ICCJ. Decizia nr. 253/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Decizii CSJ şi ICCJ - Completul de 5 Judecători

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Decizia penală nr. 253/2012

Dosar nr. 5552/1/2012

Şedinţa publică de la 17 decembrie 2012

Asupra recursurilor de faţă; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa nr. 731 din 7 mai 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. 5854/1/2011 a fost respinsă cererea formulată de reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de schimbare a încadrării juridice dată faptei inculpatului A.O. prin rechizitoriul din infracţiunea de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen.

1. A fost condamnat inculpatul P.A. (fiul lui E. şi A., născut în Bucureşti, domiciliat în Bucureşti, Calea C., sector 3, director general al Direcţiei Generale Management Resurse Umane în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor cu grad de chestor de poliţie la două pedepse de câte 1 an închisoare pentru două infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. au fost contopite cele două pedepse şi s-a aplicat inculpatului P.A. pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 81 C. pen. a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei de 1 an închisoare pe o durată de 3 ani calculată conform art. 82 C. pen. care constituie termen de încercare pentru condamnat care se socoteşte de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzută de art. 83 C. pen.

2. A fost condamnat inculpatul B.C.C. (fiul lui l. şi C., născut în Bucureşti, domiciliat în Bucureşti, B-dul M., sector 3, secretar general în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, cu grad de chestor de poliţie) la două pedepse de câte 8 luni închisoare pentru două infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal.

Potrivit dispoziţiilor art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. au fost contopite cele două pedepse şi s-a aplicat inculpatului B.C.C. pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 81 C. pen. a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei de 8 luni închisoare pe o durată de 2 ani şi 8 luni calculată conform art. 82 C. pen. care constituie termen de încercare pentru condamnat care se socoteşte de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei prev. de art. 83 C. pen.

3. A fost condamnat inculpatul O.I.V. (fiul lui D. şi I., născut în comuna Iancu Jianu, judeţul Olt, domiciliat în Bucureşti, str. l. sector 5, director general al Direcţiei Generale Financiare în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, cu grad de comisar şef de poliţie) la două pedepse de câte 6 luni închisoare pentru două infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. au fost contopite cele două pedepse şi s-a aplicat inculpatului O.I.V. pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 81 C. pen. a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei de 6 luni închisoare pe o durată de 2 ani şi 6 luni calculată conform art. 82 C. pen. care constituie termen de încercare pentru condamnat care se socoteşte de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 C. pen.

4. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul R.G.N. (fiul lui G. şi A., născut în comuna Corbu, judeţul Harghita, domiciliat în municipiul Bacău, str. E., jud. Bacău, adjunct al inspectorului general al Jandarmeriei Române cu grad de general de brigadă) pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) combinat la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. raportat la art. 18¹ C. pen. a fost achitat inculpatul R.G.N. pentru infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.

În baza art. 91 lit. c) C. pen. s-a aplicat inculpatului R.G.N. sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 1.000 RON.

5. În temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul G.M.V. (fiul lui D. şi M., născut în Râmnicu Vâlcea, domiciliat în Bucureşti, str. V., sector 1, director al Direcţiei Resurse Umane din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române cu grad de colonel) pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) combinat la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. raportat la art. 18¹ C. pen. a fost achitat inculpatul G.M.V. pentru complicitate la infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 26 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen.

În baza art. 91 lit. c) C. pen. s-a aplicat inculpatului G.M.V. sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 800 RON.

6. În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. achită pe inculpatul A.O. (fiul lui C. şi A., născut în Perişani, jud. Vâlcea, domiciliat în Bucureşti, Şoseaua S., sector 5, inspector general al Jandarmeriei Române cu grad de general-locotenent) pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen.

7. În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul S.C. (fiul lui N. şi M., născut în municipiul Fălticeni, judeţul Suceava, domiciliat în Bucureşti, str. V., sector 6, ofiţer în cadrul Direcţiei Generale Management Resurse Umane în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor cu grad de subcomisar de poliţie) pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 26 raportat la art. 248 C. pen.

Au fost desfiinţate cele două înscrisuri purtând denumirea "Raport privind solicitarea de modificare a modalităţii de încadrare a unui post şi reluare a procedurii pentru două posturi finanţate şi deblocate" înregistrate sub acelaşi număr, respectiv S/97557 din 13 octombrie 2010.

A fost respinsă, ca nefondată, acţiunea civilă exercitată de partea civilă Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Au fost obligaţi inculpaţii B.C.C., P.A. şi O.I.V. la plata sumelor de câte 2200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea cauzei cu privire la inculpaţii S.C., A.O., R.G.N. şi G.M.V. au rămas în sarcina statului, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru fiecare inculpat până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 1318/P/2010 din 05 iulie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, au fost trimişi în judecată, în stare de libertate, inculpaţii: B.C.C. pentru două infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 şi art. 248 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; P.A. pentru două infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 şi art. 248 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; O.I.V. pentru două infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 şi art. 248 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; S.C. pentru complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 26 raportat la art. 248 C. pen.; A.O. pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen.; R.G.N. pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice şi fals intelectual, prevăzută de art. 248 şi art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; G.M.V. pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice şi complicitate la fals intelectual, prevăzută de art. 248 şi art. 26 raportat la art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Conform actului de acuzare, pentru trimiterea în judecată a inculpaţilor s-au reţinut următoarele:

În toamna anului 2010, în cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române (I.G.J.R.) şi al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă (I.G.S.U.), au fost organizate concursuri al căror singur scop a fost angajarea lui F.C., şi a persoanelor apropiate acestuia, în funcţii de autoritate publică din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Astfel, s-a menţionat că F.C. este prietenul inculpatului P.A. care, la data săvârşirii faptelor, deţinea funcţia de director general al Direcţiei Generale Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, având gradul de chestor de poliţie. Prietenia dintre P.A. şi F.C. este recunoscută de cei doi.

