ICCJ. Decizia nr. 367/2015. SECŢIA PENALĂ. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), falsul în declaraţii (art. 292 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2015

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 367/2015

Dosar nr. 4367/87/2011

Şedinţa publică din 23 martie 2015

Deliberând asupra recursului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 61/F din 2 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia penală, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a uneia dintre faptele penale reţinute în sarcina inculpatului A.G., din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 - art. 42 C. pen. în art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 - art. 42 C. pen.;

În temeiul art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 - art. 42 C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare,

În temeiul art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare,

În temeiul art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 320 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare,

În temeiul art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedepsele amenzii penale în sumă de 4.000 lei vechi şi de 1 an închisoare,

În temeiul art. 85 C. pen., a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 146 din 16 octombrie 2012 a Tribunalului Teleorman.

S-a constatat că infracţiunile din această cauză sunt concurente cu infracţiunea pentru care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 146 din 16 octombrie 2012 a Tribunalului Teleorman şi în temeiul art. 33 lit. a) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (3) C. pen. şi art. 36 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele închisorii aplicate în această cauză cu pedeapsa închisorii aplicată Sentinţa penală nr. 146 din 16 octombrie 2012 a Tribunalului Teleorman, astfel că inculpatul va executa pedeapsa închisorii cea mai grea, şi anume pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. - art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.,

În temeiul art. 88 C. pen., a dedus perioada reţinerii de la data de 6 octombrie 2010, ora 14,00, la data de 7 octombrie 2010, ora 14,00.

În temeiul art. 86¹ alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 86² C. pen. şi al art. 71 alin. ultim C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare şi a pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 7 ani.

În temeiul art. 86³ alin. (1) C. pen., l-a obligat pe inculpat ca, pe durata termenului de încercare, să se supună măsurilor de supraveghere:

- de a se prezenta, la datele stabilite, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Teleorman,

- de a anunţa, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea,

- de a comunica şi justifica schimbarea locului de muncă,

- de a comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă,

I s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 86 C. pen.

În temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 1.349 C. civ., a admis acţiunile civile formulate de părţile civile SC "A.X." SRL Frăsinet şi SC "C.O." SRL Italia, obligându-l pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC "A." SRL Frăsinet, la plata sumelor de 101.462,26 lei noi către partea civilă SC "A.X." SRL Frăsinet şi de 118.106,25 lei noi către partea civilă SC "C.O." SRL Italia;

L-a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC "A." SRL Frăsinet, la plata sumei de 3.000 lei noi, cu titlu de cheltuieli judiciare statului;

A anulat înscrisurile falsificate, şi anume borderoul de achiziţii şi declaraţiile;

A dispus comunicarea hotărârii la Oficiul Registrului Comerţului.

Instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul din data de 26 septembrie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, din Dosarul nr. 225/P/2010, s-a reţinut că inculpatul A.G., asociat şi administrator la SC "A." SRL Frăsinet, judeţul Teleorman, înregistrată la registrul comerţului pe data de 23 august 2007, având ca obiect, printre altele, comerţul cu cereale, a încheiat cu partea vătămată SC "C.O." SRL Italia, prin reprezentant convenţional R.C., contractele de vânzare-cumpărare, denumite acord de vânzare-cumpărare, nr. 144 din 29 iunie 2010, pentru vânzarea cantităţii de 100 tone rapiţă, şi nr. 145 din 6 iulie 2010, pentru vânzarea cantităţii de 200 tone rapiţă, cumpărătorul plătind, în avans, suma de 17.500 euro, preţul pentru cantitatea de 115 tone rapiţă, şi, de asemenea, pentru a livra marfa, a intrat în relaţii comerciale cu partea vătămată SC "A.X." SRL Frăsinet, reprezentată prin administrator P.R.E., căruia i-a arătat documente bancare care atestau că i-a fost virată în contul bancar suma de 17.500 euro, astfel că, pe data de 2 iulie 2010, a ridicat, în trei rânduri, de la SC "A.X." SRL Frăsinet, cu care convenise să plătească marfa în numerar, cantitatea de 69 tone rapiţă, pe care a expediat-o părţii vătămate SC "C.O." SRL Italia, întocmind către aceasta facturile fiscale seria AA, nr. 0000001 din 2 iulie 2010 pentru cantitatea de 21,880 tone, seria AA, nr. 0000002 din 2 iulie 2010 pentru cantitatea de 23,300 tone şi seria AA, nr. 0000003 din 2 iulie 2010 pentru cantitatea de 23,520 tone, însă, întrucât, din rea-credinţă, nu a plătit, i-a lăsat reprezentantului SC "A.X." SRL Frăsinet, cu titlu de garanţie, fila CEC BRDE 1BE 0165151 din data de 12 iulie 2010, în valoare de 101.462,26 lei noi, refuzată la plată, pentru lipsă disponibil.

De asemenea, pentru a putea ridica din bancă suma de 17.500 euro virată de partea vătămată SC "C.O." SRL Italia, a întocmit, în fals, un borderou de achiziţii din data de 2 iulie 2010, conform căruia rapiţă a fost cumpărată de la diverse persoane fizice, şi, totodată, a declarat, în fals, pe propria răspundere, în faţa B.R.D. - G.S.G. S.A., de două ori, pe datele de 2 iulie 2010 şi de 9 iulie 2010, că suma respectivă provine din vânzarea rapiţei cumpărată de la persoane fizice.

A mai reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 146 din 16 octombrie 2012 a Tribunalului Teleorman, i-a fost aplicată pedeapsa de 2 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiţionat.

