ICCJ. Decizia nr. 856/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (art. 323 C.p.), iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 856/2014
Dosar nr. 2122/54/2012
Şedinţa publică din 7 martie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin Sentinţa penală nr. 43 de la 15 iulie 2011 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 18242/63/2011, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul R.P.S. zis "G.", cu domiciliul în B., în prezent deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1), (2) şi (3) Teza II-a din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată (parte vătămată S.A.M.); în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul R.P.S. zis "G." pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1), (2) şi (3) Teza a II-a din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată (parte vătămată S.F.); în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen, a fost condamnat inculpatul R.P.S. zis "G." la pedeapsa de 5 ani închisoare; în baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare; în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul R.P.S. zis "G." să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare; în baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată şi s-a contopit restul rămas neexecutat cu pedeapsa rezultată, în final inculpatul urmând să execute 5 ani închisoare; în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive a inculpatului din 8 aprilie 2010, la zi; în baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus menţinerea stării de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.C. zis "Gj." (cu domiciliul în B.) la pedeapsa de 5 ani închisoare; în baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare; în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen, s-a dispus ca inculpatul B.C. zis "Gj." să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare; în baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată şi s-a contopit restul rămas neexecutat cu pedeapsa rezultată, în final inculpatul urmând să execute 5 ani închisoare; în baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei.
În baza art. 328 C. pen., a fost condamnată inculpata C.O. zisă "Gţ." (cu domiciliul în sat D.) la pedeapsa de 2 ani închisoare; în baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei.
În baza art. 328 C. pen., a fost condamnată inculpata C.E. Zisă "M." (cu domiciliul în B.) la pedeapsa de 2 ani închisoare; în baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei.
A fost obligat inculpatul R.P.S. la plata sumei de 1.700 RON şi inculpaţii B.C., C.O. şi C.E. la plata a câte 1.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului; suma de 450 RON reprezentând onorarii avocaţi oficiu pentru părţile vătămate, s-a dispus să rămână în sarcina statului, urmând a fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin Rechizitoriul nr. 97D/P/2011 emis de Serviciul Teritorial Craiova din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, prin care au fost trimişi în judecată - în stare de arest preventiv - inculpaţii: B.C. zis "Gj." pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. şi art. 329 C. pen., fiecare cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.; R.P.S. zis "G." pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen, art. 20 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1), (2) şi (3) Teza a II-a din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005 (două infracţiuni) şi art. 329 C. pen., fiecare cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi toate cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.; C.O. zisă "Gţ." pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 328 C. pen. şi C.E. zisă "M." pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 328 C. pen.
În fapt, s-a reţinut că inculpaţii menţionaţi mai sus, alături de ceilalţi inculpaţi care au fost trimişi iniţial în judecată, respectiv R.R., R.W., R.F., R.M., R.T.P., R.V.I., R.D., R.R.M., R.M.1, B.G., B.A.C. şi M.T., fac parte dintr-un grup care s-a dovedit de-a lungul timpului că prezintă un grad de pericol social ridicat, atât pentru locuitorii municipiului B. şi comunelor limitrofe, dar şi pentru societate în ansamblu, prin faptul că erau în număr destul de mare, având puternice legături de familie şi prietenie între ei, dovedeau a nu respecta normele de convieţuire socială, fiind condamnaţi, cu puţine excepţii, pentru o plajă foarte largă de infracţiuni, începând de la furturi simple, tâlhării şi până la ultraj, violuri sau tentative de omor, fapte de o violenţă extremă.
Începând cu sfârşitul anului 2006 - începutul anului 2007, aceştia au început să racoleze numeroase tinere, în general minore, prin promisiunea mincinoasă a luării în căsătorie sau a găsirii unui loc de muncă, tinere pe care le transportau în Italia unde le obligau să cerşească, să fure sau să se prostitueze.
Această activitate a fost începută de către inculpatul B.C., zis "Gj." şi concubina sa, C.E., zisă "M.", ulterior, rând pe rând şi ceilalţi membrii ai grupului au început să aducă în Italia fete recrutate în general din zona municipiului B., pe care, le-au determinat să se prostitueze în folosul lor.
Bazându-se pe încrederea pe care le-o da faptul că era un grup compact, cunoscut pentru comiterea unor fapte violente, ce exercita o mare influenţă în zona municipiului B., coroborat de existenţa unor mijloace materiale deosebite, ce le permiteau promiterea unor condiţii mai bune de trai pentru eventualele victime, membrii grupului au persistat în găsirea unor tinere şi recrutarea lor cu scopul exclusiv de a fi traficate.
Inculpatul B.C. zis "Gj." este cunoscut ca o persoană deosebit de violentă, având numeroase condamnări pentru infracţiuni violente. În momentul înregistrării dosarului, acesta era încarcerat în Penitenciarul Rebibbia din Roma pentru comiterea unor furturi în Italia.
La începutul anului 2006, inculpatul B.C. zis "Gj." a cunoscut-o, în B., pe inculpata C.E. zisă "M.", majoră, cei doi intrând într-o relaţie de concubinaj. În iarna anului 2006 - 2007, cei doi, de comun acord au hotărât să plece în Italia, iniţial plecând doar inculpatul B.C., zis "Gj.", fiind urmat în scurt timp de concubina sa.
Cei doi s-au stabilit în oraşul Milano, iar ulterior, la scurt timp, s-au mutat în regiunea Roma, localitatea Campoleone, unde se afla verişorul inculpatului B.C. zis "Gj.", inculpatul R.R. zis "Ţ.", împreună cu concubina sa, M.T. zisă "S.".
Împreună, cei doi au ieşit în perioada 2007 - 2010 la cerşit, la furat, iar C.E. zisă "M." ieşind constant "la stradă", treptat, alăturându-li-se şi ceilalţi membri ai grupului, împreună cu concubinele lor.
