecinţe asupra sarcinii probei: aceasta revine Ministerului Public, iar îndoiala profită persoanei acuzate (cauza Austria c. Italiei), fiind inadmisibil ca dintr-un fapt obiectiv să se deducă o prezumţie de vinovăţie (cauza Salabiaku, Comisia Europeana a Drepturilor Omului). În materie penală, statele membre au obligaţia de a nu depăşi un anumit prag la evaluarea probelor şi a concluziilor care pot fi trase din aceste prezumţii (cauza Anghel c. României).
Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului nu se opune instituirii unor prezumţii de drept sau de fapt atâta timp cât se ţine cont de gravitatea consecinţelor ce pot decurge pentru acuzat şi nu se aduce atingere drepturilor apărării (Pham Hoang-25.09A992), însă condamnarea inculpatului în lipsa unor dovezi convingătoare de vinovăţie este de natură să atragă constatarea încălcării art. 6 parag. 2 din Convenţie (cauza Telfner c. Austriei). Prezumţia de nevinovăţie este încălcată dacă sarcina probei este inversată şi trece de la acuzare la apărare (John Murray c. Marii Britanii).
Prin urmare, rezultând dubii cu privire la activitatea infracţională a inculpatului, cu privire la intenţia sa de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale, neexistând probe convingătoare de vinovăţie, instanţa de apel a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a opera tragerea la răspundere penală a inculpatului, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Având în vedere aceste considerente, Curtea, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa şi A.N.A.F.
În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de apelantul-inculpat Z.J.C. împotriva Sentinţei penale nr. 127, pronunţată la data de 24 mai 2013 de Tribunalul Ialomiţa.
A desfiinţat sentinţa atacată şi în fond, rejudecând:
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul Z.J.C., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de A.N.A.F., însuşindu-şi concluziile expertizei, în sensul inexistenţei vreunui prejudiciu produs de inculpat statului în situaţia executării lucrărilor cu privire la care s-au emis cele 48 de facturi fiscale.
În temeiul art. 192 alin. (1) pct. I lit. b) C. proc. pen., a obligat A.N.A.F. la plata sumei de 1.400 RON cu titlu cheltuielile judiciare avansate de stat în judecarea cauzei în fond.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat A.N.A.F. la plata sumei de 400 de RON, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul interpretului de limbă germană, a fost suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii, a declarat, în termenul legal, recurs partea civilă A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa, criticând hotărârea pentru nelegalitate, în sensul că în mod eronat, instanţa de apel a respins, ca nefondat, apelul formulat de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ialomiţa, fără să aibă în vedere motivele pentru care acesta a fost declarat.
S-a apreciat că în mod eronat instanţa de apel a admis apelul declarat de apelantul-inculpat Z.J.C. împotriva Sentinţei penale nr. 127, pronunţată la data de 24 mai 2013 de Tribunalul Ialomiţa, astfel, instanţa de judecată reţinând că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii.
Conform art. 346 alin. (2) C. proc. pen., "când achitarea s-a pronunţat pentru cazul prevăzut în art. 10 alin. (1) lit. b1) ori pentru că instanţa a constatat existenţa unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei sau pentru că lipseşte vreunul dintre elementele constitutive ale infracţiunii, instanţa poate obliga la repararea pagubei materiale şi a daunelor morale, potrivit legii civile."
Or, instanţa de apel, deşi a făcut aplicarea în cauză a prevederilor art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a făcut referire în hotărârea recurată doar la prevederile art. 346 alin. (1) C. proc. pen., respingând în mod neîntemeiat pretenţiile civile ale statului român, deşi prejudiciul a fost confirmat inclusiv prin proba cu expertiza contabilă.
A solicitat instanţei de judecată să aibă în vedere faptul că în acest dosar a fost dispusă o expertiză contabilă judiciară prin care expertul contabil A.V. a concluzionat faptul că exista un prejudiciu în cuantum de 45.829 RON, reprezentând TVA de plată şi majorările aferente TVA.
Totodată, în mod eronat, instanţa de apel a respins, ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de către A.N.A.F., întrucât fapta pentru care s-a dispus urmărirea penală exista, ea a fost stabilită în concret de către organele de inspecţie fiscală din cadrul D.G.F.P. Ialomiţa prin Procesul-verbal nr. P2 din 9 octombrie 2009.
