ICCJ. Decizia nr. 272/2015. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 272/2015
Dosar nr. 115/42/2015
Şedinţa publică din 25 februarie 2015
Asupra contestaţiei de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 7 din data de 11 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 115/42/2015, s-a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, privind executarea mandatului european de arestare emis de Curtea de Apel din Chambery - Tribunalul de Mare Instanţă din Albertville la data de 22 octombrie 2014, privind pe P.C., domiciliat în comuna Şirna, sat Varniţa, judeţul Prahova, în prezent aflat în Penitenciarul Ploieşti.
S-a constatat că în prezent persoana solicitată se află în executarea pedepselor de 5 ani închisoare dispusă prin sentinţa nr. 210/2013 a Tribunalului Dâmboviţa, definitivă prin decizia penală nr. 245 din 10 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti şi a pedepsei de 1260 zile dispusă prin Hotărârea nr. 34/Hv/125/12/13 litf din 19 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Linz Austria definitivă la 22 octombrie 2013, recunoscută prin sentinţa penală nr. 5/CC din 28 aprilie 2014 pronunţată în Dosarul nr. 356/42/2014 al Curţii de Apel Ploieşti.
S-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate P.C. în vederea predării către autoritatea judiciară franceză, în baza art. 103 alin. 13 din Legea nr. 302/2004.
S-a dispus amânarea temporală a predării persoanei solicitate până la executarea sau considerarea ca executate a pedepselor mai sus amintite.
Conform art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, mandatul de arestarea provizorie emis în baza prezentei, urmează a fi pus în executare la data executării sau considerării ca şi executate a pedepselor mai sus menţionate.
Prin excepţie, la cererea expresă a statului solicitant, persoana solicitată poate fi predată temporar,pe o durată stabilită de comun acord de autorităţile române şi statul francez.
Prezenta hotărâre se notifică persoanei solicitate, autorităţii judiciare emitente a mandatului european de arestare, Centrul de Cooperare Internaţională din cadrul I.G.P.R. - Biroul Sirene. Ministerului Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate - Serviciul Cooperare Judiciară Internaţională în Materie Penală şi Penitenciarului Ploieşti.
S-a dispus plata sumei de 320 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu persoanei solicitate P.C., din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Prahova.
Pentru a dispune astfel, instanţa de la Curtea de Apel Ploieşti, a reţinut următoarele:
Prin sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, cu nr. 964/11/5/2015 din 10 februarie 2015 s-a solicitat instanţei, în temeiul disp.art. 102 al.l din Legea nr. 302/2004, republicată, luarea măsurii arestării şi predării persoanei solicitate P.C., persoană faţă de care Instanţa districtuală Albertville - Franţa a emis la dara de 22 octombrie 2014, un mandat european de arestare, pentru săvârşirea pe teritoriul Franţei a unei infracţiuni de furt prin efracţie.
S-a precizat despre persoana solicitată că, acesta conform sentinţei penale nr. 210/2013, pronunţată în Dosarul penal nr. 553/120/2012 al Tribunalului Dâmbovita, modificată în parte în latură penală şi civilă prin decizia penală nr. 245 din 10 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. 553/120/2012 rămasă definitivă la data de 30 decembrie 2013, a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară de interzicere a unor drepturi reţinându-se că în perioada 2007 -2011 împreună cu alte persoane au constituit un grup în scopul comiterii infracţiunii de contrabandă cu ţigări.
De asemenea, prin sentinţa penală nr. 5/CC din 28 aprilie 2014 pronunţată în Dosarul nr. 356/42/2014 al Curţii de Apel Ploieşti a fost recunoscută Hotărârea nr. 34/Hv/125/12/13 litf din 19 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Linz Austria definitivă la 22 octombrie 2013, privind condamnarea învinuitului P.C. la o pedeapsă de 1260 pentru săvârşirea a 10 infracţiuni de furt calificat în formă consumată şi în formă de tentativă şi a dispus executarea în România şi transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea executării.
În baza sentinţei penale mai sus menţionate, P.C. a fost preluat de autorităţile judiciare române la data de 5 decembrie 2014 şi depus, sub escortă la Penitenciarul Oradea în vederea continuării executării pedepsei de 1.260 de zile închisoare, pedeapsă care a început a fi executată la data de 2 octombrie 2013 (în Austria) şi urmează să expire la data de 13 decembrie 2016.
