ICCJ. Decizia nr. 123/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Decizia penală nr. 123/2013

Dosar nr. 470/1/2013

Şedinţa publică de la 13 mai 2013

Deliberând asupra cauzei penale de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 731 din 7 mai 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 5854/1/2011a fost respinsă cererea formulată de reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de schimbare a încadrării juridice dată faptei inculpatului A.O. prin rechizitoriul din infracţiunea de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen.

1. A fost condamnat inculpatul P.A. la două pedepse de câte 1 an închisoare pentru două infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. au fost contopite cele două pedepse şi s-a aplicat inculpatului P.A. pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II - a, b) şi c) C. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 81 C. pen. a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei de 1 an închisoare pe o durată de 3 ani calculată conform art. 82 C. pen. care constituie termen de încercare pentru condamnat care se socoteşte de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzută de art. 83 C. pen.

2. A fost condamnat inculpatul B.C.C. la două pedepse de câte 8 luni închisoare pentru două infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. au fost contopite cele două pedepse şi s-a aplicat inculpatului B.C.C. pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II - a, lit. b) şi c) C. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 81 C. pen. a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei de 8 luni închisoare pe o durată de 2 ani şi 8 luni calculată conform art. 82 C. pen. care constituie termen de încercare pentru condamnat care se socoteşte de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzută de art. 83 C. pen.

3.A fost condamnat inculpatul O.I.V. la două pedepse de câte 6 luni închisoare pentru două infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. au fost contopite cele două pedepse şi s-a aplicat inculpatului O.I.V. pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 81 C. pen. a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei de 6 luni închisoare pe o durată de 2 ani şi 6 luni calculată conform art. 82 C. pen. care constituie termen de încercare pentru condamnat care se socoteşte de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 C. pen.

4. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul R.G.N. pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) combinat la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. raportat la art. 18¹ C. pen. a fost achitat inculpatul R.G.N. pentru infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.

În baza art. 91 lit. c) C. pen. s-a aplicat inculpatului R.G.N. sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 1.000 lei.

5.În temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul G.M.V. pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. raportat la art. 18¹ C. pen. a fost achitat inculpatul G.M.V. pentru complicitate la infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 26 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen.

În baza art. 91 lit. c) C. pen. s-a aplicat inculpatului G.M.V. sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 800 lei.

6. În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A.O. pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen.

7. În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul S.C. pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 26 raportat la art. 248 C. pen.

Au fost desfiinţate cele două înscrisuri purtând denumirea „Raport privind solicitarea de modificare a modalităţii de încadrare a unui post şi reluare a procedurii pentru două posturi finanţate şi deblocate ” înregistrate sub acelaşi număr, din 13 octombrie 2010.

A fost respinsă, ca nefondată, acţiunea civilă exercitată de partea civilă Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Au fost obligaţi inculpaţii B.C.C., P.A. şi O.I.V. la plata sumelor de câte 2.200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea cauzei cu privire la inculpaţii S.C., A.O., R.G.N. şi G.M.V. au rămas în sarcina statului, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru fiecare inculpat până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, a reţinut, în esenţă, că, în privinţa inculpaţilor B.C.C., P.A. şi O.I.V. situaţia de fapt, mai precis, existenţa faptelor în materialitatea lor, rezultă - dincolo de orice îndoială rezonabilă - din întregul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, nefiind practic contestată de către aceştia. Niciunul dintre inculpaţi nu a negat, pe de o parte, existenţa înscrisurilor propuse de acuzare în dovedirea faptelor, iar pe de altă parte, împrejurările iniţierii, redactării, avizării, aprobării şi semnării acestora şi motivul pentru care aceste înscrisuri au fost, după caz, redactate, refăcute, semnate, avizate etc. motiv pentru care s-a dispus condamnarea acestora la pedepse cu închisoarea.

În ce priveşte inculpaţii S.C., A.O., R.N. şi G.V., instanţa de fond a reţinut că aceştia nu au acţionat cu vinovăţie, întrucât nu aveau cum să aprecieze asupra legalităţii şi oportunităţii dispoziţiilor date lor de către inculpatul P.A. cu atât mai mult cu cât textul art. 248 C. pen. foloseşte expresia: „în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos”, motiv pentru care a dispus achitarea acestora pentru infracţiunile deduse judecăţii.

Referitor la cererea formulată de reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de schimbare a încadrării juridice dată faptei inculpatului A.O. prin rechizitoriul din infracţiunea de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen., instanţa de fond a respins-o, apreciind că nu sunt întrunite elementele constituite ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

Împotriva Sentinţei nr. 731 din 7 mai 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 5854/1/2011, în termen legal, au declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inculpaţii P.A., B.C.C., S.C., O.I.V. şi G.M. şi partea civilă Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Prin decizia penală nr. 253 din 17 decembrie 2012 Înalta Curte, completul de 5 judecători, a luat act de retragerea recursului declarat de recurentul intimat inculpat R.G.N. împotriva sentinţei nr. 731 din 7 mai 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 5854/1/2011. Au fost admise recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de recurenţii intimaţi inculpaţi P.A., B.C.C., S.C., O.I.V., G.M.V. şi de recurenta parte civilă Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva aceleiaşi hotărâri, casată sentinţa atacată şi reţinută cauza spre rejudecare în fond, fixându-se termen de judecată la data de 11 februarie 2013, ora 13⁰⁰, cu citarea părţilor.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii intimaţi inculpaţi P.A., B.C.C., S.C., O.I.V., G.M.V. şi intimaţii inculpaţi R.G.N. şi A.O., până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte, completul de 5 judecători, a constatat că la data de 5 noiembrie 2012 recurentul inculpat R.G.N. a precizat că înţelege să îşi retragă recursul declarat în prezenta cauză, manifestarea sa de voinţă fiind consemnată în încheierea de şedinţă de la acea dată. Faţă de dispoziţiile art. 385⁴ alin. (2), teza a II-a şi art. 369 C. proc. pen. instanţa de control judiciar a luat act de manifestarea de voinţă a inculpatului şi a decis în consecinţă.

Cu privire la recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, recurenţii intimaţi inculpaţi P.A., B.C.C., S.C., O.I.V., G.M.V. şi recurenta parte civilă Ministerul Administraţiei şi Internelor, în opinie majoritară, Completul de 5 Judecători a constatat că, în raport cu mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal, considerentele hotărârii pronunţate de prima instanţă, motivele de recurs ale procurorului cu privire la greşitele achitări, pe de o parte a inculpaţilor R.G.N. şi G.M.V. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 248 C. pen., a inculpatului S.C. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu prevăzută de art. 26 raportat la art. 248 C. pen., iar pe de altă parte, greşita achitare a inculpaţilor R.G.N. şi G.M.V. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. şi respectiv complicitate la această infracţiune prevăzută de art. 26 raportat la art. 289 C. pen., precum şi greşita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpatul A.O. din neglijenţă în serviciu, în abuz în serviciu şi greşita achitare a acestui inculpat, motivele de recurs ale inculpaţilor P.A., B.C.C. şi O.I.V., argumentele primei instanţe nu se susţin, iar criticile invocate de către procuror şi inculpaţi se impun a fi verificate.

Totodată, instanţa de recurs a considerat că invocarea de către prima instanţă a cauzei justificative „ordinul legii şi comanda autorităţii legitime” ce a condus la achitarea inculpaţilor, nu are suport legal în actuala reglementare.

De asemenea, instanţa de recurs a apreciat că prima instanţă, prin argumentele expuse a motivat contradictoriu consecinţele infracţiunii de abuz în serviciu, respectiv „tulburarea însemnată” reţinută ca existentă în sarcina inculpaţilor B.C.C., P.A. şi O.I.V. şi inexistentă în sarcina inculpaţilor R.G.N., G.M.V. şi S.C.

Astfel, din examinarea cauzei, Înalta Curte, completul de 5 judecători, în opinie majoritară, a considerat că se impune reascultarea inculpaţilor B.C.C., P.A., O.I.V., R.G.N., G.M.V., S.C. şi A.O., cu respectarea dispoziţiilor art. 322 C. proc. pen. cu referire la art. 323 şi art. 324 C. proc. pen., în vederea lămuririi competenţelor acestora în raport cu atribuţiile din fişele posturilor şi contribuţiile efective ale acestora pentru a putea stabili circumscrierea sau nu a acestora, atât din punct de vedere obiectiv, cât şi subiectiv, conţinutului constitutiv al infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată sau a altor infracţiuni, în acest ultim caz, pe calea unei eventuale schimbări a încadrării juridice. Totodată s-a apreciat că se impune şi reascultarea martorilor F.C., G.M.G., C.B.S., T.I.C., A.A.P., O.D. cu privire la împrejurările la care au participat în vederea lămuririi contribuţiei inculpaţilor.

De asemenea, instanţa de recurs a apreciat că, în reascultarea inculpaţilor urmează a se verifica legalitatea şi oportunitatea iniţierii procedurilor de recrutare, legalitatea acordării delegărilor, legalitatea şi oportunitatea mutării celor patru persoane angajate de la Jandarmeria Română şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă la Poliţia Română, în baza reglementărilor în vigoare la acel moment, iar aspectele ce rezultă din audierea nemijlocită, orală şi contradictorie a inculpaţilor urmează a fi coroborate cu ordinele şi celelalte reglementări efective existente la dosarul de urmărire penală.

De asemenea, prin readministrarea mijloacelor de probă mai sus menţionate, precum şi a oricăror probe a căror utilitate va rezulta din cercetarea judecătorească, instanţa de recurs urmează a stabili, în raport cu situaţia de fapt concretă, existenţa sau inexistenţa conţinutului constitutiv, atât obiectiv, cât şi subiectiv a infracţiunilor pretins comise de inculpaţi.

Înalta Curte, completul de 5 judecători, în opinie majoritară, a apreciat că se impune şi verificarea criticii cu privire la greşita achitare a inculpaţilor R.G.N. şi G.M.V., pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. şi, respectiv, complicitate la această infracţiune prevăzută de art. 26 raportat la art. 289 C. pen., pentru că faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, în sensul examinării concrete a modului şi mijloacelor efective de săvârşire a pretinselor fapte de către cei doi inculpaţi, de urmările produse, de circumstanţele personale ale acestora.

Totodată, instanţa de recurs, în opinie majoritară a considerat că se impune şi verificarea sub aspectul acţiunii civile exercitate de partea civilă Ministerul Administraţiei şi Internelor, în sensul obţinerii, prin adresă, de precizări referitoare la consecinţele economice ale activităţii inculpaţilor asupra patrimoniului părţii civile, respectiv a evidenţia în mod concret sumele şi justificarea acestora, în raport cu mijloacele de probă administrate sub aspect civil şi a oricăror probe ce vor fi eventual solicitate şi considerate ca fiind utile şi pertinente cauzei.

Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, în recurs, pentru recurenţii intimaţi inculpaţi P.A., B.C.C., S.C., O.I.V., G.M.V. şi intimaţii inculpaţi R.G.N. şi A.O., până la prezentarea apărătorilor aleşi, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

În rejudecare, instanţa a procedat la reascultarea tuturor inculpaţilor la data de 4 martie 2013, a martorilor indicaţi anterior la termenul din data de 8 aprilie, iar la data de 29 aprilie 2013 a pus în discuţia părţilor cererea de schimbare a încadrării juridice astfel cum a fost formulată de Ministerul Public, din neglijenţă în serviciu, în abuz în serviciu pentru inculpatul A.O.

Înainte de a se declara terminată cercetarea judecătorească, reprezentantul Ministerului Public a reiterat cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul A.O. a fost trimis în judecată, astfel cum a fost formulată şi motivată în faţa instanţei de fond, respectiv din infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prev. de art. 249 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen. Instanţa, având în vedere dispoziţiile art. 334 C. proc. pen., a amânat cauza pentru ca inculpatul să-şi pregătească apărarea. La noul termen de judecată acordat inculpatul, în prezenţa avocatului ales, a menţionat că nu doreşte să facă declaraţii suplimentare şi nici să solicite probe noi în apărare (fil.258). Cererea de schimbare a încadrării juridice a fost pusă în discuţia contradictorie a acuzării şi apărării cu ocazia dezbaterilor, care au avut loc la data de 29 aprilie 2013.

În urma administrării probatoriului instanţa de control judiciar, în rejudecare, reţine următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 1318/P/2010, din 05 iulie 2011, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, au fost trimişi în judecată, în stare de libertate, următorii inculpaţi:

B.C.C. pentru două infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 şi art. 248 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

P.A. pentru două infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 şi art. 248 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

O.I.V. pentru două infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 şi art. 248 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

S.C. pentru complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 26 rap. la art. 248 C. pen.;

A.O. pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prev. de art. 249 alin. (1) C. pen.;

R.G.N. pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice şi fals intelectual, prev. de art. 248 şi art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

G.M.V. pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice şi complicitate la fals intelectual, prev. de art. 248 şi art. 26 rap. la art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În cuprinsul actului de sesizare se reţine că în toamna anului 2010, în cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române (I.G.J.R.) şi al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă (I.G.S.U.), au fost organizate concursuri al căror singur scop a fost angajarea lui F.C. şi a persoanelor apropiate acestuia, în funcţii de autoritate publică din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Procurorul a menţionat că F.C. este prietenul inculpatului P.A. care, la data săvârşirii faptelor, deţinea funcţia de director general al Direcţiei Generale Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, având gradul de chestor de poliţie. Prietenia dintre P.A. şi F.C. este recunoscută de cei doi.

Referitor la acest aspect, F.C. a declarat: „Fiind prieten cu chestorul P. am trecut de mai multe ori pe la biroul acestuia. Obişnuiam să mă întâlnesc cu el şi acasă la mine sau în alte locaţii”. În sens asemănător inculpatul P.A. a menţionat:”Relaţia mea cu F.C. este una de amiciţie, ne-am apropiat mai mult acum circa un an şi jumătate într-o anumită conjunctură. (.) în luna octombrie 2010 a fost de mai multe ori la mine la serviciu, în biroul unde îmi desfăşuram activitatea. În perioada în care a trecut pe la mine, mi-a comunicat că participă la un concurs organizat de Jandarmeria Romană, mi-a făcut cunoscut faptul că aleargă pentru a-şi întocmi dosarul de concurs şi, de multe ori, îl serveam cu câte o cafea în biroul meu. (.) Precizez că eu şi F.C. obişnuiam să ne vizităm reciproc la domiciliu”.

Din verificările efectuate a rezultat că, în perioada 04 octombrie 2010-10 decembrie 2010, F.C. a fost primit de 19 ori, în zile diferite, la biroul inculpatului P.A., din sediul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Referitor la numitul F.C., martorul V.C.Ş., la data săvârşirii faptei şeful Serviciului de Personal şi Coordonarea Structurilor din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, a declarat: „De F.C. am aflat cred că pe holuri, la fumoar, în perioada de dinaintea susţinerii examenului de la jandarmerie. Am văzut o persoană, de mai multe ori, intrând sau ieşind de la chestorul P. Cineva, nu îmi mai amintesc cine, mi-a indicat numele acestei persoane (F.C.) şi mi-a spus că este cineva care a trecut în rezervă deoarece se folosise de diplome false. După ce F.C. a fost reîncadrat în structurile Ministerului Administraţiei şi Internelor, l-am văzut ieşind de la chestorul P. - din biroul acestuia - şi chiar a dat mâna cu mai multe persoane dintr-un grup în care mă aflam şi eu”.

Potrivit rechizitoriului, cariera de ofiţer a lui F.C. în structurile Ministerului Administraţiei şi Internelor a avut la bază folosirea unei diplome false. F.C. a fost încadrat în Ministerul Administraţiei şi Internelor în data de 01 februarie 1995, ca personal contractual (conducător auto). În data de 22 iunie 1995 a fost chemat în rândul cadrelor militare active, fiindu-i acordat gradul de plutonier, ca urmare a solicitării sale din 15 februarie 1995. Ulterior, a depus la dosarul de personal diploma de bacalaureat, potrivit căreia, în anul 1996, ar fi absolvit cursurile Liceului „D.B.”. În anul 1999, F.C. a fost trecut în rândul ofiţerilor, în baza unei diplome de licenţă, pe care a depus-o la dosarul de personal, din care rezulta că a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universităţii de Ştiinţe şi Arte „G.C.” şi că a susţinut licenţa Ia Universitatea „L.B.” din Sibiu. În anul 2002, F.C. a fost trecut în rezervă cu gradul de maior, în urma demisiei sale. La data de 29 aprilie 2002, Grupul de Control al Ministrului de Interne s-a sesizat din oficiu despre faptul că diploma de bacalaureat, eliberată lui F.C. în anul 1996, prezenta dubii asupra autenticităţii.

Prin rezoluţia nr. 1702/P/2002 din 09 aprilie 2003 a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de F.C. pentru infracţiunile prevăzute de art. 25 rap. la art. 289, art. 291, art. 292 şi art. 215 alin. (2) C. pen. Soluţia a fost infirmată prin rezoluţia nr. 3004/2003 din 14 ianuarie 2004 a Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cauza fiind trimisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3, pentru continuarea cercetărilor faţă de F.C. Urmare cercetărilor efectuate, s-a stabilit că diploma de bacalaureat emisă pe numele F.C. în anul 1996 este falsă, aceasta nefigurând în evidenţele Liceului „D.B.”. Totodată, a rezultat că F.C. nu a frecventat cursurile liceului seral sau la zi, nu este înscris în indexul alfabetic al liceului şi nici în catalogul de examen bacalaureat. F.C. a declarat că a obţinut diploma de bacalaureat de la secretarul liceului, Dumitrescu Ion, decedat în anul 2000. Prin rezoluţia nr. 853/P/2004 din 20 decembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de F.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., art. 26 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen., art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) şi g) C. proc. pen., în condiţiile în care din examinarea actelor premergătoare efectuate în cauză s-a constatat că sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de instigare la fals în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 rap. Ia art. 288 alin. (1) C. pen., de complicitate la fals în înscrisuri oficiale prev. de art. 26 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. şi de fals în declaraţii prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), susnumitul nu mai poate fi tras la răspundere penală, împlinindu-se termenul de prescripţie a răspunderii penale de 5 ani, prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. S-a făcut precizarea că în şedinţa Biroului Senatului Universităţii „L.B.” din Sibiu, din data de 17 aprilie 2003, s-a decis în unanimitate anularea diplomei de licenţă pe care această universitate a eliberat-o în anul 2001 lui F.C.

Potrivit rechizitoriului, la acel moment organele de urmărire penală nu au comunicat către Ministerul Administraţiei şi Internelor faptul că în urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că F.C. s-a folosit de acte falsificate pentru a-şi dobândi gradul de ofiţer. Această comunicare ar fi trebuit să aibă ca efect revocarea ordinului prin care F.C. a fost trecut în rândul ofiţerilor.

În legătură cu aceste aspecte, F.C. a declarat, în timpul cercetărilor efectuate în prezentul dosar, următoarele: „Cu prilejul unei verificări efectuate de către Corpul de Control în anul 2002 s-a constatat că diploma mea de bacalaureat nu ar fi figurat în evidenţele Liceului «D.B.». Din acest motiv mi-am dat demisia din structurile Ministerului Administraţiei şi Internelor”.

Ulterior descoperirii faptului că diploma de bacalaureat este falsă şi după declararea nulităţii diplomei de licenţă de către Universitatea „L.B.” din Sibiu, numitul F.C. a decis să-şi reia studiile: „Discutând cu mai mulţi prieteni de-ai mei despre situaţia mea, am fost sfătuit să urmez din nou cursurile unui liceu. În consecinţă, am urmat între anii 2003 şi 2006 cursurile Liceului „G.C.”, profilul industrial. După terminarea Liceului „G.C.” am efectuat, în paralel, două facultăţi şi anume, Facultatea de Ştiinţe Economice „G.C.” şi Facultatea de Drept din cadrul Universităţii B. Dreptul l-am terminat în 2009, iar ştiinţele economice în 2008.”

În opinia acuzării, faptul că F.C. nu îşi aminteşte nici măcar în ce an a absolvit aceste două facultăţi ridică - şi în prezent - semne de întrebare referitoare Ia modalitatea în care şi-a efectuat studiile, întrucât, în realitate, Facultatea de Drept a Universităţii B. a absolvit-o în anul 2010 (conform adresei din 27 ianuarie 2011 a acestei instituţii), iar Facultatea de Ştiinţe Economice, Juridice şi Administrative a Universităţii „G.C.” în anul 2009.

Analizând declaraţia olografă pe care F.C. a dat-o cu prilejul efectuării cercetărilor efectuate de către Corpul de Control al Ministerului Administraţiei şi Internelor, procurorul a arătat că deşi martorul deţine diplome de licenţă de la două facultăţi, ale căror cursuri le-a urmat, în cea mai mare parte, în paralel, F.C. are serioase probleme de scriere în limba română (exemplificându-se cu următoarele menţiuni: „ma condus la poartă”, „semnătura aplicată pe fişa medicală de încadrare la rubrica semnătura candidatului î-mi aparţine”, „au fost completate la policlinica M.A.I., în cabinetul unui medic de la interne care ma întrebat anumite date”, „am ridicat fişa medicală pe care am depuso”, ., am înapoiato pentru a fii depusă la dosar dar nu î-mi aduc aminte”, „acest document a fost depus la serviciul cadre al jandarmeriei dar nu î-mi amintesc data”).