Potrivit declaraţiilor părţilor vătămate B.A.D., V.A.Ş. zisă "B.", D.M., S.L.M., I.R.M., V.F., G.L.C., C.B., ale inculpatei M.T. zisă "S.", prezenţa atât "la stradă", cât şi la cerşit şi la furat ale inculpatei C.E. este certă, cu toate că este negată atât de ea, cât şi de către inculpatul B.C. Banii obţinuţi de aceasta au fost folosiţi exclusiv de către inculpatul B.C., motiv pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 C. pen., iar a inculpatei C.E. pentru infracţiunea de prostituţie prev. de art. 328 C. pen.
Deşi din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul B.C. zis "Gj." a mai recrutat o minoră din Calafat, pe care a determinat-o să se prostitueze în folosul său (numita "A."), respectiv faptul că acesta a mai avut o relaţie apropiată cu numita D.D.A., care a dispărut în condiţii necunoscute, s-a dispus disjungerea şi continuarea cercetărilor cu privire la aceste fapte.
S-a dispus totodată trimiterea în judecată a inculpatului B.C. pentru săvârşirea infracţiunii de apartenenţă la un grup infracţional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, având în vedere activitatea infracţională desfăşurată alături de ceilalţi membrii ai grupului din care făcea parte.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul R.P.S. zis "G.", s-a reţinut că acesta a fost eliberat din penitenciar la data de 16 mai 2008 şi încă din perioada în care era încarcerat, a intrat într-o legătură cu inculpata C.O., ulterior, după eliberarea sa, cei doi începând o relaţie de concubinaj.
După o scurtă perioadă petrecută în locuinţa părinţilor inculpatului, cei doi au hotărât de comun acord să plece în Italia, respectiv în zona oraşului Aprilia, unde se aflau celelalte rude ale acestuia. Cei doi s-au cazat într-un imobil dezafectat, alături de ceilalţi membri ai grupului, inculpata C.O. zisă "Gţ." începând să se prostitueze alături de celelalte fete. Banii obţinuţi de aceasta erau încredinţaţi inculpatului R.P.S., întreţinându-se împreună din ei.
Activitatea acestora a continuat până în luna martie 2010, când cei doi s-au întors în ţară pentru a participa la nunta inculpatului R.W. Ulterior, datorită începerii urmăririi penale împotriva membrilor grupului infracţional, inculpatul a încercat să se sustragă urmăririi penale, ascunzându-se în diferite locuri, până în data de 8 aprilie 2010, când a fost depistat şi audiat.
Deşi, atât inculpatul R.P.S. zis "G.", cât şi inculpata C.O. zisă "Gţ." au negat faptul că aceasta din urmă s-ar fi prostituat în folosul inculpatului, s-a considerat că materialul probator administrat în faza de urmărire penală (declaraţiile părţilor vătămate D.O.M., S.L.M., V.A.Ş. zisă "B.", P.A.G., I.R.M. şi V.F., ale inculpatei M.T. zisă "S.") au confirmat prezenţa acestora în Italia şi activitatea desfăşurată de aceştia.
În luna noiembrie 2009, inculpatul R.P.S. zis "G." a abordat-o pe stradă pe partea vătămată S.A.M., în vârstă de 15 ani, cerându-i să se oprească şi să stea de vorbă cu el. Deşi aceasta a încercat să-l evite, inculpatul a coborât din maşină, s-a apropiat de ea, arătându-i pe telefonul mobil un film în care apărea o tânără îmbrăcată sumar, care dansa provocator, despre care a susţinut că ar fi ea. Inculpatul a ameninţat-o că dacă nu se va urca în maşină cu el, va arăta respectivul film la rude şi colegii de şcoală ai părţii vătămate.
Fiind refuzat, inculpatul a arătat respectivul film bunicului părţii vătămate, ulterior cerându-i din nou părţii vătămate să urce în maşina sa şi cum aceasta a refuzat a lovit-o cu palma şi a adresat ameninţări în sensul că va arăta respectivul film la mai multe persoane.
Având în vedere modalitatea de abordare a părţii vătămate, inculpatul a încercat racolarea acesteia şi aducerea ei în sfera sa de influenţă, motiv pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată pentru săvârşirea faţă de această parte vătămată a tentativei la infracţiunea de trafic de minori prev de art. 20 C. pen. rap. la art 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001.
În luna februarie 2010, inculpatul R.P.S., după ce a obţinut numărul de telefon al părţii vătămate S.F. de la o colegă de clasă a acesteia, a abordat-o telefonic pe aceasta, spunându-i că îi place de ea şi că vrea să fie prietena sa.
Partea vătămată a acceptat după mai multe insistenţe ale inculpatului să se întâlnească cu acesta, de la prima întâlnire inculpatul cerându-i să întreţină relaţii sexuale cu acesta. Întrucât partea vătămată a refuzat să se mai întâlnească cu acesta, inculpatul a continuat să o caute şi să-i solicite să devină prieteni, spunându-i că, în caz contrar, o va compromite public aşa cum făcuse cu verişoara sa, partea vătămată S.A.M.
Pentru cele arătate mai sus, considerându-se că faptele inculpatului au vizat racolarea părţii vătămate şi transportarea acesteia în Italia, pentru a desfăşura aceeaşi activitate ca şi ceilalţi membri ai grupului, se circumscrie tentativei la infracţiunea de trafic de minori prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001.
Având în vedere cele arătate mai sus, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului şi pentru săvârşirea infracţiunii de apartenenţă la un grup infracţional, faptă prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, având în vedere activitatea desfăşurată de acesta în cadrul grupului infracţional, precum şi pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 C. pen., având în vedere activitatea desfăşurată de către inculpata C.O.
S-a dispus de asemenea trimiterea în judecată a inculpatei C.O. pentru săvârşirea infracţiunii de prostituţie prevăzută de art. 328 C. pen.
În momentul trimiterii în judecată, inculpatul B.C. zis "Gj." se afla încarcerat în Penitenciarul Rebibbia din Roma, pentru comiterea unor furturi în Italia.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, apreciat în ansamblu şi în scopul aflării adevărului, conform art. 63 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de fond a constatat - în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 atât referitor la inculpatul B.C., cât şi la inculpatul R.P.S. - că, în speţă, sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia.