A reţinut că inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor, aşa încât a făcut aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

În motivare, s-a arătat că, în cursul urmăririi penale, au fost administrate probe clare de vinovăţie, şi anume plângerea penală formulată de B.R.D. - G.S.G. S.A., privind emiterea de către inculpat a unei file CEC, cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 59/1934, cu ataşarea documentelor; plângerea penală formulată de partea vătămată SC "C.O." SRL Italia, prin reprezentant R.C., cu împuternicirea şi declaraţiile acestuia; contractele de vânzare-cumpărare, denumite acord de vânzare-cumpărare, încheiate între SC "A." SRL Frăsinet şi SC "C.O." SRL Italia, în limbile română şi italiană; facturile pro forma emise de SC "A." SRL Frăsinet, pentru a putea primi, în concret, de la SC "C.O." SRL Italia diferenţa de bani, în euro; facturile fiscale emise de SC "A." SRL Frăsinet, prin inculpat, către SC "C.O." SRL Italia; declaraţia reprezentantului P.R.E. al părţii vătămate SC "A.X." SRL Frăsinet; factura fiscală şi avizele de însoţire a mărfii, emise de SC "A.X." SRL Frăsinet, pentru cantitatea de 69 tone rapiţă, vândută către SC "A." SRL Frăsinet; fila CEC, în fotocopie, pe care inculpatul i-a lăsat-o, cu titlu de garanţie, reprezentantului părţii vătămate SC "A.X." SRL Frăsinet, pentru plata cantităţii de 69 tone rapiţă, cu documentele din care rezultă refuzul de plată; adresa de răspuns a B.R.D. - G.S.G. SA, privind situaţia financiară a SC "A." SRL Frăsinet, cu documente bancare trimise de bancă; borderoul falsificat de inculpat, declaraţiile făcute în baza acestuia la bancă şi documentele privind ridicarea sumei de 17.500 euro, în numerar, de la bancă; raportul de expertiză fiscală judiciară, cu suplimentele nr. 23 din 9 octombrie 2012 şi nr. 25 din 25 noiembrie 2013; declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului.

Cât priveşte încadrarea juridică, a arătat că, în mod corect, s-a reţinut prin rechizitoriu că inculpatul i-a indus şi menţinut în eroare pe cei doi reprezentanţi ai societăţilor comerciale în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, astfel că prejudiciul material se însumează. Însă, expertul judiciar a stabilit, fără echivoc, că prejudiciul material este în cuantum total de 171.568,51 lei noi, din care suma de 101.462,26 lei noi către partea vătămată SC "A.X." SRL Frăsinet, cu titlu de contravaloare marfă neplătită, şi suma de 70.106.25 lei noi către partea vătămată SC "C.O." SRL Italia, cu titlu de contravaloare marfă plătită în avans şi nelivrată. Totodată, în nota precizatoare, expertul judiciar a arătat că facturile fiscale de livrare nu conţin T.V.A., iar SC "C.O." SRL Italia, importatorul cantităţii de 69 tone de rapiţă, nu a plătit această taxă furnizorului direct SC "A." SRL Frăsinet. De asemenea, în suplimentul la raportul de expertiză, a precizat că suma de 11.500 euro, aferentă facturii pro forma nr. 6 din 15 iulie 2010, nu a fost onorată la plată de către SC "C.O." SRL Italia, furnizorul SC "A." SRL Frăsinet nu a emis factură fiscală către cumpărător, iar emiterea acesteia nu generează consecinţe juridice patrimoniale, fiscale ori de altă natură, nici pentru participanţii la circuitul comercial, nici pentru bugetul general consolidat al statului. Aşadar, întrucât suma stabilită de către expertul judiciar nu are valoarea de 200.000 lei noi, potrivit art. 146 C. pen., fapta penală întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor închisorii, au fost avute în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., respectiv limitele speciale ale pedepselor închisorii, reduse cu o treime, potrivit art. 320 alin. (7) C. proc. pen., gradul ridicat de pericol social al faptelor penale, prin împrejurările concrete de comitere şi prin urmările produse, circumstanţele personale ale inculpatului, care prezintă afecţiuni grave ale sănătăţii, suferind o intervenţie chirurgicală, a dat dovadă de perseverenţă infracţională, fiind anterior condamnat pentru infracţiuni de aceeaşi natură, şi a recunoscut comiterea infracţiunilor, apreciind că scopul legii penale poate fi atins prin aplicarea unor pedepse orientate uşor peste minimul special prevăzut.

În termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman a declarat apel, pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea în scris şi orală a apelului, Ministerul Public a susţinut că sentinţa penală este:

- nelegală, sub aspectul încadrării juridice a faptelor penale, respectiv, în mod greşit, pe de o parte, instanţa de fond a înlăturat alin. (5) de la art. 215 C. pen., atâta timp cât prejudiciul material total depăşeşte limita de sumă de 200.000 lei noi, prevăzută de art. 146 C. pen., întrucât, în considerente, a stabilit că suma de 11.500 euro nu a fost plătită de către partea civilă SC "C.O." SRL, cu toate că această plată rezultă din extrasul de cont furnizat de R.B. şi din suplimentul la raportul de expertiză fiscală judiciară, în cuprinsul căruia s-a menţionat că suma de 11.500 euro a intrat în contul de disponibil în valută al SC "A." SRL pe data de 16 iulie 2010, fiind ridicată pe data de 19 iulie 2010 de către inculpat, după efectuarea schimbului valutar, iar, pe de altă parte, în raport cu Decizia de îndrumare a plenului Tribunalului Suprem nr. 1/1970, conform căreia banca nu este o unitate dintre cele menţionate la art. 145 C. pen., nu puteau fi reţinute o infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., şi două infracţiuni de fals în declaraţii, prevăzute de art. 292 C. pen., ci o infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale). Totodată, în mod nelegal, instanţa de fond a făcut aplicarea procedurii simplificate, prevăzută de art. 320¹ alin. (1) şi (7) C. proc. pen., atâta timp cât inculpatul nu a fost de acord cu valoarea prejudiciului material, care a atras, de altfel, reţinerea alin. (5) de la art. 215 C. pen. În acelaşi timp, referitor la infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, prima instanţă, în mod nelegal, pe de o parte, i-a aplicat inculpatului pedeapsa amenzii penale cumulativ cu pedeapsa închisorii, iar, pe de altă parte, cuantumul pedepsei închisorii de 1 an închisoare depăşeşte maximul special de 8 luni închisoare, astfel cum a fost redus cu o treime potrivit art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.;

- netemeinică, prin greşita individualizare a pedepselor închisorii atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare, raportat la natura şi gravitatea faptelor penale, prin modalitatea de comitere, precum şi la împrejurarea că inculpatul a fost condamnat pentru infracţiunea de evaziune fiscală, aflată în concurs cu infracţiunile din această cauză, pe fondul frecvenţei acestui fenomen infracţional, solicitând aplicarea unor pedepse cu închisoarea într-un cuantum mai ridicat şi cu executare în regim de detenţie.