Potrivit actului de acuzare, începând cu anul 2007 - F.C. a încasat de la Casa de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor o pensie militară de invaliditate, ca urmare a acordării unui certificat de invaliditate.

În opinia acuzării, prin aceste aspecte este caracterizată persoana care, în urma organizării aşa-zisului concurs din luna octombrie 2010, la Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, a ajuns să ocupe funcţia de şef al Direcţiei Financiare, prevăzută pentru gradul de general, cea mai înaltă funcţie financiară din cadrul Jandarmeriei Române.

S-a mai reţinut în actul de acuzare că celelalte persoane care au participat fără contracandidaţi, la concursurile desfăşurate în toamna anului 2010 în cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, respectiv Inspectoratului General Pentru Situaţii de Urgenţă, sunt apropiate numitului F.C.

Astfel, M.L.P. a declarat:” în toamna anului 2010 i-am dat un C.V., de - al meu lui F.C. Acest C.V. i l-am dat pentru a mă ajuta să intru în structurile M.A.I. Cunoşteam faptul că F.C. lucrase anterior în aceste structuri şi cunoaşte persoane care lucrează în M.A.I. (.). Pe F.C. îl cunosc de mai mulţi ani şi actualmente sunt prietenul fiicei acestuia F.A.” S-a menţionat că M.L.P. a primit, în anul 2005, o amendă administrativă prin aplicarea dispoziţiilor art. 18¹ C. pen., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., în prezent fiind reabilitat de drept. Ş.A. a declarat că F.C. este în relaţii apropiate cu tatăl său şi că în luna octombrie 2010, F.C. le-a făcut o vizită la domiciliu, ocazie cu care, în urma unor discuţii, i-a solicitat să-i dea un C.V, pentru o eventuală angajare în jandarmerie, C.V.-ul înmânându-i-l imediat. D.G. a declarat: „Tatăl meu este prieten cu F., care l-a ajutat personal la săparea unui heleşteu de peşte, având utilajele necesare”.

Referitor la situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu, procurorul, într-un prim capitol a arătat că în perioada 11 octombrie 2010 - 16 octombrie 2010, inculpatul A.O. (care la acel moment deţinea funcţia de inspector general al Jandarmeriei Române) s-a aflat în misiune în străinătate. Anterior plecării sale în străinătate, a purtat o discuţie telefonică cu inculpatul P.A. (care la momentul respectiv deţinea funcţia de director general al Direcţiei Generale Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor).

Referitor la această discuţie inculpatul A.O. a declarat: „în cadrul discuţiei telefonice acesta (inculpatul P.A., n.n.) m-a întrebat dacă aş avea ceva împotrivă să fie scoase la concurs trei posturi de ofiţer pentru încadrare din sursă externă. Mi-a spus că de această problemă ştie şi domnul ministru. I-am spus că nu am nimic împotrivă. Nu s-a discutat nimic referitor la posturile care ar fi urmat să fie scoase Ia concurs, nici nu s-au pronunţat nume de persoane care ar urma să ocupe posturile. Nu am comunicat niciunui subordonat de al meu discuţia cu chestorul P. Nu-mi amintesc dacă în contextul acestei discuţii iniţiale sau într-o discuţie ulterioară cu chestorul P. (discuţie pe care nu o pot individualiza în timp), acesta mi-a făcut precizarea că persoanele încadrate nu vor rămâne în jandarmerie. Precizez însă că nu mi-a spus şi când vor pleca”.

Referitor la afirmaţiile inculpatului A.O., inculpatul P.A. a declarat că nu îşi aminteşte dacă a discutat cu acesta în legătură cu situaţia celor trei posturi, dar nu exclude existenţa unei asemenea convorbiri.

Ulterior discuţiei dintre inculpatul A.O. şi inculpatul P.A., în data de 07 octombrie 2010, inculpatul G.M.V., şeful structurii de resurse umane din cadrul Jandarmeriei Române a fost contactat telefonic de către martorul V.C.Ş. - subcomisar în cadrul Direcţiei Generale de Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, la acea vreme subordonatul direct al inculpatului P.A. Martorul V.C.Ş. i-a solicitat inculpatului G.M. să identifice posturile deblocate în anul 2010 la care s-au organizat concursuri şi nu au fost ocupate. Această discuţie este confirmată, atât de martorul V.C.Ş., cât şi de inculpatul G.M.

Astfel, martorul V.C.Ş. a menţionat: „La sfârşitul lui septembrie sau începutul lui octombrie 2010, într-o după-amiază, după orele de program, am fost chemat la directorul general P.A., ocazie cu care acesta mi-a solicitat, în mod direct, să-i prezint a doua zi o situaţie numerică a posturilor vacante deblocate anterior şi neîncadrate în acel moment. Din acest motiv, i-am contactat telefonic pe şefii de la resurse umane din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. Ţin minte că l-am sunat, în acea zi, în jurul orelor 18 şi pe colonelul G.M. - directorul de la resurse umane din cadrul Inspectoratului General al Jandarmerie Române. Nu ştia pe moment să-mi spună, iar în aceeaşi zi am fost sunat (nu mai ştiu dacă tot de colonelul G. sau de un subordonat al acestuia) care mi-a spus numeric câte posturi vacante sunt. Nu erau foarte multe posturi vacante, nu mai ştiu cifra exactă. I-am raportat a doua zi verbal chestorului P., în mod direct, la el în birou, situaţia numerică a posturilor deblocate”.

Pe de altă parte, inculpatul G.M. a declarat: „În data de 07 octombrie 2010, în jurul orelor 17, am primit un telefon, pe telefonul meu mobil, de la subcomisarul V., care mi-a cerul să identific posturile deblocate în anul 2010, la care s-a organizat concursuri şi nu au fost ocupate. Am luat legătura cu căpitanul G., căruia i-am solicitat să-mi spună câte posturi sunt şi la acel moment G. a raportat că sunt patru posturi. A doua zi, le-am spus căpitanilor V. şi G. să-mi facă o situaţie referitoare la respectivele posturi i-am comunicat subcomisarului V. că sunt patru posturi (comunicarea fiind făcută pe telefon). Cu acel prilej, subcomisarul V. mi-a spus că aceste posturi vor fi scoase la concurs pentru încadrare din sursă externă. La acel moment, subcomisarul V. mi-a spus că este o sarcină de la etajul I. Auzind că este vorba despre etajul I, eu am fost convins că este vorba de conducerea Ministerului Administraţiei şi Internelor. Nu-mi amintesc dacă în cadrul acestei discuţii sau în cadrul unei discuţii ulterioare, subcomisarul V. mi-a spus că pentru detalii să ţinem legătura cu subcomisarul S.. Menţionez că atât pe subcomisarul V., cât şi pe subcomisarul S. eu îi cunoşteam, fiind cei cu care ţineam legătura în activităţile curente de serviciu pe line de resurse umane”.

După acest moment, martorul G.M.G., căpitan în cadrul Serviciului de Resurse Umane al Inspectoratului General al Jandarmeriei Române a fost desemnat să se ocupe de documentele referitoare la concursul care urma să se desfăşoare. După ce inculpatul G.M. i-a spus să ţină legătura cu inculpatul S.C., subcomisar în cadrul Direcţiei Generale Management Resurse Umane a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi subordonat direct, la acel moment, al inculpatului P.A., martorul G.M.G. l-a contactat telefonic pe inculpatul S.C.

Martorul G.M.G. a declarat: „Mi-a răspuns subcomisarul S., căruia i-am spus că am primit ordin să întocmesc acel raport. Din discuţia purtată, am dedus că S. cunoştea despre ce este vorba de dinainte de a suna eu. S. mi-a spus cum să întocmesc acel raport . Acesta nu mi-a dictat cuvânt cu cuvânt, dar mi-a spus lucrurile esenţiale pe care trebuie să le cuprindă raportul. Tot S. mi-a spus că este necesară o derogare de la trei ordine ale Ministrului de Interne, un ordin cu privire la încadrarea şi recrutarea candidaţilor în Ministerul de Interne, altul cu privire la Ghidul carierei poliţiştilor şi cadrelor militare din Ministerul Administraţiei şi Internelor, iar al treilea făcea referire la imposibilitatea încadrării unor posturi din sursă externă. Cu privire la ordinul referitor la încadrarea şi recrutarea eu am avut şi o obiecţie în sensul că l-am întrebat de la ce articol trebuie făcută derogarea, întrucât nu mi-am închipuit că se putea face o derogare de la tot acest ordin, întrucât acesta este foarte detaliat şi priveşte organizarea şi desfăşurarea concursurilor (inclusiv termene de respectat). S. mi-a spus că trebuie derogare de la întregul ordin. Despre celelalte ordine mi-a spus, la fel, că trebuie să se deroge de la tot. (…) Cu acest prilej mi-a spus că totul trebuie făcut urgent şi că o să primesc detalii şi eu privire Ia cine va ocupa posturile, expresia lui fiind că este cineva cu pile foarte mari în conducerea ministerului”.

În baza indicaţiilor primite de la inculpatul S.C., martorul G.M.G. a redactat şi dactilografiat personal un prim raport cu următorul conţinut:

„Prin Rapoartele Ministerului Administraţiei şi Internelor din 16 ianuarie 2010 şi al Inspectoratului General al Jandarmeriei Române din 01 aprilie 2010, aprobate de conducerea ministerului, au fost solicitate şi s-au deblocat 10 posturi vacante în statele de organizare ale Jandarmeriei Române, printre care şi posturile de contabil şef poziţia 63 în statul de organizare al Grupării de Jandarmi Mobile Ploieşti, în vederea ocupării prin trecere în corpul ofiţerilor a maiştrilor militari/subofiţerilor din Jandarmeria Română, care îndeplinesc condiţiile legale, respectiv ofiţer specialist I (consilier juridic), poziţia 6 din statul de organizare al Brigăzii Speciale de Intervenţie a Jandarmeriei şi ofiţer specialist 11, poziţia 4 din statul de organizare a Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Brăila în vederea ocupării prin concurs/examen, cu recrutare din sursă externă.

Având în vedere faptul că, în urma demersurilor efectuate şi a procedurilor de organizare şi desfăşurare a concursurilor pentru încadrarea celor trei posturi sus-menţionate, acestea nu au fost ocupate, avem onoarea a vă propune şi vă rog să aprobaţi următoarele:

- în considerarea faptului că, la concursul organizat anterior, pentru ocuparea postului de contabil şef, poziţia 63 în statul de organizare al Grupării de Jandarmi Mobile Ploieşti, s-a înscris un candidat care nu îndeplinea condiţiile legale, modificarea sursei de recrutare, în sensul că, încadrarea acestuia să se realizeze, cu recrutarea personalului din sursă externă:

- ocuparea posturilor de contabil şef poziţia 63 în statul de organizare al Grupării de Jandarmi Mobile Ploieşti, ofiţer specialist I (consilier juridic), poziţia 6 din statul de organizare al Brigăzii Speciale de Intervenţie a Jandarmeriei şi ofiţer specialist II, poziţia 4 în statul de organizare al Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Brăila, în vederea ocupării prin concurs/examen, cu recrutare din sursă externă, să se realizeze prin derogare de la prevederile ordinului Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 665/2008 privind unele activităţi de management resurse umane, nr. 69/2009 privind Ghidul carierei poliţiştilor şi cadrelor militare nr. II/3184 din 25 iunie 2010, prin care este suspendată ocuparea prin examen sau concurs, a posturilor vacante cu recrutarea personalului din sursă externă. Demersul este justificat de necesitatea imperioasă a încadrării acestor posturi, în scopul reducerii deficitului de personal înregistrat la nivelul unităţilor respective cu personal de specialitate având experienţă în domeniul incident. Menţionăm că, ocuparea posturilor nominalizate mai sus se încadrează în numărul de indicatori repartizaţi Jandarmeriei Române în anul 2010.”

De asemenea, martorul G.M.G. a întocmit, la ordinul inculpatului G.M.V., un proces-verbal de şedinţă în care se consemna faptul că raportul a fost discutat într-o şedinţă.

După ce au fost redactate, raportul şi procesul-verbal de şedinţă au fost date de martorul G.M.G. inculpatului G.M.V., care le-a dus la semnat inculpatului R.G.N. Inculpatul R.G.N. a semnat cele două acte în numele Inspectorului General al Jandarmeriei Române (inculpatul O.A. aflându-se în acel moment, aşa cum s-a precizat, în misiune în străinătate). Raportul a fost clasificat (din 13 octombrie 2010 - secret de serviciu).

În legătură cu semnarea raportului şi procesului-verbal de şedinţă, inculpatul R.G.N. a declarat: „În data de 13 octombrie 2010, mă aflam în biroul meu şi la mine a venit domnul colonel G. (şeful Resurselor Umane din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române) care mi-a relatat că a fost contactat telefonic de comisarul V. din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, care i-a spus că a primit ordin de la chestorul P., din cadrul Ministrului Administraţiei şi Internelor, să trimită o notă-raport pentru deblocarea a trei funcţii de ofiţer, iar pentru întocmirea acestui raport un ofiţer de resurse umane din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române să ia legătura cu subcomisarul S., din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. Tot colonelul G. mi-a spus că nota-raport trebuie să ajungă de urgenţă la chestorul P. Menţionez că atunci când mi-a relatat aceste aspecte, colonelul G. avea această notă-raport deja întocmită, spunându-mi că trebuie să ajungă urgent la chestorul P. Arăt că în data respectivă mă aflam la conducerea Inspectoratului General al Jandarmeriei Române,întrucât inspectorul general O.A. se afla în misiune în străinătate. Nu am avut cunoştinţă la acel moment că prin semnarea acelei note - raport aş încălca legea şi aş săvârşi vreo abatere. (…) Am luat legătura cu inspectorul general O.A.. Nu reţin exact de pe care telefon din birou l-am sunat, precizez însă că reţin că l-am sunat pe telefonul său mobil, i-am comunicat cele raportate de colonelul G., iar dânsul mi-a spus să aştept întrucât mă va contacta ulterior. In scurt timp (circa jumătate de oră) am fost sunat înapoi de generalul O.A. (…). Domnul general O.A. mi-a comunicat să semnez nota-raport deoarece s-a edificat asupra problemei respective. După convorbirea telefonică avută cu generalul O.A., am semnat nota-raport pe care mi-o dăduse colonelul G. Menţionez că am citit-o înainte de a o semna, i-am pus colonelului G. întrebări referitoare la conţinutul ei”.

Referitor la discuţia avută cu inculpatul R.G.N., inculpatul A.O. a declarat: „În timpul în care mă aflam în misiune externă, am fost contactat telefonic, pe telefonul meu mobil de serviciu, de generalul R., care rămăsese la comanda Jandarmeriei. Domnul general R. mi-a transmis că s-a prezentat la el colonelul G. (şeful Direcţiei Resurse Umane din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române) care i-ar fi transmis că de la nivelul D.G.M.R. - M.A.I. i s-a solicit înaintarea unui raport pentru deblocarea a trei posturi. I-am comunicat că ştiu despre ce este vorba şi că poate înainta raportul. Nu mi-a precizat şi conţinutul raportului, eu neştiind ce posturi urmau să fie scoase la concurs”.

După semnarea raportului de către inculpatul R.G.N., martorul G.M.G. l-a dus la Ministerul Administraţiei şi Internelor. După câteva zile, martorul G.M.G. a fost contactat din nou, telefonic, de către inculpatul S.C.:” După 2-3 zile am fost sunat la birou (pe fix) de S., care mi-a spus să merg până la minister pentru a ridica nişte documente. Am raportat acest lucru domnului G. şi am plecat la minister. La minister, de la intrarea D, am sunat pe interior Ia S. în birou, mi s-a spus că e ocupat, am aşteptat circa 40 de minute să coboare şi văzând că nu mai coboară l-am sunat pe mobil (.), mi-a răspuns şi mi-a zis să aştept că o să vină cineva. A coborât comisarul şef A., care mi-a dat două cv - uri (al lui Ş.A. şi al lui M.L.) şi un post-it pe care scria un număr de telefon şi numele lui F.C. Nu mai am acest post-it. Aceste acte erau într-o mapă. Comisarul şef A. s-a exprimat în sensul că o să-mi spună S. ce să fac cu acele acte şi în timp ce se uita pe C.V. - ul lui Ş.A. a spus «Uite, acesta nici nu ştie să scrie» şi apoi a înjurat «F. în gură cu pilele lor». M-am întors la baza Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, raportându-i colonelului G. că m-am întors şi arătându-i C.V.-urile şi postitul. Acestea au rămas la mine”.

Martorul A.A.P. a confirmat faptul că i-a remis documentele martorului G.M.G.: „Am fost chemat de către subcomisarul S. în biroul său. Acesta mi-a spus că urmează să lipsească câteva ore din unitate şi mi-a înmânat o folie de îndosariere, cuprinzând câteva file. Mi-a spus că a vorbit la telefon cu căpitanul G. de la jandarmerie, care urmează să mă caute şi să-i dau acele acte. Prima pagină nefiind acoperită, din câte îmi amintesc este posibil să fi fost un C.V. sau un document de studii, în copie. Erau circa 6-7 file (.) am coborât personal la punctul de acces de la parter, am dat mâna cu căpitanul G. şi i-am înmânat folia de îndosariere cu cele 6-7 file. Nu îmi amintesc dacă am făcut sau nu vreo remarcă atunci când i-am dat acea folie de îndosariere căpitanului G.. Nu mi-a semnat pentru primirea celor 6-7 file, întrucât nu mi se precizase de către subcomisarul S. că ar fi documente înseriate care ar trebui să fie date pe bază de semnătură”.

Referitor la aceste C.V.-uri, F.C. a declarat: „Prin lunile august-septembrie 2010, nu îmi amintesc cu exactitate, m-am deplasat personal la biroul chestorului P., unde i-am lăsat trei C.V.-uri, unul al meu, unul al lui Ş.A. şi unul al lui M.L.P. De fapt nu îmi amintesc cu exactitate dacă i-am dat chestorului P. aceste C.V.- uri la biroul dumnealui sau i le-am dat în altă parte (acasă la mine sau cu prilejul unei întâlniri cu acesta). Arăt că sunt bun prieten cu chestorul P.A. Relaţia noastră de prietenie datează din anii 1994-1995. Arăt că de mai mult timp eu doream să mă întorc să lucrez în Ministerul Administraţiei şi Internelor şi i-am comunicat chestorului P. acest lucru”.

Ulterior primirii actelor de la martorul A.A.P., martorul G.M.G. s-a întors la Inspectoratul General al Jandarmeriei Române şi l-a contactat, din nou, telefonic pe inculpatul S.C. pentru a-i cere detalii în legăturile cu C.V.- urile şi postit-ul primite: „Acesta mi-a spus să-i sun pe cei trei pentru a se înscrie la concurs. Aşa cum am arătat, numărul de telefon al lui F. era pe post-it, iar celelalte două erau trecute pe cv-uri. I-am sunat pe cei trei, pe fiecare în parte, de pe mobilul meu pe care l-am menţionat. Am vorbit cu toţi trei. Eram oarecum stânjenit să-i întreb dacă vor să se înscrie la concurs, iar din discuţii mi-am dat seama că ştiau de problemă. Menţionez că într-una din discuţiile pe care le-am avut cu S., la telefon, acesta mi-a spus şi pentru ce post trebuie să candideze fiecare dintre cei trei în parte. De asemenea, S. mi-a spus să fie ţinute urgent concursurile, întrucât au pile mari la minister şi, dacă întâmpin probleme cu testările medicale sau psihologice, să-l contactez.”

Nota - raport din 13 octombrie 2011, a primit avizele favorabile - din partea Ministerului Administraţiei şi Internelor - de la directorul general al Direcţiei Generale Financiare din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, inculpatul O.I.V., de la directorul general al Direcţiei Generale Management Resurse Umane, inculpatul P.A., iar secretarul general al Ministerului Administraţiei şi Internelor, inculpatul B.C.C. a semnat la rubrica „Aprob”, pentru Ministrul Administraţiei şi Internelor.

Această primă notă - raport a fost primită la Inspectoratul General al Jandarmeriei Române de către inculpatul G.M.V., care i-a dat-o căpitanului G.M.G. pentru a fi pregătite concursurile.

În zilele următoare însă, după revenirea în ţară a inspectorului general al Jandarmeriei Române, inculpatul A.O., inculpatul S.C. i-a comunicat inculpatului G.M.V. că raportul din 13 octombrie 2010 trebuie refăcut în sensul că, în locul postului de contabil şef de la Gruparea de Jandarmi Mobilă Ploieşti, să fie trecut postul de şef al Direcţiei Financiare din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române. După această discuţie cu inculpatul S.C., inculpatul G.M.V. i-a comunicat martorului G.M.G. că documentul trebuie refăcut. Despre acest aspect, martorul G.M.G. a relatat următoarele:” În zilele următoare am fost chemat din nou de colonelul G. care mi-a ordonat să fie refăcut raportul anterior, în sensul că, în locul postului de contabil şef de la Ploieşti trebuia trecut postul de şef al Direcţiei Financiare din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române. Am refăcut raportul pe calculator, raportul purtând acelaşi număr şi conţinând aceleaşi aspecte ca şi cel vechi, cu excepţia faptului că în locul contabilului şef de la Ploieşti am introdus funcţia de şef al Direcţiei financiare din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române. Arăt că în acea zi am avut o convorbire telefonică cu S. care mi-a spus să trec în raport postul de şef al Direcţiei Financiare pentru că persoana care va ocupa acel post oricum nu va rămâne în Jandarmerie”.