Referitor la acest aspect, F.C. a declarat: "Fiind prieten cu chestorul P. am trecut de mai multe ori pe la biroul acestuia. Obişnuiam să mă întâlnesc cu el şi acasă la mine sau în alte locaţii". În sens asemănător inculpatul P.A. a menţionat: "Relaţia mea cu F.C. este una de amiciţie, ne-am apropiat mai mult acum circa un an şi jumătate într-o anumită conjunctură. (...) În luna octombrie 2010 a fost de mai multe ori la mine la serviciu, în biroul unde îmi desfăşuram activitatea. În perioada în care a trecut pe la mine, mi-a comunicat că participă la un concurs organizat de Jandarmeria Română, mi-a făcut cunoscut faptul că aleargă pentru a-şi întocmi dosarul de concurs şi, de multe ori, îl serveam cu câte o cafea în biroul meu. (...) Precizez că eu şi F.C. obişnuiam să ne vizităm reciproc la domiciliu".

Din verificările efectuate a rezultat că, în perioada 04 octombrie 2010 - 10 decembrie 2010, F.C. a fost primit de 19 ori, în zile diferite, la biroul inculpatului P.A., din sediul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Cu privire la numitul F.C., martorul V.C.Ş., la data săvârşirii faptei şeful Serviciului de Personal şi Coordonarea Structurilor din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, a declarat: "De F.C. am aflat cred că pe holuri, la fumoar, în perioada de dinaintea susţinerii examenului de la jandarmerie. Am văzut o persoană, de mai multe ori, intrând sau ieşind de la chestorul P. Cineva, nu îmi mai amintesc cine, mi-a indicat numele acestei peroane (F.C.) şi mi-a spus că este cineva care a trecut în rezervă, deoarece se folosise de diplome false. După ce F.C. a fost reîncadrat în structurile Ministerului Administraţiei şi Internelor, l-am văzut ieşind de la chestorul P. - din biroul acestuia - şi chiar a dat mâna cu mai multe persoane dintr-un grup în care mă aflam şi eu".

Potrivit rechizitoriului, cariera de ofiţer a lui F.C. În structurile Ministerului Administraţiei şi Internelor a avut la bază folosirea unei diplome false. F.C. a fost încadrat în Ministerul Administraţiei şi Internelor în data de 01 februarie 1995, ca personal contractual (conducător auto). În data de 22 iunie 1995 a fost chemat în rândul cadrelor militare active, fiindu-i acordat gradul de plutonier, ca urmare a solicitării sale din 15 februarie 1995. Ulterior, a depus la dosarul de personal diploma de bacalaureat, potrivit căreia, în anul 1996, ar fi absolvit cursurile Liceului "D.B.". În anul 1999, F.C. a fost trecut în rândul ofiţerilor, în baza unei diplome de licenţă, pe care a depus-o la dosarul de personal, din care rezulta că a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universităţii de Ştiinţe şi Arte "G.C." şi că a susţinut licenţa la Universitatea "L.B." din Sibiu. În anul 2002, F.C. a fost trecut în rezervă cu gradul de maior, în urma demisiei sale. La data de 29 aprilie 2002, Grupul de Control al Ministrului de Interne s-a sesizat din oficiu despre faptul că diploma de bacalaureat, eliberată lui F.C. În anul 1996, prezenta dubii asupra autenticităţii. Prin Rezoluţia nr. 1702/P/2002 din 09 aprilie 2003 a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de F.C. pentru infracţiunile prevăzute de art. 25 rap. la art. 289, art. 291, art. 292 şi art. 215 alin. (2) C. pen. Soluţia a fost infirmată prin Rezoluţia nr. 3004/2003 din 14 ianuarie 2004 a secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cauza fiind trimisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3, pentru continuarea cercetărilor faţă de F.C. Urmare cercetărilor efectuate, s-a stabilit că diploma de bacalaureat emisă pe numele F.C. în anul 1996 este falsă, aceasta nefigurând în evidenţele Liceului "D.B.". Totodată, a rezultat că F.C. nu a frecventat cursurile liceului seral sau la zi, nu este înscris în indexul alfabetic al liceului şi nici în catalogul de examen bacalaureat. F.C. a declarat că a obţinut diploma de bacalaureat de la secretarul liceului, D.I., decedat în anul 2000. Prin Rezoluţia nr. 853/P/2004 din 20 decembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de F.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. art. 26 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen., art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) şi g) C. proc. pen., în condiţiile în care din examinarea actelor premergătoare efectuate în cauză s-a constatat că sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de instigare la fals în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., de complicitate la fals în înscrisuri oficiale prev. de art. 26 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. şi de fals în declaraţii prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), sus-numitul nu mai poate fi tras la răspundere penală, împlinindu-se termenul de prescripţie a răspunderii penale de 5 ani, prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. S-a făcut precizarea că în şedinţa Biroului Senatului Universităţii "L.B." din Sibiu, din data de 17 aprilie 2003, s-a decis în unanimitate anularea diplomei de licenţă pe care această universitate a eliberat-o în anul 2001 lui F.C.

