ICCJ. Decizia nr. 1106/2015. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1106/2015
Dosar nr. 143/35/2015
Şedinţa publică din 2 septembrie 2015
Asupra contestaţiei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 35/PI din data de 29 aprilie 2015, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (13) lit. a) şi art. 151 alin. (2) teza finală din Legea nr. 302/2004 republicată, a admis contestaţia la executare formulată de Compartimentul executări penale al Curţii de Apel Oradea împotriva sentinţei penale nr. 125/Pl din 08 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, privind-o pe persoana condamnată S.L.R.
A luat act de retragerea cererii de transfer a executării pedepsei formulată de autorităţilor judiciare din Ungaria pe baza certificatelor emise de Tribunalul Capitalei - Ungaria cu privire la sentinţa penală nr. nr. 15.B.946/2012/16 a Tribunalului Capitalei Budapesta, rămasă definitivă prin decizia penală nr. LBf.421/2012/10 a Curţii de Apel Budapesta.
A dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 133/2014 din 05 ianuarie 2015 emis în baza sentinţei penale nr. 125/PI din 08 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Oradea.
Suma de 100 RON, onorariu pentru avocat din oficiu B.A., conform delegaţiei din 24 aprilie 2015 emisă de Baroul Bihor, va fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut următoarele:
La data de 20 aprilie 2015, s-a înregistrat la Curtea de Apel Oradea contestaţia la executare formulată de Compartimentul de executări penale al Curţii de Apel Oradea, conform art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., împotriva sentinţei penale nr. 125/PI din 08 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, privind-o pe persoana condamnată S.L.R., avându-se în vedere că autorităţile judiciare maghiare şi-au retras certificatul, dosarul de transfer rămânând fără obiect.
Prin sentinţa penală contestată, în baza art. 150, art. 154 raportat la art. 160 din Legea nr. 302/2004 republicată s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea privind cererea de transfer a condamnatului S.L.R. pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.
S-a recunoscut sentinţa penală nr. 15.B.946/2012/16 a Tribunalului Capitalei Budapesta rămasă definitivă prin decizia penală nr. LBf.421/2012/10 a Curţii de Apel Budapesta şi s-a dispus transferarea condamnatului S.L.R. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 5 ani închisoare.
S-a constatat că persoana condamnată S.L.R. se află deţinută în Penitenciarul Capitalei Budapesta.
S-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi a arestului preventiv de la 30 noiembrie 2011 la 26 noiembrie 2013, precum şi perioada executată de la 26 noiembrie 2013, la zi.
La data de 05 ianuarie 2015, pe numele condamnatului S.L.R. a fost emis mandatul de executare al pedepsei închisorii nr. 133/2014.
Prin adresa din data de 27 martie 2015, înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 02 aprilie 2015, Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate, a anunţat faptul că Ministerul Justiţiei din Ungaria nu şi-a dat acordul pentru transferarea condamnatului întrucât acesta ar putea fi liberat condiţionat mai devreme în România decât în Ungaria. Ulterior, prin adresa din data de 17 aprilie 2015, Ministerul Justiţiei din Ungaria a comunicat faptul că instanţa competentă din această ţară şi-a retras certificatul, în conformitate cu art. 13 din Decizia Cadru nr. 2008/909/JHA a Consiliului din 27 noiembrie 2008.
Examinând contestaţia la executare pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Curtea a constatat următoarele:
Conform art. 151 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată hotărârea judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută sau, dacă a fost recunoscută, nu va fi pusă în executare, atunci când, potrivit legii române, a intervenit amnistia, graţierea, dezincriminarea faptei, precum şi în orice alte cazuri prevăzute de lege, iar potrivit art. 154 alin. (13) lit. a) din Legea nr. 302/20014, republicată dacă, după emiterea mandatului de executare a pedepsei detenţiunii pe viaţă sau a închisorii, statul emitent îşi retrage certificatul, instanţa dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă, în acest caz, sentinţa instanţei române urmând să producă efecte juridice numai sub aspectul stării de recidivă, în afară de cazul în care retragerea certificatului s-a făcut pe motiv de aplicare a amnistiei ori ca urmare a faptului că s-a stabilit ulterior că persoana nu se face vinovată de săvârşirea infracţiunii sau ca urmare a decesului persoanei condamnate.
Având în vedere că mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 133/2014 din 05 ianuarie 2014, emis pe seama persoanei condamnate S.L.R., nu mai poate fi pus în executare având în vedere poziţia autorităţile judiciare din Ungaria care au înţeles să retragă certificatul emis conform art. 4 din Decizia-cadru nr. 2008/909/IB a Consiliului din 27 noiembrie 2008, Curtea a constatat că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 154 alin. (13) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat contestaţie, persoana condamnată S.L.R., iar prin concluziile orale formulate de către apărătorul desemnat din oficiu, s-a solicitat admiterea contestaţiei şi rejudecând pe fond, respingerea contestaţia la executare formulată de Compartimentul executări penale al Curţii de Apel Oradea împotriva sentinţei penale nr. 125/PI/08 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, privind-o pe persoana condamnată S.L.R.
Înalta Curte, examinând contestaţia formulată de către condamnatul S.L.R., constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 151 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, prevăd că, hotărârea judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută sau, dacă a fost recunoscută, nu va fi pusă în executare, atunci când, potrivit legii române, a intervenit amnistia, graţierea, dezincriminarea faptei, precum şi în orice alte cazuri prevăzute de lege, iar potrivit art. 154 alin. (13) lit. a) din Legea nr. 302/20014, republicată dacă, după emiterea mandatului de executare a pedepsei detenţiunii pe viaţă sau a închisorii, statul emitent îşi retrage certificatul, instanţa dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă, în acest caz, sentinţa instanţei române urmând să producă efecte juridice numai sub aspectul stării de recidivă, în afară de cazul în care retragerea certificatului s-a făcut pe motiv de aplicare a amnistiei ori ca urmare a faptului că s-a stabilit ulterior că persoana nu se face vinovată de săvârşirea infracţiunii sau ca urmare a decesului persoanei condamnate.
Din actele aflate la dosarul cauzei, rezultă că, prin adresa din data de 27 martie 2015, înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 02 aprilie 2015, Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate, a anunţat faptul că Ministerul Justiţiei din Ungaria nu şi-a dat acordul pentru transferarea condamnatului întrucât acesta ar putea fi liberat condiţionat mai devreme în România decât în Ungaria. Ulterior, prin adresa din data de 17 aprilie 2015, Ministerul Justiţiei din Ungaria a comunicat faptul că instanţa competentă din această ţară şi-a retras certificatul, în conformitate cu art. 13 din Decizia Cadru nr. 2008/909/JHA a Consiliului din 27 noiembrie 2008.
Astfel, în deplin acord cu motivarea instanţei de fond, Înalta Curte, reţine că mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 133/2014 din 05 ianuarie 2014, emis pe seama persoanei condamnate S.L.R., nu mai poate fi pus în executare, faţă de poziţia autorităţilor judiciare din Ungaria care au înţeles să retragă certificatul emis conform art. 4 din Decizia-cadru 2008/909/IB a Consiliului din 27 noiembrie 2008, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 154 alin. (13) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit cărora ... (...) Dacă, după emiterea mandatului de executare a pedepsei detenţiunii pe viaţă sau a închisorii, statul emitent: a) îşi retrage certificatul, instanţa dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă. În acest caz, sentinţa instanţei române urmează să producă efecte juridice numai sub aspectul stării de recidivă, în afară de cazul în care retragerea certificatului s-a făcut pe motiv de aplicare a amnistiei ori ca urmare a faptului că s-a stabilit ulterior că persoana nu se face vinovată de săvârşirea infracţiunii sau ca urmare a decesului persoanei condamnate; (...).
Având în vedere consideraţiile de mai sus, Înalta Curte va respinge, ca nefondată contestaţia formulată de persoana condamnată S.L.R. împotriva sentinţei penale nr. 35/PI din data de 29 aprilie 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana condamnată S.L.R. împotriva sentinţei penale nr. 35/PI din data de 29 aprilie 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul persoană condamnată la plata sumei de 230 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 02 septembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1025/2015. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1109/2015. Penal → |
|---|