Cea de-a doua notă-raport din 13 octombrie 2010, a fost întocmită şi semnată Ia o dată ulterioară datei de 13 octombrie 2010 şi poartă acelaşi număr ca şi primul raport, cu toate că ambele note - raport sunt clasificate Secret de Serviciu, documente care ar fi trebuit să aibă un regim special.

Cea de-a doua notă-raport a fost semnat în numele Inspectorului General al Jandarmeriei Române, inculpatul A.O., de către inculpatul R.G.N., deşi la acel moment inculpatul A.O. se întorsese din misiunea avută în străinătate. Cu privire la acest aspect inculpatul R.G.N. a precizat: „Colonelul G. a venit la mine în birou şi mi-a comunicat că de la minister i s-a solicitat (nu mi-a spus în mod exact persoana) să fie modificată prima notă-raport, în sensul că, în loc de postul de contabil şef la Gruparea Mobilă de Jandarmi Ploieşti să fie trecut postul de şef Direcţie Financiară din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române. Colonelul G. mi-a relatat că s-a dus cu noua notă-raport la Generalul O.A., care însă nu a semnat-o, spunându-i colonelului G. că trebuie să o semnez tot eu, întrucât eu am semnat şi prima notă-raport. Acesta este motivul pentru care am semnat această a doua notă-raport. Nu-mi amintesc dacă înainte de a semna această a doua notă-raport am luat legătura sau nu cu domnul general O.A.”.

Din verificările efectuate de către Corpul de Control al Ministrului Administraţiei şi Internelor a rezultat că al doilea raport a fost întocmit pe calculatorul martorului G.M.G. în data de 18 octombrie 2010, de unde se poate deduce că semnarea acesteia a avut loc la aceeaşi dată.

După semnarea celei de-a doua notă-raport de către inculpatul R.G.N., acesta a fost dus de către martorul C.B.S. (sublocotenent în cadrul Direcţiei Management Resurse Umane al Inspectoratului General al Jandarmeriei Române) la Ministerul Administraţiei şi Internelor, fiindu-i înmânat inculpatului S.C. Martorul a relatat că, în data de 18 octombrie 2010, a ajuns Ia sediul Ministerului Administraţiei şi Internelor, a sunat pe interiorul la care se afla S.C., care a coborât şi a luat documentul:”Domnul S.C. a citit documentul şi a făcut o singura remarca referitoare la conţinutul acestuia, cu privire la oportunitatea folosirii sintagmei „experienţă în domeniul incident”, în sensul că ar fi găsit oportună folosirea unei alte expresii”.

În data de 19 octombrie 2010, martora T.I.C. (angajată la Direcţia Resurse Umane din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Romane) s-a deplasat la Ministerul Administraţiei şi Internelor de unde a luat cel de-al doilea raport (aflat într-un plic sigilat) de la inculpatul S.C., semnându-i acestuia pe urma care a rămas la Ministerul Administraţiei şi Internelor, ducându-l la Direcţia de Resurse Umane din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române.

Şi acest al doilea raport a primit avizele favorabile - din partea Ministerului Administraţiei şi Internelor - de la Directorul General al Direcţiei Generale Financiare din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, inculpatul O.I.V., de la Directorul General al Direcţiei Generale Management Resurse Umane, inculpatul P.A., iar Secretarul General al Ministerului Administraţiei şi Internelor, inculpatul B.C.C. a semnat la rubrica „Aprob” pentru Ministrul Administraţiei şi Internelor.

În vederea constituirii dosarelor de concurs, în data de 17 octombrie 2010, martorul G.M.G. i-a contactat, din nou, la telefon pe numiţii F.C., M.L.P. şi Ş.A. pentru a-i anunţa că trebuie să se prezinte la Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, în vederea înscrierii la concurs, în data de 18 octombrie 2010. Totodată, martorul a întocmit o adresă către Centrul de Psihosociologie al Ministerului Administraţiei şi Internelor în vederea programării la testare a celor trei candidaţi. De asemenea, inculpatul G.M. a sunat la centrul respectiv pentru a-i programa, stabilindu-se ca testarea să aibă loc în data de 18 octombrie 2010.

În data de 20 octombrie 2010, au fost stabilite comisiile de examen şi au fost stabilite bibliografia, subiectele şi baremele, urmând ca examenul să aibă loc a doua zi, în data de 21 octombrie 2010. Cu privire la acest aspect, martorul G.M.G. a declarat: „în seara de 20 octombrie 2010 pe la ora 17.00 mi-au fost date bibliografia, subiectele şi baremul. Nu am mai avut timp să comunic bibliografia celor trei candidaţi, l-am sunat pe cei trei să le comunic ca pe 21 octombrie 2010 este concursul”.

S-a precizat în actul de acuzare că nu a existat niciun anunţ din partea Inspectoratului General al Jandarmeriei Române sau Ministerul Administraţiei şi Internelor prin care să se facă publică scoaterea la concurs a unor posturi şi data concursului. Concursul a avut Ioc începând cu ora 08,00 în data de 21 octombrie 2010. Dosarele care erau la comisiile de concurs nu erau complete, lipsind fişa medicală a candidatului F.C., verificările Ia poliţie ale lui F.C. (verificări în evidenţele operative) precum şi testările psihologice ale celor trei candidaţi. S-a mai precizat că, deşi candida pentru o funcţie de conducere, numitul F.C. n-a fost niciodată testat psihologic pentru ocuparea unei asemenea funcţii, iar în data de 21 octombrie 2010, la momentul desfăşurării concursului, deţinea o decizie medicală de stabilire a invalidităţii, iar comisia de expertiză medicală constituită la nivelul Spitalului de Urgenţă „Prof. dr. D.G.” Bucureşti i-a ridicat gradul de invaliditate, ulterior desfăşurării concursului.

Inculpatul A.O. a semnat ordinul de zi prin care era constituită această comisie de concurs în cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române deşi, cu privire la acest post, un eventual concurs trebuia ţinut, potrivit Ordinului nr. S192/2010 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din Ministerul Administraţiei şi Internelor (inculpatul A.O. având, în calitate de şef de unitate şi atribuţii de ordonator de credite), Ia nivelul Direcţiei Generale Financiare din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. Prin urmare, a apreciat acuzarea că organizarea şi constituirea comisiei de concurs ţinut la nivelul Jandarmeriei Române, în ceea ce îl priveşte pe F.C., a fost ilegală. Din comisia de concurs pentru postul de Director al Direcţiei Generale Financiare pentru care, evident, singurul candidat a fost F.C., au făcut parte şi inculpatul R.G.N. şi inculpatul G.M.

În cursul urmăririi penale, fiind audiaţi în calitate de martor, toţi cei trei candidaţi au menţionat că nu au avut bibliografia pentru concurs. Toţi cei trei candidaţi au promovat însă concursul desfăşurat. Fiind întrebaţi de unde au ştiut răspunsurile la subiecte, F.C. şi M.L.P. au dat explicaţii, în opinia acuzării, dea dreptul neverosimile.

Astfel, F.C. a declarat: „Menţionez că nu primisem bibliografia pentru examen. Cu toate acestea eu am ştiut să răspund la întrebările care mi s-au pus de către membrii comisiei, întrucât întrebările erau din Legea fiscalităţii, controlul preventiv financiar contabil. Aceste aspecte îmi erau cunoscute întrucât eu am activat 10 ani în domeniul privat, confruntându-mă cu probleme de ordin fiscal şi economico-financiar” („Legea fiscalităţii” la care se referă F.C. este, de fapt, Legea finanţelor publice).

Pe de altă parte, M.L.P. a declarat că” înainte cu o jumătate de oră de începerea examenului, a citit Legea Jandarmeriei şi Constituţia României şi, astfel a ştiut să răspundă la întrebările care i s-au pus, fără a fi ajutat de către membrii comisiei”.

În sfârşit, Ş.A. a recunoscut că nu a ştiut să răspundă la întrebări: „Am spus comisiei că nu sunt bine pregătit şi am fost ajutat să ajung la răspunsurile corecte”.

La data de 25 octombrie 2010, prin Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 11/4033/2010, F.C. a fost rechemat în cadrele active ale Ministerului Administraţiei şi Internelor cu gradul de locotenent-colonel şi a fost repartizat la Inspectoratul General al Jandarmeriei Române. Cu aceeaşi dată, M.L.P., prin Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 11/4034/2010 a fost chemat în rândul cadrelor active ale Ministerului Administraţiei şi Internelor cu gradul de locotenent şi a fost repartizat la I.J.J. Brăila, iar prin Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 11/4035/2010 Ş.A. a fost repartizat la Brigada Specială de Intervenţie a Jandarmeriei (B.S.I.J.), cu gradul de sublocotenent.

Ulterior, la data de 01 noiembrie 2010, lt. col. F.C. a fost numit prin ordinul I.G.J.R. nr. S/1303/2010 în funcţia de şef la Direcţia financiară, funcţie prevăzută cu gradul de general de brigadă cu o stea Ia poziţia 66 din statul de organizare, iar slt. Ş.A., prin ordinul comandantului B.S.I.J. nr. S/216942/2010 a fost numit pe funcţia de consilier juridic la Compartimentul juridic, poziţia 6 din statul de organizare. Lt. M.L.P. a fost numit în funcţia de specialist II la Compartimentul de informare şi relaţii publice, poziţia 4 din statul de organizare al I.J.J. Brăila, prin Ordinul inspectorului şef nr. S/1078/2010.

După finalizarea concursului, cpt. G.M.G. l-a contactat telefonic pe lt. col. F.C. şi i-a solicitat să îi trimită fişa medicală, care lipsea de la dosarul de candidat, pentru a putea înainta dosarul la minister. Acesta i-a comunicat faptul că „îi va trimite fişa”, însă „a avut o problemă şi a trebuit să se interneze”.

Conform declaraţiei martorului G.M.G., după această discuţie a fost sunat de către subcomisarul S.C. care i-a solicitat „să trimită aşa dosarele la minister”, iar după ce ofiţerul jandarm i-a comunicat faptul că din dosare lipsesc anumite documente (rezultatul verificărilor solicitate structurilor de poliţie, rezultatele evaluării psihologice şi fişa medicală a lui F.C.) reprezentantul D.G.M.R.U. a insistat să îi fie trimise dosarele „ chiar dacă nu sunt toate documentele în ele”.

În data de 01 noiembrie 2010, martorul S.T. (comisar-şef, Directorul Direcţiei Management Resurse Umane din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române) a primit prin curier de la Direcţia Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor trei rapoarte aparţinând lt. col. F.M.C., lt. M.L.P. şi slt. Ş.I.A., prin care aceştia solicitau mutarea, în interesul serviciului, de la unităţi ale Jandarmeriei Române la unităţi ale Poliţiei Române.

Întrucât ştia că rapoartele respective erau „în atenţia” inculpatului P.A., martorul S.T. le-a prezentat în aceeaşi zi, spre semnare. După ce Inspectorul General al Poliţiei Române a semnat cele trei rapoarte de mutare, acestea au fost înaintate de către Direcţia Management Resurse Umane din Inspectoratul General al Poliţiei Române la Direcţia Management Resurse Umane din Ministerul Administraţiei şi Internelor. Ulterior, în aceeaşi zi, ele au fost înregistrate la Inspectoratul General al Jandarmeriei Române şi după ce au fost semnate de către inculpatul A.O., au fost înaintate - din nou - la Direcţia Management Resurse Umane din Ministerul Administraţiei şi Internelor. În aceeaşi dată, prin adresa cu nr. 307626 din 01 noiembrie 2010. Direcţia Management Resurse Umane din Ministerul Administraţiei şi Internelor a informat Inspectoratul General al Jandarmeriei Române despre faptul că solicitările celor trei ofiţeri, aşa cum au fost formulate, au fost aprobate. Alăturat acestei adrese, au fost anexate cele trei rapoarte cu semnătura de aprobare a inculpatului B.C.C. „pentru” ministrul Administraţiei şi Internelor. În consecinţă, tot în data de 01 noiembrie 2010, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române a emis ordinele prin care lt. col. F.M.C., lt. M.L.P. şi slt. Ş.I.A. au fost mutaţi, cu aceeaşi dată, în interesul serviciului Ia Poliţia Română, primul la IGPR iar ceilalţi doi la D.G.P.M.B.

În actul de acuzare se arată că, astfel, cei trei „câştigători” ai concursurilor nu au lucrat nici măcar o zi în cadrul Jandarmeriei Române, întrucât - în data în care aceştia au fost numiţi pe funcţii în Jandarmerie - au fost şi transferaţi în unităţi ale Politiei Române, cu aprobarea inculpatului B.C.C. Referitor la aceste aspecte, o declaraţie foarte relevantă a dat-o martorul S.T. Martorul a menţionat că rapoartele de mutare au fost trimise la Inspectoratul General al Poliţiei Române în urma unei convorbiri telefonice cu martorul V.C.Ş., care i-a atras atenţia că ele sunt în atenţia inculpatului P.A.

Astfel, martorul S.T. a menţionat că a luat legătura cu chestorul P.A. pentru a-l ajuta să primească dosarul de personal al lui F.C. Cu acest prilej, inculpatul P.A. i-a solicitat să înainteze de urgentă rapoartele de mutare ale ofiţerilor pentru a fi supuse aprobării conducerii Ministerului Administraţiei şi Internelor. Din acest motiv, ele nici măcar nu au fost trimise prin adresă şi au fost trimise direct cu condica. Martorul a mai declarat: „După primirea ordinelor de mutare m-am deplasat personal la Direcţia Generală Management Resurse Umane - Ministerul Administraţiei şi Internelor în vederea clarificării situaţiei lui F.C. Cred că de două sau trei ori am discutat personal, în biroul chestorului P., cu acesta, în legătură cu situaţia lui F.C. În cadrul discuţiilor, i-am comunicat chestorului P. că nu avem o funcţie vacantă în cadrul Inspectoratului General al Politiei Române corespunzătoare funcţiei pe care F.C. a deţinut-o în cadrul Jandarmeriei Române. Chestorul P. mi-a spus să-i comunic chestorului T. că F.C. nu va sta foarte mult în cadrul I.G.P.R. şi că va fi mutat la o altă structură (.) Totodată, în cadrul discuţiilor, i-am comunicat chestorului P. că F.C. poate fi numit pe o funcţie inferioară cele pe care a deţinut-o în cadrul Jandarmeriei Române. La această soluţie cu care venisem, chestorul P. mi-a răspuns că F.C. nu o să fie de acord să fie numit pe o funcţie inferioară. Chestorul P. a venit cu soluţia punerii la dispoziţie a lui F.C., cu aprobarea conducerii Ministerului Administraţiei şi Internelor şi, totodată, împuternicirea pe un post de conducere vacant. Chestorul P. a nominalizat inclusiv postul de conducere pe care să-l împuternicim pe F.C. şi anume acela de şef Serviciu Sistematizare şi Legalitate a Transporturilor din cadrul Direcţiei Rutiere a Inspectoratului General al Politiei Române (.) Ulterior, chestorul T. mi-a comunicat că are o informaţie că acest F.C. ar fi avut nişte probleme atunci când a plecat iniţial din structurile Ministerului Administraţiei şi Internelor. Mi-a solicitat să mă documentez cu privire la acest aspect şi chiar să mă deplasez la domnul chestor P. pentru a obţine detalii. M-am deplasat din nou la biroul chestorului P. pentru a-mi comunica ce probleme are F.C. Chestorul P. mi-a spus că, deşi în rândul colegilor se discută că F.C. ar fi plecat iniţial din structurile Ministerul Administraţiei şi Internelor, întrucât se descoperise că se folosise de o diplomă falsă, în realitate lucrurile nu stau aşa, deoarece în legătură cu acest aspect parchetul a dat o soluţie de neîncepere a urmăririi penale „.

Referitor la mutarea din cadrul structurilor Jandarmeriei în cadrul structurilor Poliţiei, martorul M.L.P. a declarat:” Chiar în ziua în care am fost declaraţi admişi, imediat după terminarea concursului, F.C. mi-a spus mie şi i-a spus şi lui L.Ş. că el intenţionează să facă un raport de mutare de la jandarmerie la politie şi ne-a întrebat dacă dorim şi noi acest lucru (…). F.C. a venit cu raportul dactilografiat (precizez că acest lucru se întâmpla la câteva zile de la discuţia iniţială) iar eu am semnat acel raport. După ce am semnal acel raport i I-am înmânat lui F.C. iar, după o perioadă de timp, am fost sunat de un angajat al Politiei Capitalei care mi-a spus să mă prezint la Politia Capitalei”.

În mod similar a declarat Ş.A.:” Peste câteva zile de la data susţinerii examenului … m-am întâlnit cu F. pe B-dul Sebastian, pe stradă, lângă o Clinică veterinară. F. a venit cu un raport scris la calculator prin care solicitam trecerea mea din jandarmerie în politie. Am semnat acel raport şi i l-am dat lui F.”

II. In continuarea rechizitoriului s-a arătat că, într-o modalitate similară cu angajările numiţilor F.M.C., M.L.P. şi Ş.I.A. în cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, a fost angajat numitul D.G. în structurile Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă.

Astfel, în data de 13 octombrie 2010 martorul V.C., şeful Serviciului Personal şi Coordonare a Structurilor de Resurse Umane din cadrul Direcţiei Generale Management Resurse Umane a Ministerului Administraţiei şi Internelor a purtat o convorbire telefonică cu martorul S.O., Directorul Direcţiei Resurse Umane din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, în legătura cu existenţa vreunui post rămas deblocat pentru încadrare din surse externe. Martorul S.O. i-a comunicat martorului V.C. că există un astfel de post la Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă al Judeţului Galaţi, la Compartimentul Management Organizatoric, Planificare Misiuni şi Resurse. Potrivit declaraţiei martorului S.O., martorul V.C. i-a solicitat să schimbe modalitatea de selecţie şi anume recrutarea din sursă externă, precizându-i totodată că «domnul chestor P. ar dori să venim cu o soluţie rapidă». Declaraţia martorului S.O. este confirmată, parţial, de martorul V.C., care a precizat că, din ordinul inculpatului P.A., a luat legătură cu Directorul Direcţiei Resurse Umane din cadrul Inspectoratului General Pentru Situaţii de Urgenţă, căruia i-a solicitat date cu privire la posturile care nu au fost încadrate.

Martorul S.O. a declarat: „După aproximativ două ore, subcomisarul V.C. a revenit cu un telefon pentru a solicita schimbarea modalităţii de recrutare, care urma să fie prin încadrare directă (nu transfer). Am fost întrebat care sunt posibilităţile legale pentru schimbarea modalităţii de selecţie, făcându-mi-se precizarea că domnul chestor P. doreşte să venim cu o soluţie rapidă (…) Am solicitat precizări privind schimbarea modalităţii de selecţie şi mi s-a precizat că se doreşte recrutarea din sursă externă, cu încadrare directă. Singura posibilitate pe care o vedeam pentru a îndeplini ce mi s-a solicitat a fost să se solicite şi să se aprobe o derogare de la patru acte normative care interziceau încadrarea din sursă externă şi stabileau proceduri de recrutare şi selecţie (.) subcomisarul V. a revenit aducându-mi la cunoştinţă că se agreează această variantă, mi-a spus că în eventualitatea în care Inspectorul General nu agrea varianta, să-l sune personal pe chestorul P.A.”.

În acest context, a fost întocmită nota-raport din 13 octombrie 2010 cu următorul conţinut: „Prin nota-raport a Inspectoratului General Pentru Situaţii de Urgenţă din 12 aprilie 2010, aprobat de conducerea ministerului, a fost solicitată deblocarea postului de ofiţer specialist II la Compartimentul Management Organizatoric. Planificare Misiuni şi Resurse din cadrul Inspectoratului General Pentru Situaţii de Urgenţă „General Ieremia Grigorescu” al Judeţului Galaţi, poziţia 25 din statul de organizare. Având în vedere faptul că, în urma demersurilor efectuate şi a procedurilor de organizare şi desfăşurare a selecţiei, postul respectiv nu a fost ocupat, am onoarea să propun următoarele:

- în considerarea faptului că, la selecţia anterioară, nu au fost candidaţi care să îndeplinească cerinţele de participare şi să depună documentele solicitate pentru constituirea dosarului de recrutare, în sensul că ocuparea acestuia să se realizeze cu recrutarea personalului din sursă externă;

- ocuparea postului respectiv prin derogare de la prevederile ordinelor ministrului nr. 665/2008 privind unele activităţi de management resurse umane în unităţile M.A.I., nr. 69/2009 pentru aprobarea Ghidului carierei poliţiştilor şi cadrelor militare din Ministerul Administraţiei şi Internelor, nr. II/3184 din 25 iunie 2010 care suspendă ocuparea prin concurs sau examen a posturilor din unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor, precum şi ale Dispoziţiei directorului general al Direcţiei Generale Management Operaţional din 22 iulie 2008 privind modul de selecţionare, avizare, numire şi eliberare în/din funcţii a ofiţerilor din structurile cu atribuţii în domeniile managementului organizatoric, mobilizării, planificării reacţiilor pentru situaţii de urgenţă şi operaţii ale unităţilor Ministerului Administraţiei şi Internelor. Menţionez că, prin ocuparea postului respectiv, „nu se depăşeşte numărul de indicatori aflaţi în finanţarea şi în structura categoriilor de personal a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă.”