La termenul de judecată din data de 16 septembrie 2013, Curtea a procedat la audierea intimatului-inculpat, a cărui declaraţie a fost consemnată şi ataşată la dosar.

Curtea, din oficiu, a dispus audierea reprezentantului P.R.E. al părţii vătămate SC "A.X." SRL Frăsinet, ascultat la termenul de judecată din data de 14 octombrie 2013, a reprezentantului convenţional R.C. al părţii vătămate SC "C.O." SRL Italia, precum şi a martorilor de la urmărirea penală P.I. şi P.Ş., toţi trei audiaţi la termenul de judecată din data de 11 noiembrie 2013.

Intimatul-inculpat a formulat, fiindu-i încuviinţată, proba cu înscrisuri în circumstanţiere, depunând la dosar un set de acte medicale, în fotocopie.

Prin Decizia penală nr. 298/A din 25 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman împotriva Sentinţei penale nr. 61/F din 2 aprilie 2013 a Tribunalului Teleorman, secţia penală, din Dosarul nr. 4367/87/2011.

A desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, în fond, rejudecând;

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, cu 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., aplicată inculpatului A.G., în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

A înlăturat dispoziţia privind schimbarea încadrării juridice, la cererea inculpatului, din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 - art. 42 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 - art. 42 C. pen.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., a respins, ca nefondată, cererea Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice dintr-o infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., şi două infracţiuni de fals în declaraţii, prevăzute de art. 292 C. pen., într-o infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale)

A înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

În temeiul art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., cu referire la art. 65 alin. (2) şi (3) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.G. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în convenţii, cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată.

În temeiul art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În temeiul art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de emitere a unui CEC căruia îi lipsesc elemente esenţiale.

În temeiul art. 36 alin. (1), C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele cu închisoarea aplicate în această cauză cu pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 146 din 16 octombrie 2012 a Tribunalului Teleorman, secţia penală, din Dosarul nr. 1843/87/2012, definitivă, prin neapelare, la data de 30 decembrie 2012, pentru care s-a dispus, potrivit art. 85 C. pen., anularea suspendării condiţionate, şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii cea mai grea, şi anume pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus durata reţinerii din data de 6/7 octombrie 2010.

A înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ şi urm. C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpat pentru două infracţiuni de fals în declaraţii prevăzute de art. 292 C. pen.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Analizând actele şi lucrările dosarelor, precum şi sentinţa penală apelată, atât din punct de vedere al motivelor de nelegalitate şi de netemeinicie invocate, cât şi din oficiu, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a apreciat că apelul este fondat.

Astfel, referitor la încadrarea juridică, a constatat că prima instanţă, deşi, pe latură civilă, 1-a obligat pe inculpat la plata către cele două părţi civile SC "C.O." SRL Italia şi SC "A.X." SRL Frăsinet, cu titlu de daune materiale, a unei sume totale de 219.568,51 lei noi, care, în mod evident, depăşeşte valoarea de 200.000 lei, prevăzută de art. 146 C. pen., a dispus înlăturarea alin. (5), privind consecinţele deosebit de grave, de la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 C. pen., având în vedere faptul că la stabilirea urmării imediate a acestei infracţiuni nu trebuie avut în vedere T.V.A.-ul, aşa după cum, de altfel, s-a apărat inculpatul.

Curtea a avut în vedere suplimentul nr. 25 din 25 noiembrie 2013 la raportul de expertiză fiscală judiciară nr. 3 din 11 mai 2012, întocmit de consultantul fiscal L.B., care a ţinut seama de toate înscrisurile necesare pentru stabilirea, în mod clar, a operaţiunilor comerciale şi bancare între cele trei societăţi comerciale, conform căruia prejudiciul material total este în sumă de 219.568,51 lei noi, din care suma de 19.637,86 lei reprezintă T.V.A. Curtea a constatat că doar relaţiile comerciale intracomunitare nu sunt purtătoare de T.V.A., astfel că raportul comercial dintre SC "A.X." SRL Frăsinet, în calitate de furnizor, şi SC "A." SRL Frăsinet, în calitate de beneficiar, nu este scutit de T.V.A. Potrivit facturii fiscale seria AGR 011 din data de 3 iulie 2010, în sumă de 101.462,26 lei noi, emisă de furnizorul SC "A.X." SRL Frăsinet, la valoarea de 81.824,40 lei noi, reprezentând preţul cantităţii de 68,76 tone de rapiţă, T.V.A.-ul este în sumă de 19.637,86 lei. Împrejurarea că taxa pe valoarea adăugată este deductibilă nu are nici un fel de relevanţă juridică, atâta timp cât inculpatul, deşi a primit marfa, nu a plătit suma trecută în factura fiscală, care trebuia efectiv plătită, în totalitatea sa, şi nu trunchiat, însemnând doar preţul mărfii. Ca atare, Curtea a apreciat că încadrarea juridică a infracţiunii de înşelăciune, aşa cum a fost reţinută prin rechizitoriu este corectă.

Cât priveşte aplicarea procedurii simplificate, prevăzută de art. 320¹ alin. (1) şi (7) C. proc. pen., Curtea a constatat că, prin declaraţia sa din data de 28 noiembrie 2012, de la instanţa de fond, inculpatul a menţionat, în mod expres, că nu recunoaşte cuantumul prejudiciului material reţinut prin rechizitoriu, nefiind de acord cu suma care reprezintă T.V.A.-ul. Ori, pentru a putea beneficia de dispoziţiile art. 320¹ alin. (1) şi (7) C. proc. pen., recunoaşterea situaţiei de fapt trebuie să fie totală, şi nu trunchiată, iar probele trebuie să fie însuşite în tot ansamblul acestora, şi nu în mod selectiv. Procurorul a considerat că nu este necesară efectuarea unei expertize tehnice judiciare contabilă, pentru determinarea cuantumului total al prejudiciului material creat în patrimoniul celor două părţi vătămate societăţi comerciale, fiindu-i suficiente înscrisurile aflate la dosar, astfel că inculpatul, nefiind de acord cu valoarea totală a pagubei materiale pe care a creat-o, avea posibilitatea de a solicita această probă ştiinţifică încă din faza urmăriri penale, şi nu abia în faţa instanţei de fond. Ca atare, nu există nicio culpă a organelor judiciare în modalitatea în care au fost administrate probele, aşa după cum a susţinut intimatul-inculpat. Oricum, inculpatul a contestat includerea taxei pe valoarea adăugată în cuantumul prejudiciului material tocmai pentru că suma fără T.V.A. era cu puţin sub cuantumul de 200.000 lei prevăzut de art. 146 C. pen. Însă, chiar şi o asemenea apărare, prin care se contestă însăşi urmarea imediată a infracţiunii de înşelăciune, componentă esenţială a laturii obiective, nu înseamnă altceva decât nerecunoaşterea faptei penale, aşa cum a fost reţinută prin actul de sesizare a instanţei de judecată, care exclude aplicarea procedurii simplificate.