Apărătorul inculpaţilor a solicitat achitarea acestora, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, respectiv arătând că nu sunt întrunite condiţiile cerute de art. 329 C. pen. pentru existenţa acestei infracţiuni (nu există un grup cu o structură ierarhică, în care fiecare membru are un rol bine determinat, inculpatul nu a avut nici o legătură cu ceilalţi inculpaţi decât în virtutea relaţiilor de rudenie existente între ei, neexistând nici o colaborare infracţională între aceştia).
Din probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, a rezultat că, într-adevăr, în speţă nu se poate vorbi de un grup infracţional organizat, întrucât este evident că nu a existat o structură ierarhică şi nici atribuţii clare pentru fiecare membru al grupului, însă probele administrate au confirmat faptul că, în virtutea legăturii de rudenie, a faptului că toţi inculpaţii, atât cei doi ce formează obiectul prezentului dosar, cât şi cei care au format obiectul Dosarului nr. 9506/63/2011 al Tribunalului Dolj (respectiv 14763/63/2011) au locuit împreună, între ei au existat legături strânse ce i-au ajutat să săvârşească infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată. Inculpaţii s-au ajutat constant între ei atât în ceea ce priveşte supravegherea părţilor vătămate, cât şi prin presiunea morală exercitată asupra fetelor nou venite în locul respectiv, fiind evident că introducerea unei persoane într-un loc în care se află numeroase persoane, dar nu cunoaşte pe niciuna din acestea în afara celui care a dus-o în locul respectiv, loc în care se află mai multe fete, care deja prin constrângere, ameninţare se prostituează în folosul concubinilor, prezenţa inculpaţilor, numeroşi ca număr, în locul respectiv a fost de natură a-i înfrânge eventuala rezistenţă fizică şi psihică. Prin urmare, prezenţa inculpaţilor împreună în acelaşi loc, a fost de natură a înlesni fiecăruia dintre aceştia săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori faţă de părţile vătămate care se aflau în respectiva perioadă.
Tocmai de aceea, părţile vătămate erau aduse în "grup" şi anume pentru a le facilita inculpaţilor acţiunea de intimidare, de "convingere" a părţilor vătămate să se prostitueze.
Scopul comun al grupului de a săvârşi infracţiuni a rezultat şi din faptul că, în general, părţile vătămate odată ajunse în grup, li se spunea de către celelalte fete (care la rândul lor primeau instrucţiuni clare în acest sens de la concubinii lor) ce urmau să facă, fiind trimise de inculpaţi la muncă alături de celelalte părţi vătămate sau inculpate, acestea din urmă fiind cele care le iniţiau la indicaţiile inculpaţilor.
În scopul executării rezoluţiei infracţionale, inculpaţii, pe lângă asigurarea locuinţei, iniţierea şi procurarea vestimentaţiei, urmăreau respectarea unui anume program de lucru (între orele 7 - 23.00, de luni până vineri inclusiv), perioadă în care părţile vătămate erau obligate să se expună în stradă, îmbrăcate în haine procurate de către inculpaţi sau de persoanele care aveau "grijă" de acestea, în locurile repartizate pentru racolarea clienţilor, fiind obligate să practice preţurile anume stabilite de către inculpaţi, în caz contrar fiind ameninţate şi agresate fizic.
Faţă de cele arătate mai sus, instanţa de fond a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 3 9/2003, atât în ceea ce priveşte latura obiectivă, cât şi latura subiectivă, motiv pentru care a dispus condamnarea inculpaţilor pentru săvârşirea acestei infracţiuni.
Pe lângă această infracţiune, atât în sarcina inculpatului B.C. cât şi a inculpatului R.P.S., prima instanţă a reţinut şi infracţiunea de proxenetism prev. de disp. art. 329 alin. (1) C. pen., având în vedere activitatea de prostituţie săvârşită de bună voie în folosul acestora de către inculpatele C.E. şi respectiv C.O. Totodată, corelativ şi având în vedere acelaşi material probator, s-a reţinut în sarcina inculpatelor C.E. şi C.O. săvârşirea infracţiunii de prostituţie prev. de art. 328 C. pen.
Săvârşirea acestei infracţiuni de către inculpatul R.P.S. a rezultat şi din sumele mari de bani trimise de acesta în ţară, în condiţiile în care, potrivit spuselor acestuia, nu desfăşura nici o activitate din care să obţină venituri legale, fiind totodată puţin credibil că respectivele sume le-ar fi obţinut din practicarea cerşetoriei de către inculpata C.O.
În ceea ce le priveşte părţile vătămate S.A.M. şi S.F., instanţa de fond a apreciat că se impune achitarea inculpatului R.P.S. pentru săvârşirea faţă de acestea, a tentativei la infracţiunea de trafic de minori, deoarece, aşa cum a rezultat din starea de fapt reţinută de instanţa de fond, inculpatul R.P.S. a încercat, destul de agresiv să iniţieze relaţii de prietenie cu acestea, fără a reuşi.
Faptul că inculpatul R.P.S. le-a urmărit pe cele două părţi vătămate în repetate rânduri, încercând să le determine să iniţieze relaţii de prietenie, că a încercat să o şantajeze pe partea vătămată S.A.M. cu nişte imagini compromiţătoare, precum şi faptul că faţă de refuzul părţii vătămate S.A.M. de a accepta propunerea sa a avut o atitudine violentă, lovind-o pe aceasta şi adresându-i injurii, nu se circumscrie acţiunii avute în vedere de lege. Inculpatul nu le-a propus nici uneia din cele două părţi vătămate să meargă cu el în Italia, datorită refuzului constant al acestora. Mai mult, în momentul în care partea vătămată S.F. a refuzat să întreţină relaţii sexuale cu acesta, inculpatul a acceptat şi nu a mai insistat în această privinţă.
Având însă în vedere că actele materiale săvârşite de inculpat în ceea ce le priveşte pe cele două părţi vătămate, nu se circumscriu elementului material al infracţiunii, aşa cum s-a arătat mai sus (respectiv acţiunii de recrutare), a rezultat că acesta nu a trecut la punerea în executare a hotărârii, faptele sale rămânând în sfera actelor pregătitoare. Nici una din faptele sale nu poate fi considerată că ar fi putut să ducă la atragerea, câştigarea sau ademenirea părţilor vătămate minore S.F. şi S.A.M. în scopul exploatării acestora.