Această notă-raport, după ce a fost semnată de inspectorul general al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, general-locotenent V.S., a fost înaintată Ministerului Administraţiei şi Internelor, unde a primit avizul favorabil al inculpatului P.A., director general al Direcţiei Generale Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi al inculpatului O.V., director general al Direcţiei Generale Financiare din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi a fost aprobată în numele Ministrului Administraţiei şi Internelor de inculpatul B.C.C., secretar general al Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Martorul S.O. a declarat că C.V.-ul candidatului D.G. i-a fost trimis de către S.C. care s-a exprimat în sensul că „domnul B. doreşte ordinul de reîncadrare până vineri”.

În data de 28 octombrie 2010 a avut loc concursul în urma căruia singurul candidat „înscris” şi anume D.G. a fost declarat admis. La 01 noiembrie 2010, D.G. - prin ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. II/4069/2010 - a fost chemat în cadrele active ale Ministerului Administraţiei şi Internelor cu gradul de sublocotenent şi repartizat la I.S.U.J. Galaţi. La data de 01 noiembrie 2010 a fost emis Ordinul inspectorului şef al I.G.S.U. Galaţi nr. S/23120/1/2010 prin care slt. D.G. a fost numit în funcţia de ofiţer I, prevăzută cu gradul de maior, pe postul de ofiţer specialist II, la Compartimentul Management Organizatoric, Planificare Misiuni şi Resurse, poziţia 25 din statul de organizare. Acesta nu s-a prezentat Ia serviciu, întrucât la 01 noiembrie 2010, a întocmit un raport de mutare în interesul serviciului de la I.G.S. U. la Politia Română - Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti.

S-a precizat în actul de acuzare faptul că raportul de mutare al slt. D.G. are antetul Jandarmeriei Române, în loc de cel al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, deşi la rubrica „de acord” este înscris inspectorul general al I.G.S.U., care a semnat acest document.

În urma verificărilor s-a stabilit că, la 01 noiembrie 2010, prin curier, comisar şef S.T.D., directorul Direcţiei Management Resurse Umane din Inspectoratul General al Poliţiei Române a primit de la Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generala Management Resurse Umane raportul sublocotenentului D.G. (împreună cu celelalte trei ale lt. col. F.C. It. M.L.P., slt. Ş.A.), prin care ofiţerul solicita mutarea, în interesul serviciului, de la Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă - I.S.U.J. Galaţi la Poliţia Română - Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, prin derogare de la dispoziţiile Ordinelor Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 665/2008 şi nr. 69/2009.

Tot în data de 01 octombrie 2010, a fost înregistrată la Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă adresa prin care Direcţia Generală Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor a comunicat faptul că, în urma analizei efectuate, conducerea ministerului a aprobat solicitarea Iui D.G., aşa cum a fost formulată. Alăturat acestei adrese a fost anexat raportul de mutare, cu semnătura de aprobare a inculpatului B.C.C., acesta semnând „pentru” ministrul Administraţiei şi Internelor.

În acest sens, în aceeaşi zi a fost emis de către inspectorul general al Inspectoratului General Pentru Situaţii de Urgenţă, Ordinul cu nr. S/1858/2010 prin care slt. D.G. a fost mutat, în interesul serviciului, la Poliţia Română - Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, totodată echivalându-i-se şi gradul militar cu cel profesional de subinspector de poliţie.

Referitor la mutarea sa în cadrul structurilor Poliţiei Române, martorul D.G. a declarat: „Am vorbit la telefon cu F.C. care mi-a spus să mă duc la Ministerul de Interne pentru a vedea un model de raport. Nu am putut să intru în sediul Ministerului de Interne deoarece nu aveam documentele la mine. Am aşteptat la poartă şi a coborât o persoană de sex masculin, care luase legătura cu F. şi m-a întrebat dacă sunt acolo pentru raport (...). Acesta a venit cu raportul completat iar eu l-am semnat şi l-am dus la I.G.S.U. unde l-am lăsat la ofiţerul de serviciu”.

În continuare, în actul de acuzare s-au făcut următoarele precizări cu privire la procedura de recrutare din sursă externă:

I. Potrivit dispoziţiilor legale, pentru a se putea ocupa unele posturi vacante, prin recrutare din sursă externă, trebuia respectată următoarea procedară:

- Etapa I-a: In situaţia în care există cazuri temeinic justificate, ministrul Administraţiei şi Internelor, în calitate de ordonator principal de credite, poate aproba ocuparea unor posturi, în condiţiile încadrării numărului acestora în procent de maximum 15% din totalul posturilor ce au rămas vacante după 14 aprilie 2009, data intrării în vigoare a O.U.G nr. 34/2009, precum şi în condiţiile încadrării în cheltuielile de personal aprobate prin buget (art. 22 alin. (1) şi (2) din O.U.G nr. 34/2009). Ocuparea posturilor vacante din instituţiile şi autorităţile publice din subordinea/coordonarea ministerelor, finanţate integral de la bugetul de stat, se aprobă numai de Guvern, prin memorandum, iar urmărirea încadrării în procentul de maximum 15% se realizează pe totalul posturilor vacante din aceste instituţii (art. 22 alin. (2) din O.U.G nr. 34/2009). Potrivit Anexei nr. 1 la R.G nr. 416/2007 privind structura organizatorică şi efectivele M.A.I., cu modificările şi completările ulterioare. Jandarmeria Română şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă fac parte din categoria instituţiilor aflate în subordinea/ coordonarea A4A.I. şi sunt instituţii finanţate integral de la bugetul de stat.

- Etapa a II-a: După aprobarea de către ministrul Administraţiei şi Internelor a propunerii de încadrare a unor posturi vacante, ocuparea acestora se realizează astfel (art. 6 alin. (1) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008):

a) se realizează recrutarea si selecţia din rândul personalului unităţii care poate fi promovat pe postul vacant;

b) în situaţia în care, după realizarea etapei prevăzute la lit. a), postul nu este ocupat, se realizează recrutarea şi selecţia din rândul personalului unităţii care corespunde cerinţelor postului şi are potenţial de dezvoltare profesională, prin mutare pe postul respectiv;

c) în situaţia în care, după desfăşurarea etapelor prevăzute la lit. a) şi b), la nivelul unităţii nu au fost identificaţi candidaţi care să corespundă cerinţelor postului şi să aibă prin încadrarea pe acesta potenţial de dezvoltare profesională, recrutarea şi ulterior selecţia se vor face prin promovare/ mutare din rândul personalului poliţienesc şi militar de la nivelul celorlalte unităţi ale M.A.I.;

d) în situaţia în care, după desfăşurarea etapelor prevăzute la lit. a) - c), postul nu a fost ocupat, se extinde recrutarea şi ulterior selecţia, prin includerea tuturor categoriilor de personal, la nivelul celorlalte unităţi ale M.A.I., caz în care se organizează concurs/examen;

e) în situaţia în care, după desfăşurarea etapelor prevăzute la lit. a) - d), postul nu este ocupat, se pot realiza recrutarea şi selecţia din rândul personalului structurilor din domeniul apărării şi securităţii naţionale care corespunde cerinţelor postului şi poate fi transferat pe postul respectiv;

f) în situaţia în care, după desfăşurarea etapelor prevăzute la lit. a) - e), postul nu este ocupat, se organizează concurs/ examen, cu recrutare a candidaţilor din sursă externă; în această etapă se pot înscrie la concurs toate categoriile de persoane ce corespund cerinţelor postului, condiţiilor, legale si criteriilor specifice categoriilor de personal cu care este prevăzut postul.

Faţă de această procedură, legiuitorul a prevăzut, la art. 6 alin. (2) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008, o excepţie. Astfel, şeful/comandantul unităţii poate stabili, ca urmare a analizei în şedinţă de conducere, faptul că pentru ocuparea unui anume post vacant se trece direct la etapa prevăzută anterior la lit. b), c), d) sau e) ori prin detaşare sau, după caz, împuternicire pe funcţia de conducere vacantă.

- Etapa a III - a: În cazul în care pentru ocuparea unor posturi vacante au fost parcurse toate etapele prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a) - l) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008, după aprobarea de către conducerea Ministerului Administraţiei şi Internelor a unei propuneri formulată în acest sens, se poate trece Ia etapa prevăzută la lit. l) a aceluiaşi alineat, respectiv organizarea unui concurs/ examen, cu recrutare a candidaţilor din sursă externă. În vederea organizării şi desfăşurării examenelor/ concursurilor pentru ocuparea acestor posturi prin recrutare din sursă externă, se constituie comisii de concurs şi comisii de soluţionare a contestaţiilor (art. 2 alin. (2) din Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea examenelor sau concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante în M.A.I. denumită în continuare Metodologie, Anexa 2 la Ordinul M.A.I. nr. 665/2008).

Componenţa nominală a comisiilor, precum şi desemnarea secretarului/ secretarilor acestora, se stabilesc prin ordin de zi pe unitate, cu cel mult 30 de zile, dar nu mai puţin de 15 zile înainte de data desfăşurării examenului/concursului (art. 2 alin. (2) din Metodologie). În vederea ocupării posturilor de conducere vacante, în comisiile de concurs sunt numite cadre militare care au funcţia cel puţin egală cu cea prevăzută pentru postul scos la concurs, iar pentru posturile de execuţie, din persoane care au funcţia sau gradul militar cel puţin egală/egal cu acelea prevăzute pentru postul scos la concurs. Totodată, cel puţin unul dintre membrii comisiei de concurs trebuie să aibă studiile de specialitate cerute pentru ocuparea postului scos la concurs (art. 3 alin. (1), (2) şi (4) din Metodologie). In cazul în care în unitatea care organizează examen/concurs nu există specialişti în domeniul de activitate al postului vacant, pentru a asigura respectarea condiţiilor anterior menţionate, din comisie vor face parte specialişti de la eşalonul superior, respectiv I.G.J.R., I.G.S.U., sau/ şi, după caz din M.A.I. ori din afara acestuia (art. 3 alin. (3) din Metodologie).

Totodată, pentru unele posturi de specialişti, prin ordine ale ministrului Administraţiei şi Internelor sunt prevăzute proceduri speciale de organizare şi desfăşurare a concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante. Astfel, conform art. 12 alin. (1) din Ordinul M.A.I. nr. 8/192/2010 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unităţile M.A.I. „examinarea profesională a candidaţilor pentru ocuparea posturilor de contabili şefi (similare) se face de către comisiile de concurs constituite la nivelul Direcţiei Generale Financiare pentru posturile din structura ordonatorilor secundari de credite din finanţarea directă a ordonatorului principal de credite”, inclusiv a celor din structura I.G.J.R., inspectorul general al Jandarmeriei Române având calitatea de ordonator secundar de credite.

Potrivit art. 14 alin. (2) din Instrucţiunile M.A.I. nr. 111/2005 privind activitatea de asistenţă juridică în M.A.I., la nivelul I.G.I.R. şi I.G.S.U., unităţi aflate în subordinea nemijlocită a M.A.I. „se constituie şi funcţionează comisii de laminare pentru ocuparea funcţiilor de consilier juridic din cadrul unităţilor din subordinea inspectoratului general”.

- Etapa a IV-a: Pentru organizarea şi desfăşurarea concursurilor/examenelor este obligatorie „afişarea la sediul unităţii organizatoare a unui anunţ privind postul vacant pentru care se organizează concurs şi publicarea acestuia, cu cel puţin 10 zile lucrătoare înainte de data desfăşurării concursului, pe pagină de internet a instituţiei organizatoare sau a structurii ierarhic superioare ori dacă acestea nu există ori nu sunt operaţionale, în presa scrisă” (art. 26 alin. (1) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008). Anunţul trebuie să conţină următoarele elemente (art. 26 alin. (2) din acest ordin): a) denumirea postului pentru care se organizează concursul şi principalele cerinţe ale acestuia, stabilite potrivit prevederilor din fişa postului; b) condiţiile de participare la concurs, respectiv condiţiile de recrutare; c) actele solicitate candidaţilor pentru constituirea dosarului de recrutare în vederea participării la concurs/examen, data-limită până la care se pot depune acestea şi compartimentul care gestionează problematica specifică concursului, cu precizarea datelor de contact, precum şi a celorlalte date necesare desfăşurării concursului; d) tematica şi bibliografia concursului; e) locul, data şi ora desfăşurării concursului.

- Etapa a V-a: În vederea participării Ia examenul/ concursul de ocupare a postului vacant, pentru fiecare candidat se constituie un dosar de recrutare, care conţine o serie de documente transmise de candidat, precum unele documente ce sunt introduse în dosar de compartimentul cu sarcini de recrutare în vederea participării la examen/ concurs (art. 36 din Metodologie). Documentele care trebuie trimise de candidat sunt următoarele: a) cererea de înscriere şi C.V.; b) copii legalizate ale documentelor care atestă nivelul şi specializarea studiilor impuse de cerinţele postului: c) copii ale actului de identitate, carnetului de muncă şi, dacă este cazul, livretului militar; d) copii legalizate ale certificatului de naştere ale candidatului, soţului/ soţiei şi fiecărui copil, a certificatului de căsătorie, precum şi ale hotărârilor judecătoreşti privind starea civilă; e) autobiografia şi tabelul nominal cu rudele candidatului; f) cazierul judiciar; g) caracterizarea de la ultimul loc de muncă, respectiv din instituţia de învăţământ în cazul absolvenţilor în primul an de la absolvire: h) 3 fotografii tip buletin de identitate; i) două fotografii color 9 x 12 cm; j) fişa medicală-tip de încadrare în MA.L; k) certificatul de examinare psihologică: l) declaraţia de continuare a cunoaşterii şi acceptării condiţiilor de recrutare. Documentele introduse în dosarul de recrutare de către de compartimentul cu sarcini în acest sens sunt următoarele: a) nota de cunoaştere, numai pentru candidaţii declaraţi „admis” Ia examen/ concurs; b) adresa prin care, după verificarea îndeplinirii condiţiilor şi criteriilor de participare la examen/concurs îi este comunicat candidatului că nu poate participa la acesta. Secretarul comisiei de concurs are obligaţia de a constitui şi gestiona dosarele de concurs, precum şi păstrarea documentelor de recrutare (art. 8 lit. a) şi b) din Metodologie).

- Etapa a VI-a: Comisia de concurs, în funcţie de specificul postului vacant scos la concurs/examen, are obligaţia de a stabili bibliografia şi, după caz, tematica de concurs (art. 6 lit. b) din Metodologie), care se prezintă în anunţul publicat în acest sens.

- Etapa a VII-a: Comisia de concurs înainte de desfăşurarea concursului/examenului are obligaţia de a verifica corectitudinea întocmirii dosarelor de recrutare a candidaţilor, inclusiv din punct de vedere al îndeplinirii condiţiilor şi criteriilor de participare la examen/concurs (art. 61 lit. a) din Metodologie).

- Etapa a VIII-a: Comisia de concurs elaborează subiectele, urmărindu-se să fie formulate clar, precis şi în strictă concordanţă cu tematica şi bibliografia afişată, avându-se în vedere că cerinţele înscrise în fişa postului scos la examen/ concurs, să poată fi rezolvate în timpul alocat probei respective şi să aibă un grad de dificultate care să permită abordarea şi soluţionarea acestora (art. 10 din Metodologie). Elaborarea subiectelor se realizează cu cel mult 24 de ore înainte de susţinerea, fiecărei probe. Tot în această etapă sunt stabilite baremele de corectare/apreciere şi notare, pentru fiecare subiect elaborându-se o grilă de corectare, iar imediat după încheierea probei, baremele, respectiv grilele de apreciere se afişează prin grija secretarului comisiei de concurs (art. 15 din Metodologie).

- Etapa a IX-a: Desfăşurarea examenului/ concursului. Examenul/ concursul se va desfăşura în săli care vor fi adaptate activităţilor de examinare, urmărindu-se înlăturarea oricăror materiale care ar putea influenţa candidaţii în elaborarea lucrărilor (art. 20 alin. (1) din Metodologie). Membrii comisiei de concurs/examen efectuează instructajul candidaţilor cu privire la modul general de desfăşurare a examenului/concursului înaintea fiecărei probe, prezentând data şi locul afişării rezultatelor, modalitatea de depunere a eventualelor contestaţii, situaţiile care atrag eliminarea din examen/concurs, precum şi alte precizări necesare desfăşurării în bune condiţii a examenului/concursului (art. 6 lit. e) din Metodologie). Testul scris poate consta în redactarea unei lucrări şi/sau rezolvarea unor teste-grilă, iar interviul pe subiecte profesionale poate aborda în proporţie de maximum 20% şi alte elemente relevante privitoare la activitatea, rezultatele obţinute în muncă, comportamentul în situaţii - limită ale candidatului şi proiecte profesionale de viitor, în situaţia în care va ocupa postul pentru care candidează (art. 11 şi 12 din Metodologie). Lucrările se sigilează înainte de comunicarea subiectelor, de către candidaţi în prezenţa preşedintelui comisiei, după care se aplică ştampila unităţii organizatoare, iar din momentul comunicării subiectelor, niciun candidat nu mai poate intra/părăsi sala, decât dacă predă lucrarea şi semnează de predarea acesteia.

- Etapa a X-a: Corectarea şi notarea testelor scrise (art. 21-25 din Metodologie). Testele scrise se corectează şi se notează, independent, de fiecare membru al comisiei, cu note de la 10, respectându-se baremele de corectare şi notare. Testul grilă se corectează pe loc în sala în care s-a desfăşurat examenul/concursul, în momentul depunerii fiecărei lucrări, nota finală calculându-se ca medie aritmetică între notele acordate de corectori.

- Etapa a XI - a: Aprecierea şi notarea interviurilor (art. 26-27 din Metodologie) în cadrul interviului, fiecare membru al comisiei de concurs adresează întrebări candidatului, iar pentru fiecare se elaborează o grilă de interpretare. Interviul se înregistrează sau, în cazul în care nu sunt disponibilităţi tehnice în acest sens, se transcrie întocmai de către secretarul comisiei. Interviul se apreciază şi se notează independent, de fiecare membru al comisiei de concurs, nota finală calculându-se ca medie aritmetică între notele acordate de membrii comisiei.

- Etapa a XII-a: Stabilirea şi comunicarea rezultatelor (art. 30-31 din Metodologie) Secretarul comisiei de concurs întocmeşte tabelul nominal cu rezultatele obţinute, care se semnează de către acesta şi de preşedintele comisiei de concurs, urmând ca tabelul cu clasificarea finală a candidaţilor în ordinea descrescătoare a notelor finale, să se întocmească după rezolvarea contestaţiilor, în dreptul fiecărui candidat înscriindu-se nota finală obţinută şi menţiunea: „admis”, „respins”, „neprezentat”, „eliminat din concurs”, „eliminat din examen”, după caz.

- Etapa a XIII-a: Compartimentul de resurse umane cu sarcini de recrutare pentru respectivul post vacant întocmeşte dosarul de concurs (art. 30-31 din Metodologie), care conţine următoarele: a) documentul prin care au fost constituite comisiile şi subcomisiile - extras din dispoziţia/ordinul de zi pe unitate; b) copia anunţului postat pe pagina de internet sau după caz, publicat în presă, precum şi a celui postat la avizier; c) graficul desfăşurării examenului/ concursului: d) cererile de participare la examen/ concurs ale candidaţilor: e) lucrările scrise ale candidaţilor şi înregistrarea/ transcrierea interviului pe subiecte profesionale; f) procesele-verbale ale comisiilor de concurs şi unde este cazul, ale subcomisiilor şi comisiei de soluţionare a contestaţiilor; g) procesul-verbal de consemnare a modului de desfăşurare a examenului/concursului şi a rezultatelor obţinute de candidaţi; h) borderourile de examen/ concurs; i) contestaţiile, acolo unde este cazul, precum şi modalitatea de soluţionare a acestora.

Potrivit prevederilor Anexei nr. 18 din Dispoziţia directorului general al D.G.M.R.U nr. 11/960/2004, în situaţia mutării la cerere a personalului M.A.I. raportul scris al poliţistului/cadrului militar care solicită mutarea la cerere se depune şi se înregistrează la unitatea în cadrul căreia acesta îşi desfăşoară activitatea. Cadrele militare se mută după obţinerea acordului comandanţilor unităţilor cedente, respectiv cesionare şi obţinerea altor aprobări prevăzute de normele de competenţe în domeniul gestiunii resurselor umane (Ordinul M.A.I. nr. 600/2005). Unitatea cedentă va înainta unităţii cesionare, în termen de 5 zile, raportul poliţistului/cadrului militar împreună cu dosarul personal al acestuia, iar şeful unităţii cesionare analizează aceste documente şi în termen de 10 zile comunică unităţii cedente, în scris, acordul de principiu sau lipsa acestuia şi solicită dacă apreciază că este necesar prezentarea poliţistului/ cadrului militar, în termen de 2 zile, pentru un interviu de cunoaştere la sediul unităţii cesionare. După caz, în funcţie de rezultatul interviului de recunoaştere, în termen de 3 zile sau odată cu transmiterea informării asupra acordului de principiu menţionat mai sus comandantul unităţii cesionare remite raportul de mutare la unitatea cedentă pentru îndeplinirea formalităţilor. Unitatea cedentă, în termen de 3 zile de la primirea raportului de mutare care are acordul de principiu îl remite şefului/comandantului abilitat potrivit competenţelor de gestiune a resurselor umane să emită dispoziţia/ordinul de mutare, întocmirea rapoartelor şi activităţile subsecvente mutării poliţiştilor/ cadrelor militare se desfăşoară anual până la data de 31 martie iar dispoziţiile/ordinele de mutare se emit cu data de 1 aprilie, iar în situaţia solicitării întemeiate a mutării în afara acestei perioade, aceasta se efectuează cu data de 1 sau 15 ale lunii.