Întrucât printre motivele de trimitere, spre rejudecare, prevăzute, în mod expres, de art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., nu se regăseşte nejudecata fondului, Curtea, având în vedere caracterul devolutiv integral al apelului, a procedat la readministrarea probatoriului de la urmărirea penală.

Curtea a constatat că, într-adevăr, există probe clare de vinovăţie, a căror lipsă de temeinicie nu a putut fi dovedită de inculpat, potrivit art. 66 alin. (2) C. proc. pen. Pe lângă declaraţiile de recunoaştere a vinovăţiei ale inculpatului, Curtea a avut în vedere:

- plângerea penală formulată de B.R.D. - G.S.G. S.A., cu ataşarea filei CEC BRDE 1BE 0165151 din data de 12 iulie 2010, în valoare de 101.462,26 lei noi, în fotocopie,

- plângerea penală formulată de partea vătămată SC "C.O." SRL Italia, prin reprezentant R.C., cu împuternicire din data de 22 iulie 2010 şi cu declaraţiile acestuia,

- contractele de vânzare-cumpărare, denumite acord de vânzare-cumpărare nr. 144 din 29 iunie 2010 şi nr. 145 din 6 iulie 2010, încheiate între SC "A." SRL Frăsinet, în calitate de vânzător, şi SC "C.O." SRL Italia, în calitate de cumpărător, în limbile română şi italiană,

- facturile pro forma din data de 29 iunie 2010, nr. 4 din 6 iulie 2010, ambele pentru suma de 17.250 Euro, pentru cantitatea de 69 tone de rapiţă, nr. 6 din 15 iulie 2010, pentru suma de 11.500 Euro, pentru cantitatea de 46 tone rapiţă, toate emise de SC "A." SRL Frăsinet către SC "C.O." SRL Italia,

- facturile fiscale seria AA, nr. 0000001 din 2 iulie 2010, pentru suma de 14.068 lei noi, seria AA, nr. 0000002 din 2 iulie 2010, pentru suma de 25.630 lei noi, şi seria AA, nr. 0000003 din 2 iulie 2010 pentru suma de 25.872 lei noi,

- adresa comunicată de SC "F." SRL Arad, prin care arată că a realizat transportul mărfii, încărcată pe data de 2 iulie 2010, către SC "C.O." SRL Italia, cu documente doveditoare,

- declaraţiile reprezentantului P.R.E. al părţii vătămate SC "A.X." SRL Frăsinet,

- fila CEC BRDE 1BE 0165151 din data de 12 iulie 2010, emisă de SC "A." SRL Frăsinet, în valoare de 101.462,26 lei noi, cu refuzul de plată;

- factura fiscală seria AGR 011 din data de 3 iulie 2010, în valoare de 101.462,26 lei noi, emisă de furnizorul SC "A.X." SRL Frăsinet, avize de însoţire a mărfii seria AGR, nr. 00000060 din 2 iulie 2010, seria AGR, nr. 00000061 din 2 iulie 2010, seria AGR, nr. 00000062 din 3 iulie 2010, toate emise de SC "A.X." SRL Frăsinet către SC "A." SRL Frăsinet, borderou centralizator, întocmit de SC "A.X." SRL Frăsinet, pentru depunerea, pe data de 12 iulie 2010, a filei CEC la bancă, cu refuzul de plată nr. 325 din 15 iulie 2010, comunicat de B.R.D. - G.S.G. S.A.,

- borderoul de achiziţie nr. 2 din 10 iulie 2010, întocmit de SC "A." SRL Frăsinet,

- procesul-verbal din data de 10 noiembrie 2011, întocmit de I.P.J. Teleorman - Serviciul de Investigare a Fraudelor, de verificare a persoanelor trecute în borderoul de achiziţie nr. 2 din 10 iulie 2010, întocmit de SC "A." SRL Frăsinet, cu fişele de evidenţă pentru CNP şi cu declaraţiile martorilor P.I. şi P.Ş., conform cărora nu au vândut niciodată rapiţă inculpatului,

- documente transmise de B.R.D. - G.S.G. S.A., prin adresa nr. 512 din 1 septembrie 2010, printre care extrase de cont, dovezi ale operaţiunilor cu şi fără numerar, cu privire la SC "A." SRL Frăsinet, precum şi borderoul de achiziţie nr. 2 din data de 10 iulie 2010, întocmit de SC "A." SRL Frăsinet,

- raportul de expertiză fiscală judiciară nr. 3 din 11 mai 2012, cu suplimentul nr. 25 din 25 februarie 2013, întocmite de consultantul fiscal L.B., cu înscrisurile suplimentare solicitate, de expertul tehnic judiciar referitoare la plata efectivă de către partea vătămată SC "C.O." SRL Italia a sumei de 11,500 euro către SC "A." SRL Frăsinet.

Însă, cât priveşte cele două infracţiuni de fals în declaraţii, prevăzute de art. 292 C. pen., constând în completarea, în fals, în faţa B.R.D. - G.S.G. S.A., a declaraţiilor privind identitatea beneficiarului real din data de 2 iulie 2010 şi din data de 9 iunie 2010, Curtea a apreciat că unitatea bancară nu face parte din categoria instituţiilor prevăzute de art. 145 C. pen. , astfel că lipseşte acest element esenţial al laturii obiective.

Pe cale de consecinţă, nu s-a dispus schimbarea încadrării juridice dintr-o infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., şi două infracţiuni de fals în declaraţii, prevăzute de art. 292 C. pen., într-o infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale), aşa după cum a solicitat Ministerul Public, în raport cu Decizia de îndrumare a plenului Tribunalului Suprem nr. 1/1970, prin care s-a stabilit că banca nu este o unitate care să facă parte din categoria instituţiilor publice menţionate la art. 145 C. pen. Desigur că infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., prin întocmirea, în fals, de către inculpat a borderoului de achiziţie nr. 2 din 10 iulie 2010, în care a menţionat diverse persoane fizice, reale sau fictive, de la care a cumpărat rapiţa, îşi păstrează elementele sale constitutive distincte, nefiind condiţionat de prezentarea acestuia către o anume entitate publică.