Prin urmare, faţă de cele arătate mai sus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului R.P.S. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 20 şi urm. C. pen. rap. la art. 13 alin. (1), (2) şi (3) Teza a II-a din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată, în ceea ce le priveşte pe părţile vătămate S.F. şi S.A.M.
Fiind îndeplinite condiţiile răspunderii penale, în ceea ce priveşte infracţiunile reţinute de instanţă în seama inculpaţilor, în conformitate art. 345 alin. (2) C. proc. pen., prima instanţă a dispus condamnarea acestora la câte o pedeapsă cu închisoarea, cu executare în regim de detenţie, iar la individualizarea judiciară a ţinut seama de dispoziţiile art. 72 C. pen., respectiv de partea generală a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite dar şi de persoana inculpaţilor.
Instanţa de fond a reţinut că faptele inculpaţilor, astfel cum au fost săvârşite, prezintă un grad ridicat de pericol social, determinat de modul în care s-au realizat în concret, acţiunile ce constituie elementul material al acestora, de împrejurările în care au fost săvârşite infracţiunile, de caracterul şi importanţa valorilor sociale ocrotite de legea penală, reliefată în limitele ridicate de pedeapsă prevăzute de lege, dar şi de persoana inculpaţilor care nu au recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.
La stabilirea pedepselor, s-a avut în vedere că finalitatea acestora este realizarea unei proporţii juste, corespunzătoare faptei comise şi vinovăţiei inculpatului, precum şi reeducarea, reinserţia socială a acestuia în restabilirea ordinei de drept. Având în vedere şi faptul că potrivit cazierului judiciar, inculpatul R.P.S. a săvârşit prezentele infracţiuni în stare de recidivă atât postexecutorie cât şi postcondamnatorie, iar inculpatul B.C. în stare de recidivă postcondamnatorie, instanţa de fond a făcut aplicaţia fiecăruia dintre cei doi la pedepse puţin mai îndepărtate de minimul special, având în vedere că pedepsele aplicate anterior nu şi-au atins scopul preventiv pentru care au fost aplicate.
În ceea ce le priveşte pe cele două inculpate C.E. şi C.O., instanţa de fond a apreciat că se impune aplicarea unor pedepse îndepărtate de minimul special prevăzut de lege, având în vedere atitudinea procesuală a acestora (respectiv faptul că nu au înţeles să se prezinte la toate termenele de judecată).
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii B.C. şi C.E., apeluri care au fost disjunse din Dosarul nr. 9506/63/2010 soluţionat prin Decizia penală nr. 302 din 15 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, deoarece apelanta - inculpată C.E. a fost încarcerată la data de 30 martie 2012 în executarea unei pedepse cu închisoarea în Italia (datele fiind comunicate la data de 5 iulie 2013) şi îndeplinirea procedurii de citare prin comisie rogatorie internaţională ar fi condus la tergiversarea cauzei în care se aflau arestaţi 11 inculpaţi.
Prin apelurile declarate, inculpaţii au solicitat desfiinţarea sentinţei şi, în primă teză, trimiterea cauzei pentru rejudecare în privinţa inculpatului B.C., deoarece a fost soluţionată cauza cu lipsă de procedură, inculpatul fiind deţinut într-un penitenciar pe teritoriul Italiei; în teză secundară, s-a solicitat rejudecarea cauzei, în sensul achitării inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu s-a demonstrat existenţa asocierii infracţionale cu inculpaţii din cauza disjunsă, aceştia fiind doar rude; în acest sens, a arătat că au locuit în locaţii diferite, fără ca inculpatul din prezenta cauză să fie implicat în activităţile desfăşurate de ceilalţi; pentru infracţiunea prevăzută de art. 329 C. pen., implicit pentru infracţiunea prevăzută de art. 328 C. pen. faţă de inculpata C.E., s-a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap la art. 10 lit. a) C. proc. pen., deoarece nu s-a dovedit în cauză activitatea de prostituţie săvârşită de inculpată în folosul inculpatului B.C. În teză subsidiară, s-a solicitat individualizarea pedepselor, în sensul aplicării de circumstanţe personale atenuante conform art. 74, 76 C. pen. şi reducerea pedepselor sub minimul special, în privinţa inculpatei C.E. solicitându-se şi schimbarea modalităţii de executare în suspendare condiţionată.
În faza cercetării judecătoreşti în apel s-a procedat la citarea inculpaţilor - prin comisie rogatorie pentru inculpata C.E. şi în conformitate cu dispoziţiile art. 177 alin. (4) C. proc. pen. pentru inculpatul B.C. - pentru termenele din 27 noiembrie 2012, 24 ianuarie 2013, 28 martie 2013, când apărătorul ales al celor doi inculpaţi a învederat că inculpata C.E. a fost pusă în libertate, solicitând termen pentru a depune înscrisuri referitoare la pedeapsa privativă de libertate ce a fost executată; în aceste condiţii, pentru termenele din 25 aprilie 2013 şi 14 iunie 2013, procedura de citare a fost îndeplinită faţă de ambii inculpaţi în conformitate cu dispoziţiile art. 177 alin. (4) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 228 din 14 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova s-au admis apelurile declarate de inculpaţii B.C. şi C.E. împotriva Sentinţei penale nr. 43 din 15 iulie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 18242/63/2011.
S-a desfiinţat în parte sentinţa apelată, în privinţa inculpaţilor B.C. şi C.E., sub aspectul laturii penale.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului B.C., în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitate, şi restul de 988 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1.449 din 3 aprilie 2002 a Judecătoriei Craiova.
În baza art. 8 din Legea 39/2003, rap. la art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.C. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
În baza art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., 61 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta şi restul de 988 zile închisoare, pentru care s-a menţinut revocarea liberării condiţionate, în pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare.
S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 328 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. e) C. pen. a fost condamnată inculpata C.E. la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare.
