ICCJ. Decizia nr. 935/2014. SECŢIA PENALĂ. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Uzul de fals (art. 291 C.p.), infracţiunea de spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 935/2014
Dosar nr. 7587/111/2012
Şedinţa publică din 14 martie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 131 din 12 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Bihor s-au hotărât următoarele:
I. În baza art. 25 rap. la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76. lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.I.S., cetăţenia română, fără ocupaţie, căsătorit, are un copil minor, domiciliat în com. O., jud. Bihor, fără antecedente penale, la o pedeapsă de:
- 4 ani închisoare, cu aplic. art. 71, 64 lit. a) teza II, b) C. pen. şi interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.
În baza art. 86 alin. (1) şi art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicată inculpatului precum şi a pedepselor accesorii prev de art. 71, 64 lit. a) teza II, b) din C. pen., pe durata unui termen de încercare de 9 ani stabilit conform art. 86 alin. (2) C. pen.
În baza art. 86 alin. (3) C. pen. a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor;
b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 864 alin. (1) şi (2) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B.I.S. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002.
II. În baza art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplic. art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.E.F., cetăţenia română, studii 7 clase, fără ocupaţie şi loc de muncă, necăsătorit, fără copii, domiciliat în oraşul S., jud. Bihor, cu antecedente penale, în prezent aflat în Penitenciarul Satu-Mare în executarea unei pedepse, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 291 C. pen., cu aplic. art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. e) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul P.E.F. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.
S-a descontopit pedeapsa rezultată de 7 ani 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 852/2010 a Judecătoriei Satu-Mare în pedeapsa de 8 luni închisoare (aplicată prin Sentinţa penală nr. 74/2008 a Judecătoriei Beiuş, revocată prin Sentinţa penală nr. 15 din 27 ianuarie 2009 a Judecătoriei Beiuş, revocare menţinută prin Sentinţa penală nr. 852/2010 a Judecătoriei Satu-Mare de contopire a pedepselor) şi pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.
S-a descontopit la rândul ei pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare în pedepsele de: 5 ani închisoare (pedeapsă rezultantă) şi pedepsele individuale de: 5 ani închisoare; 7 ani închisoare; 7 ani închisoare; 3ani închisoare; 3 ani închisoare; 3 ani închisoare; 3 ani închisoare; 3 ani închisoare; 3 ani închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 109 din 28 aprilie 2009 a Judecătoriei Beiuş definitivă prin Decizia penală nr. 285/A din 23 decembrie 2009 a Tribunalului Bihor şi 2 ani închisoare; 2 ani închisoare; 10 luni închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 15 din 27 ianuarie 2009 a Judecătoriei Beiuş definitivă prin neapelare la data de 10 februarie 2009.
S-a descontopit la rândul ei pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare în pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 109 din 28 aprilie 2009 a Judecătoriei Beiuş definitivă prin Decizia penală nr. 285/A din 23 decembrie 2009 a Tribunalului Bihor (aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen. comisă la data de 13 ianuarie 2006) şi pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 74/2008 a judecătoriei Beiuş.
S-a menţinut dispoziţia privind anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 74/2008 a Judecătoriei Beiuş, anulare dispusă prin Sentinţa penală nr. 109/2009 a Judecătoriei Beiuş şi în baza art. 33 şi art. 34 C. pen. s-a contopit această pedeapsă cu pedepsele de 2 ani închisoare şi 2 luni închisoare aplicate în cauză, respectiv cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiuni de tâlhărie prev. şi ped. de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen. (comisă la data de 13 ianuarie 2006) în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, ce constituie prim-termen al recidivei.
În baza art. 39 alin. (1) C. pen. s-a contopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare stabilită mai sus cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. şi ped. de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen. cu aplic.art. 37 lit. a) C. pen.; cu pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev. şi ped. de art. 211 alin. (2) lit. b9 şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. şi ped. de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. e) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.; cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. cu aplic.art. 37 lit. a) C. pen.; cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prev. şi ped. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.; cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prev. şi ped. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., aplicate inculpatului prin Sentinţa penală 109 din 28 aprilie 2009 Judecătoriei Beiuş, definitivă prin Decizia penală 285/A din 23 decembrie 2009 a Tribunalului Bihor şi cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (4) lit. g) şi i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a art. 74 lit. c) C. pen., cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., şi a art. 74 lit. c) C. pen., cu pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. şi ped. de art. 208 alin. (1) cu aplic. art. 37 lit. a) şi a art. 74, 76 lit. c) C. pen. aplicate inculpatului prin Sentinţa penală nr. 15 din 27 ianuarie 2009 a Judecătoriei Beiuş, definitivă prin neapelare la data de 10 februarie 2009, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea şi anume 7 ani închisoare cu aplic. art. 71, 64 lit. ) teza II şi lit. b) C. pen.
S-a menţinut revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală 74/2008 a Judecătoriei Beiuş (revocare dispusă prin Sentinţa penală 15 din 27 ianuarie 2009 a Judecătoriei Beiuş, definitivă prin neapelare la data de 10 februarie 2009 şi menţinută prin Sentinţa penală nr. 852 din 13 septembrie 2010 a Judecătoriei Satu-Mare definitivă prin nerecurare la data de 4 octombrie 2010), pedeapsă pe care inculpatul o va executa alăturat pedepsei de 7 ani închisoare de mai sus, urmând ca inculpatul să execute în final 7 ani şi 8 luni închisoare cu executare în regim de detenţie cu aplic. art. 71, 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată şi anume de la data de 12 octombrie 2008 până la zi.
S-a anulat Mandatul de executare nr. M1 din 4 octombrie 2010 emis de Judecătoria Satu-Mare în baza Sentinţei penale nr. 852 din 13 septembrie 2010 a Judecătoriei Satu-Mare şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei conform prezentei hotărâri.
III. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului P.N.V., cetăţenia română, studii 10 clase, fără ocupaţie şi loc de muncă, necăsătorit, fără copii, domiciliat în oraşul N., jud. Bihor, recidivist postexecutoriu, din infracţiunea prev. şi ped. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., în infracţiunea prev. şi ped de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. art. 37 lit. b) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. c) C. pen., texte în baza cărora condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului din infracţiunea prev. şi ped de art. 291 C. pen. în infracţiunea prev. şi ped de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. e) C. pen., texte în baza cărora a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen. s-au contopit cele două pedepse aplicate în cauză în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare cu executare în regim de detenţie cu aplic. art. 71, art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului din infracţiunea prev. şi ped de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 în infracţiunea prev. şi ped de art. 23 lit. a) din Legea 656/2002 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul P.N.V. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 37 lit b) C. pen.
IV. În baza art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul I.I.O., cetăţenia română, studii 12 clase, fără ocupaţie, domiciliat în mun. O., jud. Bihor, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 1 an 6 luni închisoare.
În baza art. 291 C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit a) şi art. 34 C. pen. s-au contopit cele două pedepse aplicate în cauză în pedeapsa cea mai grea de 1 an 6 luni închisoare cu aplic. art. 71, art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani 6 luni stabilit conform art. 82 C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul I.I.O. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.
V. În baza art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.F.C., cetăţenia română, studii şcoala profesională, ocupaţia muncitor, necăsătorit, domiciliat în mun. M., jud. Bihor, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 291 C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit a) şi art. 34 C. pen. s-au contopit cele două pedepse aplicate în cauză în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare cu aplic. art. 71, art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit conform art. 82 C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul G.F.C. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. cu referire art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul B.I.S. la plata sumei totale de 17.552,82 euro (compusă din suma de 9.935,65 euro credit, 7.203,17 euro dobânzi, 396 euro comisioane), sumă la care se vor adăuga dobânzi până la recuperarea integrală a creditului, în favoarea părţii civile B1, cu sediul în Bucureşti, sector 3 cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 445 C. proc. pen. au fost declarate ca fiind false şi s-a dispus desfiinţarea totală a adeverinţei de salariu A1 din 23 septembrie 2007 şi a contractului individual de muncă C1 din 2 octombrie 2006.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., cu referire art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul B.I.S. la plata sumei de 10.436,42 euro în favoarea părţii civile C.E.E.C.G.R. SRL, cu sediul în Bucureşti, str. I.C., sector 1 cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 445 C. proc. pen. au fost declarate ca fiind false şi s-a dispus desfiinţarea totală a adeverinţei de salariu A2 din 11 decembrie 2007 şi a contractului individual de muncă C2 din 20 februarie 2007.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. cu referire art. 998 şi art 1003 C. civ. au fost obligaţi inculpaţii B.I.S. şi P.E.F. în solidar, la plata sumei de 10.531,11 euro în favoarea părţii civile A.P.S.R. Bucureşti cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 445 C. proc. pen. au fost declarate ca fiind false şi s-a dispus desfiinţarea totală a adeverinţei de salariu A3 din 20 decembrie 2007 şi a contractului individual de muncă C3 din 20 decembrie 2007.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. cu referire art. 998 şi art 1003 C. civ. au fost obligaţi inculpaţii B.I.S. şi P.N.V. în solidar, la plata sumei de 12.670,86 euro în favoarea părţii civile A.P.S.R. Bucureşti cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 445 C. proc. pen. au fost declarate ca fiind false şi s-a dispus desfiinţarea totală a adeverinţei de salariu A4 din 3 ianuarie 2008 şi a contractului individual de muncă C4 din 1 iunie 2007.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. cu referire la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul B.I.S. la plata sumei de 12.477,68 euro, sumă ce urmează a fi reactualizată până la data plăţii efective, în favoarea părţii civile S. SRL prin reprezentant legal K.I. SRL, cu sediul în Bucureşti, str. C.M., sector 3 cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 445 C. proc. pen. au fost declarate ca fiind false şi s-a dispus desfiinţarea totală a adeverinţei de salariu A5 din 8 ianuarie 2008 şi a contractului individual de muncă C5 din 11 iunie 2007.
În baza art. 14 şi art 346 C. proc. pen. cu referire art. 998 şi art 1003 C. civ. au fost obligaţi inculpaţii B.I.S. şi I.I.O., în solidar, la plata sumei totale de 5.423,70 euro (compusă din 3,000 euro credit, 1.851,28 euro dobânzi, 527,27 euro comisioane) sumă la care se vor adăuga dobânzi până la recuperarea integrală a creditului, în favoarea părţii civile B1, cu sediul în Bucureşti, sector 3 cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 445 C. proc. pen. au fost declarate ca fiind false şi s-a dispus desfiinţarea totală a adeverinţei de salariu A6 din 10 ianuarie 2008 şi a contractului individual de muncă C6 din 23 iulie 2007.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. cu referire art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul B.I.S. la plata sumei de 12.750,88 euro, sumă ce urmează a fi reactualizată până la data plăţii efective, în favoarea părţii civile S. SRL prin reprezentant legal K.I. SRL, cu sediul în Bucureşti, str. C.M., sector 3 cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 445 C. proc. pen. au fost declarate ca fiind false şi s-a dispus desfiinţarea totală a adeverinţei de salariu A7 din 16 ianuarie 2008 şi a contractului individual de muncă C7 din 11 iunie 2007.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. cu referire la art. 998 şi art 1003 C. civ. au fost obligaţi inculpaţii B.I.S. şi G.F.C. în solidar, la plata sumei de 14.091,27 euro sumă ce urmează a fi reactualizată până la data plăţii efective, în favoarea părţii civile S. SRL prin reprezentant legal K.I. SRL, cu sediul în Bucureşti, str. C.M., sector 3 cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 445 C. proc. pen. au fost declarate ca fiind false şi s-a dispus desfiinţarea totală a adeverinţei de salariu A8 din 23 ianuarie 2008 şi contractul individual de muncă încheiat între inculpatul G.F.C. şi SC M.A. SRL Oradea.
S-a constatat că SC C.F.S. SRL în calitate de mandatar al D.D.M.E. AG nu are calitate procesuală de parte civilă în cauză.
În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii B.I.S., I.I.O., P.N.V., G.F.C. şi P.E.F. la plata a câte 1.900 RON fiecare cheltuieli judiciare în favoare statului.
În conformitate cu art. 189 alin. (2) C. proc. pen., rap. la art. 6811 din Legea nr. 51/1995 republicată, cu referire la art. 6 din Protocolul nr. 113928/2008 s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Bihor a sumei de 100 RON cu titlu onorariu parţial apărător din oficiu, avocat Ţ.C., conform delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie.
Din fondurile Ministerului Justiţiei se va vira în favoarea Baroului Bihor suma de 400 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu avocat C.A.M. conform delegaţiei din 21 septembrie 2012, a sumei de 400 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu avocat P.C. conform delegaţiei din 21 septembrie 2012, a sumei de 400 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu avocat C.T. conform delegaţiei din 21 septembrie 2012, respectiv a sumei de 400 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu avocat B.A. conform delegaţiei din 21 septembrie 2012.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor întocmit în Dosarul nr. 1210/P/2009 înregistrat la instanţă la data de 6 august 2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor B.I.S. pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la înşelăciune prev. de art. 25 rap. la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; P.E.F. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen., şi spălare de bani prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; P.N.V., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen. şi spălare de bani prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; I.I.O., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen. şi spălare de bani prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; G.F.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen. şi spălare de bani prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În sarcina inculpatului B.I.S. s-a reţinut că în perioada septembrie 2007 - ianuarie 2008, în baza unei rezoluţii infracţionale unice (perioadă scurtă de timp, mod de operare similar), i-a determinat pe învinuiţii F.D.M., H.M.I., H.N., D.N. respectiv pe inculpaţii P.E.F., P.N.V., I.I.O. şi G.F.C. să solicite şi să obţină credite pentru nevoi personale, punându-le la dispoziţie înscrisuri sub semnătură privată false (adeverinţe de salariu şi contracte individuale de muncă), cauzându-se astfel prejudicii în sumă totală 68.400 euro (cca. 273.600 RON, la un curs de schimb 1 euro = 4 RON), sumă care apoi a fost dobândită în parte de către inculpat (cca. 43.950 euro), acesta cunoscând că banii provin din comiterea de infracţiuni.
În sarcina inculpatului P.E.F. s-a reţinut că în data de 21 decembrie 2007 i-a indus în eroare pe reprezentanţii părţii vătămate B1 - A.N. Oradea cu ocazia încheierii unui contract de credit, prezentând înscrisuri false din care rezulta contrar realităţii că este angajat al unei societăţi comerciale cu un anumit venit, obţinând astfel suma de 9.000 euro, din care apoi a transferat suma de 8.200 euro inculpatului B.I.S.
În sarcina inculpatului P.N.V., s-a reţinut că în data de 4 ianuarie 2008 i-a indus în eroare pe reprezentanţii părţii vătămate B1 - A.N. Oradea cu ocazia încheierii unui contract de credit, prezentând înscrisuri false din care rezulta contrar realităţii că este angajat al unei societăţi comerciale cu un anumit venit, obţinând astfel suma de 9.400 euro, din care apoi a transferat suma de 7.400 euro inculpatului B.I.S.
În sarcina inculpatului I.I.O. s-a reţinut că, în data de 11 ianuarie 2008 i-a indus în eroare pe reprezentanţii părţii vătămate B1 - A.N. Oradea cu ocazia încheierii unui contract de credit, prezentând înscrisuri false din care rezulta contrar realităţii că este angajat al unei societăţi comerciale cu un anumit venit, obţinând astfel suma de 3.000 euro, din care apoi a transferat suma de 2.700 euro inculpatului B.I.S.
În sarcina inculpatului G.F.C., s-a reţinut că în data de 28 ianuarie 2008 i-a indus în eroare pe reprezentanţii părţii vătămate B1 - A.N. Oradea cu ocazia încheierii unui contract de credit, prezentând înscrisuri false din care rezulta contrar realităţii că este angajat al unei societăţi comerciale cu un anumit venit, obţinând astfel suma de 10.000 euro, din care apoi a transferat suma de 9.650 euro inculpatului B.I.S.
Inaplicabilitatea procedurii prev de art 3201 C. proc. pen.
La termenul de judecată din data de 16 ianuarie 2013, inculpaţii P.E.F., P.N.V., B.I.S. şi G.F.C. au solicitat expres instanţei, aplicarea procedurii de judecată în cazul recunoaşterii vinovăţiei, reglementată de art 3201 C. proc. pen., introdus prin Legea nr. 202/2010, în vigoare începând cu data de 25 noiembrie 2010.
De asemenea, la termenul de judecată din 10 aprilie 2013, apărătorul ales al inculpatului I.I.O. a depus declaraţia notarială datată 6 martie 2013, conform căreia inculpatul în faţa notarului public, cu sediul în Copenhaga, a precizat că solicită ca judecarea Dosarului penal cu nr. 7587/111/2012 al Tribunalului Bihor să se efectueze potrivit procedurii prev. de art. 3201 C. proc. pen., precizând că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanţei şi nu solicită administrarea de alte probe.
În consecinţă, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a consemnat declaraţiile personale ale inculpaţilor P.E.F., P.N.V., B.I.S. şi G.F.C. prin care au recunoscut în totalitate săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei, prin care au solicitat ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunosc şi pe care şi le însuşesc şi prin care au arătat că nu solicită administrarea de probe.
Urmare a acestor cereri, s-a efectuat un rezumat succint al actului de sesizare, după care instanţa a procedat la audierea fiecărui inculpat, conform art 320 alin. (3) C. proc. pen.
Deşi inculpaţii au dat declaraţii de recunoaştere totală a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, la termenul de judecată din 10 aprilie 2013 instanţa de fond a respins cererea de aplicare a procedurii simplificate, apreciind că din probele administrate în cursul urmăririi penale, nu rezulta existenţa elementelor constitutive ale infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 (inculpat B.I.S.) respectiv ale infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 (inculpaţii P.E.F., P.N.V., I.I.O. şi G.F.C.). Cererea inculpaţilor a fost respinsă, câtă vreme potrivit art. 3201 alin. (4) C. proc. pen. instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmării penale rezultă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, iar potrivit alin. (8) al aceluiaşi articol instanţa respinge cererea atunci când constată că probele administrate în cursul urmării penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de către inculpat, în acest caz instanţa continuând judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun, situaţie care aşa cum s-a arătat mai sus era incidenţă în cauză raportat la una din infracţiunile pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată - spălarea de bani.
Analizând actele şi lucrările dosarului, probele administrate în cursul urmăririi penale şi în faza de cercetare judecătorească instanţa de fond a reţinut următoarele:
În perioada septembrie 2007 - ianuarie 2008, inculpatul B.I.S. a determinat un număr de 8 persoane să solicite credite bancare de nevoi personale în cuantum total de 68.400 euro în baza unor înscrisuri false puse la dispoziţie de către el, după care a beneficiat de o parte din sumele astfel obţinute. În perioada infracţională inculpatul a fost agent de poliţie de frontieră, deţinând funcţia de agent II la compartimentul ture serviciu al Sectorului Poliţiei de Frontieră Girişu de Criş din cadrul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Bihor, nefăcând parte din structurile poliţiei judiciare.