Referitor la individualizarea pedepselor închisorii, Curtea a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., respectiv limitele speciale prevăzute de legea penală, cuprinse între 10 ani închisoare şi 20 ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave, între 3 luni închisoare şi 2 ani închisoare, alternativ cu pedeapsa amenzii penale pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, între 6 luni închisoare şi 1 an închisoare, alternativ cu pedeapsa amenzii penale pentru infracţiunea de emitere a unei file CEC fără a conţine elementele esenţiale, gradul relativ ridicat de pericol social al faptelor penale, în ansamblul lor, prin modalitatea de comitere şi prin cuantumul mare al prejudiciului material însumat, care nu a fost acoperit nici măcar în parte, persoana inculpatului, în vârstă de 48 de ani la data comiterii faptelor penale, a declarat că are studii medii şi că este pensionar, prezintă o patologie cardiacă, fiind supus unei intervenţii chirurgicale de înlocuire a valvei aortice şi a aortei ascendente, după cum rezultă din biletul de ieşire din spital, emis la data de 11 octombrie 2013, de către C.C.U.B.C. "A.V.C.", Bucureşti, în anii 2008 şi 2010 i-au fost aplicate două sancţiuni ale amenzii administrative, pentru fapte la regimul circulaţiei pe drumurile publice, atitudinea procesuală sinceră, de recunoaştere a vinovăţiei, astfel că va reţine în favoarea sa circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., perioada relativ îndelungată de timp care s-a scurs de la data comiterii faptelor penale, aşa încât va reţine în favoarea sa dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen., stările de agravare a răspunderii penale ale formei continuate, cu privire la infracţiunea de înşelăciune, şi concursului de infracţiuni, respectiv trei infracţiuni comise în această cauză şi infracţiunea de evaziune fiscală, în formă continuată, pentru care, prin Sentinţa penală nr. 146 din 16 octombrie 2012 a Tribunalului Teleorman, secţia penală, din Dosarul nr. 1843/87/2012, definitivă, prin neapelare, la data de 30 decembrie 2012, i-a fost aplicată pedeapsa de 2 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiţionat, pe durata termenului de încercare de 4 ani, anulată, în mod corect, de către instanţa de fond.

O altă nelegalitate comisă de instanţa de fond a constat în aplicarea pedepsei complementare nu pe lângă pedeapsa închisorii pentru infracţiunea de înşelăciune, aşa cum este firesc, ci direct pe lângă pedeapsa rezultantă a închisorii.

Împotriva Deciziei penale nr. 298/A din 25 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I penală, a declarat recurs inculpatul A.G.

Prin motivele scrise de recurs, depuse la 21 octombrie 2014 (data înregistrării), cu depăşirea termenului prevăzut de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. anterior, recurentul inculpat A.G. a invocat incidenţa cazului de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. anterior.

Recurentul inculpat a criticat hotărârea instanţei de apel cu privire la greşita stabilire a cuantumului prejudiciului cu consecinţa reţinerii alin. (5) al art. 215 C. pen. anterior. De asemenea, a arătat că printr-o greşită aplicare a legii au fost înlăturate dispoziţiile art. 320 C. proc. pen. şi art. 86 şi urm. C. pen. anterior. În final, a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile.

Recursul a fost declarat la data de 29 noiembrie 2013, înainte de intrarea în vigoare a noului C. proc. pen. şi înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 16 mai 2014.

Preliminar, Înalta Curte apreciază că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, conform cărora recursurile în "curs de judecată" la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi se judecă potrivit dispoziţiilor privitoare la recurs prevăzute în C. proc. pen. anterior. Chiar dacă Legea nr. 255/2013 nu reglementează explicit ipoteza cererilor de recurs depuse înainte de data intrării în vigoare a noului C. proc. pen. împotriva deciziilor pronunţate în apel, cu privire la care termenul de declarare a căii ordinare de atac a recursului expirase la data intrării în vigoare a legii noi (01 februarie 2014), cereri de recurs care au fost transmise Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ulterior intrării în vigoare a noului C. proc. pen., o astfel de soluţie este justificată de mai multe argumente.

Cererile de recurs depuse anterior intrării în vigoare a noului C. proc. pen. împotriva deciziilor pronunţate în apel cu privire la care termenul de declarare a căii ordinare de atac a recursului expirase la data intrării în vigoare a legii noi nu pot fi considerate cereri de recurs în casaţie, întrucât art. 11 alin. (3) din Legea nr. 255/2013 reglementează această soluţie exclusiv pentru cererile de recurs depuse anterior intrării în vigoare a legii noi împotriva deciziilor pronunţate în apel cu privire la care termenul de declarare a căii ordinare de atac a recursului nu expirase la data intrării în vigoare a noului C. proc. pen. Prin formularea "cererile de recurs împotriva deciziilor prevăzute la alin. (1)", utilizată în art. 11 alin. (3) din Legea nr. 255/2013, se înţelege cererile de recurs împotriva deciziilor pronunţate în apel înainte de intrarea în vigoare a noului C. proc. pen. cu privire la care termenul de declarare a căii ordinare de atac a recursului nu expirase la data intrării în vigoare a legii noi.

Deciziile pronunţate în apel cu privire la care termenul de declarare a căii ordinare de atac a recursului expirase la data intrării în vigoare a legii noi nu sunt definitive şi, prin urmare, nu permit exercitarea căii extraordinare de atac a recursului în casaţie. În temeiul dispoziţiilor art. 11 alin. (5) din Legea nr. 255/2013, numai deciziile pronunţate în apel cu privire la care termenul de declarare a căii ordinare de atac a recursului nu expirase la data intrării în vigoare a noului C. proc. pen. devin definitive la această dată.

Recursurile declarate împotriva deciziilor pronunţate în apel cu privire la care termenul de declarare a căii ordinare de atac a recursului expirase la data intrării în vigoare a noului C. proc. pen. trebuie soluţionate în mod unitar, potrivit aceleiaşi reglementări. În lipsa unei dispoziţii legale, transmiterea sau netransmiterea cererii de recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie până la data intrării în vigoare a noului C. proc. pen. nu poate constitui un element care să justifice diferenţe în soluţia adoptată cu privire la reglementarea aplicabilă.

