ICCJ. Decizia nr. 3/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Decizia penală nr. 3/2013
Dosar nr. 7240/1/2012
Şedinţa publică de la 14 ianuarie 2013
Asupra cererii de revizuire de faţă;
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire formulată revizuentul C.F. a arătat că pe durata detenţiei a solicitat să i se acorde tratament stomatologic, în sensul de a i se furniza o proteză dentară, fiind refuzat în mai multe rânduri întrucât nu avea posibilitatea efectivă a suportării unei părţi din costul acesteia.
Prin hotărârea C.E.D.O. C.F. vs România s-a constatat încălcarea prevederilor art. 3 din Convenţie în ce priveşte condiţiile materiale de detenţie şi neacordarea tratamentului stomatologic, întrucât revizuentul, în calitatea sa de persoană privată de libertate, nu ar fi putut obţine lucrarea dentară decât dacă ar fi plătit-o integral, legislaţia în materie de asigurări sociale fiind ineficientă în ceea ce priveşte situaţia persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii. Prin aceeaşi hotărâre statul român a fost obligat să îi plătească revizuentului suma de 13.300 euro cu titlu de daune morale.
Având în vedere hotărârea pronunţată de C.E.D.O., în temeiul art. 4081 C. proc. pen. revizuentul a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, solicitând reanalizarea situaţiei sale şi înlăturarea consecinţelor suferite prin supunerea sa, pe perioada detenţiei, la tratamente degradante.
Analizând cererea de revizuire prin prisma dispoziţiilor speciale prevăzute de art. 4081 C. proc. pen., se constată că această cerere este nefondată pe considerentele ce urmează :
Potrivit dispoziţiilor art. 4081 alin. (1) C. proc. pen.:
Hotărârile definitive pronunţate în cauzele în care C.E.D.O. a constatat o încălcare a unui drept prevăzut de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale pot fi supuse revizuirii, dacă consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.
Din economia textului de lege anterior menţionat rezultă că promovarea unei cereri de revizuire este condiţionată de existenţa unei hotărâri definitive a C.E.D.O. prin care se constată o încălcare a unui drept prevăzut în Convenţia Europeană într-un proces penal desfăşurat în faţa autorităţilor judiciare române, în care instanţele penale române s-au pronunţat prin hotărâre definitivă.
În speţa de faţă, se constată că revizuentul condamnat nu a solicitat revizuirea hotărârii prin care s-a dispus condamnarea sa la o pedeapsă de 21 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 174-175 lit. i) C. pen., ci reanalizarea situaţiei sale de sănătate şi înlăturarea consecinţelor suferite prin supunerea sa, pe perioada detenţiei, la tratamente degradante.
De asemenea, verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că ulterior condamnării de către C.E.D.O. pentru încălcarea art. 3 din Convenţie în ceea ce priveşte condiţiile materiale de detenţie şi neacordarea tratamentului stomatologic, Statul român a achitat revizuentului suma de 13.300 euro, cu titlu de daune morale, bani care conform actelor dosarului au fost depuşi în contul acestuia.
În aceste condiţii, consecinţele grave ale încălcării drepturilor revizuentului constatate de C.E.D.O., chiar dacă ar continua să se producă şi în prezent, nu pot fi remediate prin procedura specială a revizuirii hotărârii de condamnare, prevăzută de art. 4081 C. proc. pen. pentru înlăturarea unor potenţiale efecte negative, întrucât aceste încălcări, în speţa de faţă, nu au avut loc în cursul unei proceduri judiciare în cadrul căreia să nu îi fi fost respectate garanţiile procesuale ci, ulterior, în faza de executare a pedepsei de 21 ani închisoare.
Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 4081 alin. (10) C. proc. pen., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul C.F., ca nefondată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul C.F., în temeiul art. 4081 C. proc. pen.
Obligă revizuentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 253/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 4/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