Pentru reuşita activităţii infracţionale, în planul infracţional a fost atrasă şi învinuita P.D., care deţinea funcţia de consilier clienţi retail în cadrul B1 - A.N. Oradea, către care au fost îndrumate toate persoanele solicitante de credite şi care a avut sarcina de a verifica documentaţia de credit. Rolul acestei învinuite în activitatea infracţională era acela de a efectua defectuos activitatea de identificare a clientului şi de a furniza informaţii cu privire la societăţile suspecte de fals, aflate în evidenţele nepublice ale băncii.
1. În data de 13 septembrie 2007, învinuitul H.M.I., nume anterior I.M.I., s-a prezentat la B1 - A.N. Oradea şi a solicitat acordarea unui credit pentru nevoi personale în sumă de 10.000 euro pe o perioadă de 10 ani, prezentând adeverinţa de salariu A1 din 23 septembrie 2007 şi xerocopia unui contract individual de muncă C1 din 2 octombrie 2006, din care rezulta în mod nereal că este angajat al SC C.R. SRL Oradea din anul 2006, în calitate de instalator cu un salariu lunar net de 1.270 RON.
În baza acestor înscrisuri, învinuitului i-a fost aprobată cererea de acordare a creditului şi a fost încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. PF1 din 13 septembrie 2007.
Învinuitul H.M.I. a ridicat creditul dar nu a mai achitat ulterior nicio rată, astfel că partea vătămată B1 s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 17.552,82 euro (compusă din suma de 9.935,65 euro credit, 7.203,17 euro dobânzi, 396 euro comisioane), sumă la care se vor adăuga dobânzi până la recuperarea integrală a creditului.
Din adresa din 8 iulie 2008 a I.T.M. Bihor a rezultat că învinuitul nu a fost angajat al SC C.R. SRL, astfel că înscrisurile folosite de acesta la încheierea contractului de credit sunt false.
Având în vedere că învinuitul H.M.I. nu a putut fi audiat în prima fază a anchetei, fiind plecat în Italia, s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice grafice pentru a se stabili dacă acesta a completat şi semnat actele care au stat la baza încheierii contractului de credit.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică din 4 noiembrie 2010 întocmit de I.P.J. Bihor - Serviciul criminalistic a rezultat că scrisul olograf de completare depus pe Declaraţia-acord din 13 septembrie 2007 şi certificatul de asigurare din 13 septembrie 2007, precum şi scrisul de completare depus pe cererile pentru eliberarea paşaportului învinuitului H.M.I. au fost executate de aceeaşi persoană.
Având în vedere că nu au fost lămurite toate aspectele şi nu a fost prezentat materialul de urmărire penală învinuitului H.M.I., s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor faţă de acesta.
Audiat în calitate de învinuit în data de 7 mai 2012 în prezenţa avocatului său ales, inculpatul B.I.S. a recunoscut integral comiterea faptelor. Astfel, inculpatul a declarat că în cursul anului 2007, în perioada în care lucra ca agent de poliţie de frontieră, sora sa B.N. avea nevoie de bani şi, prin intermediul unei persoane necunoscute, inculpatul l-a cunoscut pe un anume L.Ş., care l-a asigurat că îl poate ajuta să obţină un credit bancar, pe care însă urmau să îl împartă în mod legal. Inculpatul i-a predat acelui L.Ş. cartea de identitate a surorii sale iar a doua zi a primit de la acesta o adeverinţă de salariu din care rezulta că este angajată la o firmă, adeverinţa fiind apoi folosită pentru obţinerea unui credit.
După aceasta, L.Ş. l-a întrebat pe inculpat dacă are nevoie de bani şi dacă are cunoştinţă de persoane fără loc de muncă interesate să obţină credite bancare în baza unor acte false, prin care să se ateste că ar fi angajaţi la diferite societăţi comerciale, pentru fiecare astfel de "client" inculpatul urmând să primească sume de câte 100 - 150 de euro.
Inculpatul B.I.S. a declarat că a acceptat propunerea iar în perioada următoare i-a ajutat în acest mod pe învinuiţii F.D.M., H.M.I., D.N. respectiv pe inculpaţii P.N.V., P.E.F., I.I.F., G.F.C. şi să solicite şi să obţină credite bancare de la B1 - A.N. Oradea în baza unor acte false.
Conform declaraţiei inculpatului B.I.S., solicitanţii de credite se prezentau apoi la bancă, fiind direcţionaţi spre funcţionara P.D., despre care inculpatul ştie că era şi ea implicată în sistem, având rolul să primească actele şi să efectueze verificări superficiale cu privire la solicitanţi. Cu privire la această învinuită, B.I.S. a mai declarat că solicitanţii se prezentau codificat ("Bună, sunt din partea lui Bogdan") iar el s-a prezentat la ea la ghişeu în acelaşi mod o singură dată.
După obţinerea creditelor, inculpatul B.I.S. "colecta" banii de la solicitanţi, cărora le rămânea suma de cca 1.000 euro, conform celor prestabilite, iar banii îi dădea apoi lui L.Ş., de la care primea câte un "comision" cuprins între 150 şi 500 euro pentru fiecare "client". Din cauza implicării sale în această activitate infracţională, inculpatul B.I.S. a fost nevoit să demisioneze din structurile Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Bihor în anul 2008 şi a plecat în Italia la lucru.
În legătură cu persoana care falsifica adeverinţele de salariu, inculpatul B.I.S. a declarat că nu cunoaşte aceste aspecte.
Starea de fapt expusă la acest punct, respectiv implicarea în activitatea infracţională a inculpatului B.I.S. este probată prin coroborarea declaraţiei sale de recunoaştere date în cursul urmării penale şi în faţa instanţei, cu concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică grafică, respectiv cu adresa din 8 iulie 2008 a I.T.M. Bihor din care rezultă că învinuitul H.M.I. nu a fost angajat al SC C.R. SRL, context în care rezultă fără echivoc că înscrisurile folosite de acesta la încheierea contractului de credit sunt false.
2. În data de 14 decembrie 2007, învinuitul H.N.V. s-a prezentat la B1 - A.N. Oradea şi a solicitat acordarea unui credit pentru nevoi personale în sumă de 9.000 euro pe o perioadă de 10 ani, prezentând adeverinţa de salariu A2 din 11 decembrie 2007 şi xerocopia unui contract individual de muncă, din care rezulta în mod nereal că este angajat al SC E.E. SRL Oradea din anul 2007 în calitate de conducător auto cu un salariu lunar de 1.325 RON.
În baza acestor înscrisuri, învinuitului i-a fost aprobată cererea de acordare a creditului şi a fost încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice PF2 din 14 decembrie 2007.
Învinuitul H.N.V. a ridicat creditul dar nu a mai achitat ulterior nicio rată. B1 a cesionat creanţa în favoarea SC C.F.S. SRL mandatar al D.D.M.E. AG. În continuare D.D.M.I.I. AG (anterior D.D.M.E. AG) prin mandatar SC C.E.E.C.R. SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.436,42 euro.
Din adresa din 14 iulie 2008 a I.T.M. Bihor rezultă că învinuitul nu a fost angajat al SC E.E. SRL, potrivit adresei din 19 noiembrie 2010 a I.T.M. Bihor acesta fiind angajat din data de 20 octombrie 2004 al SC G.P. SRL ca muncitor necalificat cu un salariu de bază lunar brut de 540 RON, astfel că înscrisurile folosite de acesta la încheierea contractului de credit sunt false.
Având în vedere că învinuitul H.N.V. nu a putut fi audiat în prima fază a anchetei, s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice grafice pentru a se stabili dacă acesta a completat şi semnat actele care au stat la baza încheierii contractului de credit.
Din adresa din 8 decembrie 2010 a I.P.J. Bihor - Serviciul criminalistic a rezultat că nu poate fi efectuată constatarea tehnico-ştiinţifică întrucât scriptele de comparaţie sunt insuficiente cantitativ şi calitativ, în sensul că semnăturile de pe aceste scripte şi de pe contractul de credit redau grafic numele "M.", cu toate că pe cererea de eliberarea a cărţii de identitate este şi o semnătură care redă grafic numele "H.N.".
Trebuie însă precizat că, potrivit declaraţiei inculpatului P.E.F., învinuitul H.N. este cunoscut sub porecla "M." şi "A.", astfel că probabil acesta a semnat cu prima poreclă.
Având în vedere că nu au fost lămurite toate aspectele şi nu a fost prezentat materialul de urmărire penală învinuitului H.N. s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor faţă de acesta.
Starea de fapt expusă la acest punct, respectiv implicarea în activitatea infracţională a inculpatului B.I.S. a fost probată prin coroborarea declaraţiei sale de recunoaştere date în cursul urmării penale astfel cum a fost pe larg detaliată la pct. 1 precum şi declaraţia de recunoaştere dată în faţa instanţei, cu declaraţiile coinculpatului P.E.F., respectiv cu conţinutul adresei din 14 iulie 2008 a I.T.M. Bihor din care rezultă că H.N. nu a fost angajat al SC E.E. SRL, context în care rezultă fără putinţă de tăgadă că înscrisurile folosite de H.N. la încheierea contractului de credit sunt false.
3. În data de 21 decembrie 2007, inculpatul P.E.F. s-a prezentat la B1 - A.N. Oradea şi a solicitat acordarea unui credit pentru nevoi personale în sumă de 9.000 euro pe o perioadă de 10 ani, prezentând adeverinţa de salariu A3 din 20 decembrie 2007 şi xerocopia unui contract individual de muncă, din care rezulta în mod nereal că este angajat al SC E.E. SRL Oradea din anul 2007 în calitate de vânzător cu un salariu lunar net de 1.365 RON.
În baza acestor înscrisuri, inculpatului i-a fost aprobată cererea de acordare a creditului şi a fost încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice PF3 din 21 decembrie 2007.
Inculpatul P.E.F. a ridicat creditul dar nu a mai achitat ulterior nicio rată. B1 a cesionat creanţa în favoarea SC C.F.S. SRL mandatar al D.D.M.E. AG. în continuare D.D.M.E. AG a cesionat mai departe creanţa în favoarea A.P.S. Bucureşti care s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.531,11 euro reprezentând debit iniţial la care se adaugă dobânzi şi penalităţi.
Din adresele din 8 iulie 2009 şi din 22 iulie 2010 ale I.T.M. Bihor rezultă că inculpatul P.E.F. nu a fost angajat al SC E.E. SRL, ci al SC D. SRL din data de 29 noiembrie 2007, ca ospătar, cu un salariu lunar de bază brut de 1.000 RON, astfel că înscrisurile folosite de acesta la încheierea contractului de credit sunt false.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică din 28 septembrie 2010 întocmit de I.P.J. Bihor - Serviciul criminalistic a rezultat că scrisul olograf de completare depus pe Declaraţia-acord din 22 decembrie 2007 şi semnăturile depuse pe cererea de credit, Declaraţia-acord şi contractul de credit au fost executate de inculpatul P.E.F.
Inculpatul P.E.F. a recunoscut săvârşirea faptelor şi a precizat că în cursul lunii decembrie 2007, prin intermediul învinuitului H.N., l-a cunoscut pe inculpatul B.I.S., despre care a aflat că este angajat ca poliţist de frontieră şi deţine o societate comercială care are datorii. Inculpatul B.I.S. i-a propus inculpatului P.E.F. să obţină un credit bancar de nevoi personale, urmând ca suma să fie împărţită între cei doi, propunerea fiind acceptată. în aceste condiţii, inculpatul B.I.S. i-a pus la dispoziţia coinculpatului P.E.F. actele false, din care rezulta că ar fi angajat al societăţii comerciale menţionate, după care l-a dirijat la o anumită funcţionară din cadrul B1 - A.N. Oradea, identificată ulterior în persoana învinuitei P.D. Totodată, inculpatul B.I.S. i-a indicat lui P.E.F. să nu îşi folosească semnătura obişnuită atunci când va semna înscrisurile bancare şi i-a solicitat să memoreze datele din adeverinţa de salariu privind denumirea angajatorului, ocupaţia şi salariul.
După obţinerea în acest mod a creditului bancar, inculpatul P.E.F. a susţinut că lui i-a revenit doar suma de 800 euro, contrar înţelegerii, restul banilor rămânându-i inculpatului B.I.S.
În legătură cu suma de 800 euro obţinută prin săvârşirea infracţiunilor, inculpatul P.E.F. a declarat că a cheltuit-o în interes personal.
În cauză a fost efectuată o prezentare pentru recunoaşterea de pe planşa foto în data de 17 august 2010, ocazie cu care inculpatul P.E.F. l-a recunoscut şi indicat fără ezitare pe coinculpatul B.I.S. ca fiind cel care i-a pus la dispoziţie actele false şi căruia i-a predat apoi majoritatea banilor.
Stare de fapt expusă la acest punct şi implicarea în activitatea infracţională a inculpaţilor B.I.S. şi P.E.F. a rezultat din coroborarea declaraţiilor de recunoaştere date de aceştia atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei cu concluziile raportului de constatare tehnică ştiinţifică grafică din 28 septembrie 2010, adresele din 8 iulie 2009 şi din 22 iulie 2010 ale I.T.M. Bihor, din care a rezultat că inculpatul P.E.F. nu a fost angajat al SC E.E. SRL, precum şi cu procesul-verbal de prezentare pentru recunoaştere de pe planşa foto întocmit în data de 17 august 2010, ocazie cu care inculpatul P.E.F. l-a recunoscut şi indicat fără ezitare în prezenţa martorului asistent B.P.G. pe inculpatul B.I.S. ca fiind cel care i-a pus la dispoziţie actele false şi căruia i-a predat apoi majoritatea banilor.
4. În data de 4 ianuarie 2008, inculpatul P.N.V. s-a prezentat la B1 - A.N. Oradea şi a solicitat acordarea unui credit pentru nevoi personale în sumă de 9.400 euro, prezentând adeverinţa de salariu A4 din 3 ianuarie 2008 şi xerocopia unui contract individual de muncă, din care rezulta în mod nereal că este angajat al SC T.I. SRL Oradea din anul 2007 în calitate de mecanic întreţinere cu un salariu lunar net de 1.330 RON.
În baza acestor înscrisuri, inculpatului i-a fost aprobată cererea de acordare a creditului şi a fost încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice PF4 din 4 ianuarie 2008.
Inculpatul P.N.V. a ridicat creditul dar nu a mai achitat ulterior nicio rată. B1 a cesionat creanţa în favoarea SC C.F.S. SRL mandatar al D.D.M.E. AG. În continuare D.D.M.E. AG a cesionat mai departe creanţa în favoarea A.P.S. Bucureşti care s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 12.670,86 euro reprezentând debit iniţial la care se adaugă dobânzi şi penalităţi.
Din adresa din 8 iulie 2008 a I.T.M. Bihor a rezultat că inculpatul P.N.V. nu a fost angajat al SC T.I. SRL, astfel că înscrisurile folosite de acesta la încheierea contractului de credit sunt false.
De altfel, faptul că inculpatul nu a fost angajat al SC T.I. SRL a rezultat şi din adresa din 19 aprilie 2008 a acestei societăţi.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică din 20 septembrie 2010 întocmit de I.P.J. Bihor - Serviciul criminalistic, a rezultat că semnăturile depuse pe cererea şi contractul de credit au fost executate de inculpatul P.N.V.
Inculpatul P.N.V. a recunoscut săvârşirea faptelor şi a declarat că cel care i-a pus la dispoziţie înscrisurile false a fost inculpatul B.I.S., pe care l-a cunoscut prin intermediul învinuitului H.N., şi căruia i-a dat apoi suma de 7.400 euro din credit, în timp ce inculpatului P.N.V. i-au rămas 2.000 euro. Inculpatul P.N.V. a mai declarat că inculpatul B.I.S. l-a asigurat că îl poate ajuta să obţină un împrumut bancar pe care nu trebuia să îl mai restituie, astfel că i-a înmânat acestuia cartea de identitate şi o factură de utilităţi iar după câteva zile a primit actele false.
Cu ocazia prezentării pentru recunoaştere de pe planşa foto efectuate în data de 18 iunie 2009, inculpatul P.N.V. l-a recunoscut şi indicat, fără ezitare, pe coinculpatul B.I.S. ca fiind persoana care i-a pus la dispoziţie actele false.
Starea de fapt expusă la acest punct şi implicarea în activitatea infracţională a inculpaţilor B.I.S. şi P.N.V. a rezultat din coroborarea declaraţiilor de recunoaştere date de aceştia atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei cu concluziile raportului de constatare tehnică ştiinţifică grafică din 20 septembrie 2010, adresa din 8 iulie 2008 a I.T.M. Bihor din care a rezultat că inculpatul P.N.V. nu a fost angajat al SC T.I. SRL, precum şi cu procesul-verbal de prezentare pentru recunoaştere de pe planşa foto întocmit în data de 18 iunie, încheiat în prezenţa martorului asistent T.A. (a cărui declaraţie a fost citită în instanţă, dată fiind imposibilitatea audierii sale, în conformitate cu art 327 alin. (3) C. proc. pen.) potrivit căruia P.N.V. l-a recunoscut fără ezitare pe inculpatul B.I.S. ca fiind cel care i-a pus la dispoziţie actele false şi căruia i-a predat apoi majoritatea banilor.
5. În data de 9 ianuarie 2008, învinuitul D.N. s-a prezentat la B1 - A.N. Oradea şi a solicitat acordarea unui credit pentru nevoi personale în sumă de 9.000 euro, prezentând adeverinţa de salariu A5 din 8 ianuarie 2008 şi xerocopia unui contract individual de muncă, din care rezulta în mod nereal că este angajat al SC T.I. SRL Oradea din anul 2007 în calitate de conducător autoutilitară cu un salariu lunar net de 1.385 RON.
În baza acestor înscrisuri, învinuitului i-a fost aprobată cererea de acordare a creditului şi a fost încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice PF5 din 9 ianuarie 2008.
Învinuitul D.N. a ridicat creditul dar nu a mai achitat ulterior nicio rată. B1 a cesionat la rândul ei creanţa în favoarea SC S. SRL prin reprezentant legal K.I. SRL, care s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 12.477,68 euro, solicitând actualizare acestei sume până la data plăţii efective.