De asemenea, potrivit rechizitoriului, la vremea respectivă organele de urmărire penală nu au comunicat către Ministerul Administraţiei şi Internelor faptul că în urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că F.C. s-a folosit de acte falsificate pentru a-şi dobândi gradul de ofiţer. Această comunicare ar fi trebuit să aibă ca efect revocarea ordinului prin care F.C. a fost trecut în rândul ofiţerilor.

În legătură cu aceste aspecte, F.C. a declarat, în timpul cercetărilor efectuate în prezentul dosar, următoarele: "Cu prilejul unei verificări efectuate de către Corpul de Control în anul 2002 s-a constatat că diploma mea de bacalaureat nu ar fi figura în evidenţele Liceului «D.B.». Din acest motiv mi-am dat demisia din structurile Ministerului Administraţiei şi Internelor".

Ulterior descoperirii faptului că diploma de bacalaureat este falsă, şi după declararea nulităţii diplomei de licenţă de către Universitatea "L.B." din Sibiu, numitul F.C. a decis să-şi reia studiile; "Discutând cu mai mulţi prieteni de-ai mei despre situaţia mea, am fost sfătuit să urmez din nou cursurile unui liceu. În consecinţă, am urmat între anii 2003 şi 2006 cursurile Liceului "G.C.", profilul industrial. După terminarea Liceului "G.C." am efectuat, în paralel, două facultăţi şi anume, Facultatea de Ştiinţe Economice "G.C." şi Facultatea de Drept din cadrul Universităţii B. Dreptul l-am terminat în 2009, iar ştiinţele economice în 2008."

În opinia acuzării, faptul că F.C. nu îşi aminteşte nici măcar în ce an a absolvit aceste două facultăţi ridică - şi în prezent - semne de întrebare referitoare la modalitatea în care şi-a efectuat studiile. În realitate, Facultatea de Drept a Universităţii B. a absolvit-o în anul 2010 (conform adresei din 27 ianuarie 2011 a acestei instituţii), iar Facultatea de Ştiinţe Economice, Juridice şi Administrative a Universităţii "G.C." a absolvit-o în anul 2009.

În rechizitoriu se arată că, analizând declaraţia olografă pe care F.C. a dat-o cu prilejul efectuării cercetărilor efectuate de către Control al Ministerului Administraţiei şi Internelor, deşi deţine diplome de licenţă de la două facultăţi, ale căror cursuri Ie-a urmat, în cea mai mare parte, în paralel, F.C. are serioase probleme de scriere în limba română (exemplificându-se cu următoarele menţiuni: "m-a condus la poartă", "semnătura aplicată pe fişa medicală de încadrare la rubrica semnătura candidatului îmi aparţine", "au fost completate la policlinica M.A.I., în cabinetul unui medic de la interne care ma întrebat anumite date ", "am ridicat fişa medicală pe care am depuso", "am înapoiata pentru a fii depusă la dosar dar nu î-mi aduc aminte", "acest document a fost depus la serviciul cadre al jandarmeriei dar nu îmi amintesc data").

Potrivit actului de acuzare, începând cu anul 2007 F.C. a încasat de la Casa de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor o pensie militară de invaliditate, ca urmare a acordării unui certificat de invaliditate.

În opinia acuzării, prin aceste aspecte este caracterizată persoana care, în urma organizării aşa-zisului concurs din luna octombrie 2010, la Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, a ajuns să ocupe funcţia de şef al Direcţiei Financiare, prevăzută pentru gradul de general, cea mai înaltă funcţie financiară din cadrul Jandarmeriei Române.

În actul de acuzare se arată că celelalte persoane care au participat, fără contracandidaţi, la concursurile desfăşurate în toamna anului 2010 în cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, respectiv Inspectoratului General Pentru Situaţii de Urgenţă, sunt apropiate numitului F.C. Astfel, M.L.P. a declarat: "în toamna anului 2010 i-am dat un c.v. de-al meu lui F.C. Acest c.v. i l-am dat pentru a mă ajuta să intru în structurile M.A.I. Cunoşteam faptul că F.C. lucrase anterior în aceste structuri şi cunoaşte persoane care lucrează în M.A.I. (...). Pe F.C. îl cunosc de mai mulţi ani şi actualmente sunt prietenul fiicei acestuia - F.A." S-a menţionat că M.L.P. a primit, în anul 2005, o amendă administrativă prin aplicarea dispoziţiilor art. 18¹ C. pen., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., în prezent fiind reabilitat de drept. Ş.A. a declarat că F.C. este în relaţii apropiate cu tatăl său şi că în luna octombrie 2010, F.C. Ie-a făcut o vizită la domiciliu, ocazie cu care, în urma unor discuţii, i-a solicitat să-i dea un c.v, pentru o eventuală angajare în jandarmerie, c.v.-ul înmânându-i-l imediat. D.G. a declarat: "Tatăl meu este prieten cu F., care I-a ajutat personal la săparea unui heleşteu de peşte, având utilajele necesare".