2. Referitor la modalitatea de acordare a derogărilor de la prevederile actelor normative cu incidenţă în materia ocupării posturilor vacante prin recrutare din sursă externă, în actul de acuzare s-au menţionat următoarele:

Potrivit art. 36 lit. d) şi g) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, „ofiţerii în activitate” provin din „ofiţerii în rezervă şi persoanele care au promovat testele de aptitudini şi îndeplinesc celelalte condiţii stabilite prin ordin al miniştrilor sau şefilor instituţiilor componente ale sistemului apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale şi care sunt absolvente cu diploma de licenţă ale unei instituţii de învăţământ superior”.

La nivelul M.A.I., sediul materiei privind încadrarea posturilor prin recrutare din sursă externă este reprezentat, în principal, de Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 privind unele activităţi de management resurse umane în M.A.I. şi de Ordinul M.A.I. nr. 69/2009 pentru aprobarea Ghidului carierei poliţiştilor şi cadrelor militare din M.A.I. În cuprinsul acestor acte normative sunt prevăzute condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească candidatul ce intenţionează să participe la un concurs/ examen pentru ocuparea unui post vacant, precum şi procedurile ce urmează a fi parcurse în acest caz pentru organizarea şi desfăşurarea concursului/ examenului.

La stabilirea procedurilor aplicabile, legiuitorul a urmărit respectarea principiilor competiţiei deschise, transparenţei, meritelor profesionale şi competenţei, precum şi cel al egalităţii accesului la funcţiile publice pentru fiecare cetăţean care îndeplineşte condiţiile legale, statuate prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit art. 63 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, „derogarea se poate face numai printr-un act normativ de nivel cel puţin egal cu cel al reglementării de bază”. S-a menţionat că în cuprinsul celor două ordine ale ministrului administraţiei şi internelor nu este reglementată posibilitatea derogării de la prevederile acestora. De asemenea, s-a precizat că printr-un act administrativ emis pe linia gestionării resurselor umane, nu se poate acorda o derogare de la aplicarea unui act normativ, acest lucru încălcând art. 63 din Legea nr. 24/2000, potrivit căruia „derogarea se poate face numai printr-un act normativ de nivel cel puţin egal cu cel al reglementării de bază „Mai mult, prin Ordinul M.A.I. nr. 245/2009 nu a fost delegată secretarului general din M.A.I. şi competenţa emiterii de acte normative, ci doar „competenţa de semnare a documentelor pe linie de resurse umane”, respectiv emiterea actelor administrative cu caracter individual sau aprobarea, avizarea sau semnarea, în numele ministrului, a unor documente referitoare la îndeplinirea unor proceduri specifice pe această linie.

În concluziile finale referitoare la situaţia de fapt, procurorul arată că din analiza conţinutului celor două rapoarte, care poartă nr. S/97557 din 13 octombrie 2010 rezultă că prin propunerea făcută, prin avizele acordate şi prin aprobarea acestora, au fost comise ilegalităţi flagrante, prin nerespectarea celor mai elementare principii de logică, interpretare şi aplicare juridică, în scopul angajării în cadrul structurilor Ministerului Administraţiei şi Internelor a numitului F.C. şi a cunoştinţelor sale apropiate:

1) Astfel, în raport se menţionează, în primul rând, ca ocuparea prin concurs sau examen, cu recrutare din sursă externă, a celor trei posturi din cadrul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române să se efectueze prin derogare de Ia Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 665/2008 privind unele activităţi de management resurse umane.

Ordinul nr. 665/2008 a fost publicat în M. Of. nr. 833 din 11 decembrie 2008, fiind modificat şi completat prin Ordinul nr. 45 din 07 aprilie 2009, publicat, de asemenea, în M. Of. nr. 247 din 14 aprilie 2009. În consecinţă, acest ordin este un act normativ, cu caracter general, publicat în M. Of. Ordinul conţine prevederi referitoare inclusiv la recrutarea şi selecţionarea personalului, ocuparea posturilor vacante, organizarea publicităţii în vederea ocupării posturilor vacante, ocuparea funcţiilor de conducere vacante, dar şi cu privire la metodologia organizării şi desfăşurării examenelor sau concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante din minister, inclusiv termenele de respectat.

În art. 63 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se menţionează că derogarea se poate face numai printr-un act normativ de nivel cel puţin egal cu cel al reglementării de bază.

În opinia acuzării, din analiza conţinutului Ordinului nr. 665/2008 nu rezultă că pot fi acordate derogări. Pentru existenţa unei derogări de la acest ordin, dacă s-ar accepta această posibilitate, trebuia emis, în mod similar, un nou ordin al Ministerului Administraţiei şi Internelor, cu caracter normativ care să fie, de asemenea, publicat în M. Of. Din această perspectivă, este mai mult decât evident că printr-o notă-raport (act administrativ cu caracter intern) nu se poate deroga de Ia un act normativ publicat în M. Of. O derogare de la un act normativ nu este altceva decât o modificare a conţinutului acestuia, care nu poate fi făcută printr-un act administrativ cu caracter intern. Dacă s-ar admite soluţia contrară s-ar ajunge la situaţia în care prin acte administrative cu caracter intern s-ar încălca acte normative cu caracter general publicate în M. Of. al României. S-a menţionat că sunt evidente motivaţiile pentru care nota a primit caracterul de secret de serviciu, în condiţiile în care ea prevedea scoaterea la concurs a unor posturi prin recrutare din sursă externă.

De asemenea, s-a arătat în actul de acuzare că trebuie observat că în conţinutul notei-raport nu se derogă de la anumite prevederi ale Ordinului nr. 665/2008, ci se prevede derogarea în totalitate de la dispoziţiile acestuia. Or, este absurdă opinia că printr-un act administrativ intern, cu caracter individual, se pot eluda în totalitate prevederile unui act normativ publicat în M. Of. Cu alte cuvinte, în opinia acuzării, această aşa-zisa derogare nu este altceva decât o abrogare totală a unui act normativ efectuată printr-un act administrativ intern cu caracter individual. Mai precis, s-a aprobat organizarea unui concurs prin eludarea totală a unui act normativ publicat în M. Of. care conţinea prevederi referitoare inclusiv la metodologia organizării concursului/ examenului Ia termenele de respectat sau la publicitatea organizării concursului/examenului. În rechizitoriu s-a precizat că, în mod evident, scopul acestei eludări nu era decât angajarea rapidă şi fără respectarea niciunui principiu sau norme de drept, a lui F.C. şi a cunoştinţelor sale apropiate.

2. În opinia acuzării, în mod similar, aspectele menţionate sunt valabile şi referitor la Ordinul nr. 69/2009 pentru aprobarea Ghidului carierei poliţiştilor şi cadrelor militare din Ministerul Administraţiei şi Internelor.

În conţinutul raportului nr. S/97557 din 13 octombrie 2010 se precizează că examenul/concursul va fi organizat prin derogarea în totalitate de la prevederile acestui ordin; Or şi acest ordin are caracter normativ, fiind publicat în M. Of. nr. 312 din 12 mai 2009, scopul eludării acestui ordin nefiind altul decât ignorarea prevederilor din capitolul VI al acestui ordin referitor la regulile de evoluţie în carierea poliţiştilor şi cadrelor militare.

S-a arătat că pentru ocuparea postului de şef direcţie al Direcţiei Financiare în cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române (funcţie de director) F.C. trebuia, potrivit art. 21 să îndeplinească anumite condiţii minime obligatorii, cumulative, şi anume: a) să fi absolvit studii de masterat sau studii postuniversitare în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei sau în domeniul management; b) să îndeplinească cerinţele specifice din lisa postului: c) să aibă cinci ani vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei; d) să nu fie sub efectul unei sancţiuni disciplinare sau să fie pus la dispoziţie; e) să nu se afle în curs de urmărire penală; f) să fi obţinut în ultimii trei ani calificativul de cel puţin foarte bun; g) să aibă trei ani vechime în funcţii de conducere în Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Or, era evident că F.C. nu îndeplinea condiţiile prevăzute la lit. a), c), f) şi g), cu alte cuvinte, o persoană recrutată din sursă externă nu putea ocupa funcţia de conducere respectivă. De asemenea, acesta nu îndeplinea nici condiţia prevăzută la litera b) referitoare la îndeplinirea cerinţelor specifice din fişa postului, întrucât - în fişa postului şefului Direcţiei Financiare a Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, la rubrica „cerinţele postului” - se prevede o vechime de cel puţin 7 ani în funcţii specifice financiar contabile. Or, F.C. nu avea nici măcar o zi de muncă într-o funcţie de specialitate financiar contabilă.

În Ordinul nr. 69 din 28 aprilie 2009 nu este prevăzută posibilitatea derogării, prin urmare orice modificare a acestui ordin (inclusiv derogarea) trebuia făcută, în mod similar, printr-un act normativ publicat în M. Of. şi nu printr-o notă-raport privind scoaterea la concurs a trei posturi, act administrativ intern, cu caracter individual.

Prin Ordinul nr. 600 din 2005 (care nu a fost însă niciodată publicat în M. Of., însă nu este clasificat), se prevedea posibilitatea ca directorul Direcţiei Management Resurse Umane de acordare de derogări de la prevederile Ghidului carierei personalului Ministerului Administraţiei şi Internelor pentru personalul unităţilor aparatului central şi subordonate acestuia (art. 8 lit. v)). Acest ordin este anterior Ordinului nr. 69/2009, care nu mai prevede posibilitatea derogării. În consecinţă, odată cu publicarea în M. Of. al Ordinului nr. 69/2009 au fost abrogate implicit prevederile art. 8 lit. v) din Ordinul nr. 600/2005. O logică juridică elementară, conduce la concluzia că orice derogare de la Ordinul nr. 69/2009 trebuia realizată printr-un act normativ (Ordin al ministrului Administraţiei şi Internelor) publicat în M. Of. De asemenea, chiar şi în condiţiile în care ar fi fost în vigoare Ordinul nr. 600/2005, acordarea unor derogări nu se putea referi decât la situaţii concrete, individualizate referitoare la anumite condiţii prevăzute în ghidul carierei, această măsură având - la momentul în care a fost în vigoare - menirea de a sprijini activitatea desfăşurată pe linia management resurse umane şi nu de a se ocupa funcţii în mod abuziv şi, oricum, nicio derogare nu ar fi putut privi un întreg ordin.

3. În raport se precizează că examenul/concursul va fi organizat prin derogare de la Ordinul nr. II/3184 din 25 iunie 2010 prin care este suspendată organizarea prin examen sau concurs a posturilor vacante cu recrutarea personalului din sursă externă. Ordinul nr. II/3184 din 25 iunie 2010 are un singur articol care conţine prevederea că se suspendă organizarea prin examen sau concurs a posturilor vacante cu recrutarea personalului din sursă externă. Acest ordin nu a fost publicat în M. Of. şi, prin urmare, trebuie considerat ca un act administrativ cu caracter intern. De asemenea, el este semnat de inculpatul B.C.C. în numele ministrului Administraţiei şi Internelor; or, în mod paradoxal în opinia acuzării, printr-un act administrativ cu caracter individual tot el este cel care aprobă derogarea de la ordinul cu caracter general pe care el însuşi l-a semnat.

Mai mult decât existenţa respectivului ordin, la data săvârşirii faptelor era în vigoare O.U.G. nr. 34/2009, aşa cum fusese ea modificată prin O.U.G. nr. 32/2010, în care, în art. 2, se menţionează că ocuparea posturilor vacante din ministere, precum şi din alte instituţii şi autorităţi publice din subordinea/coordonarea guvernului sau a ministerului, finanţate integral de la bugetul de stat, cu excepţia celor a căror ocupare a fost aprobată de guvern prin memorandum şi a celor prevăzute la alin. (2) se aprobă numai de guvern, prin memorandum, iar urmărirea încadrării în procentul de maxim 15% prevăzut în alin. (2) se realizează pe totalul posturilor vacante din aceste instituţii. Tocmai aceea s-a prevăzut în alin. (2) că în vederea emiterii memorandumului, instituţiile prevăzute la alin. (2) să transmită lunar, la Ministerul Finanţelor numărul total al posturilor care s-au vacantat şi care nu au fost ocupate în condiţiile prevăzute la alin. (2). In consecinţă, de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 32 din 07 aprilie 2010 publicată în M. Of. cu nr. 278 din 28 aprilie 2010, orice post care era vacant în cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române (instituţie aflată în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor şi finanţată integral de la bugetul de stat) putea fi ocupat numai după emiterea unui Memorandum al Guvernului României, chiar şi cele pentru care anterior mai fuseseră organizate concursuri. Or, pentru Ministerul Administraţiei şi Internelor, Guvernul României nu a emis niciun asemenea memorandum. De altfel, scopul O.U.G. nr. 34/2009, aşa cum rezultă şi din preambulul acestei ordonanţe a fost păstrarea echilibrului bugetar menit să reducă nivelul cheltuielilor bugetare la un nivel care să permită respectarea angajamentelor interne şi internaţionale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce priveşte nivelul deficitului bugetar. Tot în preambulul ordonanţei se precizează că aceste elemente vizează interesul general public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare, a căror reglementare nu poate li amânată.

Prin urmare, în opinia acuzării, scoaterea la concurs a celor trei posturi din cadrul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române nu putea fi făcut decât printr-un memorandum al Guvernului şi, în niciun caz, printr-un raport care are caracterul unui act administrativ intern individual.

4. De asemenea, în opinia acuzării rapoartele cu nr. S/97557 conţin aspecte nereale. Motivele invocate în conţinutul acestui document în vederea aprobării derogării nu sunt reale, deoarece:

a) pentru ocuparea postului de şef direcţie I la Direcţia Financiară din Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, poziţia 66 din statul de organizare, nu a fost asigurată publicitatea. În evidenţele unităţii emitente a fost identificat proiectul de anunţ privind scoaterea la concurs a funcţiei menţionate, redactat la I.G.I.R. şi înaintat Direcţiei General Financiare din Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin adresa nr. S/107141 din 15 octombrie 2009, care, prin dispoziţia directorului general al Direcţiei General Financiare nr. 218 din 09 noiembrie 2009, a dispus anularea concursului. Inspectoratul General al Jandarmeriei Române a revenit prin adresa nr. 41335 din 30 decembrie 2009, dar nu a mai primit răspuns la solicitare, situaţie în care nu s-a mai publicat vreun anunţ privind scoaterea Ia concurs şi nici nu au mai fost parcurse etapele prevăzute în Ordinul M.A.I. nr. 665/2008. Pentru postul de şef direcţie I la Direcţia Financiară din Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, poziţia 66 din statul de organizare, concursul trebuia organizat şi ţinut la nivelul Direcţiei Generale Financiare, având în vedere art. 12 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. S/192/2010 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor.

b) postul de ofiţer specialist II, poziţia 4 din statul de organizare a I.J.J. Brăila, nu a fost deblocat în vederea ocupării prin concurs/examen, cu recrutare din sursă externă prin rapoartele Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 291587 din 16 aprilie 2010 şi Inspectoratului General al Jandarmeriei Române nr. S/87895 din 1 aprilie 2010, invocate ca temei justificativ în raportul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române nr. S/97557 din 13 octombrie 2010 privind solicitarea de încadrare a unui post din sursă externă şi reluarea procedurii pentru două posturi finanţate şi deblocate.

5. Aspectele precizate la punctele 1, 2 şi 3 sunt valabile şi în legătură cu nota-raport cu nr. S/43920 a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, în legătură cu angajarea lui D.G.

Analizând materialul probator existent în cauză, administrat în cursul urmăririi penale şi completat în faza cercetării judecătoreşti, instanţa reţine că în perioada 11 octombrie 2010 - 16 octombrie 2010, inculpatul A.O. (care, la acel moment, deţinea funcţia de inspector general al Jandarmeriei Române) s-a aflat în misiune în străinătate. Anterior plecării sale în străinătate, a purtat o discuţie telefonică cu inculpatul P.A. (director general al Direcţiei Generale Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor).Ulterior discuţiei dintre inculpatul A.O. şi inculpatul P.A., în data de 07 octombrie 2010, inculpatul G.M.V., şeful structurii de resurse umane din cadrul Jandarmeriei Române, a fost contactat telefonic de către martorul V.C.Ş. - subcomisar în cadrul Direcţiei Generale de Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, la aceea vreme subordonatul direct al inculpatul P.A. Martorul V.C.Ş. i-a solicitat inculpatului G.M. să identifice posturile deblocate în anul 2010 la care s-au organizat concursuri şi nu au fost ocupate. După acest moment, martorul G.M.G., căpitan în cadrul Serviciului de Resurse Umane al Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, a fost desemnat să se ocupe de documentele referitoare la concursul care urma să se desfăşoare. După ce inculpatul G.M. i-a spus să ţină legătura cu inculpatul S.C., subcomisar în cadrul Direcţiei Generale Management Resurse Umane a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi subordonat direct, la acel moment, al inculpatului P.A., martorul G.M.G. I-a contactat telefonic pe inculpatul S.C. În baza indicaţiilor primite de Ia inculpatul S.C., martorul G.M.G. a redactat şi dactilografiat personal un prim raport.

După ce a fost redactat acest prim raport, a fost dat de martorul G.M.G. inculpatului G.M.V., care l-a dus la semnat inculpatului R.G.N. Inculpatul R.G.N. a semnat în numele Inspectorului General al Jandarmeriei Române (inculpatul O.A. aflându-se în acel moment în misiune în străinătate; raportul a fost înregistrat sub nr. S/97557 din 13 octombrie 2010).

După semnarea raportului de către inculpatul R.G.N., martorul G.M.G. l-a dus Ia Ministerul Administraţiei şi Internelor. După câteva zile, martorul G.M.G. a fost contactat din nou telefonic, de către inculpatul S.C. Martorul A.A.P. a confirmat faptul că i-a remis documentul martorului G.M.G.. Raportul cu nr. S/97557 din 13 octombrie 2010 a primit avizele favorabile - din partea Ministerului Administraţiei şi Internelor - de la directorul general al Direcţiei Generale Financiare din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, inculpatul O.I.V., de la directorul general al Direcţiei Generale Management Resurse Umane, inculpatul P.A., iar secretarul general al Ministerului Administraţiei şi Internelor, inculpatul B.C.C. a semnat la rubrica „Aprob”, pentru Ministrul Administraţiei şi Internelor. Acest prim raport a fost primit la Inspectoratul General al Jandarmeriei Române de către inculpatul G.M.V., care I-a dat căpitanului G.M.G. pentru a fi pregătite concursurile.

În zilele următoare însă, după revenirea în ţară a inspectorului general al Jandarmeriei Române, inculpatul A.O., inculpatul S.C. i-a comunicat inculpatului G.M.V. că raportul nr. S/97557 din 13 octombrie 2010 trebuie refăcut în sensul că, în locul postului de contabil şef de la Gruparea de Jandarmi Mobilă Ploieşti, să fie trecut postul de şef al Direcţiei Financiare din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române. După această discuţie cu inculpatul S.C., inculpatul G.M.V. i-a comunicat martorului G.M.G. că documentul trebuie refăcut.

Cel de-al doilea raport a fost întocmit de martorul G.M.G., este semnat la o dată ulterioară datei de 13 octombrie 2010 şi poartă acelaşi număr şi dată ca şi primul raport.

Acest al doilea raport a fost semnat în numele Inspectorului General al Jandarmeriei Române, inculpatul A.O., de către inculpatul R.G.N., deşi la acel moment inculpatul A.O. se întorsese din misiunea avută în străinătate. Cu privire la acest aspect inculpatul R.G.N. a precizat: „Colonelul G. a venit la mine în birou şi mi-a comunicat că de la minister i s-a solicitat (nu mi-a spus în mod exact persoana) să fie modificată prima notă-raport, în sensul ca în loc de postul de contabil şef la Gruparea Mobilă de Jandarmi Ploieşti, să fie trecut postul de şef Direcţie Financiară din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române. Colonelul G. mi-a relatat că s-a dus cu noua notă-raport la Generalul O.A., care însă nu a semnat-o, spunându-i colonelului G. că trebuie să o semnez tot eu, întrucât eu am semnat şi prima notă-raport. Acesta este motivul pentru care am semnat această a doua notă-raport. Nu-mi amintesc dacă înainte de a semna această a doua notă - raport am luat legătura sau nu cu domnul general O.A. ”

Al doilea raport a fost întocmit pe calculatorul martorului G.M.G. în data de 18 octombrie 2010. de unde se poate deduce că semnarea acestuia a avut loc la aceeaşi dată.

După semnarea acestui ultim raport de către inculpând R.G.N. a fost dus de către martorul C.B.S. (sublocotenent în cadrul Direcţiei Management Resurse Umane al Inspectoratului General al Jandarmeriei Române) la Ministerul Administraţiei şi Internelor, fiindu-i înmânat inculpatului S.C.

În data de 19 octombrie 2010, martora T.I.C. (angajată la Direcţia Resurse Umane din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Romane) s-a deplasat la Ministerul Administraţiei şi Internelor de unde a luat cel de-al doilea raport (aflat într-un plic sigilat) de la inculpatul S.C., semnându-i acestuia pe urma care a rămas la Ministerul Administraţiei şi Internelor şi ducându-l la Direcţia de Resurse Umane din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române.

Şi acest al doilea raport a primit avizele favorabile - din partea Ministerului Administraţiei şi Internelor - de la directorul general al Direcţiei Generale Financiare din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, inculpatul O.I.V., de la directorul General al Direcţiei Generale Management Resurse Umane, inculpatul P.A., iar secretarul general al Ministerului Administraţiei şi Internelor, inculpatul B.C.C. a semnat la rubrica „Aprob” pentru ministrul Administraţiei şi Internelor.