Din adresa din 8 ianuarie 2009 a I.T.M. Bihor a rezultat că învinuitul nu a fost angajat al SC T.I. SRL, ci al SC L.C. SRL din data de 1 aprilie 2006 ca muncitor necalificat cu un salariu de bază lunar de 330 RON, astfel că înscrisurile folosite de acesta la încheierea contractului de credit sunt false.
De altfel, faptul că învinuitul nu a fost angajat al SC T.I. SRL a rezultat şi din adresa din 19 aprilie 2008 a acestei societăţi.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică din 6 iulie 2009 întocmit de I.P.J. Bihor - Serviciul criminalistic, a rezultat că semnăturile depuse pe contractul de credit au fost executate de învinuitul D.N.
Învinuitul D.N. a recunoscut săvârşirea infracţiunilor şi a declarat că cel care i-a pus la dispoziţie înscrisurile false a fost inculpatul B.I.S., pe care l-a cunoscut prin intermediul învinuitului H.N., şi căruia i-a dat apoi suma de 7.500 euro din credit, în timp ce învinuitului D.N. i-au rămas 1.500 euro, contrar înţelegerii iniţiale de împărţire egală a banilor. Relevant de reţinut în legătură cu implicarea învinuitei P.D. este faptul că învinuitul a fost dirijat la ghişeul acesteia şi i s-a cerut să îi transmită un mesaj codificat "Am mai fost pe la dvs.", fără să spună însă că a fost trimis de inculpatul B.I.S., pentru a nu auzi colegii de muncă ai învinuitei.
În legătură cu suma de 1.500 euro obţinută prin săvârşirea infracţiunilor, învinuitul D.N. a declarat că i-a folosit pentru nevoi personale.
Cu ocazia prezentării pentru recunoaştere de pe planşa foto efectuate în data de 13 august 2010, învinuitul D.N. l-a recunoscut şi indicat, fără ezitare, pe inculpatul B.I.S. ca fiind persoana care i-a pus la dispoziţie actele false.
De menţionat că, potrivit scoringului de apreciere a persoanelor fizice solicitante de credite întocmit de învinuita P.D. în data de 9 ianuarie 2008, SC T.I. SRL a fost contactată telefonic şi "s-a discutat cu d-nul T.D., care ocupă în cadrul firmei funcţia de director general. Au fost confirmate datele cu privire la solicitantul creditului".
Având în vedere că nu au fost lămurite toate aspectele şi nu a fost prezentat materialul de urmărire penală învinuitului D.N. s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor faţă de acesta.
Starea de fapt expusă la acest punct, respectiv implicarea în activitatea infracţională a inculpatului B.I.S. este probată prin coroborarea declaraţiei sale de recunoaştere dată în cursul urmării penale astfel cum a fost pe larg detaliată la pct. 1, declaraţia de recunoaştere dată în faţa instanţei, cu declaraţiile învinuitului D.N. respectiv cu concluziile raportului de constatare din 6 iulie 2009, conţinutul adresei din 8 ianuarie 2009 a I.T.M. Bihor din care a rezultat că D.N. nu a fost angajat al SC T.I. SRL, context în care a rezultat fără putinţă de tăgadă că înscrisurile folosite de D.N. la încheierea contractului de credit sunt false, precum şi cu procesul verbal de recunoaştere după planşe foto întocmit la data de 13 august 2010 în prezenţa martorului asistent N.M.I., potrivit căruia D.N. l-a recunoscut fără ezitare pe inculpatul B.I.S. care i-a pus la dispoziţie actele false.
6. În data de 11 ianuarie 2008, inculpatul I.I.O. s-a prezentat la B1 - A.N. Oradea şi a solicitat acordarea unui credit pentru nevoi personale în sumă de 3.000 euro, prezentând adeverinţa de salariu A6 din 10 ianuarie 2008 şi xerocopia unui contract individual de muncă, din care rezulta în mod nereal că este angajat al SC T.I. SRL Oradea din anul 2007 în calitate de conducător auto cu un salariu lunar net de 1.280 RON.
În baza acestor înscrisuri, inculpatului i-a fost aprobată cererea de acordare a creditului şi a fost încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice PF6 din 11 ianuarie 2008.
Inculpatul I.I.O. a ridicat creditul dar nu a mai achitat ulterior nicio rată, astfel că partea vătămată B1 se constituie parte civilă în cauză cu suma de 5.423,70 euro (compusă din 3.000 euro credit, 1.851,28 euro dobânzi, 527,27 euro comisioane) sumă la care se vor adăuga dobânzi până la recuperarea integrală a creditului.
Din adresa din 8 mai 2008 a I.T.M. Bihor a rezultat că inculpatul I.I.O. nu a fost angajat al SC T.I. SRL, astfel că înscrisurile folosite de acesta la încheierea contractului de credit sunt false.
De altfel, faptul că inculpatul nu a fost angajat al SC T.I.SRL a rezultat şi din adresa din 19 aprilie 2008 a acestei societăţi.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 30 martie 2009 întocmit de I.P.J. Bihor - Serviciul criminalistic, a rezultat că semnăturile depuse pe contractul de credit au fost executate de inculpatul I.I.O.
Inculpatul I.I.O. a recunoscut săvârşirea faptelor şi a declarat că cel care i-a pus la dispoziţie înscrisurile false a fost inculpatul B.I.S., care i-a propus să obţină un credit bancar, propunere acceptată de acesta, care i-a înmânat cartea sa de identitate şi o factură de utilităţi, primind apoi de la inculpatul B.I.S. actele false. Inculpatul a mai precizat că a fost direcţionat de către B.I.S. la o funcţionară bancară, căreia doar i-a înmânat actele iar apoi a semnat actele prezentate de aceasta.
Totodată, inculpatul a mai precizat că, ulterior, la solicitarea inculpatului B.I.S., l-a atras în activitatea infracţională şi pe prietenul său F.D.M., de la care a primit cartea de identitate şi i-a înmânat-o lui B.I.S., care apoi însă a primit personal banii de la F.D.M.
Reaudiat în data de 12 ianuarie 2011 de către procuror, inculpatul I.I.O. a mai declarat că inculpatul B.I.S. i-a spus că totul este "blat" şi că el este prieten bun cu funcţionara de la ghişeu. Inculpatul mai declară că a cheltuit banii pentru nevoi personale (abonament la sala de fitness, haine şi alimente) şi nu a achitat nicio rată.
Cu ocazia prezentării pentru recunoaştere de pe planşa foto efectuată în data de 13 august 2010, inculpatul I.I.O. l-a recunoscut şi indicat, fără ezitare, pe coinculpatul B.I.S. ca fiind persoana care i-a pus la dispoziţie actele false.
Stare de fapt expusă la acest punct şi implicarea în activitatea infracţională a inculpaţilor B.I.S. şi I.I.O. a rezultat din coroborarea declaraţiilor de recunoaştere date de aceştia atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei (inculpat B.I.S.) cu concluziile raportului de constatare tehnico ştiinţifică grafică din 30 martie 2009, adresa din 8 mai 2008 a I.T.M. Bihor din care a rezultat că inculpatul I.I.O. nu a fost angajat al SC T.I. SRL, precum şi cu procesul-verbal de prezentare pentru recunoaştere de pe planşa foto întocmit în data de 13 august 2010, încheiat în prezenţa martorului asistent N.M.I. potrivit căruia I.I.O. l-a recunoscut fără ezitare pe inculpatul B.I.S. ca fiind cel care i-a pus la dispoziţie actele false şi a obţinut apoi majoritatea banilor.
7. În data de 17 ianuarie 2008, învinuitul F.D.M. s-a prezentat la B1 - A.N. Oradea şi a solicitat acordarea unui credit pentru nevoi personale în sumă de 9.000 euro, prezentând adeverinţa de salariu A7 din 16 ianuarie 2008 şi xerocopia unui contract individual de muncă, din care rezulta în mod nereal că este angajat al SC F.C.M. SRL Oradea din iunie 2007 în calitate de conducător autoutilitară cu un salariu lunar net de 1.326 RON.
În baza acestor înscrisuri, învinuitului i-a fost aprobată cererea de acordare a creditului şi a fost încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice PF7 din 17 ianuarie 2008.
Învinuitul F.D.M. a ridicat creditul dar nu a mai achitat ulterior nicio rată. B1 a cesionat creanţa în favoarea SC S. SRL. prin reprezentant legal K.I. SRL, care s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 12.750,88 euro, solicitând actualizarea acestei sume până la data plăţii efective.
Din adresa din 19 februarie 2008 a I.T.M. Bihor a rezultat că învinuitul nu a fost angajat al SC F.C.M. SRL, ci al SC L. SRL din data de 20 august 2007 ca vânzător cu un salariu lunar brut de 528 RON, astfel că înscrisurile folosite de acesta la încheierea contractului de credit sunt false.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică din 30 martie 2009 întocmit de I.P.J. Bihor - Serviciul criminalistic, a rezultat că semnăturile depuse pe contractul de credit au fost executate de învinuitul F.D.M.
Învinuitul F.D.M. a recunoscut săvârşirea infracţiunilor şi a declarat că cel care i-a pus la dispoziţie înscrisurile false a fost inculpatul I.I.O., care a primit apoi aproape toţi banii, învinuitului F.D.M. revenindu-i doar suma de 500 euro. Învinuitul confirmă şi el, la fel ca alţi învinuiţi, că a fost direcţionat spre funcţionara bancară P.D., căreia i-a înmânat actele şi în faţa căreia a semnat apoi cererea şi contractul de credit. învinuitul a recunoscut că a citit adeverinţa de salariu şi a constatat că acesta este falsă.
Cu ocazia reaudierii sale de către procuror în data de 12 ianuarie 2011, învinuitul F.D.M. a mai declarat că a aflat de la inculpatul I.I.O. că actele vor fi falsificate de un anume "I.", poliţist de frontieră, iar la bancă nu vor fi probleme întrucât au pe cineva în "interior", respectiv pe o doamnă "P.", care îi va ajuta să se facă pierdute actele din dosarul de credit iar apoi creditul va fi preluat de o firmă de asigurări, astfel că învinuitul nu va mai avea în final nimic de plată. În momentul în care învinuitul F.D.M. a primit actele de la inculpatul B.I.S., a constatat că adeverinţa de salariu este falsă.
La indicaţiile inculpatului B.I.S., învinuitul F.D.M. s-a prezentat la bancă la un ghişeu unde a căutat-o pe funcţionara "P.", pe care învinuitul trebuia să o salute codificat "Sărut mâna, bună ziua". Învinuitul F.D.M. i-a înmânat apoi acesteia actele, după care a semnat cererea şi contractul de credit.
După obţinerea creditului, învinuitul F.D.M. a primit de la inculpatul B.I.S. suma de 500 de euro, bani pe care i-a cheltuit pe distracţie, alimente şi haine, fără ca ulterior să achite vreo rată.
Având în vedere că nu au fost lămurite toate aspectele şi nu a fost prezentat materialul de urmărire penală învinuitului F.D.M. s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor faţă de acesta.
Starea de fapt expusă la acest punct, respectiv implicarea în activitatea infracţională a inculpatului B.I.S. este probată prin coroborarea declaraţiei sale de recunoaştere dată în cursul urmării penale astfel cum a fost pe larg detaliată la pct. 1, declaraţia de recunoaştere dată în faţa instanţei, respectiv cu declaraţiile învinuitului F.D.M., respectiv cu concluziile raportului de constatare din 30 martie 2009 şi conţinutul adresei din 19 februarie 2008 a I.T.M. Bihor din care a rezultat că F.D.M. nu a fost angajat al SC F.C.M. SRL, context în care a rezultat fără putinţă de tăgadă că înscrisurile folosite de F.D.M. la încheierea contractului de credit sunt false.
8. În data de 28 ianuarie 2008, inculpatul G.F.C. s-a prezentat la B1 - A.N. Oradea şi a solicitat acordarea unui credit pentru nevoi personale în sumă de 10.000 euro, prezentând adeverinţa de salariu A8 din 23 ianuarie 2008 şi xerocopia unui contract individual de muncă, din care rezulta în mod nereal că este angajat al SC M.A. SRL Oradea din anul 2007 în calitate de tâmplar cu un salariu lunar net de 1.468 RON.
În baza acestor înscrisuri, inculpatului i-a fost aprobată cererea de acordare a creditului şi a fost încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice PF8 din 28 ianuarie 2008.
Inculpatul G.F.C. a ridicat creditul dar nu a mai achitat ulterior nicio rată. B1 a cesionat creanţa în favoarea S. SRL prin reprezentant legal K.I. SRL, care s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 14.091,27 euro, solicitând actualizarea acestei sume până la data plăţii efective.
Din adresa din 31 martie 2009 a I.T.M. Bihor a rezultat că inculpatul G.F.C. nu a fost angajat al SC M.A. SRL, astfel că înscrisurile folosite de acesta la încheierea contractului de credit sunt false.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică din 26 februarie 2009 întocmit de I.P.J. Bihor - Serviciul criminalistic, a rezultat că semnăturile depuse pe cererea şi contractul de credit au fost executate de inculpatul G.F.C.
Inculpatul G.F.C. a recunoscut săvârşirea infracţiunilor şi a declarat că cel care i-a pus la dispoziţie înscrisurile false a fost coinculpatul B.I.S., pe care l-a cunoscut prin intermediul învinuitului F.D.M., şi căruia i-a dat apoi aproape toţi banii (cca 9.600 euro), în timp ce inculpatului G.F.C. i-au rămas 1.500 RON, contrar înţelegerii iniţiale de împărţire egală a banilor. Inculpatul a mai precizat, la fel ca şi ceilalţi învinuiţi, că a fost direcţionat spre funcţionara bancară P.D., căreia i-a înmânat actele şi în faţa căreia a semnat apoi cererea şi contractul de credit.
Cu ocazia reaudierii sale de către procuror în data de 12 ianuarie 2012, inculpatul a recunoscut că ştia că va obţine creditul în baza unor acte false, pe care le-a citit înainte de a le folosi la bancă. Inculpatul a mai declarat că, îndrumat de inculpatul B.I.S., s-a prezentat la un ghişeu la o doamnă căreia i-a predat actele, fără ca aceasta să îl întrebe ceva şi să verifice realitatea datelor din adeverinţa de salariu.
În legătură cu suma de 1.500 RON obţinută prin săvârşirea infracţiunilor, inculpatul G.F.C. a declarat că a cheltuit banii pentru distracţie.
Învinuitul G.F.C. a mai declarat că a cheltuit banii pentru distracţie (discoteci, băuturi alcoolice) şi nu a achitat nicio rată.
Cu ocazia prezentării pentru recunoaştere de pe planşa foto efectuată în data de 13 august 2010, inculpatul G.F.C. l-a recunoscut şi indicat, fără ezitare, pe coinculpatul B.I.S. ca fiind persoana care i-a pus la dispoziţie actele false.
Starea de fapt expusă la acest punct şi implicarea în activitatea infracţională a inculpaţilor B.I.S. şi G.F.C. a rezultat din coroborarea declaraţiilor de recunoaştere date de aceştia atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei cu concluziile raportului de constatare tehnico ştiinţifică grafică din 26 februarie 2009, adresa din 31 martie 2009 a I.T.M. Bihor din care a rezultat că inculpatul G.F.C. nu a fost angajat al SC M.A. SRL, precum şi cu procesul-verbal de prezentare pentru recunoaştere de pe planşa foto întocmit în data de 13 august 2010, încheiat în prezenţa martorului asistent N.M.I. potrivit căruia G.F.C. l-a recunoscut fără ezitare pe inculpatul B.I.S. ca fiind cel care i-a pus la dispoziţie actele false şi a obţinut apoi majoritatea banilor.
De precizat că, întrucât în cursul urmării penale nu au fost lămurite toate aspectele şi nu a fost prezentat materialul de urmărire penală învinuiţilor L.Ş. şi P.D., s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor faţă de aceştia.
Instanţa de fond a reţinut că vinovăţia inculpatului B.I.S. în ce priveşte comiterea infracţiunii de instigare la înşelăciune în formă continuată este dovedită prin coroborarea declaraţiei sale de recunoaştere eu probele enunţate distinct la pct. 1 - 8 de mai sus şi în opinia instanţei nici încadrarea în drept a faptei nu comportă discuţii.
De asemenea vinovăţia inculpaţilor P.E.F., P.N.V., I.I.O. şi G.F.C. în ce priveşte săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, respectiv uz de fals este probată prin coroborarea declaraţiilor de recunoaştere date de aceştia cu probele enunţate distinct la punctele ce descriu activitatea infracţională a acestora.
Încadrarea în drept a faptelor nu comportă discuţii în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii P.E.F., I.I.O. şi G.F.C., în schimb în ceea ce îl priveşte pe inculpatul P.N.V. instanţa de fond a constatat că deşi procurorul la dispoziţia de trimitere în judecată a acestui inculpat precizează calitatea sa de recidivist postexecutoriu, totuşi la încadrarea în drept a faptei omite a indica incidenţa art. 37 lit. b) C. pen. Pentru aceste considerente instanţa de fond a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice în sensul reţinerii art. 37 lit. b) C. pen. pentru toate cele trei infracţiuni pentru care acesta fost trimis în judecată, iar înainte de condamnarea acestui inculpat instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. ce vizează această schimbare de încadrare (de precizat că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 2 luni închisoare cu executare în regim de detenţie prin Sentinţa penală nr. 203 din 13 mai 2003 a judecătoriei Beiuş din a cărei executare s-a liberat condiţionat la data de 17 decembrie 2003 cu un rest neexecutat de 136 zile).
În ceea ce priveşte însă infracţiunea de spălare de bani reţinută în sarcina celor 5 inculpaţi (pentru inculpatul B.I.S. încadrarea în drept fiind cea prev. de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea 656/2002 iar pentru inculpaţii P.E.F., P.N.V., I.I.O. şi G.F.C. cea prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea 656/2002) instanţa de fond a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni acesta constituind de altfel motivul respingerii cererii de aplicare a procedurii simplificate. În esenţă în sarcina inculpatului B.I.S. s-a reţinut că fapta sa de a dobândi de la fiecare învinuit respectiv inculpat suma de circa 43.950 euro cunoscând că banii provin din comitere de infracţiuni se circumscrie faptei de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea 656/2002. Pe de altă parte în sarcina inculpaţilor P.E.F., P.N.V., I.I.O. şi G.F.C. s-a reţinut că fapta lor de a transfera coinculpatului B.I.S. o mare parte din creditul ridicat de la casierie se circumscrie faptei de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea 656/2002.
Instanţa de fond a considerat că soluţia ce se impune este acea de achitare în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. cu privire la toţi cei 5 inculpaţi trimişi în judecată.