Revenind la situaţia de fapt expusă în rechizitoriu, în continuare s-au arătat următoarele:

I. În perioada 11 octombrie 2010 -1 6 octombrie 2010, inculpatul A.O. (care la acel moment deţinea funcţia de inspector general al Jandarmeriei Române) s-a aflat în misiune în străinătate. Anterior plecării sale în străinătate, a purtat o discuţie telefonică cu inculpatul P.A. (care la momentul respectiv deţinea funcţia de director general al Direcţiei Generale Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administraţiei şi internelor).

Referitor la această discuţie inculpatul A.O. a declarat: "în cadrul discuţiei telefonice acesta (inculpatul P.A., n.n.) m-a întrebat dacă aş avea ceva împotrivă să fie scoase la concurs trei posturi de ofiţer pentru încadrare din sursă externă. Mi-a spus că de această problemă ştie şi domnul ministru, i-am spus că nu am nimic împotrivă. Nu s-a discutat nimic referitor la posturile care ar fi urmat să fie scoase la concurs, nici nu s-au pronunţat nume de persoane care ar urma să ocupe posturile. Nu am comunicat niciunui subordonat de al meu discuţia cu chestorul P. Nu-mi amintesc dacă în contextul acestei discuţii iniţiale sau într-o discuţie ulterioară cu chestorul P. (discuţie pe care nu o pot individualiza în timp), acesta mi-a făcut precizarea că persoanele încadrate nu vor rămâne în jandarmerie. Precizez însă că nu mi-a spus şi când vor pleca".

Referitor la afirmaţiile inculpatului A.O., inculpatul P.A. a declarat că nu îşi aminteşte dacă a discutat cu acesta în legătură cu situaţia celor trei posturi, dar nu exclude existenţa unei asemenea convorbiri.

Astfel, martorul V.C.Ş. a menţionat: "La sfârşitul lui septembrie sau începutul lui octombrie 2010, într-o după-amiază, după orele de program, am fost chemat la directorul general P.A., ocazie cu care acesta mi-a solicitat, în mod direct, să-i prezint a doua zi o situaţie numerică a posturilor vacante deblocate anterior şi neîncadrate în acel moment. Din acest motiv, i-am contactat telefonic pe şefii de la resurse umane din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. Ţin minte că l-am sunat, în acea zi, în jurul orelor 18 şi pe colonelul G.M. - directorul de la resurse umane din cadrul Inspectoratului General al Jandarmerie Române. Nu ştia pe moment să-mi spună, iar în aceeaşi zi am fost sunat (nu mai ştiu dacă tot de colonelul G. sau de un subordonat al acestuia) care mi-a spus numeric câte posturi vacante sunt. Nu erau foarte multe posturi vacante, nu mai ştiu cifra exactă. l-am raportat a doua zi verbal chestorului P., în mod direct, la el în birou, situaţia numerică a posturilor deblocate".

Pe de altă parte, inculpatul G.M. a declarat: "în data de 07 octombrie 2010, în jurul orelor 17:00, am primit un telefon, pe telefonul meu mobil, de la subcomisarul V., care mi-a cerut să identific posturile deblocate în anul 2010, la care s-a organizat concursuri şi nu au fost ocupate. Am luat legătura cu căpitanul G.O., căruia i-am solicitat să-mi spună câte posturi sunt şi la acel moment G.O. a raportat că sunt patru posturi. A doua zi, le-am spus căpitanilor V. şi G.O. să-mi facă o situaţie referitoare la respectivele posturi, l-am comunicat subcomisarului V. că sunt patru posturi (comunicarea fiind făcută pe telefon). Cu acel prilej, subcomisarul V. mi-a spus că aceste posturi vor fi scoase la concurs pentru încadrare din sursă externă. La acel moment, subcomisarul V. mi-a spus că este o sarcină de la etajul I. Auzind că este vorba despre etajul I, eu am fost convins că este vorba de conducerea Ministerului Administraţiei şi Internelor. Nu-mi amintesc dacă în cadrul acestei discuţii sau în cadrul unei discuţii ulterioare, subcomisarul V. mi-a spus că pentru detalii să ţinem legătura cu subcomisarul S. Menţionez că, atât pe subcomisarul V., cât şi pe subcomisarul S., eu îi cunoşteam, fiind cei cu care ţineam legătura în activităţile curente de serviciu pe line de resurse umane".

După acest moment, martorul G.O., căpitan în cadrul Serviciului de Resurse Umane al Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, a fost desemnat să se ocupe de documentele referitoare la concursul care urma să se desfăşoare. După ce inculpatul G.M. i-a spus să ţină legătura cu inculpatul S.C., subcomisar în cadrul Direcţiei Generale Management Resurse Umane a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi subordonat direct, la acel moment, al inculpatului P.A., martorul G.O. l-a contactat telefonic pe inculpatul S.C.