S-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
S-au menţinut dispoziţiile sentinţei apelate, referitoare la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sarcina inculpaţilor din prezenta cauză.
Cheltuielile judiciare din faza de apel, au rămas în sarcina statului.
Curtea, deliberând asupra apelurilor de faţă, a reţinut:
Apelanţii - inculpaţi B.C. şi C.E. au fost deduşi judecăţii pentru comiterea infracţiunilor de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prev de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. şi proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. şi, respectiv de prostituţie prev. de art. 328 C. pen., în fapt reţinându-se că, în perioada 2006 - 2007, B.C. a întreţinut o relaţie de concubinaj cu inculpata C.E., plecând cu aceasta în Italia şi s-au stabilit în localitatea Milano şi ulterior în Campoleone, câştigându-şi existenţa din veniturile obţinute de către inculpata C.E. prin practicarea prostituţiei.
Ulterior, în perioada 2007 - 2010, inculpatul B.C. a asigurat găzduire pentru inculpatul (condamnat în altă cauză) R.R. şi inculpata M.T. (concubina), atât aceasta cât şi C.E. practicând prostituţie în favoarea concubinilor lor; în continuare, au fost aduse şi părţile vătămate B.A.D., V.A.Ş., D.M., S.L.M., I.R.M., V.F., G.L.C., C.B., care şi acestea s-au prostituat în favoarea inculpaţilor (condamnaţi în altă cauză) R.M.1, R.T.P., R.W., R.R., R.D., R.M., R.R.M.
S-a reţinut astfel că părţile vătămate locuiau fiecare cu inculpatul pentru care se prostitua, însă deplasarea lor în Italia, asigurarea locuinţei (în imobile dezafectate) şi supravegherea activităţii de prostituţie s-a realizat de către inculpaţi, de comun acord, părţile vătămate din cauză fiind instruite de inculpatele care s-au prostituat benevol, în principal M.T. şi C.O., care a venit în Italia împreună cu inculpatul R.P.S. în anul 2008, activitatea infracţională desfăşurându-se până în luna martie 2010.
Această situaţie de fapt a fost corect reţinută în cauză de către prima instanţă în raport de declaraţiile coroborate ale părţilor vătămate S.L., V.F., V.A.Ş., P.A.G., D.A.M., I.R.M. şi ale inculpatei M.T., dar şi cu date rezultate din înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală privitor la transferurile unor sume de bani între inculpaţi, după cum urmează: la data de 11 aprilie 2008, inculpatul B.C. îi expediază inculpatului R.R. suma de 100 euro; la data de 6 noiembrie 2008, B.C. îi expediază lui B.G. suma de 100 euro; la data de 22 august 2008, B.C. primeşte de la R.D. suma de 100 euro; la data de 9 iulie 2009, B.G. expediază lui B.C. suma de 323 euro; din adresa comunicată de B.C.R. rezultă că la datele de 21 şi 25 septembrie 2009, inculpatul B.C. a primit sumele de 1.000 euro şi respectiv 450 euro, expediate din Italia de către C.E.
În aceste condiţii, s-a reţinut că inculpatul B.C. a obţinut venituri din activitatea de prostituţie realizată de coinculpata C.E., materialul probator administrat evidenţiind că inculpaţii nu aveau altă sursă de venituri; astfel, apărările inculpaţilor în sensul că au câştigat venituri din cerşit sunt infirmate de declaraţiile părţilor vătămate din cauza disjunsă, care atestă, neîndoielnic, sursa sumelor de bani obţinute de inculpaţi.
Totodată, în ceea ce priveşte fapta de a se asocia în vederea săvârşirii de infracţiuni, s-a constatat că inculpaţii R.M.1, R.T.P., R.W., R.R., R.D., R.M., R.R.M. au utilizat informaţiile puse la dispoziţie de către inculpatul B.C., referitor la activitatea din care puteau obţine venituri, respectiv condiţiile în care se putea desfăşura activitatea de prostituţie de către părţile vătămate şi, totodată, referitor la imobilele dezafectate unde puteau să locuiască, în condiţii care să favorizeze desfăşurarea activităţii de către părţile vătămate - o zonă periferică, locuită de o comunitate de rromi - precum şi la modalitatea în care urma să fie supravegheată activitatea părţilor vătămate, în acest mod justificându-se remiterea unor sume de bani între inculpaţii R.R., R.D. şi inculpatul B.C.
Faţă de aceste împrejurări, critica apelantului - inculpat privitor la incidenţa art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 8 din Legea 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., este nefondată; similar, nu a fost reţinută nici apărarea inculpaţilor privitor la incidenţa art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunile prevăzute de art. 328 C. pen. şi 329 C. pen., probele evocate sintetic anterior demonstrând că inculpaţii au săvârşit cu vinovăţie aceste fapte penale.
În ceea ce priveşte critica de nelegalitate dedusă din modul de îndeplinire a procedurii de citare cu inculpatul B.C. în cursul judecării cauzei în primă instanţă, s-a constatat că în faza urmăririi penale, acesta a fost audiat prin comisie rogatorie internaţională, la data de 14 iulie 2010, în cursul cercetării judecătoreşti comunicându-se că a fost liberat din penitenciarul din Italia în luna februarie 2011; ori, prin modificarea dispoziţiilor art. 291 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. prin efectul Legii nr. 202/2010, procedura de citare a fost legal îndeplinită, întrucât inculpatul B.C. a fost reprezentat de apărătorul ales, care a formulat cereri în apărarea inculpatului şi a luat parte la ascultarea părţilor vătămate şi martorilor din cauză.
Apelurile inculpaţilor sunt însă fondate privitor la individualizarea judiciară a cuantumului pedepsei, faţă de circumstanţele personale pozitive ale inculpatei C.E. (fără antecedente penale, integrată social, având o situaţie particulară în prezenta speţă, fiind determinată la practicarea prostituţiei în virtutea relaţiei de concubinaj cu inculpatul B.C.), dar şi de pericolul social redus al activităţii infracţionale desfăşurată de inculpatul B.C., raportat la participaţia penală concretă a acestuia, fără implicare la infracţiunea de trafic de persoane şi de minori pentru care au fost condamnaţi ceilalţi inculpaţi.