Indiferent de încadrarea în drept dată infracţiunii de spălare de bani, (art. 23 alin. (1) lit. a) respectiv art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea 656/2002), această faptă apare ca un complex de activităţi, metode, tehnici prin care valorilor provenite din săvârşirea de infracţiuni grave le este conferită o aparenţă de legalitate pentru a putea fi puse ulterior în circulaţie fără ca provenienţa ilicită a acestora să poată fi descoperită.
În cazul infracţiunii reglementate în art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (reţinută în sarcina inculpaţilor P.E.F., P.N.V., I.I.O. şi G.F.C.) elementul material al laturii obiective îl constituie schimbarea sau transferuri de bunuri în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestora. În doctrină un prim sens al schimbării bunului ar fi acela de transformare fizică, de a schimba primă înfăţişare, păstrând de regulă valoarea intrinsecă a obiectului; un alt sens al schimbării bunului ar fi acela de a înlocui lucrul produs al infracţiunii cu un lucru deţinut legal de o altă persoană; nu în ultimul rând schimbarea bunului poată să îmbrace şi forma unor acte juridice sub semnătură privată sau chiar autentificată, fără a se înlătura caracterul ilegal al operaţiunii. Prin transferul de bunuri se înţelege, după caz, mutarea bunului dintr-un loc unde s-ar deduce uşor provenienţa ilicită, într-un alt loc unde bunul ar avea o aparenţă de provenienţă legală, urmărindu-se aceasta. De asemenea prin transferul de bunuri socotim că se mai poate înţelege operaţiunea de deplasare a capitalului sub diferite forme de la o ţară la alta, de la un agent economic la altul, cu sau fără aparenţă legală.
Ceea ce este esenţial cu privire la elementul material al acestei infracţiuni este scopul schimbării sau transferului de bunuri produs al infracţiunii principale şi care constă în esenţă în ascunderea sau disimularea originii ilicite a acestor bunuri.
Instanţa de fond a remarcat faptul că în speţa de faţă cei 4 inculpaţi s-au rezumat strict la ai preda coinculpatului B.I.S. o parte din creditul obţinut în mod fraudulos de la bancă, acţiune care în nici un caz nu corespunde elementului material al laturii obiective a infracţiunii prev. în art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea 656/2002, şi nici scopului prevăzut expres de textul de lege. De aceea soluţia care se impune este aceea de achitare în temeiul art. 10 lit. d) din C. proc. pen. pe considerentul lipsei laturii obiective şi scopului acestei infracţiuni.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul B.I.S. acesta a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea 656/2002. Potrivit doctrinei modalitatea de săvârşire a acestei infracţiuni vizează faptele săvârşite de cel care participă la spălarea produsului infracţiunii, dobândind, deţinând sau folosind bunul de la făptuitorul infracţiunii principale sau un intermediar, ştiind că bunul dobândit provine din infracţiunea principală. Scopul dedus din contextul acestei legi şi în mod deosebit al art. 2 şi art. 23 alin. (1) lit. c) este în primul rând şi obligatoriu spălarea produsului infracţiunii şi subsecvent dar nu obligatoriu obţinerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material.
Prin rechizitoriu s-a reţinut că fapta inculpatului B.I.S. de a dobândi de la ceilalţi învinuiţi sau inculpaţi o parte din banii obţinuţi de aceştia cu titlu de credit prin folosirea de acte false la instituţia bancară s-ar circumscrie art. 23 alin. (1) lit. c) din legea enunţată. Din modul de reglementare a modalităţii de comitere a acestei infracţiuni şi din scopul enunţat de lege a rezultat evident în opinia instanţei că fapta inculpatului aşa cum a fost descrisă nu întruneşte elementele constitutive ale acestei infracţiuni nici sub aspectul laturii obiective şi nici sub aspectul scopului expres prevăzut, soluţia care se impune fiind cea de achitare în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În legătură cu infracţiunea de spălare de bani pentru care cei 5 inculpaţi au fost trimişi în judecată reprezentantul parchetului a solicitat în şedinţă publică schimbarea încadrării juridice după cum urmează: pentru inculpatul B.I.S. din infracţiunea de instigare la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi spălare de bani într-o singură infracţiune de instigare la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, pe considerent că spălarea de bani este absorbită de prima infracţiune menţionată. Instanţa de fond nu a fost de acord cu o astfel de schimbare de încadrare juridică şi nici cu punctul de vedere potrivit căruia spălarea de bani este absorbită de instigarea la înşelăciune. Nu s-a negat faptul că există situaţii în practică când o infracţiune este absorbită de o alta însă nu este cazul celor două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului B.I.S. (cel mai simplu exemplu este cel al infracţiunii de fals în înscris sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. care absoarbe uzul de fals prev. de art. 291 C. pen.).
Cu privire la coinculpaţii P.E.F., P.N.V., I.I.O. şi G.F.C., procurorul a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de înşelăciune şi spălare de bani într-o singură infracţiune de înşelăciune pe acelaşi considerent şi anume faptul că spălarea de bani este absorbită de fapta de înşelăciune. Aşa cum s-a arătat în paragraful anterior o astfel de schimbare de încadrare juridică nu este aplicabilă în prezenta cauză deoarece nu ne aflăm în situaţia clasică a absorbţiei unei infracţiuni de către o altă infracţiune.
Pentru considerente mai sus-expuse instanţa de fond a dispus după cum urmează:
I. Fapta inculpatului B.I.S., care în perioada septembrie 2007 - ianuarie 2008, în baza unei rezoluţii infracţionale unice (perioadă scurtă de timp, mod de operare similar), i-a determinat pe învinuiţii F.D.M., H.M.I., H.N., D.N. respectiv pe inculpaţii P.E.F., P.N.V., I.I.O. şi G.F.C. să solicite şi să obţină credite pentru nevoi personale, punându-le la dispoziţie înscrisuri sub semnătură privată false (adeverinţe de salariu şi contracte individuale de muncă), sumă care apoi a fost dobândită în parte de către inculpat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de instigare la înşelăciune prev. de art. 25 rap. la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Ca urmare instanţa de fond în baza art. 25 rap. la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul B.I.S., la o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu aplic. art. 71, 64 lit. a) teza II, b) C. pen., şi interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen. pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.
La stabilirea şi individualizarea judiciară a pedepsei instanţa de fond a avut în vedere rolul central al inculpatului în cadrul activităţii infracţionale ce a făcut obiectul cauzei, durata în timp a activităţii infracţionale, numărul mare de credite acordate cu înşelarea unităţilor bancare, precum şi prejudiciile cauzate nerecuperate. Pe de altă parte s-a avut în vedere faptul că potrivit declaraţiilor inculpatului acestuia îi revenea de la fiecare credit sume cuprinse între 100 - 200 euro, iar mai departe, o mare parte din bani ajungeau la numitul L.Ş. faţă de care s-a disjuns cauza. Nu în ultimul rând este relevantă în cauză conduita anterioară a inculpatului, lipsit de antecedente penale, cât şi atitudinea sa de recunoaştere a faptei, conlucrând cu organele de cercetare penală pentru identificarea autorilor faptelor, aportul substanţial în aflarea adevărului adus de inculpat, context în care instanţa a reţinut incidenţa circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. cu consecinţa coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
În ceea ce priveşte persoana şi conduita inculpatului instanţa de fond a reţinut faptul că după pierderea locului de muncă şi-a câştigat existenţa în mod cinstit şi onest, la început lucrând în Italia cu acte de muncă, iar ulterior lucrând în România în construcţii la diferite persoane, care i-au dat caracterizări depuse la dosarul cauzei. De asemenea potrivit caracterizării emisă de Postul de Poliţie O. inculpatul este unicul întreţinător al familiei, fiind căsătorit şi având un copil minor, este o persoană cu un caracter educat şi civilizat nu figurează în evidenţă ca fiind sancţionat pentru fapte de natură penală sau contravenţională, nu are relaţii conflictuale în colectivitate, colaborează cu lucrătorii postului de poliţie oferind informaţii cu privire la autori ai unor fapte penale care au dus la soluţionarea dosarelor penale cu autori necunoscuţi aflate în lucru la acest post de poliţie. Toate aceste criterii anterior enumerate au dus la concluzia că scopul educativ al pedepsei poate fi atins şi fără privarea de libertate a inculpatului, care a demonstrat prin comportamentul său pe timpul procesului atât în faza de urmărire penală cât şi cea a judecăţii că a conştientizat urmările faptei comise iar procesul penal a constituit pentru el un avertisment serios. În aceste condiţii tribunalul a apreciat că, în special sub raportul capacităţii inculpatului de a se îndrepta, pentru realizarea scopului pedepsei nu este necesară executarea prin privarea de liberate efectivă a pedepsei ce i-a fost aplicată. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere ca modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei, asigură în opinia instanţei îndeplinirea rolului educativ al pedepsei şi scopului acesteia, acela de a asigura prevenţia specială şi reeducarea inculpatului.
Ca urmare, în baza art. 86 alin. (1) şi art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, aplicată inculpatului precum şi a pedepselor accesorii prev de art. 71, 64 lit. a) teza II, b) C. pen., pe durata unui termen de încercare de 9 ani stabilit conform art. 86/2 C. pen.
În baza art. 86 alin. (3) C. pen. a obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor;
b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 alin. (1) şi (2) C. pen.
Faţă de considerentele expuse anterior, instanţa de fond în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) din C. proc. pen. a achitat pe inculpatul B.I.S. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002.
2. Faptele inculpatului P.E.F., care în data de 21 decembrie 2007 i-a indus în eroare pe reprezentanţii părţii vătămate B1 - A.N. Oradea cu ocazia încheierii unui contract de credit, prezentând înscrisuri false din care rezultat contrar realităţii că este angajat al unei societăţi comerciale cu un anumit venit, obţinând astfel suma de 9.000 euro, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen.
Ca urmare instanţa de fond în baza art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplic. art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. L-a condamnat pe inculpatul P.E.F., la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 291 C. pen., cu aplic. art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. e) C. pen. L-a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare.
Faţă de considerentele expuse anterior instanţa de fond, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul P.E.F. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.
Potrivit notei telefonice aflată la dosar în urma verificărilor efectuate la serviciul de evidenţă deţinuţi din cadrul Penitenciarului Satu-Mare a rezultat faptul că inculpatul P.F.E. execută în prezent o pedeapsă de 7 ani 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 852/2010 a Judecătoriei Satu-Mare în baza căreia s-a emis mandatul de executare nr. M1/2010. Instanţa a solicitat Judecătoriei Satu-Mare o copie a acestei sentinţe aflată la dosar fond. Această hotărâre constituie o sentinţă de contopire a pedepselor aplicate acestui inculpat prin Sentinţa penală nr. 15/2009 a Judecătoriei Beiuş, respectiv Sentinţa penală nr. 109/2009 a Judecătoriei Beiuş (modificată prin Decizia penală nr. 285/2009 a Tribunalului Bihor).
De precizat că la cererea expresă a inculpatului instanţa de fond a procedat la contopirea celor două pedepse individuale aplicate în cauză cu pedepsele aplicate aceluiaşi inculpat pentru fapte concurente, situaţie în care s-a anulat mandatul de executare emis în baza Sentinţei penale nr. 852/2010 a Judecătoriei Satu-Mare de contopire şi emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei hotărâri şi implicit a s-a dedus perioada executată până la zi.
În opinia Tribunalului Bihor, Sentinţa penală nr. 852/2010 a Judecătoriei Satu-Mare a rămas definitivă prin nerecurare la data de 4 octombrie 2010 iar în aceste condiţii modalitatea de efectuare a operaţiunii de contopire a dobândit autoritatea de lucru judecat iar tribunalul nu este în măsură să aducă atingere modului în care instanţa care a efectuat contopirea a înţeles să facă aplicarea art. 85 C. pen. concomitent cu art. 83 C. pen. respectiv să dea eficienţă art. 39 alin. (1) C. pen. În acest sens remarcăm faptul că cu prilejul contopirii instanţa a menţinut anularea suspendării condiţionate a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 74/2008 a Judecătoriei Beiuş însă în acelaşi timp la finalul contopirii a menţinut şi dispoziţiile privind revocarea suspendării condiţionate a aceleiaşi pedepse, revocare dispusă într-adevăr prin Sentinţa penală nr. 15/2009 a Judecătoriei Beiuş. Instanţa de fond a apreciat că reţinerea prevederilor art. 85 C. pen. şi totodată ale art. 83 C. pen. nu mai poate face obiectul unei analize din partea Tribunalului Bihor în momentul de faţă, instanţa este ţinută de această contopire urmând să includă în operaţiunea de contopire strict cele două fapte penale ce fac obiectul prezentului dosar. De asemenea dacă se lecturează operaţiunea de contopire efectuată de către judecător în baza art. 39 alin. (1) C. pen. s-a putut observa că instanţa a dispus contopirea pedepsei rezultante de 5 ani închisoare considerată ca fiind prim termen al recidivei cu mai multe pedepse aplicată după caz prin Sentinţa penală nr. 109/2009 a Judecătoriei Beiuş, respectiv Sentinţa penală nr 15/2009 a Judecătoriei Beiuş, dispunând în final ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare. Nici această procedură prin care instanţa a înţeles să dea eficienţă regulilor de la recidivă nu mai poate face obiectul unei modificări de către Tribunalul Bihor deoarece s-ar ajunge la agravarea situaţiei condamnatului.
Examinând considerentele sentinţei de contopire, tribunalul a constatat că au fost incluse în această operaţiune pedepsele aplicate prin cele două sentinţe mai sus-menţionate, 109/2009 a Judecătoriei Beiuş respectiv 15/2009 a Judecătoriei Beiuş:
Prin Sentinţa penală nr. 15 din 27 ianuarie 2009 a Judecătoriei Beiuş, inculpatul a fost condamnat la pedepsele de 10 luni închisoare, 2 ani închisoare, 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat comisă în perioada 7 aprilie 2008 - 8 iunie 2008. S-au aplicat regulile de la concursul de infracţiuni stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare. În baza art. 83 C. pen. s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicate inculpatului prin Sentinţa penală nr. 74/2008 a Judecătoriei Beiuş dispunându-se ca în final inculpatul să execute 2 ani şi 8 luni închisoare cu executare în regim de detenţie.
Prin Sentinţa penală nr. 109 din 28 aprilie 2009 a Judecătoriei Beiuş, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 285/A din 23 decembrie 2009 a Tribunalului Bihor, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare (pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie comisă în data de 13 ianuarie 2006), 6 pedepse a câte 3 ani fiecare, respectiv 2 pedepse a câte 7 ani închisoare, precum şi o pedeapsă de 5 ani închisoare (pentru comiterea a 9 infracţiuni de furt calificat şi tâlhărie săvârşite în perioada septembrie - octombrie 2008). În continuare instanţa de fond a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 74/2008 a Judecătoriei Beiuş şi a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie comisă la data de!3 ianuarie 2006, în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare. Atât în această hotărâre cât şi în hotărârea ulterioară de contopire a pedepselor s-a apreciat că această pedeapsă de 5 ani închisoare constituie prim termen al recidivei raportat la celelalte infracţiuni comise în perioada septembrie - octombrie 2008. Ca urmare, în baza art. 39 lit. a) C. pen. s-a contopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare cu pedepsele de 5 ani închisoare, 3 ani închisoare, 7 ani închisoare, 3 ani închisoare, 7 ani închisoare, 3 ani închisoare, 3 ani închisoare, 3 ani închisoare, 3 ani închisoare, obţinându-se 7 pedepse de 5 ani închisoare şi 2 pedepse de câte 7 ani închisoare pe care instanţa în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. le-a contopit dispunând executarea pedepsei de 7 ani închisoare cu executare în regim de detenţie.
Prin Sentinţa penală nr. 852/2010 a Judecătoriei Satu-Mare pentru a putea proceda la contopirea pedepselor aplicate, instanţa a descontopit pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 109 din 28 aprilie 2009 a Judecătoriei Beiuş, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 285/A din 23 decembrie 2009 a Tribunalului Bihor şi a repus în individualitatea lor pedepsele componente şi anume: pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. şi ped. de art. 211 alin. (1) şi )(2) lit. b), c) C. pen.; pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev. şi ped. de art. 211alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.; pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. şi ped. de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.; pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. şi ped. de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.; pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.; pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. e) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.; pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. şi ped. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.; pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.; pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prev. şi ped. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.; pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prev. şi ped. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.
A descontopit pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 15 din 27 ianuarie 2009 a Judecătoriei Beiuş, definitivă prin neapelare la data de 10 februarie 2009 şi a repus în individualitatea lor pedepsele componente şi anume: pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a art. 74 lit. c) C. pen., pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a art. 74 lit. c) C. pen., pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. şi ped. de art. 208 alin. (1) cu aplic. art. 37 lit. a) şi a art. 74, 76 lit. c) C. pen., aplicată petentului prin Sentinţa penală nr. 114 din 16 aprilie 2008 a Judecătoriei Carei, definitivă prin Decizia penală nr. 578/R din 6 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Oradea.
Instanţa de fond a constatat că prin Sentinţa penală nr. 109 din 28 aprilie 2009 a Judecătoriei Beiuş, definitivă prin Decizia penală nr. 285/A din 23 decembrie 2009 a Tribunalului Bihor a fost anulată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 74/2008 a Judecătoriei Beiuş, pedeapsă care în baza art. 85 C. pen. a fost apoi contopită cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev. şi ped. de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b), c) C. pen., la data de 13 ianuarie 2006. A constatat că aceste infracţiuni constituie primul termen al recidivei pentru faptele comise de către petent în cursul anului 2008.
Prin urmare, instanţa a făcut aplicarea prevederilor art 39 alin. (1) C. pen. şi a contopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare (primul termen al recidivei), stabilită mai sus pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev. şi ped. de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.; cu pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. şi ped. de art. 21 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev. şi ped. de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. e) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.; cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.; cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prev. şi ped. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.; cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prev. şi ped. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., aplicate petentului prin Sentinţa penală 109 din 28 aprilie 2009 a Judecătoriei Beiuş, definitivă prin Decizia penală nr. 285/A din 23 decembrie 2009 a Tribunalului Bihor şi cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a art. 74 lit. c) C. pen., cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a art. 74 lit. c) C. pen., cu pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. şi ped. de art. 208 alin. (1) cu aplic. art. 37 lit. a) şi a art. 74, 76 lit. c) C. pen. aplicate petentului prin Sentinţa penală 15 din 27 ianuarie 2009 a Judecătoriei Beiuş, definitivă prin neapelare la data de 10 februarie 2009, dispunând în final ca petentul condamnat să execute pedeapsa cea mai grea şi anume 7 ani închisoare.