Martorul G.O. a declarat: "Mi-a răspuns subcomisarul S., căruia i-am spus că am primit ordin să întocmesc acel raport. Din discuţia purtată, am dedus că S. cunoştea despre ce este vorba de dinainte de a suna eu. S. mi-a spus cum să întocmesc acel raport. Acesta nu mi-a dictat cuvânt cu cuvânt, dar mi-a spus lucrurile esenţiale pe care trebuie să le cuprindă raportul. Tot S. mi-a spus că este necesară o derogare de la trei ordine ale Ministrului de Interne, un ordin cu privire la încadrarea şi recrutarea candidaţilor în Ministerul de Interne, altul cu privire la Ghidul carierei poliţiştilor şi cadrelor militare din Ministerul Administraţiei şi Internelor, iar al treilea făcea referire la imposibilitatea încadrării unor posturi din sursă externă. Cu privire la ordinul referitor la încadrarea şi recrutarea eu am avut şi o obiecţie în sensul că l-am întrebat de la ce articol trebuie făcută derogarea, întrucât nu mi-am închipuit că se putea face o derogare de la tot acest ordin, întrucât acesta este foarte detaliat şi priveşte organizarea şi desfăşurarea concursurilor (inclusiv termene de respectat). S. mi-a spus că trebuie derogare de la întregul ordin. Despre celelalte ordine mi-a spus, la fel, «că trebuie să se deroge de la tot». (...) Cu acest prilej mi-a spus că totul trebuie făcut urgent şi că o să primesc detalii şi cu privire la cine va ocupa posturile, expresia lui fiind că este cineva cu pile foarte mari în conducerea ministerului".

În baza indicaţiilor primite de la inculpatul S.C., martorul G.O. a redactat şi dactilografiat personal un prim raport cu următorul conţinut:

"Prin Rapoartele Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 291587 din 16 aprilie 2010 şi al Inspectoratului General al Jandarmeriei Române nr. S/87895 din 01 aprilie 2010, aprobate de conducerea ministerului, au fost solicitate şi s-au deblocat 10 posturi vacante în statele de organizare ale Jandarmeriei Române, printre care şi posturile de contabil şef, poziţia 63 în statul de organizare al Grupării de Jandarmi Mobile Ploieşti, în vederea ocupării prin trecere în corpul ofiţerilor a maiştrilor militari/subofiţerilor din Jandarmeria Română, care îndeplinesc condiţiile legale, respectiv ofiţer specialist I (consilier juridic), poziţia 6 din statul de organizare al Brigăzii Speciale de Intervenţie a Jandarmeriei şi ofiţer specialist II, poziţia 4 din statul de organizare a Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Brăila în vederea ocupării prin concurs/examen, cu recrutare din sursă externă.

Având în vedere faptul că, în urma demersurilor efectuate şi a procedurilor de organizare şi desfăşurare a concursurilor pentru încadrarea celor trei posturi sus-menţionate, acestea nu au fost ocupate, avem onoarea a vă propune şi vă rog să aprobaţi următoarele:

- în considerarea faptului că, la concursul organizat anterior, pentru ocuparea postului de contabil şef, poziţia 63 în statul de organizare al Grupării de Jandarmi Mobile Ploieşti, s-a înscris un candidat care nu îndeplinea condiţiile legale, modificarea sursei de recrutare, în sensul că, încadrarea acestuia să se realizeze, cu recrutarea personalului din sursă externă;

- ocuparea posturilor de contabil şef, poziţia 63 în statul de organizare al Grupării de Jandarmi Mobile Ploieşti, ofiţer specialist I (consilier juridic), poziţia 6 din statul de organizare al Brigăzii Speciale de Intervenţie a Jandarmeriei şi ofiţer specialist II, poziţia 4 în statul de organizare al Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Brăila, în vederea ocupării prin concurs/examen, cu recrutare din sursă externă, să se realizeze prin derogare de la prevederile ordinului Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 665/2008 privind unele activităţi de management resurse umane, nr. 69/2009 privind Ghidul carierei poliţiştilor şi cadrelor militare nr. H/3184 din 25 iunie 2010, prin care este suspendată ocuparea prin examen sau concurs, a posturilor vacante cu recrutarea personalului din sursă externă. Demersul este justificat de necesitatea imperioasă a încadrării acestor posturi, în scopul reducerii deficitului de personal înregistrat la nivelul unităţilor respective cu personal de specialitate având experienţă în domeniul incident.

Menţionăm că, ocuparea posturilor nominalizate mai sus, se încadrează în numărul de indicatori repartizaţi Jandarmeriei Române în anul 2010."

De asemenea, martorul G.O. a întocmit, la ordinul inculpatului G.M.V., un proces-verbal de şedinţă în care se consemna faptul că raportul a fost discutat într-o şedinţă.

După ce au fost redactate, raportul şi procesul-verbal de şedinţă au fost date de martorul G.O. inculpatului G.M.V., care Ie-a dus la semnat inculpatului R.G.N. Inculpatul R.G.N. a semnat cele două acte în numele Inspectorului General al Jandarmeriei Române (inculpatul O.A. aflându-se în acel moment, aşa cum s-a precizat, în misiune în străinătate). Raportul a fost clasificat (nr. S/97557 din 13 octombrie 2010 - secret de serviciu).