S-a arătat că, în prezent P.C. se află în executarea pedepsei de lipsire de libertate menţionată mai sus în Penitenciarul Ploieşti - judeţul Prahova, fiind transferat de la Penitenciarul Oradea pentru afaceri judiciare la Tribunalul Dâmbovita.
S-a mai precizat că pedeapsa de 5 ani închisoare dispusă prin sentinţa nr. 210/2013 pronunţată în Dosarul penal nr. 553/120/2012 al Tribunalului Dâmbovita, modificată în parte în latură penală şi civilă prin decizia penală nr. 245 din 10 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. 553/120/2012 rămasă definitivă la data de 30 decembrie 2013 va fi pusă în executare la expirarea pedepsei de 1260 de zile respectiv la data de 14 decembrie 2016 data expirării fiind 27 mai 2021.
Faţă de cele expuse în cauză s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 112 rap. la art. 58 alin. (1)-(5) şi (7) din Legea nr. 302/2004, modif.
A menţionat procurorul că Biroul Sirene - România a trimis iniţial mandatul european de arestare privind persoana solicitată P.C., Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, întrucât se cunoştea faptul că aceasta se afla în executarea pedepsei privative de libertate la Penitenciarul Oradea.însă din conţinutul adresei Penitenciarului Oradea, din 19 ianuarie 2015, a rezultat că persoana lipsită de libertate P.C. a fost transferat la Penitenciarul Ploieşti pentru afaceri judiciare la Tribunalul Dâmbovita, fapt ce a atras competenţa de soluţionare a prezentei cauze, Curţii de Apel Ploieşti.
Prezent în faţa instanţei de judecată, persoana solicitată a precizat că nu este de acord să fie predat autorităţilor judiciare franceze, dorind să execute pedeapsa de 1 an închisoare dispusă de acestea într-un penitenciar din România.
Analizând dispoziţiile art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, ce reglementează motivele de refuz a executării unui mandat european de arestare, s-a constatat că printre aceste nu se regăseşte dorinţa persoanei solicitate de a nu fi predat şi a executa pedeapsa dispusă de statul solicitant, într-un penitenciar din statul solicitat.
Motivul invocat de persoana solicitată,s-a reţinut că se regăseşte însă printre motivele opţionale de refuz a executării, reglementat de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004. Se menţionează în acest text de lege că în cazul "când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român . şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent";
Nu rezultă însă din dispoziţiile legale citate sau din alte reglementări legale, situaţiile în care instanţa poate refuza executarea mandatului european de arestare emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea.
Având în vedere acest aspect instanţa a analizat motivaţia persoanei solicitate în comparaţie cu principiul "recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în U.E." prevăzut de Decizia-cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008.
Astfel P.C. a precizat că doreşte să execute pedeapsa de 1 an închisoare dispusă de autorităţile franceze în România întrucât în prezent are un copil minor în vârstă de numai un an,şi doreşte să interacţioneze activ cu acesta chiar şi când concubina sa îl aduce la vizită la locul unde este deţinut.
Din actele şi lucrările dosarului, rezultă că persoana solicitată a mai suferit condamnări atât în ţară dar şi în străinătate, el aflându-se în prezent în executarea a două pedepse.
În acest context în care s-a constatat că P.C. a comis mai multe fapte penale fără. a da o importanţă covârşitoare valorilor famiiiale,care în mod normal sunt incompatibile cu săvârşirea unor infracţiuni, instanţa a dat prioritate principiului mai sus enunţat.
Pentru a pune în executarea mandatul european de arestare emis de autorităţile franceze, instanţa a ţinut cont şi de Decizia-Cadru nr. 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009 de modificare a Deciziilor-cadru nr. 2002/584/JAI, nr. 2005/214/JAI, nr. 2006/783/JAI, nr. 2008/909/JAI şi nr. 2008/947/JAI,de consolidare a drepturilor procedurale ale persoanelor şi de încurajare a aplicării principiului recunoaşterii reciproce cu privire la deciziile pronunţate în absenţa persoanei în cauză de la proces.