Instanţa de fond a menţinut revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 74/2008 a Judecătoriei Beiuş, dispusă prin Sentinţa penală nr. 15 din 27 ianuarie 2009 a Judecătoriei Beiuş definitivă prin neapelare la data de 10 februarie 2009, având în vedere că hotărârea judecătorească prin care s-a dispus revocarea se bucură de autoritate de lucru judecat. S-a dispus ca petentul să o execute separat de pedeapsa de 7 ani rezultată în urma contopirii, în final, petentul condamnat urmând a executa pedeapsa de 7 ani şi 8 luni închisoare.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată petentului condamnat perioada executată şi anume de la data de 12 octombrie 2008 până la data de 17 februarie 2009 şi de la data de 17 februarie 2009 la zi.
Tribunalul având de efectuat operaţiunea de contopire a constatat că cererea inculpatului este întemeiată şi dată fiind împrejurarea că cele două fapte care fac obiectul prezentei cauze sunt comise la data de 21 decembrie 2007 a apreciat că acestea sunt concurente cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 74/2008 a Judecătoriei Beiuş respectiv cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie comisă la data de 13 ianuarie 2006 (pedeapsă aplicată prin Sentinţa penală nr. 109/2009 a Judecătoriei Beiuş modificată prin Decizia penală 285/A/2009 a Tribunalului Bihor).
Ca urmare instanţa de fond înainte de toate a descontopit pedeapsa de 7 ani 8 luni închisoare aplicată prin hotărârea de contopire 852/2010 a Judecătoriei Satu-Mare, a repus pedepsele în individualitatea lor pedepsele componente şi a inclus cele două pedepse aplicate în cauză de 2 ani închisoare, respectiv de 2 luni închisoare în acel prim termen al recidivei stabilit deja prin Sentinţa penală nr. 109/2009 a Judecătoriei Beiuş modificată prin Decizia penală nr. 285/A/2009 a Tribunalului Bihor şi apoi prin sentinţa de contopire.
Ca urmare instanţa de fond a descontopit pedeapsa rezultată de 7 ani 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 852/2010 a Judecătoriei Satu-Mare în pedeapsa de 8 luni închisoare (aplicată prin Sentinţa penală nr. 74/2008 a Judecătoriei Beiuş, revocată prin Sentinţa penală nr. 15 din 27 ianuarie 2009 a Judecătoriei Beiuş, revocare menţinută prin Sentinţa penală nr. 852/2010 a Judecătoriei Satu-Mare de contopire a pedepselor) şi pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.
A descontopit la rândul ei pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare în pedepsele de 5 ani închisoare (pedeapsă rezultantă) şi pedepsele individuale de 5 ani închisoare, 7 ani închisoare, 7 ani închisoare. 3ani închisoare, 3 ani închisoare, 3 ani închisoare, 3 ani închisoare, 3 ani închisoare, 3 ani închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 109 din 28 aprilie 2009 a Judecătoriei Beiuş, definitivă prin Decizia penală nr. 285/A din 23 decembrie 2009 a Tribunalului Bihor şi 2 ani închisoare, 2 ani închisoare, 10 luni închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 15 din 27 ianuarie 2009 a Judecătoriei Beiuş definitivă prin neapelare la data de 10 februarie 2009.
A descontopit la rândul ei pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare în pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 109 din 28 aprilie 2009 a Judecătoriei Beiuş definitivă prin Decizia penală nr. 285/A din 23 decembrie 2009 a Tribunalului Bihor (aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen. comisă la data de 13 ianuarie 2006) şi pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 74/2008 a Judecătoriei Beiuş.
A menţinut dispoziţia privind anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 74/2008 a Judecătoriei Beiuş, anulare dispusă prin Sentinţa penală nr. 109/2009 a Judecătoriei Beiuş şi în baza art. 33 şi art. 34 C. pen. a contopit această pedeapsă cu pedepsele de 2 ani închisoare şi 2 luni închisoare aplicate în cauză, respectiv cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiuni de tâlhărie prev. şi ped. de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen. (comisă la data de 13 ianuarie 2006) în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, ce constituie prim termen al recidivei.
În baza art. 39 alin. (1) C. pen. a contopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare stabilită mai sus cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. şi ped. de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.; cu pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev. şi ped. de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. şi ped. de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. e) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.; cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.; cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prev. şi ped. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.; cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prev. şi ped. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., aplicate inculpatului prin Sentinţa penală 109 din 28 aprilie 2009 Judecătoriei Beiuş, definitivă prin Decizia penală nr. 285/A din 23 decembrie 2009 a Tribunalului Bihor şi cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a art. 74 lit. c) din C. pen., cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a art. 74 lit. c) C. pen., cu pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. şi ped. de art. 208 alin. (1) cu aplic. art. 37 lit. a) şi a art. 74, 76 lit. c) din C. pen. aplicate inculpatului prin Sentinţa penală nr. 15 din 27 ianuarie 2009 a Judecătoriei Beiuş, definitivă prin neapelare la data de 10 februarie 2009, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea şi anume 7 ani închisoare cu aplic. art. 71, 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.
S-a menţinut revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 74/2008 a Judecătoriei Beiuş (revocare dispusă prin Sentinţa penală nr. 15 din 27 ianuarie 2009 a Judecătoriei Beiuş, definitivă prin neapelare la data de 10 februarie 2009 şi menţinută prin Sentinţa penală nr. 852 din 13 septembrie 2010 a Judecătoriei Satu-Mare definitivă prin nerecurare la data de 4 octombrie 2010), pedeapsă pe care inculpatul o va executa alăturat pedepsei de 7 ani închisoare de mai sus, urmând ca inculpatul să execute în final 7 ani şi 8 luni închisoare cu executare în regim de detenţie cu aplic. art. 71, 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., circumstanţele reale ale comiterii faptelor, valoarea prejudiciului cauzat, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului care în prezent se află în executarea unei pedepse privative de libertate, pentru infracţiuni concurente cu faptele ce fac obiectul prezentei cauze. Pe de altă parte instanţa a avut în vedere poziţia procesuală adoptată de către inculpat pe întreg parcursul procesului penal recunoscând integral comiterea faptelor, solicitând de altfel aplicarea procedurii simplificate a recunoaşterii vinovăţiei, procedură respinsă din motive independente de inculpat, context în care s-a reţinut incidenţa circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen. cu efectele prev. de art. 76 lit. c) C. pen.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată şi anume de la data de 12 octombrie 2008 până la zi.
S-a anulat mandatul de executare nr. M1 din 4 octombrie 2010 emis de Judecătoria Satu-Mare în baza Sentinţei penale nr. 852 din 13 septembrie 2010 a Judecătoriei Satu-Mare şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei conform prezentei hotărâri.
3. Faptele inculpatului P.N.V., care în data de 4 ianuarie 2008 i-a indus în eroare pe reprezentanţii părţii vătămate B1 - A.N. Oradea cu ocazia încheierii unui contract de credit, prezentând înscrisuri false din care a rezultat contrar realităţii că este angajat al unei societăţi comerciale cu un anumit venit, obţinând astfel suma de 9.400 euro, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen.
Având în vedere că faptele au fost comise în stare de recidivă postexecutorie instanţa a schimbat încadrarea juridică în sensul reţinerii art. 37 lit. b) C. pen.
Ca urmare instanţa de fond în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului P.N.V. din infracţiunea prev. şi ped. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., în infracţiunea prev. şi ped de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. c) C. pen., texte în baza cărora a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului din infracţiunea prev. şi ped. de art. 291 C. pen. în infracţiunea prev. şi ped. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. e) C. pen. texte în baza cărora a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 luni închisoare.
Faptele fiind în concurs, instanţa de fond, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen. a contopit cele două pedepse aplicate în cauză în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare cu executare în regim de detenţie cu aplic. art. 71, art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului din infracţiunea prev. şi ped. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 în infracţiunea prev. şi ped. de art. 23 lit. a) din Legea 656/2002 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.
Faţă de considerentele expuse anterior instanţa de fond în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul P.N.V. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., circumstanţele reale ale comiterii faptelor, valoarea prejudiciului cauzat, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, recidivist postexecutoriu. Pe de altă parte, instanţa de fond a avut în vedere poziţia procesuală adoptată de către inculpat pe întreg parcursul procesului penal recunoscând integral comiterea faptelor, solicitând de altfel aplicarea procedurii simplificate a recunoaşterii vinovăţiei, procedură respinsă din motive independente de inculpat, context în care s-a reţinut incidenţa circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen. cu efectele prev. de art. 76 lit. c) C. pen.
4. Faptele inculpatului I.I.O., care în data de 11 ianuarie 2008 i-a indus în eroare pe reprezentanţii părţii vătămate B1 - A.N. Oradea cu ocazia încheierii unui contract de credit, prezentând înscrisuri false din care rezultat contrar realităţii că este angajat al unei societăţi comerciale cu un anumit venit, obţinând astfel suma de 3.000 euro, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen.
În baza art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul I.I.O., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 1 an 6 luni închisoare.
În baza art. 291 C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen. s-au contopit cele două pedepse aplicate în cauză în pedeapsa cea mai grea de 1 an 6 luni închisoare cu aplic. art. 71, art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., circumstanţele reale ale comiterii faptelor, valoarea prejudiciului cauzat, (de reţinut că valoarea creditului contractat de acest inculpat în cuantum de 3.000 euro). Pe de altă parte, instanţa a avut în vedere lipsa antecedentelor penale ale inculpatului precum şi poziţia procesuală adoptată de către inculpat pe întreg parcursul procesului penal recunoscând integral comiterea faptelor, solicitând de altfel aplicarea procedurii simplificate a recunoaşterii vinovăţiei, procedură respinsă din motive independente de inculpat, context în care s-a reţinut incidenţa circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.
Faţă de persoana inculpatului aflat la primul contact cu legea penală, care în prezent este încadrat în muncă în Danemarca, avându-şi asigurată existenţa printr-o muncă onestă şi având în vedere prejudiciul relativ mic cauzat de acesta, instanţa de fond a apreciat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins şi fără privarea de libertate a inculpatului fiind oportună aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., ce reglementează suspendarea condiţionată cu atât mai mult cu cât în prezent inculpatul este la muncă în străinătate.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani 6 luni stabilit conform art. 82 C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Faţă de considerentele expuse anterior instanţa de fond în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul I.I.O. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.
5. Faptele învinuitului G.F.C., care în data de 28 ianuarie 2008 i-a indus în eroare pe reprezentanţii părţii vătămate B1 - A.N. Oradea cu ocazia încheierii unui contract de credit, prezentând înscrisuri false din care a rezultat contrar realităţii că este angajat al unei societăţi comerciale cu un anumit venit, obţinând astfel suma de 10.000 euro, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen.
Ca urmare instanţa de fond în baza art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul G.F.C., la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 291 C. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare.
Faptele fiind în concurs, instanţa de fond, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen. a contopit cele două pedepse aplicate în cauză în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare cu aplic. art. 71, art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., circumstanţele reale ale comiterii faptelor, valoarea prejudiciului cauzat, nerecuperat. Pe de altă parte, instanţa de fond a avut în vedere lipsa antecedentelor penale ale inculpatului precum şi poziţia procesuală adoptată de către inculpat pe întreg parcursul procesului penal recunoscând integral comiterea faptelor, fiind prezent la fiecare termen de judecată, solicitând de altfel aplicarea procedurii simplificate a recunoaşterii vinovăţiei, procedură respinsă din motive independente de inculpat, context în care s-a reţinut incidenţa circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.
Faţă de persoana inculpatului aflat la primul contact cu legea penală, şi faţă de valoarea concretă a prejudiciului cauzat, instanţa de fond a apreciat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins şi fără privarea de libertate a inculpatului fiind oportună aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., ce reglementează suspendarea condiţionată cu atât mai mult cu cât în prezent inculpatul este la muncă în străinătate.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit conform art. 82 C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. proc. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Faţă de considerentele expuse anterior instanţa de fond în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul G.F.C. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.
Cu privire la latura civilă a cauzei instanţa de fond a reţinut următoarele:
Faptele inculpaţilor, recunoscute de altfel de către acestea, au produs consecinţe păgubitoare pentru părţile civile. Aşa cum s-a arătat distinct la pct. 1 - 8 atât B1 respectiv instituţiile care au achiziţionat creanţele de la B1: C.E.E.C.G.R. SRL, A.P.S.R., S. SRL. prin reprezentant legal K.I. SRL, (subrogându-se în aceste condiţii în drepturile părţii de la care au cumpărat creanţa), s-au constituit părţi civile în cauză în contextul în care nici o rată nu a fost achitată din creditul obţinut prin mijloace frauduloase. De vreme ce vinovăţia inculpaţilor a fost dovedită apare justă obligarea acestora la plata de despăgubiri civile în favoarea părţilor civile care au făcut dovada pretenţiilor cu actele depuse la dosarul cauzei.
Instanţa de fond a considerat nefondată solicitarea inculpaţilor, de a fi obligaţi strict la plata sumelor, de care au beneficiat efectiv din creditul ridicat de la casierie. Inculpatul B.I.S. a comis infracţiunea de instigare la înşelăciune determinându-i pe coinculpaţii P.E.F., P.N.V., I.I.O., G.F.C., (care au acţionat în calitate de autori a infracţiunii de înşelăciune) respectiv pe învinuiţii F.D.M., H.M.I., H.N., D.N. să solicite şi să obţină credite, punându-le la dispoziţie înscrisuri falsificate cu consecinţa creării unor pagube în dauna părţilor civile. În aceste împrejurări se impune obligarea inculpatului B.I.S. în solidar cu fiecare inculpat în parte la plata prejudiciului efectiv cauzat, fiind lipsită de relevanţă juridică împrejurarea că din creditul obţinut fraudulos de către cei 4 inculpaţi, aceştia au beneficiat doar de o parte din credit, iar inculpatul B.I.S. de un comision cuprins între 100 - 200 euro, cu precizarea că restul ar fi revenit lui L.Ş., faţă de care cauza a fost disjunsă. Solidaritatea obligării inculpaţilor la plata prejudiciului nerecuperat îşi găseşte temeiul de drept în dispoziţiile art. 998 şi următoarele C. civ. De precizat că, la acele puncte din rechizitoriu unde există dispoziţie de disjungere faţă de învinuiţii care au acţionat în calitate de autori la infracţiunea de înşelăciune, inculpatul B.I.S. a fost obligat singur la plata de despăgubiri în favoarea părţilor civile iar această dispoziţie a fost avută în vedere de instanţa de judecată care va fi sesizată prin trimiterea în judecată a învinuiţilor, evident dacă se va aprecia de către procuror acest fapt.
Instanţa de fond a apreciat că se justifică acordarea de dobânzi bancare, în ipoteza în care părţile civile au solicitat acest lucru date fiind dispoziţiile art. 361 - 385 C. proc. civ., în cauză fiind vorba de un împrumut bancar, obţinut prin mijloace frauduloase, acesta fiind generator de astfel de dobânzi.
De asemenea fiind dovedit caracterul fals al adeverinţelor de venit şi al contractelor de muncă folosite la încheierea contractelor de credit, astfel cum aceste aspecte au fost reţinute de instanţă la pct. 1 - 8, în baza art. 445 C. proc. pen. instanţa de fond a dispus anularea şi desfiinţarea totală a tuturor acestor înscrisuri false.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. cu referire art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul B.I.S. la plata sumei totale de 17.552,82 euro (compusă din suma de 9.935,65 euro credit, 7.203,17 euro dobânzi, 396 euro comisioane), sumă la care se vor adăuga dobânzi până la recuperarea integrală a creditului, în favoarea părţii civile B1, cu sediul în Bucureşti, sector 3 cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen., rap. la art. 445 C. proc. pen. s-a declarat ca fiind false şi s-a dispus desfiinţarea totală a adeverinţei de salariu A1 din 23 septembrie 2007 şi a contractului individual de muncă C1 din 2 octombrie 2006.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., cu referire art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul B.I.S. la plata sumei de 10.436,42 euro în favoarea părţii civile C.E.E.C.G.R. SRL, cu sediul în Bucureşti, str. I.C., sector 1 cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 445 C. proc. pen. s-a declarat ca fiind false şi s-a dispus desfiinţarea totală a adeverinţei de salariu A2 din 11 decembrie 2007 şi a contractului individual de muncă C2 din 20 februarie 2007.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., cu referire art. 998 şi art 1003 C. civ. au fost obligaţi inculpaţii B.I.S. şi P.E.F. în solidar, la plata sumei de 10.531,11 euro în favoarea părţii civile A.P.S.R., str. M.M., sector 1 Bucureşti cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen., rap. la art. 445 C. proc. pen. s-a declarat ca fiind false şi s-a dispus desfiinţarea totală a adeverinţei de salariu A3 din 20 decembrie 2007 şi a contractului individual de muncă C3 din 20 decembrie 2007.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., cu referire art. 998 şi art 1003 C. civ. au fost obligaţi inculpaţii B.I.S. şi P.N.V. în solidar, la plata sumei de 12.670,86 euro în favoarea părţii civile A.P.S.R., str. M.M., sector 1 Bucureşti cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen., rap. la art. 445 C. proc. pen. s-a declarat ca fiind false şi s-a dispus desfiinţarea totală a adeverinţei de salariu A4 din 3 ianuarie 2008 şi a contractului individual de muncă C4 din 1 iunie 2007.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., cu referire art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul B.I.S. la plata sumei de 12.477,68 euro, sumă ce urmează a fi reactualizată până la data plăţii efective, în favoarea părţii civile S. SRL prin reprezentant legal K.I. SRL, cu sediul în Bucureşti, sector 3 cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen., rap. la art. 445 C. proc. pen. s-a declarat ca fiind false şi s-a dispus desfiinţarea totală a adeverinţei de salariu A5 din 8 ianuarie 2008 şi a contractului individual de muncă C5 din 11 iunie 2007.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., cu referire art. 998 şi art 1003 C. civ. au fost obligaţi inculpaţii B.I.S. şi I.I.O. în solidar, la plata sumei totale de 5.423,70 euro (compusă din 3.000 euro credit, 1.851,28 euro dobânzi, 527,27 euro comisioane) sumă la care se vor adăuga dobânzi până la recuperarea integrală a creditului, în favoarea părţii civile B1, cu sediul în Bucureşti, sector 3 cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen., rap. la art. 445 C. proc. pen. s-a declarat ca fiind false şi s-a dispus desfiinţarea totală a adeverinţei de salariu A6 din 10 ianuarie 2008 şi a contractului individual de muncă C6 din 23 iulie 2007.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., cu referire art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul B.I.S. la plata sumei de 12.750,88 euro, sumă ce urmează a fi reactualizată până la data plăţii efective, în favoarea părţii civile S. SRL prin reprezentant legal K.I. SRL, cu sediul în Bucureşti, sector 3 cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen., rap. la art. 445 C. proc. pen. s-a declarat ca fiind false şi s-a dispus desfiinţarea totală a adeverinţei de salariu A7 din 16 ianuarie 2008 şi a contractului individual de muncă C7 din 11 iunie 2007.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., cu referire art. 998 şi art 1003 C. civ. au fost obligaţi inculpaţii B.I.S. şi G.F.C. în solidar, la plata sumei de 14.091,27 euro sumă ce urmează a fi reactualizată până la data plăţii efective, în favoarea părţii civile S. SRL prin reprezentant legal K.I. SRL, cu sediul în Bucureşti, sector 3 cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen., rap. la art. 445 C. proc. pen. s-a declarat ca fiind false şi s-a dispus desfiinţarea totală a adeverinţei de salariu A8 din 23 ianuarie 2008 şi contractul individual de muncă încheiat între inculpatul G.F.C. şi SC M.A. SRL Oradea.