Situaţia de fapt este dovedită cu următoarele mijloace de probă: declaraţiile date de inculpaţi, declaraţii de martori, înscrisuri, actele întocmite de Corpul de Control al Ministrului Administraţiei şi Internelor, fişele cu atribuţiile de serviciu ale inculpaţilor, probe administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti.

Analizând activitatea desfăşurată de fiecare inculpat instanţa de rejudecare reţine:

Inculpatul P.A., în calitate de chestor şi director al D.G.M.R.U, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, a semnat două rapoarte ale I.G.J.R. care purtau acelaşi număr şi aceeaşi dată (97557 din 13 octombrie 2010), dar cu conţinut parţial diferit, prin care a avizat favorabil ocuparea prin examen a 3 posturi în cadrul Jandarmeriei Române, prin derogare ilegală de la prevederile Ordinul M.A.I.. nr. 665/2008, nr. 69/2009 şi nr. 11/3184 din 25 iunie 2010, încălcându-se astfel prevederile art. 22 din O.U.G. nr. 34/2009.

De asemenea, a intervenit direct şi indirect, pe lângă conducerea I.G.J.R., pentru organizarea şi desfăşurarea unor concursuri în vederea ocupării în regim de urgenţă şi prin nerespectarea dispoziţiilor legale a unor posturi vacante, prin recrutare din sursă externă.

Cu privire la intervenţia directă inculpatul O.A., în faţa instanţei de recurs a arătat: „În discuţia avută cu P., m-a întrebat dacă am de obiectat ceva legat de scoaterea la concurs a unor posturi care erau deblocate şi neocupate”, afirmaţie făcută şi în faţa instanţei de fond. Mai mult, în declaraţia dată în faţa instanţei de fond acelaşi inculpat a afirmat că: „Mi-a spus că de această problemă ştie domnul ministru. Acesta mi-a făcut precizarea că persoanele încadrate nu vor rămâne mult în jandarmerie”. „P. mi-a spus că despre problema celor trei posturi ştie şi ministrul de interne”.

De asemenea, inculpatul R.N. a declarat că s-a prezentat la el col. G.M.V., cerându-i să semneze raportul şi spunându-i că acesta trebuie să ajungă în regim de urgenţă la chestorul P.A., „exact aceeaşi situaţie i-am relatat-o telefonic comandantului gen. O.A., care mi-a ordonat să aştept puţin până se edifică. Cam după 30 de minute am fost sunat de gen. O.A. care mi-a spus că s-a edificat şi a zis să semnez nota raport”.

Instanţa reţine că din probatoriul administrat rezultă că intervenţia indirectă s-a făcut prin intermediul inculpatului S.C. la nivelul ofiţerilor de rang inferior din I.G.J.R. Astfel cv-urile candidaţilor au fost date de către F.C. inculpatului P., care Ie-a dat inculpatului S.C. Acesta din urmă Ie-a dat căpitanului G. Manuel de la I.G.J.R.

Aceste demersuri au fost efectuate în scopul angajării în mod direct într-o funcţie de conducere a lui F.C. (cu care se află în relaţii apropiate) şi sprijinirii lui M.L.P. şi Ş.A. (persoane apropiate lui F.C.) în vederea încadrării în structurile M.A.I.

În mod similar, inculpatul, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, în calitate de director al D.G.M.R.U. din cadrul M.A.I., a avizat favorabil nota - raport a I.G.S.U., prin care s-a aprobat ocuparea postului de ofiţer specialist II la Compartimentul Management Organizatoric, Planificare Misiuni şi Resurse din cadrul I.S.U.J. Galaţi, prin derogarea ilegală de la prevederile Ordinul M.A.I. nr. 665/2008, nr. 69/2009 şi nr. 11/3184 din 25 iunie 2010 şi de la Dispoziţia D.G.M.O. nr. 164592 din 22 iulie 2008.

Faptul că inculpatul P.A. a acţionat cu intenţie directă rezultă din faptul că a aprobat, semnând însă, la date diferite, cele două rapoarte ale I.G.J.R. cu nr. 97557 din 13 octombrie 2010 care au avut conţinut parţial diferit, precum şi, în mod similar, nota-raport cu nr. 43920 din 13 octombrie 2010 a I.G.S.U. A fost folosită procedura de întocmire a raportului/ notei raport prevăzută de Ordinul nr. 11/2244/2010, procedură care nu mai era în vigoare.

De asemenea, a intervenit în mod direct pentru transferul urgent al numiţilor M.L.P., Ş.A. şi D.G. din cadrul I.G.J.R., respectiv I.G.S.U. în cadrul Poliţiei Române şi, în mod special pentru F.C. (cu care este prieten) şi de care a fost vizitat de mai multe ori la biroul său din cadrul M.A.I. în perioada desfăşurării concursurilor, pentru a primi o funcţie de conducere similară în cadrul Poliţiei Rutiere.

Cu privire la acest aspect martorul S.T.D. a declarat în faţa instanţei de fond: „Am primit rapoartele (de mutare) de la comisarul V. care mi-a spus că din dispoziţia chestorului P. trebuie să prezint aceste rapoarte în regim de urgenţă chestorului T.”. „Am luat legătura cu chestorul P. mi-a solicitat să înaintez de urgenţă cele patru rapoarte”. „l-am raportat chestorului P. că nu avem o funcţie vacantă cu un coeficient de ierarhizare egal cu cel pe care îl avea F.C. la jandarmerie. Este adevărat că de două trei ori am discutat cu chestorul P. în biroul lui. Într-una din discuţii chestorul P. mi-a spus să-i comunic chestorului T. că F.C. nu va sta foarte mult în cadrul I.G.P.R. şi va fi mutat la o altă structură”. În mod normal singura persoană competentă să dispună asupra mutării lui F.C. era chestorul T., chestorul P.A. neavând nici o competenţă în acest sens”.

Rapoartele de mutare au fost semnate de inspectorul general al Poliţiei române T.P. şi de inculpaţii A.O. şi B.C.

Acţionând astfel, inculpatul s-a folosit nu numai de prerogativele funcţiei sale, dar şi de influenţa pe care o avea pentru a-şi angaja prietenul şi viitorul naş, precum şi alte persoane apropiate acestuia din urmă, pe o funcţie cât mai importantă în structurile M.A.I.

Cu privire la activitatea inculpatului S.C. instanţa a reţinut că acesta, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, în calitate de ofiţer care îşi desfăşura activitatea în cadrul D.G.M.R.U. şi care avea obligaţia să cunoască şi să respecte Ordinul M.A.I. 69/2009, Ordinul M.A.I. 665/2008 şi 11/3184 din 25 iunie 2010, l-a ajutat pe P.A. pentru a influenţa cadre din I.G.J.R. în vederea organizării şi desfăşurării concursurilor din luna octombrie 2010 şi a ocupării ilegale în regim de urgenţă a unor posturi vacante (prin recrutarea din sursă externă şi prin sprijinirea candidaţilor participanţi).

Aşa cum rezultă din materialul probator al cauzei, activitatea acestui inculpat a constat în telefoanele pe care Ie-a dat ofiţerilor din cadrul I.G.J.R. în care îi atenţiona că participanţii la concurs „au pile” la nivelul M.A.I, dictarea către aceştia a conţinutului raportului jandarmeriei, trimiterea către aceştia a C.V. - urilor candidaţilor care ar fi trebuit să câştige concursul.

Din declaraţia martorului G. Manuel dată în faţa instanţei de recurs rezultă implicarea acestui inculpat, aportul său la desfăşurarea activităţii infracţionale a inculpatului P.A.: „Iniţial am luat legătura cu dl. S.C. şi i-am transmis ce mi-a ordonat dl. G., respectiv de reluare a procedurii şi dl. S.C. mi-a spus că se va ocupa de lucrarea respectivă, am cerut precizări la modalitatea de întocmire a lucrării, era o situaţia particulară şi dl. S. mi-a spus cum trebuie să sune acea deblocare. Dl. S. mi-a spus că ar mai trebui derogare II/3184/2010 care făcea referire la faptul că nu puteau fi ocupate din surse externe. De asemenea, tot dl. S. mi-a spus că trebuie derogare de la Ordinul nr. 69/2004 privind ghidul carierei privind Ghidul poliţiştilor şi Ordinul nr. 665/2008 privind unele activităţi de management în unităţile mari.

Este adevărată afirmaţia pe care am făcut-o în declaraţia din 2 februarie 2012 în faţa primei instanţe ce mi-a fost citită astăzi în şedinţă publică „tot cu această ocazie”, subcomisarul S., legat de urgenţă, mi-a spus că este vorba de cineva cu pile foarte mari în conducerea Ministerului de Interne”. L-am întrebat pe dl. S. care este articolul din Ordinul 665/2008 de la care trebuie derogat şi mi-a spus că de la întregul ordin trebuie derogare. Am întocmit raportul şi l-am predat dlui col. G. care mi l-a restituit ulterior în forma aprobată de conducerea Jandarmeriei urmând a fi înaintat la minister”.

Modificarea conţinutului raportului şi întocmirea celui de-al doilea raport cu conţinut diferit, dar cu acelaşi număr de înregistrare şi cu aceeaşi dată s-a realizat tot la cererea inculpatului S.C. În cursul urmăririi penale, inculpatul G.M.V. a arătat că: „Am fost sunat pe linia M.A.I. de la birou. Subcomisarul S. mi-a menţionat în cuprinsul acestei convorbiri telefonice că Nota - Raport trebuie refăcută, în sensul schimbării acelui cuvânt şi introducerii unei alte funcţii decât cea de contabil şef de la unitatea din Ploieşti. Menţionez că singura funcţie care mai era deblocată era cea de director al Direcţiei financiare din I.G.J.R. Menţionez că inclusiv căpitanul G. ştia din discuţiile pe care personal le purtase cu subcomisarul S., de faptul că trebuia înlocuit şi postul de contabil şef cu postul de director direcţie financiară din I.G.J.R” Această afirmaţie a fost menţinută şi prin declaraţia dată în faţa instanţei de recurs:” La câteva zile d-l V. mi-a transmis că trebuie modificată nota raport am comunicat, ofiţerul care a întocmit prima notă, d-l G. a modificat-o având discuţii telefonice cu ofiţerul S.. Această notă a parcurs aceeaşi procedură şi a venit aprobată, avizată şi semnată de aceleaşi persoane de la minister”.

Declaraţia inculpatului G.M.V. din faza de urmărire penală este confirmată de cea a martorului G.M.: „Arăt că în acea zi am avut o convorbire telefonică cu S. care mi-a spus să trec în raport postul de şef Direcţie financiară pentru că persoana care va ocupa acel post oricum nu va rămâne în Jandarmerie”.

Din declaraţia martorului C.B., dată în faţa instanţei de fond, care a dus raportul (în cea de-a doua formă a sa) de la jandarmerie la subcomisarul S.C., reiese că acesta i-a spus că în raport nu ar fi trebuit făcută menţiunea că vor fi angajate persoane cu „experienţă în domeniul incident”, declaraţia aceasta fiind confirmată şi de martorul O.D.R. Aceste declaraţii confirmă interesul inculpatului S.C. ca raportul să fie întocmit astfel încât să poată fi angajaţi F.C. şi persoanele din anturajul acestuia, care nu aveau experienţă în domeniile în care urmau a fi angajate.

Instanţa de recurs constată că activitatea inculpatului constând în transmiterea C.V. - urilor celor patru candidaţi şi influenţarea cadrelor din I.G.J.R. pentru asigurarea participării la concurs doar a acestor persoane, respectiv F.C., M.L.P., Ş.A. şi D.G. înlesnind angajarea candidaţilor apropiaţi ai lui F.C., prietenul chestorului P., se circumscrie infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, activitate dovedită cu următoarele mijloace de probă:

Declaraţia martorului F.C.: „am dat un C.V. chestorului P.”, „eu nu l-am cunoscut anterior pe căpitanul G., cunoscându-l pe acesta abia când m-a contactat pentru a-mi spune ce acte trebuie să depun în legătura cu examenul, „mi-a spus că primise C.V. - ul meu şi că am fost selectat”.

Declaraţia martorului G.M.: „procedura s-a desfăşurat aşa cum am descris şi la urmărire penală inclusiv faptul că am luat nişte documente de la M.I. de la comisarul A., acesta dându-mi şi două C.V. - uri. Având cele trei C.V.-uri S. mi-a spus să-i sun pentru a-i chema, astfel încât să facă demersuri în vederea finalizării procedurii de angajare. Tot atunci s-a stabilit si postul pentru care cei trei candidaţi urma să candideze” „Am fost sunat de S. care mi-a spus să merg la minister pentru a ridica nişte documente. Văzând că nu mai coboară I-am sunat pe mobil. Mi-a zis că o să vină cineva. A coborât comisarul şef A. care i-a dat două C.V. - uri ale lui Ş.A. şi M.L. şi un post-it pe care scria un număr de telefon şi numele lui F.C. Comisarul A. s-a exprimat în sensul că o să-mi spună S. ce să fac cu acele acte”.

Declaraţia martorului A.A.P.: „Am fost chemat de S. în biroul său. Mi-a spus că urmează să lipsească câteva ore. Mi-a înmânat o folie de îndosariere, cuprinzând câteva file. Mi-a spus că urmează să vină căpitanul G. după ele. Din câte îmi amintesc, este posibil să fi fost un C.V. sau un document de studii în copie. G. nu mi-a semnat pentru primirea celor 6-7 file.”

Inculpatul S.C. a transmis iniţial doar două cv-uri, respectiv al lui Ş.A. şi al lui M.L., pentru F.C. fiind transmis doar un post-it conţinând numărul de telefon şi aceasta tocmai pentru a nu fi observate neconcordanţele din cuprinsul acestuia, întrucât martorul indicase ca an de absolvire a studiilor liceale 1996 - Liceul D.B. şi anul 2009 pentru absolvirea studiilor superioare, respectiv Facultatea de Ştiinţe Economice, Juridice şi Administrative din cadrul Universităţii Române de Ştiinţe şi Arte, Bucureşti, Specializarea Finanţe Bănci, în condiţiile în care menţionează, în C.V., că a îndeplinit funcţia de ofiţer între 1996 şi 2002.

Prin urmare, C.V. - ul conţinea neconcordanţe evidente între calitatea anterioară de ofiţer şi absolvirea ulterioară a unei forme de învăţământ superior, determinate de faptul că în 2003 Universitatea L.B. a decis anularea diplomei de licenţă pe care o eliberase martorului F.C. în 2001.

Împrejurarea că toate C.V. - urile şi documentele de studii au fost date de F.C. inculpatului P.A. care, la rândul său, Ie-a dat inculpatului S.C. cu ordinul ca să fie angajate persoanele care au depus acele C.V. - uri este confirmată şi de modalitatea similară în care s-a procedat în cazul angajării de la I.G.S.U.

În acest sens, martorul S.O., în faţa instanţei de fond, a arătat: „am fost îndrumat - de către martorul V. - la sub.cms. S.C. care mi-a transmis C.V.-ul lui D.G. şi copia diplomei de bacalaureat, exprimându-se textual: Dl. Baci doreşte ordinul de încadrare până vineri.”

De altfel, inculpatul S.C. este şi cel care i-a cerut lui G.M. să trimită dosarele candidaţilor admişi la minister, deşi acestea nu erau complete, imediat după ce martorul G.M. l-a sunat pe F.C. pentru a îi cere fişa medicală.

Din probele examinate rezultă activitatea infracţională a inculpatului S.C., precum şi săvârşirea faptei cu intenţie directă. Inculpatul a acţionat pentru a facilita întocmirea raportului conform cerinţelor inculpatului P.A., inclusiv pentru refacerea acestuia în scopul de a asigura un post cât mai important lui F.C. şi, după aceea, pentru ca la concurs să se prezinte şi să fie admise persoanele indicate de P.A.

Cu referire la inculpatul A.O., instanţa constată că prin rezoluţia de începere a urmăririi penale şi ulterior prin rechizitoriu s-a reţinut în sarcina inculpatului A.O. faptul că a cunoscut activităţile întreprinse de inculpatul P.A. şi nu a luat măsuri pentru respectarea dispoziţiilor legale; a încălcat Ordinul M.A.I. 192/2010 aprobând constituirea comisiei de concurs pentru ocuparea funcţiei de şef al Direcţiei financiare la nivelul I.G.J.R., deşi concursul trebuia organizat la nivelul ministerului; a aprobat comisiile de concurs prin nesocotirea termenelor ce trebuiau respectate pentru desfăşurarea acestuia.

Faţă de aceste împrejurări, reprezentantul Ministerului Public a reiterat cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina sa din infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prev. de art. 249 C. pen. în infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen., motivat de faptul că, deşi cunoştea activităţile întreprinse la nivelul Direcţiei Generale Management Resurse Umane din cadrul M.A.I., acesta nu a efectuat demersuri în vederea asigurării legalităţii deblocării posturilor şi desfăşurării concursurilor.

Analizând activitatea desfăşurată de inculpatul A.O., instanţa de control judiciar constată că este dovedită împrejurarea că acesta a fost primul informat de către inculpatul P.A. despre intenţia de a ocupa trei posturi din Jandarmerie, în condiţiile în care ar fi trebuit să cunoască reglementările care interziceau scoaterea la concurs (Ordinul nr. II/3184 şi O.U.G. 34/2009). Inculpatului i s-a spus de la prima discuţie că persoanele ce vor fi angajate nu vor rămâne în Jandarmerie, fiind astfel evident că el cunoştea motivele reale care au stat la baza întocmirii raportului.

Inculpatul a fost consultat la semnarea primului raport, în condiţiile în care nu era în ţară şi a cerut ca documentul să fie semnat de inculpatul R.G.N., împrejurare care rezultă din declaraţiile coroborate ale celor doi inculpaţi. Prin urmare, inculpatul A.O. i-a cerut inculpatului R.G.N. să semneze raportul, fără să-i cunoască conţinutul dar, ştiind, urmare a discuţiei cu inculpatul P.A. că recrutarea urmează să se facă din sursă externă şi că ministrul cunoaşte problema.

Cu privire la cel de-al doilea raport, instanţa reţine că inculpatului O.A., revenit la comanda jandarmeriei şi, având nu numai competenţe directe în ce priveşte personalul dar şi atribuţia exclusivă de a decide asupra necesităţii şi oportunităţii scoaterii la concurs a unor posturi - atribuţie ce reiese din Ordinul M.A.I. II/2244 din 16 februarie 2010 şi Ordinul M.A.I. nr. II/2654 din 3 mai 2010), i-a fost prezentată spre semnare a doua formă a raportului nr. 97557, iar acesta a ordonat să fie semnat de inculpatul R., pentru a păstra aparenţa de legalitate a acestuia, întrucât raportul nr. 97557 purta aceeaşi dată, acelaşi număr de înregistrare, dar avea conţinut diferit faţă de prima formă a sa.

Prin urmare inculpatul nu şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu cu ştiinţă, neexercitându-şi autoritatea de şef al Jandarmeriei - şi nu a oprit procedura de semnare a raportului nr. 97557, mai mult a dispus semnarea acestuia de către adjunctul său.

Faţă de semnarea raportului, atitudinea subiectivă a inculpatului este una de intenţie indirectă, în sensul că a prevăzut, deşi nu a urmărit, a acceptat producerea consecinţelor nelegale, prin semnarea acestuia.

Cu privire la activităţile ulterioare, este dovedit că inculpatul a acţionat cu intenţie directă, acesta nerespectând dispoziţiile art. 12 din Ordinul 192/2010, ordin care nu a făcut obiectul derogărilor de la raport şi nota raport. În declaraţia dată în faţa instanţei de fond inculpatul A.O. a declarat că avea cunoştinţă de prevederile acestui ordin care impunea ca desfăşurarea concursului să aibă loc la nivelul Direcţiei Financiare Generale.

Raportul ulterior, nr. 117726 din 20 octombrie 2010, propus de G.M.V. şi aprobat de A.O., prin care s-a aprobat desfăşurarea concursului la nivelul Jandarmeriei, reproduce în conţinutul său raportul iniţial, respectiv nr. 97557, situaţie în care este imposibil de crezut că inculpatul „nu a cunoscut nici un moment care sunt derogările dispuse de conducerea M.A.I.”

Instanţa constată că inculpatul a acţionat cu intenţie directă în vederea îndeplinirii cererilor inculpatului P.A. şi a organizat un simulacru de concurs la nivelul Jandarmeriei, în urma căruia a fost angajat F.C. În acelaşi raport nr. 117726 a numit şi comisiile de concurs şi a dispus desfăşurarea concursului prin nerespectarea termenelor de desfăşurare. Potrivit Ordinului 665 termenele trebuiau stabilite între 15-30 zile de la aprobarea desfăşurării concursului. Conform Ordinului 17/2007 exista obligaţia pentru inculpatul O.A.O. de a fixa data desfăşurării concursului, lucru pe care acesta nu l-a făcut, întrucât dorea o procedură urgentă în urma căreia să fie angajaţi cei trei martori.

Prin urmare inculpatul a acţionat cu intenţie directă, întrucât a urmărit şi acceptat ca ocuparea posturilor să se facă în mod nelegal.

Potrivit dispoziţiilor art. 248 C. pen.:” Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia constituie abuz în serviciu contra intereselor publice.”