Examinând recursul formulat de inculpatul A.G., conform dispoziţiilor art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 dar şi a prevederilor art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte constată următoarele:

Primul termen de soluţionare a recursului a fost stabilit la 12 septembrie 2014, recurentul inculpat fiind înştiinţat de acest termen, încă din data de 23 mai 2014 (dovada de îndeplinire a procedurii de citare de la fila 10).

Potrivit art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen. anterior, recursul trebuie motivat prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înainte de primul termen de judecată.

Recurentul a formulat motivele de recurs cu depăşirea acestui termen, care expira la 06 septembrie 2014, fiind înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 21 octombrie 2014, cu 3 zile înaintea celui de-al doilea termen din 24 octombrie 2014. Este adevărat că recurentul a depus acte din care rezulta că a fost internat în spital în perioada 10 septembrie - 18 septembrie 2014 însă termenul de depunere a motivelor scrise de recurs expirase la 06 septembrie 2014.

Conform art. 385¹⁰ alin. (2¹) C. proc. pen. anterior, în cazul în care nu se respectă termenul prev. de alin. (2) al art. 385¹⁰ C. proc. pen., instanţa de recurs examinează numai cazurile de casare care, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen. anterior se iau în considerare din oficiu.

Criticile recurentului inculpat privind greşita încadrare juridică a faptei prin reţinerea formei calificate a infracţiunii de înşelăciune, respectiv a alin. (5) al art. 215 C. pen. anterior, s-ar fi circumscris cazului de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. anterior, care însă a fost abrogat prin Legea nr. 2/2013. Ca atare, nu mai pot fi examinate prin prisma acestui caz de casare.

Înalta Curte nu poate examina critica nici prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. anterior, care vizează situaţia în care hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii, întrucât a fost exclus din categoria acelora care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat, depunerea motivelor scrise de recurs în termenul prevăzut de lege.

Pentru aceleaşi motive instanţa de recurs nu mai poate examina criticile vizând greşita înlăturare a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. anterior şi greşita individualizare a pedepsei sub aspectul modalităţii de executare, circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. anterior.

În concluzie, Înalta Curte ţinând seama de prevederile art. 385¹⁰ alin. (2¹) C. proc. pen. anterior, precum şi art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. anterior, care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu şi pe cel reglementat de 172, nu va proceda la examinarea criticilor formulate de inculpat, nefiind îndeplinite condiţiile formale prevăzute de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. anterior.

Criticile recurentului privind aplicarea unei pedepse în regim de detenţie şi solicitarea acestuia de a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nu pot fi examinate nici prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. anterior, întrucât prin Legea nr. 2/2013 a fost modificat, prin înlăturarea tezei privind greşita individualizare a pedepsei, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Or, în cauză, recurentul a criticat decizia penală pronunţată în apel sub aspectul netemeiniciei modalităţii de executare a pedepsei, situaţie exclusă cenzurii în recurs, potrivit art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Totodată, Înalta Curte constată că criticile recurentului nu pot fi examinate prin prisma niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. anterior care se iau în considerare din oficiu.

Examinând incidenţa legii penale mai favorabile, Înalta Curte constată că în timpul judecării cauzei în calea de atac exercitată de inculpat, a intrat în vigoare noul C. pen., care a adus modificări ale limitelor speciale ale pedepsei închisorii pentru infracţiunile de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor şi uz de armă letală, fără drept, precum şi în ceea ce priveşte regimul sancţionator al concursului de infracţiuni.

Modificările ivite în cursul judecării cauzei în recurs, ca urmare a succesiunii în timp a celor două legi penale, C. pen. anterior şi C. pen. în vigoare, impun soluţionarea acestui conflict al legilor în timp în scopul determinării legii penale aplicabile în această situaţie tranzitorie.

Cu toate acestea, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţia României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

Excepţia înscrisă în art. 15 alin. (2) din Constituţie impune ca într-o situaţie tranzitorie cum este cea din prezenta cauză, să se facă aplicarea dispoziţiei constituţionale.

Expresie a acestui principiu constituţional este dispoziţia din art. 5 alin. (1) C. pen. potrivit căreia, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Principiul constituţional, chiar în lipsa unui caz de casare prin prisma căruia hotărârea devenită nelegală să fie casată, impune aplicarea retroactivă a legii noi mai favorabile şi restabilirea legalităţii sub acest aspect.

Cu privire la mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile, Curtea Constituţională, sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 C. pen. din 17 iulie 2009 (Legea nr. 286/2009), a pronunţat Decizia nr. 265 din 06 mai 2014, publicată în M. Of., nr. 372/20.05.2014, prin care a statuat aplicarea globală a legii penale mai favorabile.

Determinarea legii penale mai favorabile şi alegerea acesteia dintre legile succesive implică, în prealabil, evaluarea, prin comparare, a dispoziţiilor penale din legi succesive care îşi găsesc aplicarea în speţă, utilizând aşadar criteriul aprecierii in concreto.

Pentru a deveni aplicabile dispoziţiile mai favorabile din legile succesive, în afara condiţiei de existenţă a unei situaţii tranzitorii, care a fost anterior constatată în cuprinsul acestor considerente, mai este necesar ca fapta ce face obiectul acuzaţiei să fie infracţiune atât potrivit legii sub imperiul căreia a fost comisă cât şi conform legii în vigoare la data judecării cauzei, iar dintre legile penale succesive una să fie mai favorabilă.

Examinând cauza sub aspectul îndeplinirii ultimelor două condiţii, Înalta Curte constată următoarele:

Din perspectiva îndeplinirii condiţiilor de incriminare se constată că faptele pentru care a fost condamnat inculpatul au corespondent în noul C. pen., nefiind incidente dispoziţiile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 187/2012 privind dezincriminarea când fapta comisă sub imperiul legii vechi nu mai constituie infracţiune sub imperiul legii noi datorită lipsei unui element constitutiv ori a formei de vinovăţie cerută de lege.

În ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, în cele două reglementări succesive, se constată că există unele deosebiri, astfel:

Potrivit alin. (1) al art. 215 C. pen. anterior, "inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani."

Alin. (3) prevede o variantă specială a modalităţii tip şi anume "inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate."

Potrivit alin. (5) înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

În noul C. pen., în prezent în vigoare, infracţiunea de înşelăciune este incriminată în art. 244, după cum urmează:

"(1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(2) înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

(3) împăcarea înlătură răspunderea penală."

În primul rând se impune observaţia că legea nouă prevede posibilitatea împăcării părţilor, ca şi cauză de înlăturare a răspunderii penale însă, în cauză, nu poate opera acest motiv de încetare a procesului penal dat fiind faptul că nu a existat o astfel de manifestare de voinţă din partea inculpatului şi a părţii civile.

Totodată, se observă că înşelăciunea săvârşită în condiţiile încheierii unui contract sau al executării acestuia precum şi varianta agravată prevăzută în art. 215 alin. (5) C. pen. anterior nu au mai fost menţinute prin noua reglementare, însă acesta nu conduce la concluzia dezincriminării faptei care, potrivit noului C. pen., se încadrează în art. 244 alin. (1).

Fapta prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. anterior, reţinută în sarcina inculpatului era pedepsită cu închisoarea de la 10 la 20 ani închisoare.

În condiţiile reţinerii formei continuate prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, dar şi a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din acelaşi cod, instanţa de apel a aplicat inculpatului o pedeapsă de 5 ani închisoare, sub minimul special prevăzut de lege, de 10 ani închisoare, care astfel a devenit maxim, în timp ce minimul a fost redus la 3 ani şi 4 luni închisoare.

În prezent, fapta de înşelăciune este incriminată în art. 244 alin. (1) C. pen., fiind pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Prin urmare, potrivit legii noi atât minimul cât şi maximul prevăzute de legea veche au fost reduse, ceea ce conduce la concluzia că, in abstracto, aceasta este mai favorabilă.

Cu toate acestea compararea limitelor speciale de pedeapsă din legile succesive nu este suficientă pentru alegerea legii mai favorabile întrucât nu cuantumul abstract al pedepselor prevăzute de legile succesive este hotărâtor, ci pedeapsa concretă ce ar putea fi aplicată în ansamblu.

Prin urmare, se impune a fi analizată în concret situaţia inculpatului sub aspectul stabilirii legii penale mai favorabile, în condiţiile unei aplicări globale a legii penale, potrivit deciziei Curţii Constituţionale.

Prin hotărârile atacate s-a reţinut că faptele de înşelăciune săvârşite de recurentul inculpat constituie o unitate legală de infracţiune, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, potrivit cărora infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

În concret, în sarcina inculpatului s-a reţinut că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, i-a indus şi menţinut în eroare pe reprezentanţii societăţilor comerciale SC "A.X." SRL Frăsinet şi SC "C.O." SRL Italia, producându-le un prejudiciu material în cuantum total de 171.568,51 lei.

Potrivit legii noi, respectiv dispoziţiilor art. 35 C. pen. în vigoare, a fost introdusă o condiţie specială de calificare a infracţiunii continuate referitoare la subiectul pasiv, în sensul că infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Condiţia unicităţii subiectului pasiv, impusă prin noua reglementare, nu este îndeplinită în cauză, în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, faptă inculpatului fiind compusă din 2 acte materiale, fiecare având un subiect pasiv diferit, astfel încât corespunde unei pluralităţi de infracţiuni, respectiv 2 infracţiuni de înşelăciune şi determină aplicarea a două pedepse.

Cât priveşte stabilirea în concret a pedepsei potrivit legii noi, Înalta Curte apreciază că în recurs nu are posibilitatea de a realiza o nouă individualizare a pedepsei ţinând, seama de noile limite de pedeapsă.

Ca efect al aplicării legii penale mai blânde va adapta pedeapsa prin luarea în considerare a noilor limite în sensul proporţionalizării acesteia în aceste noi coordonate, dar cu respectarea raţionamentului pe care instanţa de apel 1-a avut în vedere în procesul de individualizare a pedepsei.

În favoarea inculpatului au fost reţinute circumstanţe atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen. anterior, fiind valorificate atitudinea procesuală sinceră, de recunoaştere a vinovăţiei şi perioada relativ îndelungată de timp care s-a scurs de la data comiterii faptelor penale.

Astfel, în conformitate cu art. 75 alin. (2) C. pen., pot constitui circumstanţe atenuante judiciare eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii şi împrejurările legate de fapta comisă care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului.

Împrejurările ce au condus la reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului nu mai au corespondent în legea nouă, întrucât prevede numai circumstanţe atenuante legate de fapta comisă.

Pe de altă parte, circumstanţele atenuante judiciare nu au un caracter autonom şi nu pot fi analizate separat de încadrarea juridică şi sancţiune. Prin urmare, faptul că prin hotărârile atacate s-au reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen. anterior, urmează să fie avut în vedere doar în ceea ce priveşte încadrarea dată faptei potrivit legii vechi, în vigoare la data comiterii faptei.

Ţinând seama de principiile anterior menţionate, Înalta Curte ar urma să aplice inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune două pedepse de câte 6 luni închisoare, reprezentând minimul special, în condiţiile în care nu mai poate reţine circumstanţe atenuante judiciare în favoarea acestuia.

Cu privire la fapta de fals în înscrisuri sub semnătură privată, s-a reţinut că inculpatul a întocmit, în fals, un borderou de achiziţii la data de 2 iulie 2010, prin care atesta în mod eronat că rapiţa a fost cumpărată de la diverse persoane fizice.

Potrivit art. 290 alin. (1) C. pen. anterior, falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

În conformitate cu art. 322 alin. (1) C. pen., falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul dintre modurile prevăzute în art. 320 sau art. 321, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Fapta în modalitatea concretă în care a fost comisă de inculpat continuă să fie incriminată în noul C. pen.

Din compararea limitelor de pedeapsă din cele două legi succesive rezultă că, în mod evident, legea veche este mai favorabilă inculpatului, întrucât legea nouă a majorat atât minimul cât şi maximul prevăzute de legea veche.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că instanţa de apel a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 luni închisoare sub minimul de 3 luni închisoare, în condiţiile reţinerii circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen. anterior.