S-a constatat că SC C.F.S. SRL în calitate de mandatar al D.D.M.E. AG nu are calitate procesuală de parte civilă în cauză.
În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii B.I.S., I.I.O., P.N.V., G.F.C. şi P.E.F. la plata a câte 1.900 RON fiecare, cheltuieli judiciare în favoare statului.
În conformitate cu art. 189 alin. (2) C. proc. pen., rap. la art. 6811 din Legea nr. 51/1995 republicată, cu referire la art. 6 din Protocolul nr. 113928/2008 s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Bihor a sumei de 100 RON cu titlu onorariu parţial apărător din oficiu, avocat Ţ.C., conform delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie din 21 septembrie 2012.
Din fondurile Ministerului Justiţiei urmează a se vira în favoarea Baroului Bihor suma de 400 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, avocat C.A.M. conform delegaţiei din 21 septembrie 2012, a sumei de 400 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu avocat P.C. conform delegaţiei din 21 septembrie 2012, a sumei de 400 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, avocat C.T. conform delegaţiei din 21 septembrie 2012, respectiv a sumei de 400 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu avocat B.A. conform delegaţiei din 21 septembrie 2012.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, au declarat apel în termen, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi inculpatul P.N.V.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi a se dispune pronunţarea unei soluţii legale şi temeinice. În motivarea apelului s-a arătat că instanţa de fond în mod greşit a dispus achitarea inculpatului B.I.S. pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de articolul 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 şi a inculpaţilor P.E.F., P.N.V., I.I.O. şi G.F.C. pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002. S-a mai arătat că hotărârea instanţei de fond este netemeinică sub aspectul greşitei individualizări a cuantumului şi a modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpatului B.I.S. şi sub aspectul omisiunii de a face aplicarea măsurii confiscării speciale prevăzută de articolul 118 lit. a) C. pen. Parchetul a apreciat că în sarcina inculpatului B.I.S. se poate reţine săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002, în modalitatea de executare a dobândirii de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.
S-a arătat că nu există nici un dubiu în privinţa cunoaşterii de către inculpatul B.I.S. a provenienţei ilicite a sumelor de bani, cu atât mai mult cu cât acesta, prin declaraţiile date în faţa instanţei, şi-a însuşit în totalitate conţinutul rechizitoriului şi a recunoscut rolul de instigator la comiterea infracţiunilor prin care s-au obţinut sumele de bani a căror origine trebuia să fie ascunsă. Cu privire la săvârşirea de către inculpaţii P.E.F., P.N.V., I.I.O. şi G.F.C. a infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 s-a apreciat de Parchet, că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni. S-a mai arătat că textul de lege nu prevede condiţia existenţei unui complex de activităţi, metode, tehnici prin care valorilor provenite din săvârşirea de infracţiuni grave să le fie conferită o aparentă legalitate pentru a putea fi puse ulterior în circulaţie, fără ca provenienţa ilicită a acestora să poată fi cunoscută, aşa cum instanţa a arătat în considerentele sentinţei apelate. În aceste condiţii Parchetul a considerat că şi modalitatea prin care s-a realizat "colectarea" sumelor de bani provenite din manoperele frauduloase comise de inculpaţii P.E.F., P.N.V., I.I.O. şi G.F.C. sunt aplicabile formei de executare a transferului, prevăzut de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002. A considerat că inculpatul B.I.S. nu poate beneficia de circumstanţa atenuantă prevăzută de art.l 75 lit. c) C. pen.
Inculpatul apelant P.N.V. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii apelate şi a se dispune reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată.
Prin Decizia penală nr. 96/A din 12 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Oradea s-au respins, ca nefondate, apelurile penale declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi inculpatul P.N.V., împotriva Sentinţei penale nr. 131 din 12 iunie 2013, pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a menţinut-o în întregime.
A fost obligat inculpatul apelant să plătească în favoarea statului suma de 450 RON, cheltuieli judiciare în apel.
Sumele de câte 400 RON, onorariu pentru avocaţii din oficiu M.C., S.A. şi C.R. conform delegaţiilor din 6 august 2013 emise de Baroul Bihor urmează a fi avansate din fondul Ministerului Justiţiei.
Verificând apelurile declarate în cauză prin prisma motivelor invocate şi ale celor care, potrivit legii se verifică din oficiu, curtea constată că acestea sunt nefondate, urmând a le respinge în consecinţă.
Din actele şi lucrările aflate la dosar rezultă, în esenţă, următoarele:
În sarcina inculpatului B.I.S. s-a reţinut că, în perioada septembrie 2007 - ianuarie 2008, în baza unei rezoluţii infracţionale unice (perioadă scurtă de timp, mod de operare similar), i-a determinat pe învinuiţii F.D.M., H.M.I., H.N., D.N. respectiv pe inculpaţii P.E.F., P.N.V., I.I.O. şi G.F.C. să solicite şi să obţină credite pentru nevoi personale, punându-le la dispoziţie înscrisuri sub semnătură privată false (adeverinţe de salariu şi contracte individuale de muncă), cauzându-se astfel prejudicii în sumă totală 68.400 euro (cca 273.600 RON, la un curs de schimb 1 euro = 4 RON), sumă care apoi a fost dobândită în parte de către inculpat (cca 43.950 euro), acesta cunoscând că banii provin din comiterea de infracţiuni.
În sarcina inculpatului P.E.F. s-a reţinut că, în data de 21 decembrie 2007 i-a indus în eroare pe reprezentanţii părţii vătămate B1 - A.N. Oradea cu ocazia încheierii unui contract de credit, prezentând înscrisuri false din care rezulta contrar realităţii că este angajat al unei societăţi comerciale cu un anumit venit, obţinând astfel suma de 9.000 euro, din care apoi a transferat suma de 8.200 euro inculpatului B.I.S.
În sarcina inculpatului P.N.V., s-a reţinut că, în data de 4 ianuarie 2008 i-a indus în eroare pe reprezentanţii părţii vătămate B1 - A.N. Oradea cu ocazia încheierii unui contract de credit, prezentând înscrisuri false din care rezulta contrar realităţii că este angajat al unei societăţi comerciale cu un anumit venit, obţinând astfel suma de 9.400 euro, din care apoi a transferat suma de 7.400 euro inculpatului B.I.S.
În sarcina inculpatului I.I.O., s-a reţinut că în data de 11 ianuarie 2008 i-a indus în eroare pe reprezentanţii părţii vătămate B1 - A.N. Oradea cu ocazia încheierii unui contract de credit, prezentând înscrisuri false din care rezulta contrar realităţii că este angajat al unei societăţi comerciale cu un anumit venit, obţinând astfel suma de 3.000 euro, din care apoi a transferat suma de 2.700 euro inculpatului B.I.S.
În sarcina inculpatului G.F.C., s-a reţinut că în data de 28 ianuarie 2008 i-a indus în eroare pe reprezentanţii părţii vătămate B1 - A.N. Oradea cu ocazia încheierii unui contract de credit, prezentând înscrisuri false din care rezulta contrar realităţii că este angajat al unei societăţi comerciale cu un anumit venit, obţinând astfel suma de 10.000 euro, din care apoi a transferat suma de 9.650 euro inculpatului B.I.S.
Criticile formulate de parchet nu sunt întemeiate întrucât nu se impune confiscarea deoarece înscrisurile au fost desfiinţate. Faţă de dispoziţiile articolului 445 alin. (3) C. proc. pen. care prevăd că în situaţia în care s-a declarat un înscris ca fiind fals, în tot sau în parte, înscrisul declarat fals rămâne la dosarul cauzei, iar despre dispoziţia instanţei se face menţiuni pe fiecare pagină a actului fals sau în caz de anulare parţială numai pe paginile care conţin falsul. Din dispoziţiile mai sus arătate a rezultat că declararea unui înscris ca fiind fals în tot sau în parte nu impune şi confiscarea acestuia, fiind suficientă declararea sau anularea ca fiind falsificat.
Cealaltă critică a parchetului cu privire la achitarea inculpaţilor pentru infracţiunile prevăzute şi pedepsite de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002, respectiv art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, Curtea a considerat-o nefondată pentru următoarele:
În cazul infracţiunii reglementate în art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea 656/2002 reţinută în sarcina inculpaţilor P.E.F., P.N.V., I.I.O. şi G.F.C., elementul material al laturii obiective îl constituie schimbarea sau transferuri de bunuri în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestora.
Ceea ce este esenţial cu privire la elementul material al acestei infracţiuni este scopul schimbării sau transferului de bunuri produs al infracţiunii principale şi care constă în esenţă în ascunderea sau disimularea originii ilicite a acestor bunuri.,
Curtea a apreciat că, în mod corect, instanţa de fond a remarcat faptul că în speţa de faţă cei patru inculpaţi s-au rezumat strict la a-i preda coinculpatului B.I.S. o parte din creditul obţinut în mod fraudulos de la bancă, acţiune care în nici un caz nu corespunde elementului material al laturii obiective a infracţiunii prev. în art. 23 alin. (1) lit. a) din legea 656/2002, şi nici scopului prevăzut expres de textul de lege şi a dispus achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. pe considerentul lipsei laturii obiective şi scopului acestei infracţiuni.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul B.I.S. acesta a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea 656/2002. Potrivit doctrinei modalitatea de săvârşire a acestei infracţiuni vizează faptele săvârşite de cel care participă la spălarea produsului infracţiunii, dobândind, deţinând sau folosind bunul de la făptuitorul infracţiunii principale sau un intermediar, ştiind că bunul dobândit provine din infracţiunea principală. Scopul dedus din contextul acestei legi şi în mod deosebit al art. 2 şi art. 23 alin. (1) lit. c) este în primul rând şi obligatoriu spălarea produsului infracţiunii şi subsecvent dar nu obligatoriu obţinerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material.
Prin rechizitoriu s-a reţinut că fapta inculpatului B.I.S. de a dobândi de la ceilalţi învinuiţi sau inculpaţi o parte din banii obţinuţi de aceştia cu titlu de credit prin folosirea de acte false la instituţia bancară, s-ar circumscrie art. 23 alin. (1) lit. c) din legea enunţată. Din modul de reglementare a modalităţii de comitere a acestei infracţiuni şi din scopul enunţat de lege a rezultat evident în opinia instanţei că fapta inculpatului aşa cum a fost descrisă nu întruneşte elementele constitutive ale acestei infracţiuni nici sub aspectul laturii obiective şi nici sub aspectul scopului expres prevăzut şi a dispus achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Curtea a constatat că prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpaţilor pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză (declaraţii inculpaţi, adeverinţele de salariu false, xerocopii ale contractelor individuale de muncă şi rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică, dând faptelor comise de inculpaţi încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanţa de fond a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acestora, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.
Curtea a constatat că apelul declarat de inculpatul P.N.V. prin care a solicitat reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată este neîntemeiat, fiind respins ca nefondat.
În mod just instanţa de fond a reţinut incidenţa circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. cu efectele prevăzute de art. 76 lit. c) C. pen. şi a procedat la o corectă individualizare judiciară a pedepsei de 2 ani închisoare în detenţie aplicată acestui inculpat având în vedere circumstanţele reale ale comiterii faptelor, valoarea prejudiciului cauzat, circumstanţele personale ale acestuia, recidivist postexecutoriu.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi recurentul intimat inculpat P.N.V.
Prin motivele scrise de recurs, formulate în termenul prev. de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. anterior, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a criticat hotărârile pronunţate în cauză sub aspectul netemeiniciei prin invocarea cazului de casare prev. de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.
Prima critică vizează soluţia de achitare a inculpatului B.I.S. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor prev. de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 şi a inculpaţilor P.E.F., P.N.V., I.I.O. şi G.F.C. pentru aceeaşi infracţiune, dar în varianta normativă prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002. Parchetul a apreciat că prin hotărârile atacate s-a făcut o greşită aplicare a legii şi, în consecinţă, sunt contrare legii, întrucât pe baza situaţiei de fapt reţinute se putea constata că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 23 lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002.
O a doua critică vizează netemeinicia hotărârilor atacate cu referire la greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor atât în ceea ce priveşte cuantumul cât şi modalitatea de executare.
Cea de-a treia critică vizează omisiunea aplicării art. 118 lit. a) C. pen.
Cu prilejul dezbaterilor procurorul a arătat că susţine recursul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, numai în ceea ce priveşte greşita achitare a inculpatului B.I.S. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior.
Sub acest aspect a relevat că din situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută de instanţa de fond constând în aceea că inculpatul B.I.S. i-a determinat pe ceilalţi inculpaţi şi pe anumiţi martori să obţină credite cu acte false, iar ulterior, a primit o parte din banii obţinuţi din aceste credite rezultă că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor.
De asemenea, a precizat că după consumarea infracţiunii de înşelăciune la care a participat în calitate de instigator a obţinut sumele de bani care proveneau din această infracţiune, or acestei activităţi materiale de primire a sumelor de bani din infracţiunea de înşelăciune, instanţa de apel nu i-a dat nicio relevanţă penală.
Legea nr. 656/2002 nu prevede niciun scop special pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 29 lit. c) din aceeaşi lege. Dispoziţiile acestei legi sunt preluate din convenţii internaţionale, ultima dintre acestea, Convenţia de la Varşovia, care arată care este scopul legii, aceasta fiind transpusă în legislaţia românească, prin Legea 420/2006.
De asemenea, a învederat că dispoziţiile Convenţiei de la Varşovia nu fac referire la spălarea produsului infracţiunii, ci fac referire la lupta împotriva criminalităţii grave, care impune folosirea unor metode moderne la nivel internaţional, una dintre aceste metode constând în privarea delincvenţilor de produsele infracţiunii şi instrumente similare, privare, care se poate face cel mai eficient prin incriminarea penală a obţinerii produsului infracţiunii.
În final, a invocat jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit căreia, nu există nicio incompatibilitate între săvârşirea de către o persoană a unei infracţiuni şi incriminarea distinctă ca spălare de bani a obţinerii bunurilor din aceeaşi infracţiune, prin urmare, cele două infracţiuni nu se exclud. În acest sens, invocă Decizia nr. 1562/2009 pronunţată în Dosarul nr. 2724/114/2008, fiind vorba despre o hotărâre de condamnare pentru infracţiunea de spălare de bani a unui inculpat care a traficat persoane, cu banii obţinuţi, acesta cumpărându-şi un apartament. Procurorul arată că este irelevant modul în care inculpatul a folosit banii primiţi din infracţiunea de trafic de persoane, conţinutul constitutiv al infracţiunii presupunând primirea banilor. Primind aceşti bani, inculpatul a exercitat un control asupra produselor infracţiunii, împiedicând ca acestea să fie descoperite, săvârşind astfel, infracţiunea de spălare de bani.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul B.I.S., a solicitat ca, în situaţia în care instanţa va dispune o soluţie de condamnare, executarea pedepsei să se facă în regim de detenţie.
Referitor la dispoziţiile legale privind procedura simplificată, apreciază că în raport de art. 12 din Legea de punere în aplicare a C. proc. pen. şi de deciziile Curţii Constituţionale în materie, dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior constituie lege penală mai favorabilă pentru inculpaţi. Având în vedere că instanţa de fond a respins cererea de aplicare a procedurii simplificate prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. anterior şi a dispus achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, reţinând aceeaşi situaţie de fapt, care a fost recunoscută de inculpaţi şi a fost reţinută în actul de sesizare al instanţei, apreciază că sunt incidente dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi trebuie aplicată procedura simplificată pentru toţi inculpaţii, fără a produce efecte asupra cuantumului pedepselor.
Prin declaraţia de recurs inculpatul P.N.V. a criticat hotărârile pronunţate în cauză sub aspectul netemeiniciei cu referire la greşita individualizare a pedepsei aplicate.
Cu prilejul dezbaterilor a reiterat critica din motivele scrise prin invocarea cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior. În concret, a susţinut că nu au fost respectate criteriile de individualizare a pedepsei, întrucât nu au fost avute în vedere circumstanţele săvârşirii faptei şi atitudinea procesuală a inculpatului.
Totodată, a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen., fiind lege penală mai favorabilă, întrucât trebuiau aplicate dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. anterior, iar dispoziţiile art. 215 alin. (2) C. pen. anterior au corespondenţă în art. 244 C. pen., motiv pentru care solicită redozarea pedepsei conform principiului proporţionalităţii.
Cu privire la fapta prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen. anterior a solicitat încetarea procesului penal.
Recursurile formulate au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 4 octombrie 2013, stabilindu-se termen de judecată la data de 21 februarie 2014.
Având în vedere că la data judecării cauzei în recurs, respectiv la 21 februarie 2014, era în vigoare noul C. proc. pen. ale cărui dispoziţii sunt de imediată aplicare, a fost necesar să se stabilească cadrul procesual în raport cu împrejurarea că, în prezent, recursul nu mai este o cale ordinară de atac, iar Înalta Curte nu mai are competenţa funcţională de a judeca recursul.
Situaţia tranzitorie expusă anterior este reglementată prin dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea 255/2013, care stabilesc atât competenţa de soluţionare cât şi dispoziţiile procesuale aplicabile în cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi.
Astfel, în conformitate cu dispoziţia tranzitorie anterior menţionată, "recursurile în curs de judecată la intrarea în vigoarea a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelurilor potrivit legii vechi rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs."
Prin urmare, constatând că recursul, în prezenta cauză, se afla în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., fiind declarat împotriva unei hotărâri supuse apelului potrivit legii vechi, Înalta Curte a apreciat că este competentă să soluţioneze calea de atac, fiind aplicabile prevederile C. proc. pen. anterior în materia recursului.
Cu privire la prevederile C. proc. pen. anterior privind judecarea recursului, Înalta Curte notează că în raport cu data pronunţării deciziei recurate sunt incidente în cauză dispoziţiile Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti.
Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în limitele precizate de procurorul de şedinţă, şi recursul inculpatului P.N.V. prin raportare la dispoziţiile art 385 C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, dar şi a prevederilor art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Cu titlu preliminar, se impun următoarele consideraţii de ordin teoretic referitoare la limitele examinării cauzei în calea de atac a recursului.
Din analiza conţinutului cazurilor de casare expres prevăzute de art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. anterior, rezultă că, prin limitarea obiectului judecăţii în recurs, legiuitorul a urmărit ca nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale să constituie temeiuri pentru a casa hotărârea atacată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.
Prin modificările aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, legislaţia procesuală a instituit regula casării exclusiv în ceea ce priveşte chestiunile de nelegalitate, menţionate în art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. anterior, recursul devenind aşadar, o jurisdicţie exercitabilă numai în cazuri strict determinate, care nu mai poate purta asupra fondului, ci exclusiv asupra corectei aplicări a legii.
Prin urmare, din perspectiva finalităţii avute în vedere, recursul nu are drept scop soluţionarea unei cauze penale prin reaprecierea faptelor, respectiv a situaţiei de fapt, stabilirea vinovăţiei şi a pedepsei aplicate, ci doar sancţionarea sentinţelor ori deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală.
Pornind de la principiul, impus prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, potrivit căruia examinarea cauzei în recurs se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanţa a cărei hotărâre a fost recurată sub aspectul soluţionării cauzei prin aplicarea şi interpretarea corectă a legii.
De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie observă că decizia recurată a fost pronunţată la data de 9 octombrie 2013, ulterior intrării în vigoare, la 15 februarie 2013, a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. anterior.
Criticile formulate de Parchet vor fi analizate în limitele în care acestea au fost restrânse de procuror, or, din această perspectivă, cu prilejul dezbaterilor a fost invocată doar critica vizând greşita soluţie de achitare a inculpatului B.I.S. pentru infracţiunea de spălare a banilor.
Motivul de recurs a fost subsumat cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior, susţinându-se, în esenţă, că pe baza situaţiei de fapt reţinute de instanţa de fond şi menţinută de cea de apel, se putea constata că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, prev. de art. 29 lit. c) din Legea nr. 656/2002.
Sub acest aspect a relevat că din situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută de instanţa de fond constând în aceea că inculpatul B.I.S. i-a determinat pe ceilalţi inculpaţi şi pe anumiţi martori să obţină credite: cu acte false, iar ulterior, a primit o parte din banii obţinuţi din aceste credite rezultă că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor.
De asemenea, a precizat că după consumarea infracţiunii de înşelăciune la care a participat în calitate de instigator a obţinut sumele de bani care proveneau din această infracţiune, or acestei activităţi materiale de primire a sumelor de bani din infracţiunea de înşelăciune, instanţa de apel nu i-a dat nicio relevanţă penală.
Legea nr. 656/2002 nu prevede niciun scop special pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 29 lit. c) din aceeaşi lege. Dispoziţiile acestei legi sunt preluate din convenţii internaţionale, ultima dintre acestea, Convenţia de la Varşovia, care arată care este scopul legii, aceasta fiind transpusă în legislaţia românească, prin Legea 420/2006.
De asemenea, a învederat că dispoziţiile Convenţiei de la Varşovia nu fac referire la spălarea produsului infracţiunii, ci fac referire la lupta împotriva criminalităţii grave, care impune folosirea unor metode moderne la nivel internaţional, una dintre aceste metode constând în privarea delincvenţilor de produsele infracţiunii şi instrumente similare, privare, care se poate face cel mai eficient prin incriminarea penală a obţinerii produsului infracţiunii.
În final, a invocat jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit căreia, nu există nicio incompatibilitate între săvârşirea de către o persoană a unei infracţiuni şi incriminarea distinctă ca spălare de bani a obţinerii bunurilor din aceeaşi infracţiune, prin urmare, cele două infracţiuni nu se exclud. În acest sens, invocă Decizia nr. 1562/2009 pronunţată în Dosarul nr. 2724/114/2008, fiind vorba despre o hotărâre de condamnare pentru infracţiunea de spălare de bani a unui inculpat care a traficat persoane, cu banii obţinuţi, acesta cumpărându-şi un apartament. Procurorul arată că este irelevant modul în care inculpatul a folosit banii primiţi din infracţiunea de trafic de persoane, conţinutul constitutiv al infracţiunii presupunând primirea banilor. Primind aceşti bani, inculpatul a exercitat un control asupra produselor infracţiunii, împiedicând ca acestea să fie descoperite, săvârşind astfel, infracţiunea de spălare de bani.
În conformitate cu art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002, text în vigoare la data trimiterii în judecată a inculpatului, constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.
În prezent, textul de lege anterior menţionat a fost modificat sub aspectul sancţiunii şi a primit o nouă numerotare, astfel, potrivit art. 29 lit. c) din Legea nr. 656/2002, constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.
Examinând considerentele hotărârii instanţei de fond, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că sub aspectul situaţiei de fapt, cu privire la inculpatul B.I.S., s-a reţinut că, în perioada septembrie 2007 - ianuarie 2008, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, i-a determinat pe învinuiţii F.D.M., H.M.I., H.N., D.N. respectiv pe inculpaţii P.E.F., P.N.V., I.I.O. şi G.F.C. să solicite şi să obţină credite pentru nevoi personale, punându-le la dispoziţie înscrisuri sub semnătură privată false (adeverinţe de salariu şi contracte individuale de muncă), cauzându-se astfel prejudicii în sumă totală 68.400 euro (cca 273.600 RON, la un curs de schimb 1 euro = 4 RON), sumă care apoi a fost dobândită în parte de către inculpat (cca 43.950 euro), acesta cunoscând că banii provin din comiterea de infracţiuni. Instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă întruneşte elementele constitutive ale instigării la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. art. 25 rap. la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod.
Din considerentele aceleiaşi hotărâri rezultă că a fost respinsă solicitarea procurorului care a cerut în cursul judecării cauzei în primă instanţă, cu privire la inculpatul B.I.S. schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de instigare la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi spălare de bani într-o singură infracţiune de instigare la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, pe considerent că spălarea de bani este absorbită de prima infracţiune menţionată.
Susţinerea procurorului, potrivit căreia acţiunii de primire a sumelor de bani din infracţiunea de înşelăciune trebuie să i se dea relevanţă penală, este neîntemeiată întrucât această activitate este indisolubil legată de infracţiunea de înşelăciune, reprezentând tocmai procurarea folosului obţinut de inculpat ca urmare a participaţiei sale în calitate de instigator la comiterea infracţiunii. Dacă am continua raţionamentul procurorului şi dobândirea unei sume de bani ca urmare a instigării la furt ar trebui să primească relevanţa juridică separată constituind spălare a banilor.
Prin urmare, împrejurarea că inculpatul a dobândit produsul infracţiunii de înşelăciune ca urmare a participaţiei sale la comiterea faptei, în calitate de instigator, constituie materializarea urmării imediate constând în producerea unui prejudiciu şi consecutiv, obţinerea unui folos injust, ambele întregind faza de consumare a infracţiunii de înşelăciune.
Totodată, se observă că scopul infracţiunii de spălare a banilor dedus din art. 2 şi art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 este în principal şi obligatoriu spălarea banilor şi subsecvent, dar nu obligatoriu obţinerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material.
Urmarea socialmente periculoasă a infracţiunii de spălare a banilor o constituie aparenţa de origine licită a bunului, condiţie care nu poate fi asigurată de participantul la infracţiunea principală, care în mod evident, deţine produsul infracţiunii şi nu contribuie la crearea unei aparenţe credibile de provenienţă licită a acestuia.
În speţa din jurisprudenţa Înaltei Curţi, invocată de procuror, situaţia de fapt era diferită şi chiar procurorul a menţionat că inculpatul a traficat persoane şi cu banii obţinuţi şi-a cumpărat un apartament, aşadar a încercat să confere produsului infracţiunii de trafic de persoane o aparenţa de origine licită.
Argumentul potrivit căruia dispoziţiile Legii nr. 656/2002 sunt preluate din convenţii internaţionale, ultima dintre acestea, Convenţia de la Varşovia, care nu fac referire la spălarea produsului infracţiunii, ci fac referire la lupta împotriva criminalităţii grave nu este pertinent câtă vreme fapta de spălare a banilor a fost incriminată prin legea menţionată iar instanţa a analizat corespondenţa elementelor factuale ale speţei cu textul de incriminare.
Susţinerea potrivit căreia urmare a primirii bani, inculpatul a exercitat un control asupra produselor infracţiunii, împiedicând ca acestea să fie descoperite, săvârşind astfel, infracţiunea de spălare de bani constituie o speculaţie şi adaugă la situaţia de fapt stabilită cu titlu definitiv de către instanţa de fond.
Prin urmare, se constată că situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa de fond privind activitatea infracţională săvârşită de inculpatul B.I.S., nu oferă date privind realizarea elementelor constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, context în care critica Parchetului vizând greşita achitare a inculpatului B.I.S. pentru infracţiunea de spălare a banilor este neîntemeiată.
Motivul de recurs formulat de inculpatul P.N.V. vizând greşita individualizare a pedepsei prin omisiunea instanţelor de fond şi apel de a da relevanţă favorabilă circumstanţelor săvârşirii faptei şi atitudinii sale procesuale, constituie o critică de netemeinicie şi nu de nelegalitate cum a susţinut acesta prin invocarea cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior.
Sub acest aspect, se constată că individualizarea pedepsei s-a realizat pe baza criteriilor menţionate în art. 72 C. pen. anterior, printr-o operaţiune de apreciere fundamentată pe probatoriului administrat dar şi a datelor ce caracterizau persoana inculpatului, astfel că, aşa cum s-a arătat anterior, în recurs nu se mai poate proceda la o reapreciere a circumstanţelor personale ale inculpatului de care instanţele au ţinut seama în procesul de stabilire a pedepsei şi nici asupra temeiniciei alegerii modalităţii de executare a pedepsei.
Aşadar, critica recurentului privind greşita individualizare a pedepsei nu poate fi examinată prin prisma nici unuia dintre cazurile de casare prev. de art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. anterior.
Examinarea cauzei în recurs se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanţa a cărei hotărâre a fost recurată sub aspectul soluţionării cauzei prin aplicarea şi interpretarea corectă a legii, niciunul dintre cazurile de casare prev. de art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. anterior nepermiţând cenzurarea elementelor de fapt ori reaprecierea circumstanţelor personale ale inculpatului.
Examinând incidenţa legii penale mai favorabile, Înalta Curte constată că în timpul judecării cauzei în calea de atac exercitată de inculpatul P.N.V., a intrat în vigoare noul C. pen., care a adus schimbări, printre altele şi în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, precum şi modificări ale limitelor speciale ale pedepsei închisorii pentru această infracţiune.
Modificările ivite în cursul judecării cauzei în recurs, ca urmare a succesiunii în timp a celor două legi penale, C. pen. anterior şi C. pen. în vigoare, impun soluţionarea acestui conflict al legilor în timp în scopul determinării legii penale aplicabile în această situaţie tranzitorie.
Astfel, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţia României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.
Excepţia înscrisă în art. 15 alin. (2) din Constituţie impune ca într-o situaţie tranzitorie cum este cea din prezenta cauză, să se facă aplicarea dispoziţiei constituţionale.
Expresie a acestui principiu constituţional este dispoziţia din art. 5 alin. (1) C. pen. potrivit căreia, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Controlul legalităţii unei hotărâri judecătoreşti în recurs presupune nu doar îndreptarea unor încălcări ale legii la judecata în fond şi apel ci şi verificarea dacă prin ivirea unor situaţii ulterioare pronunţării hotărârii atacate nu apare necesară restabilirea legalităţii şi pronunţarea unei hotărâri în conformitate cu legea substanţială.
În reglementarea C. proc. pen., în varianta anterioară modificărilor intervenite prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, a fost abrogat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 20 C. proc. pen. anterior, care viza situaţia în care a intervenit o lege mai favorabilă condamnatului.
Prin abrogarea cazului de casare menţionat, în situaţia în care legea penală intervine înaintea soluţionării cauzei în primă instanţă sau în apel, iar aceste instanţe nu i-au dat eficienţă, hotărârea de condamnarea va fi pronunţată cu aplicarea greşită a legii, fiind incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior.
Situaţia în care legea penală intervine după pronunţarea hotărârii în apel nu este reglementată distinct printr-un caz special de casare, însă atrage incidenţa temeiului de casare înscris în art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior, pentru că hotărârea chiar dacă la momentul pronunţării era legală, nelegalitatea ei este determinată de reglementări survenite ulterior pronunţării, şi nu ca urmare a unor erori de drept produse în cursul judecăţii în fond şi apel.
Aşadar, o hotărâre judecătorească care este legală la momentul pronunţării poate deveni contrară legii sau să aplice greşit legea în raport cu un element ulterior pronunţării, cum ar fi intervenţia unei noi legi.
În cauză, inculpatul P.N.V. a solicitat să se facă aplicarea legii mai favorabile, motivul de recurs nefiind invocat în termenul prev. de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. anterior, respectiv cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.
Cu toate acestea, principiul constituţional, chiar în lipsa unui caz de casare prin prisma căruia hotărârea devenită nelegală să fie casată, impune aplicarea retroactivă a legii noi mai favorabile şi restabilirea legalităţii sub acest aspect.
Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 3857 alin. (1) C. proc. pen. anterior, instanţa va examina incidenţa legii penale mai favorabile prin extindere şi cu privire la ceilalţi inculpaţi care nu au declarat recurs, putând hotărî şi în privinţa lor, fără să le poată crea acestor părţi o situaţie mai grea.
Aşadar, în speţă, întrucât hotărârea penală nu este definitivă, fiind recurată de parchet cu privire la toţi inculpaţii, chiar dacă reprezentantul Ministerului Public şi-a restrâns motivele doar în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.I.S., precizare pe care a făcut-o, însă, cu ocazia dezbaterilor, Înalta Curte urmează a analiza incidenţa legii penale mai favorabile şi cu privire la intimaţii inculpaţi B.I.S., P.E.F., I.I.O. şi G.F.C.
Dat fiind faptul că recursul parchetului a fost declarat în defavoarea inculpaţilor, se impune extinderea efectelor recursului declarat de recurentul inculpat P.N.V. şi asupra intimaţilor inculpaţi B.I.S., P.E.F., I.I.O. şi G.F.C.
Cu privire la mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile, instanţa apreciază că alegerea legii penale mai blânde presupune într-o primă etapă stabilirea legii penale mai favorabile sub aspectul condiţiilor de incriminare, a cerinţelor privind tragerea la răspundere penală şi a condiţiilor de sancţionare.
În etapele următoare, independent de legea care a fost identificată ca fiind mai blândă în prima fază, legea penală mai favorabilă trebuie determinată, distinct, pentru fiecare dintre celelalte norme penale incidente în cauză, între ele existând, de asemenea, autonomie.
Modalitatea de determinare a legii penale mai favorabile pe instituţii autonome şi nu într-o manieră globală, se întemeiază pe interpretarea atât a dispoziţiilor legale (art. 5 alin. (2) şi art. 173 C. pen. care demonstrează că noţiunea de "lege penală" se referă la norme de drept cu caracter individual şi nu legea în integralitatea ei) cât şi a normelor tranzitorii în materia tratamentului pluralităţii de infracţiuni, a pedepselor complementare şi accesorii, a suspendării condiţionate a executării pedepsei şi a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei (art. 10, art. 12, art. 15 şi art. 16 din Legea nr. 187/2012).
Din interpretarea dispoziţiilor legale anterior menţionate rezultă, cu suficientă evidenţă, voinţa legiuitorului de a consacra mecanismul de stabilire a legii penale mai favorabile pe instituţii autonome.
Determinarea legii penale mai favorabile şi alegerea acesteia dintre legile succesive implică, în prealabil, evaluarea, prin comparare, a dispoziţiilor penale din legi succesive care îşi găsesc aplicarea în speţă, utilizând criteriul aprecierii in concreto.
Pentru a deveni aplicabile dispoziţiile mai favorabile din legile succesive, în afara condiţiei de existenţă a unei situaţii tranzitorii, care a fost anterior constatată în cuprinsul acestor considerente, mai este necesar ca fapta ce face obiectul acuzaţiei să fie infracţiune atât potrivit legii sub imperiul căreia a fost comisă cât şi conform legii în vigoare la data judecării cauzei, iar dintre legile venale succesive una să fie mai favorabilă.
Examinând cauza din perspectiva îndeplinirii ultimelor două condiţii, se constată că fapta de înşelăciune, în modalitatea concretă în care a fost comisă de inculpaţii P.N.V., P.E.F., I.I.O. şi G.F.C. continuă să fie incriminată în noul C. pen., având, aşadar, corespondent în noua reglementare.
Astfel, la momentul comiterii faptei de înşelăciune, în modalitatea descrisă, aceasta era incriminată în art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. anterior, iar potrivit noului C. pen., se încadrează în art. art. 244 alin. (1) şi (2).
Potrivit alin. (1) al art. 215 C. pen. anterior, "inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani."
Alin. (2) stipulează că "înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani iar dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni."
Alin. (3) prevede o variantă specială a modalităţii tip şi anume "inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate."
Potrivit alin. (5) înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
În noul C. pen., în prezent în vigoare, infracţiunea de înşelăciune este incriminată în art. 244, după cum urmează:
"(1) inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
(3) împăcarea înlătură răspunderea penală."
În primul rând se impune observaţia că legea nouă prevede posibilitatea împăcării părţilor, ca şi cauză de înlăturare a răspunderii penale însă, în cauză, nu poate opera acest motiv de încetare a procesului penal dat fiind faptul că nu a existat o astfel de manifestare de voinţă din partea inculpaţilor şi a părţii civile.
În continuare, comparând dispoziţiile legale anterior menţionate, se constată că dispoziţiile art. 244 alin. (1) C. pen. au corespondent în art. 215 alin. (1) C. pen. anterior, conţinutul acestuia fiind preluat cu excepţia sintagmei "folos material injust" care a fost înlocuită cu "folos patrimonial injust", în timp ce alin. (2) ale ambelor texte sunt identice.
Totodată, se observă că înşelăciunea săvârşită în condiţiile încheierii unui contract sau al executării acestuia nu a mai fost menţinută prin noua reglementare, însă acesta nu conduce la concluzia dezincriminării faptei.
Înşelăciunea în varianta specială este dată de săvârşirea infracţiunii tip în anumite condiţii, extrinseci conţinutului constitutiv dar ataşate laturii obiective, respectiv cu prilejul încheierii sau executării unui contract. Condiţia â fost adăugată pentru a crea o variantă specială a infracţiunii tip iar existenţa acesteia din urmă nu depinde de îndeplinirea acestei condiţii ci doar existenţa variantei speciale.