Ceea ce deosebeşte infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prev. de art. 249 C. pen., faptă pentru care inculpatul A.O. a fost trimis în judecată, de infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen., este tocmai forma de vinovăţie cu care acţionează inculpatul.

În cazul infracţiunii de neglijenţă acesta acţionează din culpă, pe când în cazul abuzului în serviciu forma de vinovăţie este intenţia, aspect ce rezultă din sintagma folosită de legiuitor în textul de incriminare şi anume „cu ştiinţă”, în sensul că în mod voit şi conştient acesta nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos, prin aceasta cauzând o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia.

În concluzie, faţă de unicitatea rezultatului activităţii infracţionale (în sensul că inculpatul a săvârşit mai multe acte abuzive, fie prin omisiune fie prin acţiune, aceste acte având un singur rezultat), instanţa de recurs va admite cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Ministerul Public din infracţiunea de neglijenţă în serviciu în infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice şi va reţine în sarcina acestui inculpat comiterea unei singure infracţiuni prev. de art. 248 C. pen.

În ce priveşte situaţia inculpatului R.G.N., instanţa reţine că acesta a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen., constând în aceea că în calitate de locţiitor al inspectorului sef al I.G.J.R., la comanda Jandarmeriei Române, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, a semnat două rapoarte ale I.G.J.R. care purtau acelaşi număr şi aceeaşi dată (97557 din 13 octombrie 2010), dar cu conţinut parţial diferit, prin care a solicitat ocuparea prin examen a 3 posturi în cadrul Jandarmeriei Române, prin derogarea ilegală de la prevederile Ordinul M.A.I.. nr. 665/2008, nr. 69/2009 şi nr. 11/3184/25 iunie 2010. Totodată, prin această solicitare s-au încălcat prevederile art. 22 din O.U.G. nr. 34/2009;

- fals intelectual prev. de art. art. 289 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în mod fals s-a consemnat că prin rapoartele D.G.R.U. nr. 291587 din 16 aprilie 2010 şi I.G.J.R. nr. S/87895 din 01 aprilie 2010, aprobate de conducerea M.A.I. au fost deblocate 10 posturi vacante, printre care şi cel de ofiţer specialist II, poziţia 4 în statul de organizare al I.J.J. Brăila, în vederea ocupării prin concurs/ examen cu recrutare din sursă externă (în condiţiile în care nu există documente care să ateste că acest post a făcut obiectul deblocării).

Cu referire la prima infracţiune, respectiv de abuz în serviciu contra intereselor publice se reţine că inculpatul a semnat cele două note raport, inculpatul în declaraţiile date, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de judecată a susţinut caracterul legal al activităţii sale.

Referitor la împrejurările semnării primului raport inculpatul R.G.N. a arătat că: „am primit asigurări din partea colonelului G. că toate aspectele indicate erau legale şi mi-a spus că acele date din raport fuseseră dictate telefonic de către un ofiţer din cadrul M.A.I. către căpitanul G.”. În cursul urmăririi penale, inculpatul a subliniat: „menţionez că am citit nota raport înainte de a o semna, i-am pus colonelului G. întrebări referitoare la conţinutul ei”.

Instanţa reţine şi împrejurarea că inculpatul R. l-a sunat pe inculpatul A.O., însă acest aspect nu îl exonerează de răspundere, întrucât inculpatul era la comanda I.G.J.R. şi, dat fiind caracterul manifest ilegal al raportului, trebuia să refuze să îl semneze.

Cu privire la cel de-al doilea raport inculpatul arată: „S-a prezentat la mine G.M. care mi-a spus că al doilea era o renunţare parţială la cele conţinute în primul şi că gen. O.A. a dat ordin să îl semnez eu”. Tot inculpatul a mai precizat că: În principiu puteam să refuz semnarea documentului însă având în vedere cele transmise de G. am executat ordinele comandantului, respectiv generalul O.A. si am semnat cel de-al doilea raport”.

Înalta Curte, completul de 5 judecători, reţine că inculpatul R.G.N. îi era subordonat inculpatului O.A., dar avea posibilitatea să refuze semnarea documentului, în primul rând, pentru că iniţierea procedurii era atributul exclusiv al I.G.J.R., în al doilea rând, întrucât ordinul de a semna raportul era vădit ilegal având în vedere conţinutul raportului şi în al treilea rând, întrucât la momentul semnării raportului în cea de-a doua formă nu mai era la comanda I.G.J.R.

În actul de sesizare a instanţei, în sarcina inculpatului s-a mai reţinut că în conformitate cu art. 6 lit. a) din Anexa 2 la Ordinul M.A.I. nr. 665/2008, în calitate de preşedinte al comisiei de concurs privind încadrarea postului de şef al Direcţiei Financiare din cadrul I.G.J.R., nu a verificat corectitudinea întocmirii dosarului de recrutare a candidatului F.C., din care lipseau mai multe documente prevăzute în art. 36 din acelaşi ordin (fişa medicală a candidatului F.C., verificările la poliţie şi testarea psihologică) şi a procedat la o verificare superficială şi formală a cunoştinţelor candidatului sus-menţionat.

Derogările de la Ordinul M.A.I.. nr. 665/2008 fiind ilegale, reiese caracterul ilicit al concursului desfăşurat fără ca toate documentele necesare candidatului să se afle la dosar. Obligativitatea existenţei unui dosar complet reiese din prevederile art. 33 al Ordinul M.A.I. nr. 665/2008, dar şi din cele ale art. 4.A.4 lit. i) ale „Procedurii” aprobate prin Ordinul nr. 17/2007.

Cu privire la corectitudinea întocmirii dosarului de candidat trebuie arătat că a fost încălcat şi art. 36 lit. d) din Legea nr. 80/1995: „Ofiţerii în activitate provin din: ofiţeri în rezervă care au promovat testele de aptitudini”.

Chiar dacă inculpatul R. nu era ţinut să respecte Ordinul M.A.I.. nr. 665/2008, întrucât se derogase de la acest act normativ, inculpatul ar fi trebuit să respecte art. 36 lit. d) din Legea nr. 80/1995 şi art. 4.A.4 lit. i) ale „Procedurii” aprobate prin Ordinul 17/2007, care au fost la rândul lor încălcate.

Reglementările arătate impuneau ca rezultatele acestor verificări/examinări să se afle la dosarele candidaţilor („comisia execută verificarea detaliată a completitudinii şi corectitudinii dosarelor de recrutare”), nu să existe confirmarea verbală a altor persoane că ele ar fi fost îndeplinite. De fapt, F.C. nu a fost niciodată testat psihologic pentru funcţia de conducere pe care a fost numit de către inculpatul B. prin Ordinul nr. II/4033 din 25 octombrie 2010. Obligativitatea testării separate pentru funcţii de execuţie şi pentru funcţii de conducere decurge din prevederile art. 18 alin. (2) lit. b) şi d) ale Ordinul M.A.I. nr. 257 din 1 august 2007 privind activitatea de psihologie în M.I.R.A.

Inculpatul declară cu referire la examinarea candidatului F.C.: „chiar dacă eram preşedintele comisiei eu nu am pus întrebări şi nu am dat note.” Potrivit declaraţiei martorului D.V., inculpatul R. nu a acordat nici o notă candidatului F.C.

Inculpatul nu a îndeplinit niciuna dintre atribuţiile unui membru în comisia de concurs, respectiv acelea de a elabora subiectele, de a examina efectiv candidatul şi de a acorda o notă. De altfel, martorul F.C. a declarat că în momentul în care s-a prezentat la examen nu ştia exact pentru ce funcţie candidează^, din toate aceste împrejurări rezultând caracterul pur formal al examenului desfăşurat în faţa comisiei prezidate de inculpatul R.

Probele arătate mai sus, respectiv declaraţiile inculpatului R.G.N. coroborate cu cele ale martorului D., demonstrează încălcarea atribuţiilor de membru în comisia de concurs de către inculpat, încălcare care a dus în final la admiterea candidatului F.C.

Din fişa postului inculpatului R. reiese că, în calitatea sa de prim adjunct al inspectorului general, nu avea nicio atribuţie în materie de resurse umane. De aici reiese acceptarea de către inculpat a producerii rezultatului - scoaterea la concurs a posturilor prin încălcarea tuturor normelor din domeniu - şi participarea sa la înţelegerea infracţională a celorlalţi inculpaţi.

Cu privire la celelalte încălcări, se constată că inculpatul era chiar preşedintele comisiei de concurs, astfel încât nu era subordonat nimănui.

În ce priveşte infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen., Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că în realitate, postul deblocat prin Nota nr. 87895 din 1 aprilie 2010 era cel de la poziţia 37. În raportul corpului de control se reţine că martorul G.M. a recunoscut că: „a radiat de pe document numărul 37 în forma electronică a acestuia, s-a înlocuit numărul 37 cu numărul 4, după care exemplarul original (creat iniţial) a fost reprintat, având de această dată menţiunea 4. Ofiţerul afirmă că a procedat astfel din ordinul verbal al col. M.M., şeful serviciului la acea dată, deoarece şeful I.J.J. Brăila nu a fost de acord cu scoaterea la concurs a postului de la poziţia 37^”. În declaraţia dată în faţa instanţei, acesta a arătat că a făcut modificarea pe o copie a raportului nr. 97557 din 13 octombrie 2010 şi nu i-a spus inculpatului G.M.V. despre modificarea făcută, iar acesta din urmă l-a prezentat spre semnare inculpatului R.G.N.

Totodată instanţa constată că în mod fals a fost consemnat faptul că în urma demersurilor efectuate şi a procedurilor de organizare şi desfăşurare pentru încadrarea posturilor acestea nu au fost ocupate şi că pentru postul de şef direcţie I la Direcţia Financiară din I.G.J.R. poziţia 66 din statul de organizare a fost asigurată publicitatea cu recrutarea personalului din sursă internă, din rândul ofiţerilor care îndeplinesc condiţiile legale, postul nefiind ocupat. În realitate nu a fost parcursă niciuna dintre etapele prevăzute în art. 6 din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 şi nici publicitatea nu a fost realizată.

Inculpatul a săvârşit infracţiunile de abuz în serviciu şi fals cu intenţie indirectă, în sensul că a prevăzut rezultatul faptelor sale şi deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, încălcându-şi atribuţiile de serviciu care îi reveneau. Inculpatul a semnat cele două rapoarte al căror conţinut recunoaşte că l-a citit ca urmare a ordinelor ilegale ale inculpatului A.O.

Cu privire la inculpatul G.M.V., Înalta Curte, completul de 5 judecători, reţine că a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen. şi complicitate la fals intelectual, prev. de art. 26 rap. la art. 289 C. pen.

În legătură cu infracţiunea de abuz în serviciu, se reţine că în calitate de şef al Compartimentului de Resurse Umane din cadrul I.G.J.R., prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, a prezentat pentru semnare, la date diferite, generalului de brigadă R.N., două rapoarte ale I.G.J.R., care purtau acelaşi număr şi aceeaşi dată (97557 din 13 octombrie 2010), dar cu conţinut parţial diferit, prin care se solicita ocuparea prin examen a 3 posturi în cadrul Jandarmeriei Române, prin derogarea ilegală de la prevederile Ordinul M.A.I. nr. 665/2008, nr. 69/2009 şi nr. 11/3184/25 iunie 2010. Totodată, prin această solicitare s-au încălcat prevederile art. 22 din O.U.G. nr. 34/2009.

În aceeaşi calitate, inculpatul a încălcat dispoziţiile art. 26 din Ordinul M.A.I.. nr. 665/2008 (prin care posturile scoase la concurs trebuiau publicate cu cel puţin 10 zile înainte de data concursului la sediul unităţii, pe pagina de internet a instituţiei organizatoare sau în presa scrisă). Derogarea de la Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 fiind nelegală, au fost încălcate prevederile arătate. În orice caz, obligaţia publicării era prevăzută şi de Ordinul nr. 17/2007.

Inculpatul nu a respectat prevederile art. 2 alin. (2) din Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 665/2008 potrivit căruia componenţa comisiilor se stabileşte cu cel puţin 15 zile înainte de data desfăşurării concursului. Inculpatul a propus spre aprobare inculpatului A.O. „Raportul privind întreprinderea demersurilor de organizare şi desfăşurare a concursurilor de încadrare a 3 posturi de ofiţer vacante” înregistrat cu nr. 117726 din 20 octombrie 2010, fiind membru în comisia care l-a examinat pe candidatul F.C.

Concursul s-a desfăşurat a doua zi, 21 octombrie 2010, rezultând astfel că inculpatul a prevăzut şi acceptat încălcarea dispoziţiilor arătate.

De asemenea, instanţa reţine şi faptul că, în aceeaşi calitate de membru al comisiei de concurs, în conformitate cu art. 6 lit. a) din Anexa 2 la Ordinul M.A.I. nr. 665/2008, privind încadrarea postului de şef al Direcţiei Financiare din cadrul I.G.J.R., nu a verificat corectitudinea întocmirii dosarului de recrutare a candidatului F.C. din care lipseau mai multe documente prevăzute în art. 36 din acelaşi ordin şi a procedat la o verificare superficială şi formală a cunoştinţelor candidatului sus-menţionat.

Obligativitatea existenţei unui dosar complet reiese din prevederile art. 33 al Ordinul M.A.I. nr. 665/2008, din cele art. 36 lit. d) din Legea nr. 80/1995 şi din cele ale art. 4.A.4.lit. i) ale „Procedurii” aprobate prin Ordinul 17/2007.

Inculpatul a prevăzut rezultatul acţiunilor sale - angajarea ilegală - şi l-a acceptat, infracţiunea de abuz în serviciu fiind săvârşită cu intenţie indirectă.

În ce priveşte infracţiunea de complicitate la fals intelectual, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reţine că cele două note-raport au fost semnate de generalul de brigadă R.N. prin înlesnirea inculpatului G.M.V., care i Ie-a prezentat spre a fi semnate. Aşa cum s-a arătat mai sus, rapoartele conţineau trei menţiuni false, iar caracterul fals a două dintre acestea ar fi putut cu uşurinţă să fie verificat, atât de către inculpatul R.G.N., cât şi de către inculpatul G.

În cauză inculpatul G. a prevăzut rezultatul faptei sale şi a acceptat producerea lui, infracţiunea de complicitate la fals intelectual fiind săvârşită cu intenţie indirectă.

Cu privire la inculpatul B.C.C., instanţa reţine că inculpatul, cu ştiinţă şi prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, în calitate de secretar general al Ministerului Administraţiei şi Internelor, în numele şi pentru Ministrul Administraţiei şi Internelor, a semnat două rapoarte ale Inspectoratului General al Jandarmeriei Române care purtau acelaşi număr (S/97557 din 13 octombrie 2010, înregistrate la Direcţia Generală de Management şi Resurse Umane din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor la nr. S/287280 din 15 octombrie 2010), dar cu conţinut parţial diferit, prin care a aprobat ocuparea prin examen a trei posturi în cadrul Jandarmeriei Române, prin derogarea ilegală de la prevederile Ordinelor Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 665/2008 privind unele activităţi de management şi resurse umane, Ordinelor Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 69/2009 privind Ghidul carierei poliţiştilor şi cadrelor militare şi Ordinelor Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 11/3184 din 25 iunie 2010 prin care se suspenda ocuparea prin examen sau concurs a posturilor vacante cu recrutarea personalului din sursă externă. Totodată, prin această aprobare s-au încălcat prevederile art. 22 din O.U.G nr. 34/2009, cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, cu modificările şi completările ulterioare. În data de 25 octombrie 2010, a semnat pentru Ministrul Administraţiei şi Internelor, Ordinele cu numerele 11/4033, 11/4034 şi 11/4035, prin care F.C. era rechemat în cadrele active ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, iar M.L.P. şi Ş.A. erau chemaţi în cadrele active ale Ministerului Administraţiei şi Internelor.

În mod similar, cu ştiinţă şi prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, în calitate de secretar general al Ministerului Administraţiei şi Internelor, în numele şi pentru Ministrul Administraţiei şi Internelor, inculpatul a semnat nota-raport nr. S/43920 a I.G.S.U. înregistrată la Direcţia Generală Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor sub nr. S/287303 din 19 octombrie 2010. prin care a aprobat ocuparea postului de ofiţer specialist II la Compartimentul Management Organizatoric, Planificare Misiuni şi Resurse din cadrul I.S.U.J. Galaţi, prin derogarea ilegală de la prevederile Ordinelor Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 665/2008 privind unele activităţi de management şi resurse umane în unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 69/2009 privind ghidul carierei poliţiştilor şi cadrelor militare şi nr. 11/3184 din 25 iunie 2010 prin care se suspenda ocuparea prin examen sau concurs a posturilor din unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor şi de la Dispoziţia directorului general al Direcţiei Generale Management Operaţional nr. S/164592 din 22 iulie 2008 privind modul de selecţionare, avizare, numire şi eliberare din funcţie a ofiţerilor din structurile cu atribuţii în domeniile managementului organizatoric, mobilizării, planificării reacţiilor pentru situaţii de urgenţă şi operaţii ale unităţilor Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Împrejurarea că inculpatul a acţionat „cu ştiinţă” rezultă din faptul că a aprobat, semnând însă la date diferite, cele două rapoarte ale Inspectoratului General al Jandarmeriei Române cu nr. S/97557 din 13 octombrie 2010 înregistrate la Ministerul Administraţiei şi Internelor la nr. S/287280 din 15 octombrie 2010 care au avut conţinut parţial diferit, precum şi în mod similar nota-raport cu nr. S/43920 din 13 octombrie 2010 a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă înregistrată la Ministerul Administraţiei şi Internelor la nr. S/28303 din 19 octombrie 2010.

Totodată, a semnat pentru Ministrul Administraţiei şi Internelor ordinele prin care F.C., M.P. şi Ş.A. erau chemaţi în cadrele active ale Ministerului Administraţiei şi Internelor (deşi, inclusiv la data semnării, dosarele de concurs ale candidaţilor nu erau complete, semnătura nu a avut la bază nicio notă de fundamentare, iar comisia de concurs pentru F.C. fusese constituită ilegal), iar în aceeaşi zi a semnat rapoartele privind transferurile acestora din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române în cadrul Poliţiei Române. De asemenea, în mod similar, după ce în data de 01 octombrie 2010 a semnat Ordinul M.A.I. nr. 11/4069/2010 prin care D.G. era chemat în cadrele active ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, în aceeaşi zi, a semnat raportul acestuia prin care solicita transferul de la Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă în cadrul Poliţiei Române.

Înalta Curte, completul de 5 judecători, apreciază că, procedând în modul arătat, inculpatul, practic, a făcut inaplicabile actele normative având caracter general cu incidenţă în angajarea celor 4 persoane, unele dintre acestea conţinând dispoziţii extrem de importante cu privire la cariera poliţiştilor şi cadrelor militare, transparenţa scoaterii la concurs a posturilor din M.A.I., sursa de recrutare, suspendarea ocupării posturilor din unităţile M.A.I., etc. (Ordinul M.A.I. nr. 69/2009 privind Ghidul carierei poliţiştilor şi cadrelor militare şi nr. 11/3184 din 25 iunie 2010 prin care se suspenda ocuparea prin examen sau concurs a posturilor vacante cu recrutarea personalului din sursă externă, O.U.G nr. 34/2009, cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, cu modificările şi completările ulterioare. Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 privind unele activităţi de management şi resurse umane în unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor, Dispoziţia directorului general al Direcţiei Generale Management Operaţional nr. S/164592 din 22 iulie 2008 privind modul de selecţionare, avizare, numire şi eliberare din funcţie a ofiţerilor din structurile cu atribuţii în domeniile managementului organizatoric, mobilizării, planificării reacţiilor pentru situaţii de urgenţă şi operaţii ale unităţilor Ministerului Administraţiei şi Internelor).

Inculpatul nu a făcut dovada, potrivit art. 66 alin. (2) C. proc. pen., că avea delegată competenţa acordării unor „derogări” totale de la actele normative respective; de altfel, este greu de acceptat ipoteza, chiar şi la nivel teoretic, că ministrul Administraţiei şi Internelor (sau miniştrii care se succed la conducerea M.A.I.) emite/ emit şi semnează ordine cu caracter normativ intern general şi, totodată, acceptă ca prin delegare de atribuţii, subordonatul său - secretarul general al M.A.I. - să înlăture total aplicarea acestor ordine, prin acordarea unor „derogări totale”, ceea ce ar presupune, practic, ca în unele cazuri individuale (fie mai restrânse, fie chiar mai numeroase ca număr) ordinele ministrului să fie inaplicabile, situaţie care ar echivala cu „o abrogare expresă” a dispoziţiilor generale pentru unele cazuri individuale .