S-a reţinut însă că nu este fondată critica apelantei - inculpate privitor la schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, cât timp aceasta a comis infracţiuni şi pe teritoriul Italiei, executând o pedeapsă privativă de libertate, astfel că nu există garanţia îndeplinirii scopului preventivo-educativ al sancţiunii penale în prezenta cauză fără privare de libertate.
Pe cale de consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile, a fost desfiinţată în parte sentinţa pe latură penală şi au fost reindividualizate pedepsele aplicate celor doi inculpaţi, astfel: pentru inculpatul B.C., după repunerea pedepselor în individualitate, prin descontopirea pedepsei rezultante, s-a aplicat sancţiunea de 4 ani închisoare în cazul inf. prev de art. 8 din Legea 39/2003, rap. la art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi sancţiunea de 2 (doi) ani închisoare pentru inf. prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., urmând ca acest inculpat să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, conform art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., urmând să se menţină revocarea liberării condiţionate pentru restul de 988 zile închisoare (rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1.449 din 3 aprilie 2002 a Judecătoriei Craiova), care a fost contopit cu pedepsele din prezenta cauză, în baza art. 61 C. pen.; pentru inculpata C.E., s-au aplicat circumstanţe personale atenuante conform art. 74 lit. a), 76 lit. e) C. pen., urmând să-i fie aplicată pedeapsa de 2 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 328 C. pen.
Totodată, s-a constatat că, în privinţa inculpatului B.C., prima instanţă a omis sa dispună şi pedeapsa complementară, prevăzută cu titlu imperativ de art. 329 alin. (1) C. pen., însă, în prezenta cauză, instanţa fiind învestită numai cu apelul inculpatului, trebuie să dea eficienţă dispoziţiilor art. 372 alin. (1) C. proc. pen. privind neagravarea situaţiei în propria cale de atac.
Corespunzător pedepselor principale aplicate în cauză, celor doi inculpaţi urmează să li se aplice şi pedepsele accesorii al căror conţinut va fi modificat prin prezenta decizie, în sensul interzicerii numai a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen., respectiv de la data rămânerii definitive a soluţiei de condamnare până când pedepsele principale vor fi executate, sau până la graţierea acestora, ori împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii B.C. şi C.E.
Prin motivele scrise de recurs, formulate cu depăşirea termenului prev. de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. anterior, inculpaţii B.C. şi C.E. au criticat hotărârea instanţei de apel sub aspectul nelegalităţii, prin invocarea cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 13 C. proc. pen. anterior.
În concret, inculpatul B.C. a susţinut că în timpul judecării cauzei, fapta prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 a fost dezincriminată, prin art. 126 din Legea nr. 187/2012, motiv pentru care a solicitat achitarea. În ceea ce priveşte infracţiunea de proxenetism a cerut reducerea pedepsei.
Inculpata C.E. a învederat că infracţiunea de prostituţie pentru care a fost condamnată a fost dezincriminată, nemaifiind preluată în dispoziţiile noului C. pen.
Recursurile formulate de inculpaţi au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 19 iulie 2013, stabilindu-se termen de judecată la data de 10 ianuarie 2014.
Având în vedere că la data judecării cauzei în recurs, respectiv la 7 martie 2014, era în vigoare noul C. proc. pen. ale cărui dispoziţii sunt de imediată aplicare, a fost necesar să se stabilească cadrul procesual în raport cu împrejurarea că, în prezent, recursul nu mai este o cale ordinară de atac, iar Înalta Curte nu mai are competenţa funcţională de a judeca recursul.
Situaţia tranzitorie expusă anterior este reglementată prin dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, care stabilesc atât competenţa de soluţionare cât şi dispoziţiile procesuale aplicabile în cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi.
Astfel, în conformitate cu dispoziţia tranzitorie anterior menţionată, "recursurile în curs de judecată la intrarea în vigoarea a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelurilor potrivit legii vechi rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs."
Prin urmare, constatând că recursul, în prezenta cauză, se afla în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., fiind declarat împotriva unei hotărâri supuse apelului potrivit legii vechi, Înalta Curte a apreciat că este competentă să soluţioneze calea de atac, fiind aplicabile prevederile C. proc. pen. anterior în materia recursului.
Cu privire la prevederile C. proc. pen. anterior privind judecarea recursului, Înalta Curte notează că în raport cu data pronunţării deciziei recurate sunt incidente în cauză dispoziţiile Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti.
Examinând recursurile declarate de inculpaţii B.C. şi C.E. prin raportare la dispoziţiile ort 3859 C. proc. pen. anterior, astfel cum du fost modificate prin Legea nr. 2/2013, dar şi a prevederilor art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Critica inculpatului B.C. vizând greşita individualizare a pedepsei aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism nu se circumscrie niciunuia dintre cazurile de casare prev. de art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. anterior.
În concluzie, criticile inculpatului vizează netemeinicia hotărârii pronunţate în apel, însă recursul este o cale ordinară de atac cu devoluţie exclusivă în drept şi nu mai este posibil un control integral din partea instanţei, fiind exclusă rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în aceleaşi coordonate în care stabilirea adevărului, a situaţiei de fapt şi a vinovăţiei au avut loc în primele două grade de jurisdicţie.
Examinând incidenţa legii penale mai favorabile, Înalta Curte constată că în timpul judecării cauzei în calea de atac exercitată de inculpaţi, a intrat în vigoare noul C. pen., care a adus schimbări, printre altele şi în ceea ce priveşte infracţiunile pentru care recurenţii au fost condamnaţi.
Modificările ivite în cursul judecării cauzei în recurs, ca urmare a succesiunii în timp a celor două legi penale, C. pen. anterior şi C. pen. în vigoare, impun soluţionarea acestui conflict al legilor în timp în scopul determinării legii penale aplicabile în această situaţie tranzitorie.
Potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţia României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.