În legătură cu semnarea raportului şi procesului-verbal de şedinţă, inculpatul R.G.N. a declarat: în data de 13 octombrie 2010, mă aflam în biroul meu şi la mine a venit domnul colonel G. (şeful Resurselor Umane din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române) care mi-a relatat că a fost contactat telefonic de comisarul V. din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, care i-a spus că a primit ordin de la chestorul P., din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, să trimită o notă-raport pentru deblocarea a trei funcţii de ofiţer, iar pentru întocmirea acestui raport un ofiţer de resurse umane din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române să ia legătura cu subcomisarul S., din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. Tot colonelul G. mi-a spus că nota-raport trebuie să ajungă de urgenţă la chestorul P. Menţionez că atunci când mi-a relatat aceste aspecte, colonelul G. avea această notă-raport deja întocmită, spunându-mi că trebuie să ajungă urgent la chestorul P. Arăt că în data respectivă mă aflam la conducerea Inspectoratului General al Jandarmeriei Române întrucât inspectorul general O.A. se afla în misiune în străinătate. Nu am avut cunoştinţă la acel moment că prin semnarea acelei note-raport aş încălca legea şi aş săvârşi vreo abatere. (...) Am luat legătura cu inspectorul general O.A. Nu reţin exact de pe care telefon din birou l-am sunat, precizez însă că reţin că l-am sunat pe telefonul său mobil, i-am comunicat cele raportate de colonelul G., iar dânsul mi-a spus să aştept întrucât mă va contacta ulterior. În scurt timp (circa jumătate de oră) am fost sunat înapoi de generalul O.A. (...). Domnul general A. mi-a comunicat să semnez nota-raport deoarece s-a edificat asupra problemei respective. După convorbirea telefonică avută cu generalul A., am semnat nota-raport pe care mi-o dăduse colonelul G. Menţionez că am citit-o înainte de a o semna, i-am pus colonelului G. întrebări referitoare la conţinutul ei".

Referitor la discuţia avută cu inculpatul R.G.N., inculpatul A.O. a declarat: "în timpul în care mă aflam în misiune externă, am fost contactat telefonic, pe telefonul meu mobil de serviciu, de generalul R., care rămăsese la comanda Jandarmeriei. Domnul general R., mi-a transmis că s-a prezentat la el colonelul G. (şeful Direcţiei Resurse Umane din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române) care i-ar fi transmis că de la nivelul D.G.M.R.U.-M.A.L. i s-a solicit înaintarea unui raport pentru deblocarea a trei posturi, i-am comunicat că ştiu despre ce este vorba şi că poate înainta raportul. Nu mi-a precizat şi conţinutul raportului, eu neştiind ce posturi urmau să fie scoase la concurs".

După semnarea raportului de către inculpatul R.G.N., martorul G.O., l-a dus la Ministerul Administraţiei şi Internelor. După câteva zile, martorul G.O. a fost contactat din nou, telefonic, de către inculpatul S.C.: "După 2 - 3 zile am fost sunat la birou (pe fix) de S., care mi-a spus să merg până la minister pentru a ridica nişte documente. Am raportat acest lucru domnului G. şi am plecat la minister. La minister, de la intrarea D, am sunat pe interior la S. în birou, mi s-a spus că e ocupat, am aşteptat circa 40 de minute să coboare şi văzând că nu mai coboară l-am sunat pe mobil (...), mi-a răspuns şi mi-a zis să aştept că o să vină cineva. A coborât comisarul şef A., care mi-a dat două c.v.-uri (al lui Ş.A. şi al lui M.L.) şi un post-it pe care scria un număr de telefon şi numele lui F.C. Nu mai am acest post-it. Aceste acte erau într-o mapă, comisarul şef A. s-a exprimat în sensul că o să-mi spună S. ce să fac cu acele acte şi în timp ce se uita pe c.v.-ul lui Ş.A. a spus «Uite, acesta nici nu ştie să scrie» şi apoi a înjurat «F... în gură cu pilele lor». M-am întors la baza Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, raportându-i colonelului G. că m-am întors şi arătându-i c.v.-urile şi post-it-ul. Acestea au rămas la mine".

Martorul A.A.P. a confirmat faptul că i-a remis documentele martorului G.O.: "Am fost chemat de către subcomisarul S. în biroul său. Acesta mi-a spus că urmează să lipsească câteva ore din unitate şi mi-a înmânat o folie de îndosariere, cuprinzând câteva file. Mi-a spus că a vorbit la telefon cu căpitanul G.O. de la jandarmerie, care urmează să mă caute şi să-i dau acele acte. Prima pagină nefiind acoperită, din câte îmi amintesc este posibil să fi fost un c.v. sau un document de studii, în copie. Erau circa 6 - 7 file (...) am coborât personal la punctul de acces de la parter, am dat mâna cu căpitanul G.O. şi i-am înmânat folia de îndosariere cu cele 6 - 7 file. Nu îmi amintesc dacă am făcut sau nu vreo remarcă atunci când i-am dat acea folie de îndosariere căpitanului G.O. Nu mi-a semnat pentru primirea celor 6 - 7 file, întrucât nu mi se precizase de către subcomisarul S. că ar fi documente înseriate care ar trebui să fie date pe bază de semnătură".