În ce priveşte situaţia inculpatului O.V., se reţine că acesta, cu ştiinţă şi prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, în calitate de director general al Direcţiei Generale Financiare a Ministerului Administraţiei şi Internelor, a semnat două rapoarte ale Inspectoratului General al Jandarmeriei Române care purtau acelaşi număr (S/97557 din 13 octombrie 2010 înregistrate la Direcţia Generală de Management şi Resurse Umane din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor la nr. S/287280 din 15 octombrie 2010), dar cu conţinut parţial diferit, prin care a avizat favorabil ocuparea prin examen a 3 posturi în cadrul Jandarmeriei Române, prin derogarea ilegală de la prevederile Ordinului Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 665/2008 privind unele activităţi de management şi resurse umane, Ordinului Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 69/2009 privind Ghidul carierei poliţiştilor şi cadrelor militare şi Ordinului Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. II/3184 din 25 iunie 2010 prin care se suspenda ocuparea prin examen sau concurs a posturilor vacante cu recrutarea personalului din sursă externă. Totodată, prin această aprobare s-au încălcat prevederile art. 22 din O.U.G. nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale cu modificările şi completările ulterioare. In mod similar, inculpatul, cu ştiinţă şi prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, în calitate de director general al Direcţiei Generale Financiare în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, a avizat favorabil nota - raport nr. S/43920 a I.G.S.U. înregistrată la Direcţia Generală Management şi Resurse Umane (D.G.M.R.U.) din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor sub nr. S/287303 din 19 octombrie 2010, prin care s-a aprobat ocuparea postului de ofiţer specialist II Ia Compartimentul Management Organizatoric, Planificare Misiuni şi Resurse din cadrul I.S.U.J. Galaţi, prin derogarea ilegală de Ia prevederile Ordinelor ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 665/2008 privind unele activităţi de management şi resurse umane în unităţile M.A.I. nr. 69/2009 privind Ghidul carierei poliţiştilor şi cadrelor militare şi nr. II/3184 din 25 iunie 2010 prin care se suspenda ocuparea prin examen sau concurs a posturilor din unităţile M.A.I. şi de la Dispoziţia directorului general al Direcţiei Generale Management Operaţional nr. S/164592 din 22 iulie 2008 privind modul de selecţionare, avizare, numire şi eliberare din funcţie a ofiţerilor din structurile cu atribuţii în domeniile managementului organizatoric, mobilizării, planificării reacţiilor pentru situaţii de urgenţă şi operaţii ale unităţilor M.A.I. Acesta avea obligaţia de serviciu de a analiza din punctul de vedere al resurselor financiare oportunitatea şi legalitatea propunerilor privind încadrarea din sursă externă, potrivit O.U.G. nr. 34/2009.

Faptul că inculpatul a acţionat cu ştiinţă, rezultă din semnarea la date diferite a celor două rapoarte ale Inspectoratului General al Jandarmeriei Române cu nr. S/97557 din 13 octombrie 2010 înregistrate la Ministerul Administraţiei şi Internelor la nr. S/287280 din 15 octombrie 2010 care au avut conţinut parţial diferit, precum şi, în mod similar nota-raport cu nr. S/43920 din 13 octombrie 2010 a Inspectoratului General Pentru Situaţii de Urgenţă înregistrată Ia Ministerul Administraţiei şi Internelor la nr. S/28303 din 19 octombrie 2010.

Inculpatul, prin avizarea rapoartelor susmenţionate, a încălcat în mod evident Ordinul ministrului Finanţelor nr. 522/2003 privind aprobarea normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv şi a Legii nr. 500/2002 privind Finanţele publice. Potrivit acestor acte normative controlul financiar preventiv se exercită asupra tuturor operaţiunilor care afectează fondurile publice şi/ sau patrimoniului public.

Instanţa reţine că procedura privind controlul financiar preventiv constă în verificarea sistematică a operaţiunilor care fac obiectul acestuia din punct de vedere al respectării tuturor prevederilor legale care sunt aplicabile în vigoare la data efectuării operaţiunilor (control de legalitate); îndeplinirii sub toate aspectele a principiilor şi regulilor procedurale şi metodologice care sunt aplicabile categoriilor de operaţiuni din care fac parte operaţiunile supuse controlului (control de regularitate); încadrării în limitele şi destinaţia creditelor bugetare şi/sau de angajament, după caz (control bugetar).

Potrivit fişei postului, inculpatul avea în atribuţii exercitarea controlului financiar preventiv şi avea obligaţia să realizeze acest control financiar preventiv, în primul rând din punct de vedere al legalităţii, în raport cu prevederile Ordinul M.A.I. nr. II/3184 din 25 iunie 2010 şi ale art. 22 din O.U.G. nr. 34/2009, cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar fiscale. Scopul controlului financiar preventiv este identificarea proiectelor de operaţiuni care nu respectă condiţiile de legalitate şi regularitate şi/sau, după caz de încadrare în limitele şi destinaţia creditelor bugetare şi de angajament şi prin a căror efectuare s-ar prejudicia patrimoniul public şi/ sau fondurile publice. Fac obiectul controlului financiar preventiv inclusiv operaţiunile care vizează angajamentele legale şi angajamentele bugetare, deschiderea şi repartizarea de credite bugetare sau ordonanţarea cheltuielilor. De asemenea, tot potrivit Ordinului nr. 522/2003 al Ministerului de Finanţe documentele privind operaţiunile care se afectează fondurile publice şi/sau patrimoniul public vor fi însoţite de avizele compartimentelor de specialitate, de note de fundamentare, de acte şi/sau documente justificative. Inculpatul nu a exercitat în niciun fel controalele de legalitate, regularitate şi bugetar, dându-şi acordul pentru scoaterea posturilor la concurs printr-o simplă semnătură (nota-raport neprimind nici măcar număr de înregistrare la compartimentul pe care îl conducea), nerealizându-se nicio notă de fundamentare sau orice alt act din care să rezulte realizarea controlului financiar preventiv.

Potrivit doctrinei şi practicii judiciare pentru a fi reţinută infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice este necesar să existe legătura de cauzalitate între activitatea infracţională şi urmarea produsă.

Prin răspunsul înaintat, la data de 29 aprilie 2013, Înaltei Curţi, completul de 5 judecători, ca urmare a dispoziţiilor Deciziei nr. 253 din 17 decembrie 2012, partea civilă, respectiv M.A.I. arată, în esenţă, că salariile plătite numiţilor F.C., M.L.P., Ş.A. şi D.G., ca drepturi salariale nu reprezintă un prejudiciu, angajatorul fiind obligat să remunereze munca prestată de angajatul său, acordarea acestor drepturi fiind, deci, în concordanţă cu prevederile legale. În consecinţă nu se poate vorbi despre existenţa unei pagube concrete.

Ca atare, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că prin activitatea infracţională nu s-a cauzat un prejudiciu material, ci o tulburare însemnată bunului mers al M.A.I.

Tulburarea a fost însemnată şi efectivă, întrucât derogarea de la toate regulile cu privire la angajări prin întocmirea raportului I.G.J.R. şi a notei raport a I.G.S.U. a avut ca rezultat angajarea efectivă a unor persoane, subsecvent derulării activităţii infracţionale, fiind totodată, urmarea imediată a semnării raportului de către inculpaţii R.G.N., P.A., O.I.V. şi B.C.C., precum şi a notei raport. Inculpatul S.C. şi-a adus şi el contribuţia la întocmirea raportului prin dictarea conţinutului acestuia.

Acţionând astfel, inculpaţii au aprobat ocuparea posturilor prin derogare de la toate regulile aplicabile, unicul scop fiind ca acestea să fie ocupate de apropiaţii inculpatului P.A.

Un alt argument în susţinerea opiniei potrivit căreia prin activitatea infracţională s-a cauzat o tulburare însemnată a bunului mers al Ministerului Administraţiei şi Internelor este acela că prin încălcarea flagrantă de către mai mulţi ofiţeri (unii aflaţi în înalte funcţii de conducere, cu grade de chestori şi generali) a mai multor ordine, precum şi a dispoziţiilor legale prin care se interzice scoaterea la concurs a unor posturi, prin întocmirea în fals a unor documente care au circulat în interiorul instituţiei sau prin organizarea unor examene formale s-a perturbat în mod grav disciplina care trebuie să stea la baza funcţionării structurilor ministerului şi a fost slăbită autoritatea instituţiei, în condiţiile în care Ministerul Administraţiei şi Internelor este special creat în scopul aplicării şi respectării legii, constituind prima linie de apărare a societăţii şi ordinii de drept împotriva oricăror nelegalităţi, criterii ce au fost analizate şi prin interpretarea celor ce se regăsesc evidenţiate în decizia cu nr. 1335/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Totodată, s-a adus un important prejudiciu credibilităţii şi prestigiului Ministerului Administraţiei şi Internelor, creându-se aparenţa că, în interiorul acestei instituţii, încadrarea şi promovarea se realizează pe baza relaţiilor personale şi nu pe criterii de competenţă sau performanţă profesională. Ca urmare a acestei activităţi infracţionale a fost slăbită şi autoritatea acestei instituţii, al cărei rost este respectarea şi aplicarea legii. Desigur că şi materialele de presă, negative la adresa ministerului, au contribuit şi ele, într-o oarecare măsură, la slăbirea autorităţii ministerului .

Apărarea inculpaţilor, în legătură cu acest aspect a fost unanimă, în sensul că prin angajarea a patru candidaţi în structurile M.A.I. nu se putea cauza o tulburare însemnată ministerului, întrucât exista un deficit de 30.000 de cadre.

A accepta apărarea inculpaţilor, ar însemna a accepta că există o limită până la care este permisă nesocotirea dispoziţiilor legale în funcţie de mărimea unităţii unde se nesocotesc aceste dispoziţii, ceea ce este absurd.

Instanţa reţine că a existat o tulburare însemnată şi la nivelul altor persoane juridice de interes public, respectiv I.J.J. Brăila, prin angajarea cu încălcarea tuturor normelor legale a unui ofiţer în cadrul acestei instituţii.

Potrivit art. 4 din Ordinul M.A.I. nr. 637 din 22 octombrie 2008 pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a inspectoratelor de jandarmi judeţene: „Inspectoratul de Jandarmi Judeţean. este unitate bugetară cu personalitate juridică, condusă de un inspector-şef care are calitatea de ordonator terţiar de credite.”

Este cu totul neîntemeiat a se lua în considerare întregul număr de angajaţi ai M.A.I. şi a fi comparat cu numărul de angajări ilegale pentru a putea spune dacă tulburarea a fost însemnată.

Ţinând cont de toate considerentele expuse anterior, Înalta Curte, completul de 5 judecători, va dispune condamnarea inculpaţilor.

În stabilirea tratamentului sancţionator, instanţa va avea în vedere, pe lângă criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pentru fiecare inculpat funcţia exercitată în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, aceasta fiind cea care, în principiu, a fost folosită în mod abuziv de fiecare inculpat, implicarea efectivă a fiecărui inculpat în realizarea faptelor care au făcut obiectul judecăţii, modalitatea de săvârşire a infracţiunilor, care indică un plan infracţional elaborat încă de la început şi, mai ales, consecinţele exercitării abuzive a atribuţiilor în realizarea încadrării celor patru persoane .

Instanţa constată că circumstanţele personale favorabile inculpaţilor, respectiv lipsa antecedentelor penale, pregătirea profesională de excepţie, cariera militară urmată, comportamentul ireproşabil şi profesionalismul manifestat anterior în funcţiile deţinute, nu sunt prevalente gravităţii sporite a infracţiunilor comise şi a contribuţiei importante la săvârşirea lor, gradului de pericol social al faptelor şi periculozităţii inculpaţilor încât să justifice reţinerea în favoarea acestora de circumstanţe atenuante.

Gradul de pericol social al faptelor săvârşite, în opinia Înaltei Curţi, completul de 5 judecători, este unul ridicat având în vedere folosirea unor înalte funcţii publice pentru satisfacerea unor interese personale.

Ca urmare, având în vedere natura şi importanţa valorilor sociale ocrotite de lege şi puse în pericol prin acţiunile infracţionale ale inculpaţilor caracterul şi gravitatea urmărilor produse, precum şi conduita parţial sinceră manifestată pe parcursul procesului penal, aceştia contestând, în permanenţă, săvârşirea infracţiunilor comise, instanţa constată că se impune condamnarea inculpaţilor la pedepse cu închisoarea orientate spre minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunile săvârşite, acestea fiind singurele apte să asigure realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen., precum şi reeducarea inculpaţilor.

Înalta Curte, completul de 5 judecători, consideră , însă, că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpaţi şi, chiar fără executarea pedepselor în regim privativ de libertate, condamnaţii îşi vor conforma în viitor atitudinea potrivit exigenţelor legii penale şi nu vor mai săvârşi fapte antisociale, motiv pentru care, în temeiul art. 86¹ C. pen., va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate acestora pe durata unui termen de încercare, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 86² C. pen., obligându-i, totodată, să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen., conform dispozitivului.

Ca o consecinţă a condamnării inculpaţilor la pedeapsa închisorii, având în vedere natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite de aceştia şi împrejurările cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 71 alin. (2) C. pen. li se vor interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., instanţa apreciind că atitudinea antisocială a inculpaţilor relevă existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II - a şi b), dar şi a dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii prevăzut de art. 64 lit. c.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., se va dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare, iar, în baza art. 359 C. proc. pen., se va atrage atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Cu privire la latura civilă Înalta Curte, completul de 5 judecători, reţine că, în cursul urmăririi penale, prin adresa cu nr. 17510 din 25 mai 2011, semnată de secretarul general, Ministerul Administraţiei şi Internelor a comunicat, iniţial, că nu se constituie parte civilă în dosar. Ulterior, ministrul Administraţiei şi Internelor, T.I., a revenit şi a menţionat că se constituie parte civilă cu suma de 45.539 lei.

Potrivit art. 14 C. proc. pen., acţiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum şi a părţii responsabile civilmente (alin. (1)), în vederea reparării juste şi integrale a pagubelor cauzate prin infracţiune.

Reglementând condiţiile în care poate interveni răspunderea civilă şi modalităţile prin care aceasta se realizează, art. 14 alin. (3) C. proc. pen. face trimitere la legea civilă şi stabileşte două posibilităţi de reparare a prejudiciului produs prin infracţiune în cadrul acţiunii civile exercitată în procesul penal şi anume, repararea în natură şi plata unei despăgubiri băneşti.

Repararea în natură, care se poate realiza prin restituirea lucrului, prin restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, prin desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris şi prin orice alt mijloc de reparare, are prioritate în raport cu cea de-a doua modalitate prevăzută de lege, despăgubirile civile acordându-se numai dacă nu este posibilă prima variantă sau atunci când completează reparaţiile în natură, nefiind, însă, exclusă cumularea celor două modalităţi, în vederea asigurării unei reparaţii juste şi integrale a pagubei.

Având în vedere că art. 14 alin. (3) C. proc. pen. face trimitere sub aspectul condiţiilor de exercitare a acţiunii civile în procesul penal la legea civilă, precum şi împrejurarea că, de la data comiterii infracţiunilor şi a declanşării procesului penal, până în prezent, s-au succedat în timp mai multe legi civile, Înalta Curte menţionează că legea ce guvernează în cauză acţiunea civilă este cea în vigoare la data săvârşirii faptelor şi a constituirii de părţi civile, aspect prevăzut expres în art. 223 raportat art. 3 şi art. 5 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.

Ca urmare, raportând prevederile art. 14 şi art. 15 C. proc. pen. la cele ale art. 998-999 C. civ., rezultă că cerinţele cumulative ce se cer a fi îndeplinite pentru a fi posibilă, în cadrul procesului penal, angajarea răspunderii civile a inculpaţilor constau în producerea prin infracţiune a unui prejudiciu material sau moral, existenţa unei legături de cauzalitate între infracţiune şi prejudiciu, necesitatea caracterului cert al prejudiciului, care să nu fi fost încă reparat, şi manifestarea voinţei persoanei fizice cu capacitate deplină de exerciţiu ori a celei juridice de a fi despăgubită.

Chiar dacă procesul penal este guvernat de regula oficialităţii, acţiunea civilă rămâne supusă principiului disponibilităţii (exceptând cazurile prevăzute expres de art. 17 C. proc. pen.), revenind persoanei care a suferit o vătămare prin infracţiune iniţiativa promovării acţiunii civile în procesul penal, precum şi sarcina de a face dovada prejudiciului suferit şi a întinderii acestuia (art. 1169 C. civ.).

Analizând îndeplinirea condiţiilor menţionate în cazul părţii civile M.A.I., instanţa, referitor la adresa înaintată la termenul din data de 29 aprilie 2013, prin care partea civilă M.A.I. menţionează că nu a suferit nicio pagubă materială ca rezultat al activităţii infracţionale în urma căreia au fost angajate fraudulos patru persoane în structurile M.A.I., constată că aceasta nu a dovedit prin probele administrate că ar fi suferit vreun prejudiciu. În consecinţă, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că partea civilă, deşi nu a renunţat în mod expres la constituirea de parte civilă, aceasta nu a suferit nicio pagubă.

Chiar dacă partea civilă a renunţat implicit la acţiunea civilă măsura desfiinţării actelor falsificate se impune potrivit art. 348 C. proc. pen.

Se constată că partea civilă a solicitat anularea ordinelor de numire pe calea unei acţiuni civile separate( aflată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti), ceea ce echivalează cu faptul că în procesul penal nu există constituire de parte civilă cu privire la desfiinţarea acestor ordine.

Or, potrivit art. 348 C. proc. pen. „Instanţa, chiar dacă nu există constituire de parte civilă se pronunţă asupra .restabilirii situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii.

Aşadar, urmare a condamnării inculpatului B. pentru nelegala emitere a ordinelor de numire Înalta Curte, completul de 5 judecători, va dispune restabilirea situaţiei anterioare emiterii acestor ordine.

Având în vedere toate aceste considerente, instanţa va dispune, în temeiul art. 170 raportat la art. 348 C. proc. pen., desfiinţarea actelor care au fost emise cu încălcarea dispoziţiilor legale (cele două rapoarte de la I.G.J.R., nota-raport de la I.G.S.U.) şi a actelor subsecvente acestora care au produs consecinţa angajării ilegale şi care au fost la rândul lor nelegale, respectiv ordinele de numire: Ordinele nr. II/4033, II/4034, II/4035 (vol. 2, filele 2-4, d.u.p.) şi Ordinul II/4069 (vol. 5, fila 45, d.u.p.).

Va lua act că partea civilă Ministerul Administraţiei şi Internelor nu mai solicită despăgubiri civile în cauză.

În baza art. 348 C. proc. pen. va desfiinţa cele două înscrisuri purtând denumirea „Raport privind solicitarea de modificare a modalităţii de încadrare a unui post şi reluare a procedurii pentru două posturi finanţate şi deblocate” înregistrate sub nr. S/97557 din 13 octombrie 2010 şi Ordinul nr. II/4033, Ordinul nr. II/4034, Ordinul nr. II/4035 şi Ordinul nr. II/4069.

În baza art. 191 C. proc. pen. inculpaţii vor fi obligaţi la plata sumelor de câte 3.500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile parţiale pentru apărătorii desemnaţi din oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. În baza art. 248 C. pen. condamnă inculpatul B.C.C. la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

În baza art. 248 C. pen. condamnă inculpatul B.C.C. la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. dispune ca inculpatul B.C.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate pe o durată de 6 ani reprezentând termen de încercare în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbări de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., în condiţiile art. 359 C. proc. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepsei accesorii aplicate.

II. În baza art. 248 C. pen. condamnă inculpatul P.A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

În baza art. 248 C. pen. condamnă inculpatul P.A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) – 34 lit. b) C. pen. dispune ca inculpatul P.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate pe o durată de 8 ani reprezentând termen de încercare în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbări de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., în condiţiile art. 359 C. proc. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepsei accesorii aplicate.

III. În baza art. 248 C. pen. condamnă inculpatul O.I.V. la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

În baza art. 248 C. pen. condamnă inculpatul O.I.V. la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. dispune ca inculpatul O.I.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate pe o durată de 6 ani reprezentând termen de încercare în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbări de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., în condiţiile art. 359 C. proc. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepsei accesorii aplicate.

IV. În baza art. 26 rap. la art. 248 C. pen. condamnă inculpatul S.C. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate pe o durată de 4 ani reprezentând termen de încercare în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbări de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., în condiţiile art. 359 C. proc. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepsei accesorii aplicate.

V. În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică

a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A.O. din infracţiunea de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen.

În baza art. 248 C. pen. condamnă inculpatul A.O. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate pe o durată de 6 ani reprezentând termen de încercare în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbări de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., în condiţiile art. 359 C. proc. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepsei accesorii aplicate.

VI. În baza art. 248 C. pen. condamnă inculpatul R.G.N. la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

În baza art. 289 alin. (1) C. pen. condamnă inculpatul R.G.N. la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual.

În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., dispune ca inculpatul R.G.N. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani şi 6 luni, reprezentând termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., în condiţiile art. 359 C. proc. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionale a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepsei accesorii aplicate.

VII. În baza art. 248 C. pen. condamnă inculpatul G.M.V. la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

În baza art. 26 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. condamnă inculpatul G.M.V. la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals intelectual.

În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., dispune ca inculpatul G.M.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani şi 6 luni, reprezentând termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., în condiţiile art. 359 C. proc. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionale a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepsei accesorii aplicate.

Ia act că partea civilă Ministerul Administraţiei şi Internelor nu mai solicită despăgubiri civile în cauză.

În baza art. 348 C. proc. pen. desfiinţează cele două înscrisuri purtând denumirea „Raport privind solicitarea de modificare a modalităţii de încadrare a unui post şi reluare a procedurii pentru două posturi finanţate şi deblocate” înregistrate sub nr. S/97557 din 13 octombrie 2010 şi Ordinul nr. II/4033, Ordinul nr. II/4034, Ordinul nr. II/4035 şi Ordinul nr. II/4069.

În baza art. 191 C. proc. pen. obligă inculpaţii la plata sumelor de câte 3.500 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat din care sumele de câte 100 lei reprezentând onorariile parţiale pentru apărătorii desemnaţi din oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 117/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI		ICCJ. Decizia nr. 140/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

ICCJ. Decizia nr. 114/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 115/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 116/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 117/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 140/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 163/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 165/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 180/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI