ICCJ. Decizia nr. 393/2015. SECŢIA PENALĂ
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 393/A/2015
Dosar nr. 18140/300/2015
Şedinţa publică din 29 octombrie 2015
Asupra apelului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 821 din 09 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 18140/300/2015 (1695/2015), în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul-contestator A.P.G. împotriva Sentinţei penale nr. 173 din 07 aprilie 2015, pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, fiind obligat petentul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa în acest sens, curtea de apel a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 173 din 07 aprilie 2015 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, în baza art. 431 C. proc. pen. raportat la art. 426 C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de petentul A.P.G.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata sumei de 50 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti sub nr. 18140/300/2015 la data de 18 martie 2015, petentul A.P.G. a formulat contestaţie în anulare împotriva încheierii de camera preliminară din 27 februarie 2015 pronunţate de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti în Dosarul nr. 2047/300/2015, invocând motivul nepublicităţii şedinţei de judecată, dosarul fiind judecat în cameră de consiliu, potrivit art. 340 C. proc. pen.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie în anulare, judecătoria a reţinut că prin încheierea din camera de consiliu din data de 27 februarie 2015 pronunţată în Dosarul nr. 2047/300/2015, s-a dispus, în temeiul art. 341 alin. (6) lit a) C. proc. pen., respingerea, ca inadmisibilă, a plângerii formulată de petentul A.P.G. în Dosarul nr. H226/P/2014. încheierea astfel pronunţată este, potrivit art. 340 alin. (8) C. proc. pen., definitivă.
Potrivit art. 431 alin. (1) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu se examinează de către instanţă, în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Instanţa examinează dacă cererea de contestaţie în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute în art. 426 şi dacă în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.
Examinând astfel cererea de contestaţie în anulare conform art. 431 alin. (2) C. proc. pen., judecătoria a constatat că aceasta este inadmisibilă, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 459 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., petentul neinvocând vreun motiv dintre cele prevăzute la art. 426 alin. (1) C. proc. pen.
De asemenea, s-a reţinut că motivele expuse de petent în cererea sa nu pot fi încadrate nici în dispoziţiile art. 426 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., acestea referindu-se la judecata în apel, nu şi la judecata în primă instanţă, cum este cazul în dosarul de faţă, având ca obiect plângere împotriva soluţiilor de neurmărire/netrimitere în judecată, nici în dispoziţiile art. 426 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., acestea referindu-se la cauzele a căror judecată are loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, în cazurile în care aceasta este obligatorie, ceea ce nu este cazul în dosarul de faţă, unde cauza se judecă, potrivit art. 431 alin. (1) C. proc. pen., în camera de consiliu, fără citarea părţilor şi nici în dispoziţiile art. 426 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., acestea nereferindu-se la cauzele care se judecă în şedinţă nepublică, potrivit legii, cum este cazul în dosarul de faţă, unde cauza se judecă, potrivit art. 431 alin. (1) C. proc. pen., în camera de consiliu, fără citarea părţilor.
Totodată, s-a constatat că motivele expuse de petent nu pot fi încadrate nici în celelalte dispoziţii art. 426 alin. (1) C. proc. pen., neavând legătură cu aceste prevederi legale.
Împotriva acestei sentinţe, contestatorul petent A.P.G. a declarat apel.
Analizând actele şi lucrările dosarului, curtea de apel a reţinut că apelul este inadmisibil, întrucât s-a atacat o încheiere definitivă, instanţa pronunţându-se printr-o sentinţă fără cale de atac, sentinţa pronunţată în contestaţie în anulare fiind atacabilă cu aceiaşi cale de atac cu care ar fi atacabilă hotărârea contestată.
Faţă de cele ce preced şi având în vedere şi dispoziţiile Deciziei nr. 5/2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, curtea de apel, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibil, apelul declarat în cauză.
Împotriva Deciziei penale nr. 821 din 09 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a declarat apel contestatorul-petent A.P.G.
Dând eficienţă principiului stabilit prin dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
În prezenta cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată cu apelul formulat de petentul A.P.G. împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Decizia penală nr. 821 din 09 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Prin urmare, în privinţa deciziei penale atacate, care este definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A.P.G. împotriva Deciziei penale nr. 821 din 9 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 18140/3 00/2015 (1695/2015), obligând totodată petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A.P.G. împotriva Deciziei penale nr. 821 din 9 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 18140/300/2015 (1695/2015).
Obligă apelantul petent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 377/2015. SECŢIA PENALĂ | ICCJ. Decizia nr. 403/2015. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de... → |
|---|
