ICCJ. Decizia nr. 1254/2015. SECŢIA PENALĂ
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1254/2015
Dosar nr. 11224/3/2015
Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2015
Deliberând asupra cauzei de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 573 din data de 9 aprilie 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti secţia I penală, în baza art. 599 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 598 C. proc. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia la executare formulată de petentul M.D.Ş., iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., acesta a fost obligat la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat că petentul M.D.Ş., deţinut în Penitenciarul Bucureşti Rahova a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 167 din 11 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanta, definitivă, (M.E.P.I. nr. 389 din 21 septembrie 2012), la o pedeapsa rezultantă de 15 ani de închisoare.
Din referatul Penitenciarului Bucureşti Rahova, a rezultat că petentul M.D.Ş. a fost analizat de comisia de aplicare a legii penale mai favorabile din penitenciar, conform art. 6 C. pen. şi s-a constatat că sunt incidente în cauză dispoziţiile noului C. pen. cu privire la pedepsele definitiv aplicate înainte de 01 februarie 2014.
Prin sentinţa penală nr. 92 din 14 februarie 2014, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, în Dosarul nr. 196/122/2014, definitivă prin Decizia penală nr. 459/C din 04 iulie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, petentul a fost condamnat la o pedeapsa rezultantă de 14 ani, 4 luni şi 20 de zile de închisoare, în aplicarea legii mai favorabile, conform art. 6 C. pen., în vigoare de la data de 01 februarie 2014.
În baza hotărârii de mai sus a fost emis de Tribunalul Giurgiu M.E.P.I. nr. 92 din 10 iulie 2014.
Tribunalul Bucureşti a reţinut că, potrivit art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., se poate face contestaţie la executare când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere sau de micşorare a pedepsei.
Conform art. 598 alin. (2) teza I C. proc. pen., contestaţia la executare în cazurile prevăzute la lit. a), b) şi d) se face, după caz, la instanţa prevăzută în alin. (1) sau 6 ale art. 597 C. proc. pen., respectiv instanţa de executare sau instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se afla locul de deţinere, iar în cazul prevăzut de lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.
Conform art. 6 C. pen., în vigoare de la data de 01 februarie 2014, când, după rămânerea definitivă a unei pedepse de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii, a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, dacă pedeapsa aplicată depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acel maxim.
Conform art. 599 alin. (5) C. proc. pen., cererile ulterioare de contestaţie la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, temei legal, de motive şi de apărări.
Astfel, prima instanţă a constatat că cererea petentului M.D.Ş., de aplicare a legii penale mai favorabile cu privire la pedeapsa rezultantă de 14 ani, 6 luni şi 20 de zile de închisoare, nu mai poate fi examinată din nou, deoarece situaţia petentului a fost analizată de instanţele de judecată în ce priveşte incidenţa în cauză a art. 6 C. pen., iar pedeapsa rezultantă iniţială de 15 ani de închisoare a fost redusă la 14 ani, 4 luni şi 20 de zile de închisoare, în urma aplicării art. 6 C. pen., cu privire la infracţiunile săvârşite.
Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, a formulat contestaţie condamnatul M.D.Ş., solicitând admiterea contestaţiei la executare şi reducerea pedepsei, potrivit art. 6 C. pen., întrucât au fost aplicate nelegal sporurile de pedeapsă.
Prin Decizia nr. 233/C din data de 8 mai 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 425 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de M.D.Ş. împotriva sentinţei penale nr. 573/09 aprilie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 11224/3/2015, iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a obligat contestatorul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 100 lei a fost avansat din fondurile M.J.
Examinând sentinţa penală atacată prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, Curtea de apel a reţinut că, în mod corect a constatat prima instanţă inadmisibilitatea contestaţiei la executare, în temeiul art. 599 alin. (5) C. proc. pen., în condiţiile în care prin sentinţa penală nr. 92 din 14 februarie 2014 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, definitivă prin Decizia penală nr. 459/C din 04 iulie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a mai fost soluţionată o contestaţie formulată de către condamnat având acelaşi temei legal, fiind invocate aceleaşi motive şi apărări.
Împotriva acestei decizii, condamnatul M.D.Ş. a formulat o nouă cale de atac, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 04 iunie 2015.
În memoriul depus la dosar, condamnatul M.D.Ş. a precizat că declară recurs în casaţie împotriva Deciziei penale nr. 233/C din 8 mai 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, susţinând că, în mod injust Tribunalul Giurgiu a aplicat dispoziţiile art. 38 - 39 C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. proc. pen. şi a dispus condamnarea sa la 14 ani 4 luni şi 20 zile. Astfel, a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile şi reducerea pedepsei la 5 ani închisoare.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prezenta cale de atac este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Procesul penal se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legale, iar hotărârile judecătoreşti vor fi supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.
Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate de art. 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.
În speţă, se constată că prezenta cale de atac nu poate fi calificată drept recurs în casaţie, întrucât art. 434 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. prevede că nu pot fi atacate cu recurs în casaţie hotărârile pronunţate în materia executării pedepselor şi a reabilitării.
Pe de altă parte, se observă că hotărârea atacată a fost pronuţată potrivit dispoziţiilor art. 597 alin. (8) C. proc. pen. Or, conform aceloraşi prevederi legale, decizia instanţei prin care se soluţionează contestaţia este definitivă.
Prin urmare, având în vedere că decizia prin care a fost respinsă ca nefondată contestaţia formulată este definitivă, condamnatul M.D.Ş. a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea unei căi de atac neprevăzută de legea procesual penală, ceea ce încalcă principiul legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de condamnatul M.D.Ş. împotriva Deciziei penale nr. 233/C din data de 8 mai 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul M.D.Ş. va fi obligat la plata sumei de 230 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de condamnatul M.D.Ş. împotriva Deciziei penale nr. 233/C din data de 8 mai 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă contestatorul la plata sumei de 230 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 septembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1189/2015. SECŢIA PENALĂ | ICCJ. Decizia nr. 138/2015. SECŢIA PENALĂ → |
|---|