Excepţia înscrisă în art. 15 alin. (2) din Constituţie impune ca într-o situaţie tranzitorie cum este cea din prezenta cauză, să se facă aplicarea dispoziţiei constituţionale.
Expresie a acestui principiu constituţional este dispoziţia din art. 5 alin. (1) C. pen. potrivit căreia, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Controlul legalităţii unei hotărâri judecătoreşti în recurs presupune nu doar îndreptarea unor încălcări ale legii la judecata în fond şi apel ci şi verificarea dacă prin ivirea unor situaţii ulterioare pronunţării hotărârii atacate nu apare necesară restabilirea legalităţii şi pronunţarea unei hotărâri în conformitate cu legea substanţială.
Principiul constituţional, chiar în lipsa unui caz de casare prin prisma căruia hotărârea devenită nelegală să fie casată, impune aplicarea retroactivă a legii noi mai favorabile şi restabilirea legalităţii sub acest aspect.
Cu privire la mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile, instanţa apreciază că alegerea legii penale mai blânde presupune într-o primă etapă stabilirea legii penale mai favorabile sub aspectul condiţiilor de incriminare, a cerinţelor privind tragerea la răspundere penală şi a condiţiilor de sancţionare.
În etapele următoare, independent de legea care a fost identificată ca fiind mai blândă în prima fază, legea penală mai favorabilă trebuie determinată, distinct, pentru fiecare dintre celelalte norme penale incidente în cauză, între ele existând, de asemenea, autonomie.
Determinarea legii penale mai favorabile şi alegerea acesteia dintre legile succesive implică, în prealabil, evaluarea, prin comparare, a dispoziţiilor penale din legi succesive care îşi găsesc aplicarea în speţă, utilizând criteriul aprecierii in concreto.
Pentru a deveni aplicabile dispoziţiile mai favorabile din legile succesive, în afara condiţiei de existenţă a unei situaţii tranzitorii, care a fost anterior constatată în cuprinsul acestor considerente, mai este necesar ca fapta ce face obiectul acuzaţiei să fie infracţiune atât potrivit legii sub imperiul căreia a fost comisă cât şi conform legii în vigoare la data judecării cauzei, iar dintre legile venale succesive una să fie mai favorabilă.
Examinând cauza din perspectiva îndeplinirii condiţiilor de incriminare în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului B.C., se constată următoarele:
Inculpatul B.C. a fost condamnat, în baza art. 8 din Legea 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. anterior la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În fapt, s-a reţinut că, inculpaţii B.C. R.R., R.W., R.F., R.M., R.T.P., R.V.I., R.D., R.R.M., R.M.1, B.G., B.A.C., R.M. şi M.T., fac parte dintr-un grup care s-a dovedit de-a lungul timpului că prezintă un grad de pericol social ridicat, atât pentru locuitorii municipiului B. şi comunelor limitrofe, dar şi pentru societate în ansamblu, prin faptul că erau în număr destul de mare, având puternice legături de familie şi prietenie între ei, dovedeau a nu respecta normele de convieţuire socială, fiind condamnaţi, cu puţine excepţii, pentru o plajă foarte largă de infracţiuni, începând de la furturi simple, tâlhării şi până la ultraj, violuri sau tentative de omor, fapte de o violenţă extremă. În acest context, la sfârşitul anului 2006 - începutul anului 2007, aceştia au început să racoleze numeroase tinere, în general minore, prin promisiunea mincinoasă a luării în căsătorie sau a găsirii unui loc de muncă, tinere pe care le transportau în Italia unde le obligau să cerşească, să fure sau să se prostitueze.Această activitate a fost începută de către inculpatul B.C., zis "Gj." şi concubina sa, C.E., zisă "M.", ulterior, rând pe rând şi ceilalţi membrii ai grupului au început să aducă în Italia fete recrutate în general din zona municipiului B., pe care, le-au determinat să se prostitueze în folosul lor.
De asemenea, s-a reţinut, de către instanţa de fond, că din probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, a rezultat că, într-adevăr, în speţă nu se poate vorbi de un grup infracţional organizat, întrucât este evident că nu a existat o structură ierarhică şi nici atribuţii clare pentru fiecare membru al grupului, însă probele administrate au confirmat faptul că, în virtutea legăturii de rudenie, a faptului că toţi inculpaţii, atât cei doi ce formează obiectul prezentului dosar, cât şi cei care au format obiectul Dosarului nr. 9506/63/2011 al Tribunalului Dolj (respectiv 14763/63/2011) au locuit împreună, între ei au existat legături strânse ce i-au ajutat să săvârşească infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată. Inculpaţii s-au ajutat constant între ei atât în ceea ce priveşte supravegherea părţilor vătămate, cât şi prin presiunea morală exercitată asupra fetelor nou venite în locul respectiv, fiind evident că introducerea unei persoane într-un loc în care se află numeroase persoane, dar nu cunoaşte pe niciuna din acestea în afara celui care a dus-o în locul respectiv, loc în care se află mai multe fete, care deja prin constrângere, ameninţare se prostituează în folosul concubinilor, prezenţa inculpaţilor, numeroşi ca număr, în locul respectiv a fost de natură a-i înfrânge eventuala rezistenţă fizică şi psihică. Prin urmare, prezenţa inculpaţilor împreună în acelaşi loc, a fost de natură a înlesni fiecăruia dintre aceştia săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori faţă de părţile vătămate care se aflau în respectiva perioadă.
Din descrierea faptelor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că elementele situaţiei de fapt reţinute de instanţa de fond şi menţinute în apel, nu relevă realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii prev. de 367 alin. (1) C. pen., constând în constituirea unui grup infracţional organizat.
Potrivit art. 323 C. pen. anterior, fapta de a se asocia sau de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, altele decât cele arătate în art. 167, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 15 ani, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea ce intră în scopul asocierii.
În conformitate cu art. 8 din Legea nr. 39/2003, iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracţional organizat, se pedepseşte după caz, potrivit art. 167 sau art. 323 C. pen.
Noţiunea "grup infracţional organizat" este definită în art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 ca fiind grupul structurat, format din 3 sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.