Referitor la aceste c.v.-uri, F.C. a declarat: "Prin lunile august - septembrie 2010, nu îmi amintesc cu exactitate, m-am deplasat personal la biroul chestorului P., unde i-am lăsat trei c.v.-uri, unul al meu, unul al lui Ş.A. şi unul al lui M.L.P. De fapt nu îmi amintesc cu exactitate dacă i-am dat chestorului P. aceste c.v.-uri la biroul dumnealui sau i le-am dat în altă parte (acasă la mine sau cu prilejul unei întâlniri cu acesta). Arăt că sunt bun prieten cu chestorul P.A. Relaţia noastră de prietenie datează din anii 1994 - 1995. Arăt că de mai mult timp eu doream să mă întorc să lucrez în Ministerul Administraţiei şi Internelor şi i-am comunicat chestorului P. acest lucru".

Ulterior primirii actelor de la martorul A.A.P., martorul G.O. s-a întors la Inspectoratul General al Jandarmeriei Române şi l-a contactat, din nou, telefonic pe inculpatul S.C. pentru a-i cere detalii în legăturile cu c.v.-urile şi post-it-ul primite: "Acesta mi-a spus să-i sun pe cei trei pentru a se înscrie la concurs. Aşa cum am arătat, numărul de telefon al lui F. era pe post-it, iar celelalte două erau trecute pe c.v.-uri. I-am sunat pe cei trei, pe fiecare în parte, de pe mobilul meu pe care l-am menţionat. Am vorbit cu toţi trei. Eram oarecum stânjenit să-i întreb dacă vor să se înscrie la concurs, iar din discuţii mi-am dat seama că ştiau de problemă. Menţionez că într-una din discuţiile pe care le-am avut cu S., la telefon, acesta mi-a spus şi pentru ce post trebuie să candideze fiecare dintre cei trei în parte. De asemenea, S. mi-a spus să fie ţinute urgent concursurile, întrucât au pile mari la minister şi, dacă întâmpin probleme cu testările medicale sau psihologice, să-l contactez."

Raportul cu nr. S/97557 din 13 octombrie 2010, a primit avizele favorabile - din partea Ministerului Administraţiei şi Internelor - de la directorul general al Direcţiei Generale Financiare din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, inculpatul O.I.V., de la directorul general al Direcţiei Generale Management Resurse Umane, inculpatul P.A., iar secretarul general al Ministerului Administraţiei şi Internelor, inculpatul B.C.C. a semnat la rubrica "Aprob", pentru Ministrul Administraţiei şi Internelor.

Acest prim raport a fost primit la Inspectoratul General al Jandarmeriei Române de către inculpatul G.M.V., care i l-a dat căpitanului G.O. pentru a fi pregătite concursurile.

În zilele următoare însă, după revenirea în ţară a inspectorului general al Jandarmeriei Române, inculpatul A.O., inculpatul S.C. i-a comunicat inculpatului G.M.V. că raportul S/97557 din 13 octombrie 2010 trebuie refăcut în sensul că, în locul postului de contabil şef de la Gruparea de Jandarmi Mobilă Ploieşti, să fie trecut postul de şef al Direcţiei Financiare din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române. După această discuţie cu inculpatul S.C., inculpatul G.M.V. i-a comunicat martorului G.O. că documentul trebuie refăcut. Despre acest aspect, martorul G.O. a relatat următoarele: "în zilele următoare am fost chemat din nou de colonelul G. care mi-a ordonat să fie refăcut raportul anterior, în sensul că, în locul postului de contabil şef de la Ploieşti trebuia trecut postul de şef al Direcţiei Financiare din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române. Am refăcut raportul pe calculator, raportul purtând acelaşi număr şi conţinând aceleaşi aspecte ca şi cel vechi, cu excepţia faptului că în locul contabilului şef de la Ploieşti am introdus funcţia de şef al Direcţiei Financiare din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române. Arăt că în acea zi am avut o convorbire telefonică cu S. care mi-a spus să trec în raport postul de şef al Direcţiei Financiare pentru că persoana care va ocupa acel post oricum nu va rămâne în Jandarmerie".

Cel de-al doilea raport, nr. S/97557 din 13 octombrie 2010, a fost întocmit şi semnat la o dată ulterioară datei de 13 octombrie 2010, şi poartă acelaşi număr ca şi primul raport, cu toate că ambele rapoarte sunt clasificate Secret de Serviciu, documente care ar fi trebuit să aibă un regim special.

Cel de-al doilea raport a fost semnat în numele Inspectorului General al Jandarmeriei Române, inculpatul A.O., de către inculpatul R.G.N., deşi la acel moment inculpatul A.O. se întorsese din misiunea avută în străinătate. Cu privire la acest aspect inculpatul R.G.N. a precizat: "Colonelul G. a venit la mine în birou şi mi-a comunicat că de la minister i s-a solicitat (nu mi-a spus în mod exact persoana) să fie modificată prima notă-raport, în sensul că, în loc de postul de contabil şef la Gruparea Mobilă de Jandarmi Ploieşti să fie trecut postul de şef Direcţie Financiară din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române. Colonelul G. mi-a relatat că s-a dus cu noua notă-raport la Generalul O.A., care însă nu a semnat-o, spunându-i colonelului G. că trebuie să o semnez tot eu, întrucât eu am semnat şi prima notă-raport. Acesta este motivul pentru care am semnat această a doua notă-raport. Nu-mi amintesc dacă înainte de a semna această a doua notă-raport am luat legătura sau nu cu domnul general A.".

