ICCJ. Decizia nr. 30/2015. Penal. Mandat european de arestare. Contestaţie(NCPP)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 30/2015
Dosar nr. 7561/2/2014
Şedinţa publică din 7 ianuarie 2015
Deliberând asupra contestaţiei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 323 din data de 29 decembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 7561/2/2014, în baza art. 115 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă sesizarea nr. 1404/11-5 din 16 decembrie 2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
S-a hotărât extinderea consimţământului autorităţii judiciare române de executare pentru urmărirea, judecarea, condamnarea sau deţinerea persoanei solicitate M.C. şi pentru faptele de furt în bandă organizată, tentative de furt în bandă organizată, comise în perioada 1 ianuarie 2013-19 mai 2014, respectiv asociere de răufăcători şi tăinuire de furturi în bandă organizată, comise între 13 martie 2014-19 mai 2014, alte fapte decât cele care au condus la predarea sa în baza mandatului european de arestare emis la data de 21 mai 2014 de către Tribunalul de Mare Instanţă din Besancon, privindu-l pe M.C.
În baza art. 87 din Legea nr. 302/2004,cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin adresa din 04 iunie 2014, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat instanţa în conformitate cu disp. art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru desfăşurarea procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare franceze faţă de cetăţeanul român M.C., urmărit internaţional pentru săvârşirea infracţiunii de participare la asociaţie de răufăcători în vederea pregătirii unei crime, tăinuire în bandă organizată de bunuri provenite dintr-un delict, infracţiuni prev. de art. 450 - 1, art. 450-3 si art. 450-5, art. 321-1, art. 321-2 si art. 132-71 C. pen. francez.
La termenul de judecată din data de 04 iunie 2014, judecătorul de drepturi şi libertăţi a verificat identitatea persoanei solicitate M.C., acesta afirmând că este de acord cu predarea către autorităţile judiciare franceze.
Analizând actele şi lucrările dosarului, judecătorul de drepturi şi libertăţi a constatat ca, din cuprinsul mandatului european de arestare emis de către Tribunalul de Mare Instanţă din Besancon la data de 21 mai 2014 în privinţa persoanei solicitate M.C., a rezultat faptul ca aceasta este cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor de participare la asociaţie de răufăcători în vederea pregătirii unei crime -tăinuire în banda organizata de bunuri provenite dintr-un delict, infracţiuni prev. de art. 4501, art. 4503 și art. 4505, art. 3211, art. 3212 și art. 132-71 C. pen. francez.
În fapt, s-a arătat că persoana solicitata M.C. a fost identificată ca participant la comiterea unor fapte de furt de mărfuri, comise începând cu 1 mai 2013 în diverse zone de servicii de pe autostrada A 36 din Franţa.
Ţinând cont de faptul că persoana solicitată a declarat că îşi exprimă consimţământul la predarea către autorităţile franceze şi având în vedere că nu este incident vreunul din motivele de refuz al executării, prev. de art. 98 din Legea nr. 302/2004, modificată, văzând şi dispoziţiile art. 103 alin. (5) şi 6 din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel a luat act de consimţământul la predare şi a admis cererea de executare a mandatului european de arestare, dispunând predarea persoanei solicitate către autorităţile franceze sub condiţiile prev. de art. 115 din Legea nr. 302/2004.
Totodată, a dispus arestarea persoanei solicitate M.C., în vederea predării, pe o perioadă de-30 de zile,: cu începere de la data de 04 iunie 2014 până la data de 03 iulie 2014, inclusiv:
A constatat că persoana solicitată a fost reţinută pe o durata de 24 de ore începând de la 03 iunie 2014 ora 20.18 pana ;la 04 iunie 2014 ora 20.18;
Ulterior, prin adresa din 16.decembrie 2014, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat judecătorul de drepturi şi libertăţi, în conformitate cu dispoziţiile"aii. 115 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu privire la-extinderea mandatului european de arestare emis la data de 21 mai 2014 de către Tribunalul de Mare Instanţa din Besancon, privindu-l pe; M.C., referitor la alte fapte decât cele care au făcut anterior obiectul predării.
Judecătorul fondului, în raport de exigenţele art. 97 din Legea nr. 302/2004, analizând actele şi lucrările dosarului, inclusiv înscrisurile depuse de către apărătorul ales al persoanei solicitate M.C., a constatat că sunt incidente prevederile textului de lege invocat, potrivit căruia autorităţile române îşi pot da consimţământul pentru urmărirea, judecarea, condamnarea sau deţinerea unei persoane şi pentru alte fapte decât cele care au condus la predarea sa în baza unui mandat european de arestare, chiar şi în situaţia în care persoana solicitată nu este de acord cu extinderea şi nu renunţă la regula"specialităţii.
Împotriva sentinţei penale nr. 323 din data de 29 decembrie 2014 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 7561/2/2014, persoana solicitată M.C., prin apărător, a formulat contestaţia de faţă solicitând admiterea acesteia, desfiinţarea sentinţei şi în rejudecare respingerea sesizării formulate de Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, de extindere a consimţământului autorităţii judiciare române pentru urmărirea, judecarea, condamnarea sau deţinerea persoanei solicitate M.C. şi pentru alte presupuse fapte penale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând contestaţia formulată de persoana solicitată M.C. împotriva sentinţei penale nr. 323 din data de 29 decembrie 2014, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, constată că aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 7 din Legea nr. 302/2004 ( republicată), cererile adresate autorităţilor romane în domeniile reglementate de prezenta lege se îndeplinesc potrivit normelor române de drept procesual penal, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel.
Potrivit art. 115 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 ( republicată), pentru urmărirea, judecarea, condamnarea sau deţinerea unei persoane pentru alte fapte comise anterior predării acesteia în baza unui mandat european de arestare este necesar consimţământul autorităţii judiciare române .
În acest sens, judecătorul competent se pronunţă, prin încheiere definitivă, dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii, fără a aduce atingere garanţiilor la care se refera art. 97.
Din interpretarea textului de lege mai sus - evocat - art. 115 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 (republicată) - rezultă că hotărârea prin care autorităţile judiciare române îşi exprimă consimţământul pentru urmărirea, judecarea, condamnarea sau deţinerea unei persoane pentru alte fapte comise anterior predării acesteia în baza unui mandat european de arestare este definitivă.
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv, exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Potrivit dispoziţiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual-penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din"acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele expuse, potrivit art. 115 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 (republicată), contestaţia formulată de persoana solicitată M.C. împotriva sentinţei penale nr. 323 din data de 29 decembrie 2014 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a lI-a penală, în Dosarul nr. 7561/2/2014, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, cotestația formulatp de persoana solicitată M.C., împotriva sentinței penale nr. 323 din data de 29 decembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarl nr. 756/2/2014.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 7 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 32/2015. Penal. înşelăciunea (art.244 NCP).... | ICCJ. Decizia nr. 386/2015. Penal → |
|---|