În urma verificării s-a stabilit că societatea a declarat pentru anul 2008 o pierdere fiscală în sumă de 150.924 RON, iar la control s-a stabilit un profit impozabil în sumă de 55.981 RON cu un impozit aferent în sumă de 8.956 RON. Diferenţa de 206.275 RON compusă din: 150.294 RON pierdere diminuată la control şi 55.981 RON profit impozabil, reprezintă cheltuieli nedeductibile, stabilite la verificare, respectiv: 79.831 RON reprezintă cheltuieli nereale înregistrate în societate cu diverse prestări de servicii în valoare totală de 240.000 RON, facturate de SC S.H. SRL Galaţi. În perioada 3 septembrie 2008 - 31 martie 2009 societatea înregistrează în evidenţa contabilă un număr de 48 de facturi fiscale, reprezentând prestări de servicii - confecţii metalice pentru hala de producţie, montaj, subansamble ancore CFR, construcţii (placări, izolaţii, plafoane rigips, montaj termopane, etc.), reparaţii, modernizări pentru hale de producţie şi clădire sediu, facturi fiscale emise de SC S.H. SRL Galaţi în valoare de 240.000 RON adică 201.681 RON valoare facturi şi tva aferent de 38.319 RON. La control s-au luat în calcul cheltuielile aferente perioadei verificate, respectiv 1 martie 2007 - 31 decembrie 2007 adică suma de 79.831 RON, diferenţa de 121.850 RON fiind aferentă anului 2009. Aşadar suma de 121.850 RON a fost luată în calcul la data încheierii profitului pe anul 2009, potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 571/2003.
Activitatea de Inspecţie Fiscală, în urma inspecţiei fiscale efectuate la SC M.1 SRL a întocmit Procesul-verbal nr. P2 din 9 octombrie 2009, prin care a stabilit că societatea reprezentată prin administrator Z.J.C. cu adresa de corespondenţă în municipiul Târgovişte, judeţul Dâmboviţa, a încălcat prevederile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005.
Prin Procesul-verbal nr. P2 din 9 octombrie 2009, în urma verificării făcute, au fost stabilite următoarele sume de plată astfel: impozit pe profit: 8.956 RON; majorări de întârziere:2.731 RON; TVA de plată: 38.315 RON; majorări de întârziere: 7.514 RON, TOTAL GENERAL: 57.516 RON.
Având în vedere toate aceste aspecte a solicitat instanţei, obligarea inculpatului Z.J.C. la plata către partea civilă a sumei de 57.516 RON, cu dobânzile şi penalităţile de întârziere, până la achitarea debitului, către partea civilă Statul Român - A.N.A.F., pentru infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.
La dosarul cauzei au fost depuse şi concluzii scrise de către intimatul inculpat Z.J.C.
Concluziile părţilor, din dezbateri au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa, în raport cu motivul de nelegalitate invocat, ce se va analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen.
Din analiza cauzei rezultă că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii cu privire cu privire la judecarea laturii civile a cauzei, în raport cu mijloacele de probă administrate în cauză.
Astfel, în mod judicios au fost invocate dispoziţiile art. 346 alin. (1) C. proc. pen. şi a dispus, respingerea, ca neîntemeiată a acţiunii civile formulată de A.N.A.F., atâta timp cât s-a pronunţat în latura penală a cauzei soluţia achitării inculpatului Z.J.C., soluţie întemeiată pe dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., ca urmare a neîntrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Prima instanţă de control judiciar a argumentat soluţia dispusă prin referiri concrete la mijloacele de probă administrate, respectiv declaraţiile martorelor Ţ.A., Ţ.E.D., M.R., P.E., B.I., la concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cursul cercetării judecătoreşti, expertul concluzionând că în cazul în care lucrările au fost executate în realitate, inculpatul, administrator la SC M.1 SRL Slobozia, nu a produs niciun prejudiciu bugetului de stat, prejudiciul fiind produs într-un asemenea caz de către cealaltă societate, la care era administrator martorului M.R.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte consideră că în mod legal şi motivat instanţa de apel a soluţionat respingerea, ca neîntemeiată a acţiunii civile, iar criticile formulate de recurenta parte civilă, nu se susţin.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Public Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa împotriva Deciziei penale nr. 282/A din 10 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat Z.J.C., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţie.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionare recursului declarat de recurenta parte civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Public Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa, au rămas în sarcina statului.
Onorariul interpretului de limbă germană se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Public Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa împotriva Deciziei penale nr. 282/A din 10 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat Z.J.C., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţie.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionare recursului declarat de recurenta parte civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Public Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa, au rămas în sarcina statului.
Onorariul interpretului de limbă germană se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 6 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 820/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de... | ICCJ. Decizia nr. 838/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul (art. 174... → |
|---|