În cuprinsul mandatului european s-a precizat că P.C., a avut cunoştinţă de procesul penal în urma căruia a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare, numindu-se un avocat din oficiu care i-a reprezentat interesele. Aceste aspecte au fost confirmate chiar de persoana solicitată în declaraţia ce i s-a luat de către instanţa.
Având în vedere aceste considerente instanţa a apreciat că solicitarea autorităţilor franceze este întemeiată,iar pentru a fi respectat principiul "recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în U.E.", este necesar ca persoana solicitată P.C., sa execute pedeapsa aplicată de autorităţile franceze în această tară.
În consecinţă, s-a admis cererea formulată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, conform dispozitivului sentinetei enunţat anterior.
Împotriva acestei sentinţejn termen legal a formulat contestaţie, persoana solicitată P.C., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând prin apărătorul desemnat din oficiu,desfiinţarea sentinţei contestate şi în rejudecare, respingerea sesizării formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, având în vedere că persoana solicitată şi-a exprimat refuzul de a fi predat către autorităţile judiciare din Franţa.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată P.C., sub toate aspectele, înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că în cauză sunt îndeplinite condiţiile pentru punerea în executare a mandatului european, solicitarea autorităţilor franceze este întemeiată,iar pentru a fi respectat principiul "recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană", este necesar ca persoana solicitată P.C., sa execute pedeapsa aplicată de autorităţile franceze în această tară.
Astfel dispoziţiile art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, prevăd motivele de refuz al executării mandatelor europene,constând în următoarele cazuri:
(1) Autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri: a) când, din informaţiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiţia ca, în cazul condamnării, sancţiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost graţiată ori infracţiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea,potrivit legii statului de condamnare; b)când infracţiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autorităţile române au, potrivit legii române, competenţa de a urmări acea infracţiune; c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare în conformitate cu legea română.
Analizând dispoziţiile art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, ce reglementează motivele de refuz a executării unui mandat european de arestare, s-a constatat că printre aceste nu se regăseşte dorinţa persoanei solicitate de a nu fi predat şi a executa pedeapsa dispusă de statul solicitant, într-un penitenciar din statul solicitat.
Motivul invocat de persoana solicitată, se regăseşte însă printre motivele opţionale de refuz a executării, reglementat de art. 98 alin. (2) lit. c)) din Legea nr. 302/2004, text de lege prin care se menţionează că în cazul "când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român .şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent";
Având în vedere acest aspect motivaţia persoanei solicitate, a fost analizată în comparaţie cu principiul "recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în U.E." prevăzut de Decizia-cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008.
Astfel, deşi persoana solicitată şi-a exprimat refuzul de a fi predat către autorităţile judiciare din Franţa, potrivit art. 98 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 302/2004, s-a impus admiterea sesizării şi predarea persoanei solicitate, iar potrivit art. 112 din Legea nr. 302/2004 rap la art. 58 alin. (1) şi (5) din aceeaşi lege, în mod temeinic şi legal s-a dispus amânarea predării până la executarea sau considerarea ca executate a pedepselor de 1260 zile şi 5 ani închisoare.
Totodată, Înalta Curte, reţine că în executarea mandatul european de arestare emis de autorităţile franceze, instanţa a ţinut cont şi de Decizia-Cadru nr. 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009 de modificare a Deciziilor-cadru nr. 2002/584/JAI, nr. 2005/214/JAI, nr. 2006/783/JAI, nr. 2008/909/JAI şi nr. 2008/947/JAI,de consolidare a drepturilor procedurale ale persoanelor şi de încurajare a aplicării principiului recunoaşterii reciproce cu privire la deciziile pronunţate în absenţa persoanei în cauză de la proces.
Aşadar, sentinţa contestată este legală şi temeinică, fiind pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale evocate anterior, şi faţă de aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 pct. 7 alin. (1) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefonclată contestaţia formulată de persoana solicitată P.C.
Împotriva sentinţei penale nr. 7 din data de 11 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 115/42/2015;
Va obliga contestatorul condamnat persoană solicitată la plata sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondată contestaţia formulată de persoana solicitată P.C. împotriva sentinţei penale nr. 7 din data de 11 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 115/42/2015.
Obligă contestatorul condamnat persoană solicitată la plata sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 261/2015. Penal | ICCJ. Decizia nr. 268/2015. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