Prin urmare, solicitarea inculpatului P.N.V. de a se dispune încetarea procesului penal sub aspectul infracţiunii prev. de art. 215 alin. (3) C. pen. anterior este neîntemeiată.
Totodată, se observă că înşelăciunea săvârşită în varianta agravată prevăzută în art. 215 alin. (5) C. pen. anterior nu a mai fost menţinută prin noua reglementare, însă această împrejurare nu conduce la concluzia dezincriminării faptei, care potrivit noului C. pen. se încadrează în art. 244 alin. (1) şi (2).
În favoarea inculpaţilor P.N.V., P.E.F., I.I.O. şi G.F.C. au fost reţinute circumstanţe atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen. anterior, fiind valorificată exclusiv poziţia procesuală sinceră a acestora.
În favoarea inculpatului I.I.O. şi G.F.C. s-a reţinut în plus şi circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen. anterior, prin valorificarea lipsei de antecedente penale.
Potrivit legii noi, asemenea circumstanţe atenuante referitoare la persoana inculpaţilor nu mai pot fi reţinute, legea nouă prevăzând doar circumstanţe atenuante legate de fapta comisă.
Astfel, în conformitate cu art. 75 alin. (2) C. pen., pot constitui circumstanţe atenuante judiciare eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii şi împrejurările legate de fapta comisă care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului.
Pe de altă parte, circumstanţele atenuante judiciare nu pot fi analizate separat de încadrarea juridică şi sancţiune. Prin urmare, faptul că prin hotărârile atacate s-au reţinut în favoarea inculpaţilor circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen. anterior, respectiv art. 74 lit. a) şi c) din acelaşi cod, urmează să fie avute în vedere doar în ceea ce priveşte încadrarea dată faptei potrivit legii vechi, în vigoare la data comiterii faptei.
În ceea ce priveşte respingerea cererii privind aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. anterior se constată că deşi inculpaţii au dat declaraţii de recunoaştere totală a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, la termenul de judecată din 10 aprilie 2013 instanţa de fond a respins cererea de aplicare a procedurii simplificate, apreciind că din probele administrate în cursul urmăririi penale, nu rezulta existenţa elementelor constitutive ale infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 (inculpat B.I.S.) respectiv ale infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 (inculpaţii P.E.F., P.N.V., I.I.O. şi G.F.C.). Cererea inculpaţilor a fost respinsă, apreciindu-se că potrivit art. 3201 alin. (4) C. proc. pen., instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, iar potrivit alin. (8) al aceluiaşi articol instanţa respinge cererea atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de către inculpat, în acest caz instanţa continuând judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun, situaţie care aşa cum s-a arătat mai sus era incidenţă în cauză raportat la una din infracţiunile pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată - spălarea de bani.
Referitor la dispoziţiile legale privind procedura simplificată, dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. prevăd, spre deosebire de legea veche că în situaţia în care cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiţiile procedurii recunoaşterii învinuirii a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condiţiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare şi recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.
Având în vedere că instanţa de fond a respins cererea de aplicare a procedurii simplificate prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. anterior şi a dispus achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, reţinând aceeaşi situaţie de fapt, care a fost recunoscută de inculpaţi şi a fost reţinută în actul de sesizare al instanţei, sunt incidente dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi trebuie aplicată procedura simplificată pentru toţi inculpaţii, susţinerile orale din cadrul dezbaterilor ale reprezentantului Ministerului Public fiind întemeiate.
Dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. sunt aplicabile în cauză, fiind mai favorabile în raport cu art. 3201 C. proc. pen. anterior, instanţa de recurs urmând a le da eficienţa prevăzută de lege, după cum se va arăta ulterior, în dezacord cu susţinerea procurorului de şedinţă.
În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii P.N.V. şi P.E.F. instanţa de fond a reţinut săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. anterior cu aplic. art. 74 lit. c) din acelaşi cod, fiindu-le aplicată pedeapsa de 2 ani închisoare, în condiţiile în care limitele de pedeapsă erau cuprinse între 3 luni şi 3 ani închisoare, ca urmare a aplicării art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul I.I.O. şi G.F.C. instanţa de fond a reţinut săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. anterior cu aplic. art. 74 lit. a) şi c) din acelaşi cod, fiindu-le aplicată pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare şi respectiv, 2 ani închisoare, în condiţiile în care limitele de pedeapsă erau cuprinse între 3 luni şi 3 ani închisoare, ca urmare a aplicării art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior.
Aceeaşi faptă, potrivit legii noi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, limite care se reduc ca urmare a aplicării art. 396 alin. (10) C. proc. pen. fiind cuprinse între 8 luni şi 3 ani şi 4 luni închisoare.
Cât priveşte stabilirea în concret a pedepsei potrivit legii noi, Înalta Curte apreciază că în recurs nu are posibilitatea de a realiza o nouă individualizare a pedepsei ţinând seama de noile limite de pedeapsă.
Ca efect al aplicării legii penale mai blânde în speţă va adapta pedeapsa prin luarea în considerare a noilor limite în sensul proporţionalizării acesteia în aceste noi coordonate, dar cu respectarea raţionamentului pe care instanţa de fond l-a avut în vedere în procesul de individualizare a pedepsei.
În atare situaţie, instanţa de recurs constată că instanţa de fond a aplicat inculpaţilor P.N.V., P.E.F. şi G.F.C. câte o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru fiecare, iar inculpatului I.I.O. o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al reţinerii de circumstanţe atenuante.
Respectând principiul proporţionalizării instanţa ar urma să aplice inculpaţilor P.N.V., P.E.F., I.I.O. şi G.F.C. câte o pedeapsă reprezentând minimul special, de câte 8 luni închisoare.
Fapta de uz de fals reţinută în sarcina inculpaţilor P.N.V., P.E.F., I.I.O. şi G.F.C., era incriminată, la data comiterii, în art. 291 C. pen. anterior potrivit căruia folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte, cu închisoare de la 3 luni la 3 ani când înscrisul este oficial, şi cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă când înscrisul este sub semnătură privată.
În noua reglementare, textul de incriminare corespunde art. 323 C. pen. şi nu a fost modificat fiind preluate în integralitate, inclusiv în ceea ce priveşte limitele de pedeapsă, ceea ce ar conduce la concluzia că nu există o situaţie de aplicare a legii penale mai favorabile.
Recidiva constituie o instituţie autonomă şi impune o evaluare separată.
Din verificarea termenilor se constată că fiind îndeplinite condiţiile de reţinere a stării de recidivă în ceea ce-1 priveşte pe inculpatul P.N.V. şi potrivit legii noi, tratamentul sancţionator al recidivei postexecutorii este mai favorabil pe vechiul C. pen., motiv pentru care vor menţine în sarcina inculpatului prevederile art. 37 lit. b) C. pen. anterior.
Concursul de infracţiuni existent între infracţiunile săvârşite de inculpaţii P.N.V., P.E.F., I.I.O. şi G.F.C. impune, de asemenea, o evaluare separată sub aspectul identificării legii mai blânde.
Sub acest aspect se constată că instanţa de fond a aplicat pentru concursul de infracţiuni dispoziţiile art. 33 lit. a) şi 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior.
Potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător se poate adăuga un spor de până la 5 ani.
Conform legii noi, sunt aplicabile dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., conform cărora în caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru flecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, aplicarea sporului fiind obligatorie.
În mod evident, legea veghe este mai favorabilă inculpaţilor P.N.V., P.E.F., I.I.O. şi G.F.C. în materia concursului de infracţiuni, cu atât mai mult cu cât sporul este facultativ şi nu a fost aplicat.
Suspendarea condiţionată ca instituţie autonomă:
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepselor de către inculpaţii I.I.O. şi G.F.C. se constată că legea nouă nu mai prevede suspendarea condiţionată a executării pedepsei ci doar suspendarea sub supraveghere a acesteia care prin conţinut şi termen de încercare dar şi din perspectiva efectelor (reabilitarea) ar conduce la crearea unei situaţii mai grele pentru inculpaţi.
Prin urmare, se constată că suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpaţilor I.I.O. şi G.F.C. potrivit dispoziţiilor C. pen. anterior este mai blândă în raport cu cea la care s-ar ajunge pe baza legii noi, respectiv o modalitate de executare mai aspră prin impunerea unor obligaţii şi a eliminării posibilităţii de reabilitare de drept a acestora la expirarea termenului de încercare.
Fapta prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior reţinută în sarcina inculpatului B.I.S. era pedepsită cu închisoarea de la 10 la 20 ani închisoare, iar ca efect al reţinerii de circumstanţe atenuante limitele erau cuprinse între la 3 ani şi 4 luni şi respectiv 10 ani închisoare.
În raport cu aceste limite, inculpatului B.I.S. i s-a aplicat o pedeapsă de 4 ani închisoare, sub minimul special de 10 ani închisoare, pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută şi pedepsită de art. 25 rap la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen. anterior.
Dispoziţiile art. 25 C. pen. anterior se regăsesc în prezent, cu acelaşi conţinut, în cuprinsul art. 47 C. pen. iar dispoziţiile privind pedeapsa au acelaşi conţinut în ambele reglementări.
În favoarea inculpatului B.I.S. au fost reţinute circumstanţe atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi ) C. pen. anterior, fiind valorificată exclusiv poziţia procesuală sinceră a acestuia dar şi lipsa antecedentelor penale.
Potrivit legii noi, asemenea circumstanţe atenuante referitoare la persoana inculpatului nu mai pot fi reţinute, legea nouă prevăzând doar circumstanţe atenuante legate de fapta comisă.
Astfel, în conformitate cu art. 75 alin. (2) C. pen., pot constitui circumstanţe atenuante judiciare eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii şi împrejurările legate de fapta comisă care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului.
Pe de altă parte, circumstanţele atenuante judiciare nu pot fi analizate separat de încadrarea juridică şi sancţiune. Prin urmare, faptul că prin hotărârile atacate s-au reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. anterior, urmează să fie avut în vedere doar în ceea ce priveşte încadrarea dată faptei potrivit legii vechi, în vigoare la data comiterii faptei.
În prezent, fapta de înşelăciune este incriminată în art. 244 alin. (1), (2) C. pen., fiind pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani, limite, care în situaţia reţinerii art. 396 alin. (10) C. proc. pen., sunt între 8 luni şi 3 ani şi 4 luni închisoare.
Prin urmare, potrivit legii noi atât minimul cât şi maximul prevăzute de legea veche au fost reduse.
Ca efect al aplicării legii penale mai blânde în speţă va adapta pedeapsa prin luarea în considerare a noilor limite în sensul proporţionalizării acesteia în aceste noi coordonate, dar cu respectarea raţionamentului pe care instanţa de fond şi instanţa de apel l-au avut în vedere în procesul de individualizare a pedepsei.
În atare situaţie, instanţa de recurs constată că instanţa de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă de 4 ani închisoare, sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al reţinerii de circumstanţe atenuante.
Ţinând seama de principiile anterior menţionate, Înalta Curte urmează să stabilească o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârşirea de către inculpatul B.I.S. a infracţiunilor prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., de asemenea, rezultat ca efect al aplicării dispoziţiilor de reducere prev. de art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
Infracţiunea de înşelăciune reţinută în sarcina inculpatului B.I.S. fost comisă în formă continuată, fiind reţinute dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. anterior. Conform art. 42 din acelaşi cod, în cazul infracţiunii continuate, pedeapsa prevăzută de lege era pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea săvârşită la care se putea adăuga un spor de 5 ani închisoare conform art. 34 C. pen. anterior.
Conform legii noi, infracţiunea continuată este reglementată de dispoziţiile art. 35 care introduce, în ceea ce priveşte infracţiunile de prejudiciu, condiţia unităţii subiectului activ, care nu influenţează însă situaţia inculpatului din cauza de faţă deoarece subiectul pasiv este unic.
Conform art. 36 alin. (1) C. pen. în vigoare, infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul închisorii.
Cu toate acestea, având în vedere că instanţele nu au dat eficienţă dispoziţiilor legii vechi, căci aşa cum rezultă din hotărârile recurate, nu a fost aplicat un spor de pedeapsă, se constată că nu există caz de aplicare a legii penale mai favorabile.
Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei ca instituţie autonomă
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei de către inculpatul B.I.S. se constată că suspendarea sub supraveghere are corespondent în legea nouă însă prin conţinutul măsurilor de supraveghere dar şi efecte (vizând reabilitarea) ar conduce la crearea unei situaţii mai grele pentru inculpat.
Prin urmare, constată că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului potrivit dispoziţiilor C. pen. anterior este mai blândă în raport cu cea la care s-ar ajunge pe baza legii noi, respectiv la o modalitate de executare mai aspră prin impunerea unor obligaţii noi şi a eliminării posibilităţii de reabilitare de drept a inculpatului la expirarea termenului de încercare.
Deşi legea penală mai favorabilă se aplică ope legis, în cauză, aceasta presupune, în prealabil, schimbarea de încadrare juridică în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune din varianta agravată în cea de bază.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. anterior, va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi de recurentul intimat inculpat P.N.V. împotriva Deciziei penale nr. 96/A din 12 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de. Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 3857 alin. (1) C. proc. pen. anterior, va extinde efectele recursului declarat de recurentul inculpat P.N.V. şi asupra intimaţilor inculpaţi B.I.S., P.E.F., I.I.O. şi G.F.C.
Va casa în parte decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 131 din 12 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Bihor şi, rejudecând:
Va face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei comisă de inculpatul B.I.S. din art. 25 rap. la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42, art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. a) C. pen. anterior în art. 47 rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
În baza art. 47 rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. va condamna pe inculpatul B.I.S. la 8 luni închisoare.
Va menţine modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin sentinţa penală, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani şi 8 luni.
Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.E.F. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
Va face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei comisă de inculpatul P.E.F. din art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. anterior, cu aplic. art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. c) C. pen. anterior în art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
În baza art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen. va condamna pe inculpatul P.E.F. la 8 luni închisoare.
Contopeşte pedeapsa aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală recurată pentru infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. anterior cu aplic. art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. e) C. pen. anterior.
Va menţine dispoziţiile din sentinţa penală recurată referitoare la pedeapsa de 7 ani şi 8 luni aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 852/2010 a Judecătoriei Satu-Mare.
În final, inculpatul P.E.F. va executa pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 8 luni închisoare.
Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.N.V. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
Va face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei comisă de inculpatul P.N.V. din art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. anterior, cu aplic. art. 37 lit. b), art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. c) C. pen. anterior în art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. anterior şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
În baza art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. anterior şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. va condamna pe inculpatul P.N.V. la 8 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen. anterior, va contopi pedeapsa aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală recurată pentru infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. anterior cu aplic. art. 37 lit. b), art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. e) C. pen. anterior, inculpatul P.N.V. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare.
Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului I.I.O. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
Va face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei comisă de inculpatul I.I.O. din art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. anterior cu aplic. art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. c) C. pen. anterior în art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
În baza art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen. va condamna pe inculpatul I.I.O. la 8 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen. anterior, va contopi pedeapsa aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală recurată pentru infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. anterior cu aplic. art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. e) C. pen. anterior, inculpatul I.I.O. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare.
Va menţine modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin sentinţa penală, respectiv suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 8 luni.
Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului G.F.C. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
Va face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei comisă de inculpatul G.F.C. din art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. anterior cu aplic. art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. c) C. pen. anterior în art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
În baza art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen. va condamna pe inculpatul G.F.C. la 8 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen. anterior, va contopi pedeapsa aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală recurată pentru infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. anterior cu aplic. art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. e) C. pen. anterior, inculpatul G.F.C. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare.
Va menţine modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin sentinţa penală, respectiv suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 8 luni.
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale care nu contravin prezentei.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariile cuvenite apărătorilor din oficiu în sumă de câte 400 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi de recurentul intimat inculpat P.N.V. împotriva Deciziei penale nr. 96/A din 12 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Extinde efectele recursului declarat de recurentul inculpat P.N.V. şi asupra intimaţilor inculpaţi B.I.S., P.E.F., I.I.O. şi G.F.C.
Casează în parte decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 131 din 12 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Bihor şi, rejudecând:
1). Face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei comisă de inculpatul B.I.S. din art. 25 rap. la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42, art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. a) C. pen. anterior în art. 47 rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
În baza art. 47 rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. condamnă pe inculpatul B.I.S. la 8 luni închisoare.
Menţine modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin sentinţa penală, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani şi 8 luni.
2). Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.E.F. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
Face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei comisă de inculpatul P.E.F. din art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. anterior, cu aplic. art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. c) C. pen. anterior în art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
În baza art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul P.E.F. la 8 luni închisoare.
Contopeşte pedeapsa aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală recurată pentru infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. anterior cu aplic. art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. e) C. pen. anterior.
Menţine dispoziţiile din sentinţa penală recurată referitoare la pedeapsa de 7 ani şi 8 luni aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 852/2010 a Judecătoriei Satu-Mare.
În final, inculpatul P.E.F. va executa pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 8 luni închisoare.
3). Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.N.V. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
Face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei comisă de inculpatul P.N.V. din art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. anterior, cu aplic. art. 37 lit. b), art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. c) C. pen. anterior în art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. anterior şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
În baza art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. anterior şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. condamnă pe inculpatul P.N.V. la 8 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen. anterior, contopeşte pedeapsa aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală recurată pentru infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. anterior cu aplic. art. 37 lit. b), art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. e) C. pen. anterior, inculpatul P.N.V. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare.
4). Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului I.I.O. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
Face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei comisă de inculpatul I.I.O. din art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. anterior cu aplic. art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. c) C. pen. anterior în art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
În baza art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul I.I.O. la 8 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen. anterior, contopeşte pedeapsa aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală recurată pentru infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. anterior cu aplic. art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. e) C. pen. anterior, inculpatul I.I.O. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare.
Menţine modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin sentinţa penală, respectiv suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 8 luni.
5). Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului G.F.C. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
Face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei comisă de inculpatul G.F.C. din art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. anterior cu aplic. art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. c) C. pen. anterior în art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
În baza art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul G.F.C. la 8 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen. anterior, contopeşte pedeapsa aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală recurată pentru infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. anterior cu aplic. art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. e) C. pen. anterior, inculpatul G.F.C. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare.
Menţine modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin sentinţa penală, respectiv suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 8 luni.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale care nu contravin prezentei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina starului, iar onorariile cuvenite apărătorilor din oficiu în sumă de câte 400 RON, se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 14 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 933/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul calificat... | ICCJ. Decizia nr. 1019/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul deosebit de... → |
|---|