Principiul proporţionalizării pedepsei ar impune aplicarea unei pedepse minime prevăzute de legea nouă, de 6 luni închisoare, în condiţiile în care circumstanţele atenuante nu mai pot fi reţinute.

În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, s-a reţinut că inculpatul a emis fila CEC BRDE 1BE 0165151 din data de 12 iulie 2010, pe care a înmânat-o reprezentantului SC "A.X." SRL Frăsinet, cu titlu de garanţie, şi a fost refuzată la plată, pentru lipsă disponibil.

Examinând norma de incriminare menţionată în varianta de la momentul comiterii faptei şi în cea modificată prin Legea nr. 187/2012, se constată că nici conţinutul infracţiunii şi nici limitele pedepsei cu închisoarea nu au fost modificate.

Totodată, constată că instanţa de apel a aplicat inculpatului pedeapsa de 5 luni închisoare sub minimul de 6 luni închisoare, în condiţiile reţinerii circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen. anterior.

Principiul proporţionalizării pedepsei ar impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea reprezentând minimul prevăzut de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, în condiţiile în care circumstanţele atenuante nu mai pot fi reţinute, de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 15 din Legea 187/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, instanţa de recurs va menţine anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 146 din 16 octombrie 2012 a Tribunalului Teleorman, secţia penală în Dosarul nr. 1843/87/2012, definitivă prin neapelare la data de 30 decembrie 2012, dispuse în temeiul art. 85 C. pen. anterior, constatând că fapta este concurentă cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză, urmând a face aplicarea art. 40 alin. (1) C. pen.

Concursul de infracţiuni existent între infracţiunile săvârşite de recurentul inculpat impune aplicarea dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 40 C. pen., conform cărora în caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Prin urmare, în baza art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 40 alin. (1) C. pen., instanţa de recurs ar urma să aplice pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, stabilită prin Sentinţa penală nr. 146 din 16 octombrie 2012 a Tribunalului Teleorman, la care se adaugă sporul de 8 luni, reprezentând 1/3 din totalul celorlalte 4 pedepse de câte 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul A.G. să execute pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare, mai blândă în raport cu cea de 5 ani închisoare stabilită potrivit legii vechi.

Cu privire la pedepsele complementare şi accesorii, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 prevede că "se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă", urmând a le adapta în funcţie de noile limite şi conţinut, prin raportare la cele aplicate prin hotărârile atacate, conform legii vechi.

Prin urmare, pe lângă fiecare dintre pedepsele principale de câte 6 luni închisoare, aplicate pentru cele două infracţiuni de înşelăciune, în baza art. 67 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de un an şi, în baza art. 65 C. pen., pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) Codul penal.

În baza art. 45 C. pen. va aplica inculpatului, pe lângă pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 8 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o durată de un an.

De asemenea, în baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului, pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

Pentru considerentele expuse anterior, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. anterior va admite recursul declarat de inculpatul A.G. împotriva Deciziei penale nr. 298/A din 25 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Va descontopi pedeapsa aplicată inculpatului A.G. de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior, în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Deşi legea penală mai favorabilă se aplică ope legis, în cauză, aceasta presupune, în prealabil, schimbarea de încadrare juridică pentru înlăturarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi trecerea de la forma calificată a infracţiunii de înşelăciune la forma tip, astfel că în baza art. 5 C. pen. şi art. 386 C. proc. pen., se va dispune schimbarea încadrării juridice dată faptelor pentru care este acuzat inculpatul din:

- infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen. anterior,

- infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 74 alin. (1), lit. c) şi alin. (2) C. pen. anterior,

- infracţiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen. anterior, în

- două infracţiuni de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen.,

- infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 C. pen.,

- infracţiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934.

În temeiul art. 244 alin. (1) C. pen. va condamna pe inculpatul A.G. la două pedepse a câte 6 luni închisoare pentru două infracţiuni de înşelăciune.

În baza art. 67 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 1 an.

În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

În temeiul art. 322 C. pen. va condamna acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În temeiul art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 va condamna acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 15 din Legea 187/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, va menţine anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 146 din 16 octombrie 2012 a Tribunalului Teleorman, secţia penală în Dosarul nr. 1843/87/2012, definitivă prin neapelare la data de 30 decembrie 2012, dispuse în temeiul art. 85 C. pen. anterior.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 40 alin. (1) C. pen. şi art. 45 C. pen. va aplica pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care se adaugă sporul de 8 luni, urmând ca inculpatul A.G. să execute pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

În temeiul art. 72 C. pen. va computa din pedeapsa aplicată durata reţinerii din data 6/7 octombrie 2010.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii recurate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul A.G. împotriva Deciziei penale nr. 298/A din 25 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Casează, în parte, decizia penală atacată şi, rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa aplicată inculpatului A.G. de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II a, lit. b) şi c) C. pen. anterior, în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Face aplicarea art. 5 C. pen. şi, în conformitate cu art. 386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică dată faptelor pentru care este acuzat inculpatul din:

- infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 74 alin. (1), lit. c) şi alin. (2) C. pen. anterior,

- infracţiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen. anterior, în

- două infracţiuni de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen.,

- infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 C. pen.,

- infracţiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934.

În temeiul art. 244 alin. (1) C. pen. condamnă pe inculpatul A.G. la două pedepse a câte 6 luni închisoare pentru două infracţiuni de înşelăciune.

În baza art. 67 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 1 an.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

În temeiul art. 322 C. pen. condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În temeiul art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 15 din Legea 187/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, menţine anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 146 din 16 octombrie 2012 a Tribunalului Teleorman, secţia penală, în Dosarul nr. 1843/87/2012, definitivă prin neapelare la data de 30 decembrie 2012, dispuse în temeiul art. 85 C. pen. anterior.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 40 alin. (1) C. pen. şi art. 45 C. pen. aplică pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care se adaugă sporul de 8 luni, urmând ca inculpatul A.G. să execute pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

În temeiul art. 72 C. pen. compută din pedeapsa aplicată durata reţinerii din data 6/7 octombrie 2010.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii recurate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 200 lei, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 martie 2015.

← ICCJ. Decizia nr. 359/2015. SECŢIA PENALĂ. înşelăciunea...		ICCJ. Decizia nr. 372/2015. SECŢIA PENALĂ →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 367/2015. SECŢIA PENALĂ. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), falsul în declaraţii (art. 292 C.p.). Recurs