Teza finală a art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 prevedea că nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni, şi care nu are continuitate sau structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.
Prin art. 126 pct. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. a fost abrogat art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate.
De asemenea, infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 323 C. pen. anterior, nu se mai regăseşte în C. pen., legiuitorul incriminând prin art. 367 C. pen. constituirea unui grup infracţional organizat, fapta constând în iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup.
Alin. (6) al aceluiaşi articol defineşte grupul infracţional organizat ca fiind grupul structurat, format din 3 sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.
Analizând conţinutul noii incriminări, se constată că acţiunile care reprezintă elementul material al laturii obiective a infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzut de art. 367 C. pen., respectiv iniţierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea, sunt identice cu acţiunile care constituiau elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003.
În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor pentru existenţa grupului infracţional organizat, Înalta Curte constată că elementele concrete ale situaţiei de fapt nu au corespondent în cerinţele impuse pluralităţii constituite, astfel cum a fost definită în alin. (6) al art. 367 C. pen.
Sub acest aspect, înalta Curte constată că situaţia de fapt anterior menţionată relevă că nu sunt îndeplinite condiţiile privind existenţa unui grup infracţional structurat, astfel cum prevede art. 367 alin. (6) C. pen. şi, în acest context devine incident art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, conform căruia dispoziţiile art. 4 C. pen. privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile şi în situaţia în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi, datorită modificării elementelor constitutive.
Faţă de aceste considerente, în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 alin. (1) din C. pen. anterior reţinută în sarcina inculpatului B.C., Înalta Curte va face aplicarea prevederilor art. 4 C. pen., constatând că este dezincriminată, astfel că, în temeiul art. 17 rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va achita pe inculpat pentru această infracţiune.
Solicitarea procurorului de a se reţine circumstanţa agravantă prev. de art. 77 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.C. este neîntemeiată întrucât s-ar agrava situaţia acestuia din urmă în propria cale de atac.
În ceea ce priveşte infracţiunea de proxenetism, se constată că la data săvârşirii faptei era în vigoare art. 329 alin. (1) C. pen. anterior care prevedea că îndemnul ori înlesnirea practicării prostituţiei sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o persoană se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
Potrivit art. 213 alin. (1) C. pen., determinarea sau înlesnirea practicării prostituţiei ori obţinerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei de către una sau mai multe persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Din examinarea textelor de lege care s-au succedat se constată că există o continuitate a incriminării prin raportare la fapta concretă comisă de inculpatul B.C. iar sancţiunea a rămas neschimbată astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile aplicării legii penale mai favorabile cu privire la această infracţiune.
Totodată, în ceea ce priveşte starea de recidivă postcondamnatorie reţinută în sarcina inculpatului comparând dispoziţiile din legile penale succesive se constată că in concreto sunt îndeplinite, potrivit legii noi, condiţiile de reţinere a recidivei iar tratamentul sancţionator nu a fost modificat.
Prin urmare, nici în ceea ce priveşte starea de recidivă nu sunt îndeplinite condiţiile aplicării legii penale mai favorabile.
Inculpata C.E. a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunii de prostituţie, prev. de art. 328 C. pen. anterior la pedeapsa de 2 luni închisoare.
Din examinarea dispoziţiilor legii noi rezultă că legiuitorul a optat pentru dezincriminarea prostituţiei, astfel că fapta nu se mai regăseşte în nicio normă de incriminare C. pen.
Prin urmare, Înalta Curte va face aplicarea prevederilor art. 4 C. pen., constând că fapta de prostituţie este dezincriminată, astfel că, în temeiul art. 17 rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va achita pe inculpată pentru această infracţiune.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, apreciind că recursurile formulate de inculpaţi sunt fondate din perspectiva aplicării legii de dezincriminare, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. anterior, urmează să le admită.
Va casa, în parte, Decizia penală nr. 228 din 14 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală pentru cauze cu minori, şi Sentinţa penală nr. 43 din 15 iulie 2011 pronunţată de Tribunalul Dolj şi rejudecând:
În baza art. 17 rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. cu aplic. art. 4 C. pen. va achita pe inculpata C.E. pentru săvârşirea infracţiunii de prostituţie prev. de art. 328 C. pen. anterior.
Va descontopi pedeapsa rezultantă, de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului B.C., în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, după cum urmează:
- pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. anterior, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior;
- pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior;
- restul de 988 zile, rămas de executat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1.449 din 3 aprilie 2002 a Judecătoriei Craiova.
În baza art. 17 rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. cu aplic. art. 3 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 4 C. pen. va achita pe inculpatul B.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen.
În baza art. 61 C. pen. anterior va contopi pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. anterior cu restul de 988 zile, rămas de executat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1.449 din 3 aprilie 2002 a Judecătoriei Craiova, astfel că inculpatul urmează a executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. anterior va aplica inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei.
Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul parţial, în cuantum de câte 75 de RON, cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de inculpaţii B.C. şi C.E.
Casează, în parte, Decizia penală nr. 228 din 14 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală pentru cauze cu minori şi Sentinţa penală nr. 43 din 15 iulie 2011 pronunţată de Tribunalul Dolj şi rejudecând:
În baza art. 17 rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. cu aplic. art. 4 C. pen. achită pe inculpata C.E. pentru săvârşirea infracţiunii de prostituţie prev. de art. 328 C. pen. anterior.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă, de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului B.C., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:
- pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. anterior, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior;
- pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior;
- restul de 988 zile, rămas de executat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1.449 din 3 aprilie 2002 a Judecătoriei Craiova.
În baza art. 17 rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. cu aplic. art. 3 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 4 C. pen. achită pe inculpatul B.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen.
În baza art. 61 C. pen. anterior contopeşte pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. anterior cu restul de 988 zile, rămas de executat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1.449 din 3 aprilie 2002 a Judecătoriei Craiova, astfel că inculpatul execută pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. anterior aplică inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial, în cuantum de câte 75 de RON, cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi se suportă. din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 7 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 838/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul (art. 174... | ICCJ. Decizia nr. 872/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de droguri... → |
|---|