Din verificările efectuate de către Corpul de Control al Ministrului Administraţiei şi Internelor a rezultat că al doilea raport a fost întocmit pe calculatorul martorului G.O. în data de 18 octombrie 2010, de unde se poate deduce că semnarea acesteia a avut loc la aceeaşi dată.

După semnarea celui de-al doilea raport de către inculpatul R.G.N., acesta a fost dus de către martorul C.B.S. (sublocotenent în cadrul Direcţiei Management Resurse Umane al Inspectoratului General al Jandarmeriei Române) la Ministerul Administraţiei şi Internelor, fiindu-i înmânat inculpatului S.C. Martorul a relatat că, în data de 18 octombrie 2010, a ajuns la sediul Ministerului Administraţiei şi Internelor, a sunat pe interiorul la care se afla S.C., care a coborât şi a luat documentul: "Domnul S.C. a citit documentul şi a făcut o singura remarcă referitoare la conţinutul acestuia, cu privire la oportunitatea folosirii sintagmei "experienţă în domeniul incident", în sensul că ar fi găsit oportună folosirea unei alte expresii".

În data de 19 octombrie 2010, martora T.C. (angajată la Direcţia Resurse Umane din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Romane) s-a deplasat la Ministerul Administraţiei şi Internelor de unde a luat cel de-al doilea raport (aflat într-un plic sigilat) de la inculpatul S.C., semnându-i acestuia pe urmă care a rămas la Ministerul Administraţiei şi Internelor, ducându-l la Direcţia de Resurse Umane din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române.

Şi acest al doilea raport a primit avizele favorabile - din partea Ministerului Administraţiei şi Internelor - de la Directorul General al Direcţiei Generale Financiare din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, inculpatul O.I.V., de la Directorul General al Direcţiei Generale Management Resurse Umane, inculpatul P.A., iar Secretarul General al Ministerului Administraţiei şi Internelor, inculpatul B.C.C. a semnat la rubrica "Aprob" pentru Ministrul Administraţiei şi Internelor.

În vederea constituirii dosarelor de concurs, în data de 17 octombrie 2010, martorul G.O. i-a contactat, din nou, la telefon pe numiţii F.C., M.L.P. şi Ş.A. pentru a-i anunţa că trebuie să se prezinte la Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, în vederea înscrierii la concurs, în data de 18 octombrie 2010. Totodată, martorul a întocmit o adresă către Centrul de Psihosociologie al Ministerului Administraţiei şi Internelor în vederea programării la testare a celor trei candidaţi. De asemenea, inculpatul G.M. a sunat la centrul respectiv pentru a-i programa, stabilindu-se ca testarea să aibă loc în data de 18 octombrie 2010.

În data de 20 octombrie 2010, au fost stabilite comisiile de examen şi au fost stabilite bibliografia, subiectele şi baremele, urmând ca examenul să aibă loc a doua zi, în data de 21 octombrie 2010. Cu privire la acest aspect, martorul G.O. a declarat: "în seara de 20 octombrie 2010 pe la ora 17,00 mi-au fost date bibliografia, subiectele şi baremul. Nu am mai avut timp să comunic bibliografia celor trei candidaţi, l-am sunat pe cei trei să le comunic că pe 21 octombrie 2010 este concursul".

S-a precizat în actul de acuzare că nu a existat niciun anunţ din partea Inspectoratului General al Jandarmeriei Române sau Ministerul Administraţiei şi Internelor prin care să se facă publică scoaterea la concurs a unor posturi şi data concursului. Concursul a avut loc începând cu ora 08,00 în data de 21 octombrie 2010. Dosarele care erau la comisiile de concurs nu erau complete, lipsind fişa medicală a candidatului F.C., verificările la poliţie ale lui F.C. (verificări în evidenţele operative) precum şi testările psihologice ale celor trei candidaţi. S-a mai precizat că, deşi candida pentru o funcţie de conducere, numitul F.C. n-a fost niciodată testat psihologic pentru ocuparea unei asemenea funcţii, iar în data de 21 octombrie 2010, la momentul desfăşurării concursului, deţinea o decizie medicală de stabilire a invalidităţii, iar comisia de expertiză medicală constituită la nivelul Spitalului de Urgenţă "Prof. dr. D.G." Bucureşti i-a ridicat gradul de invaliditate ulterior desfăşurării concursului.

Inculpatul A.O. a semnat ordinul de zi prin care era constituită această comisie de concurs în cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române deşi, cu privire la acest post, un eventual concurs trebuia ţinut, potrivit Ordinului nr. S192/2010 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din Ministerul Administratei şi Internelor (inculpatul A.O. având, în calitate de şef de unitate, şi atribuţii de ordonator de credite), la nivelul Direcţiei Generale Financiare din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. Prin urmare, a apreciat acuzarea că organizarea şi constituirea comisiei de concurs ţinut la nivelul Jandarmeriei Române, în ceea ce îl priveşte pe F.C., a fost ilegală. Din comisia de concurs pentru postul de Director al Direcţiei Generale Financiare pentru care, evident, singurul candidat a fost F.C., au făcut parte şi inculpatul R.G.N. şi inculpatul G.M.

În cursul urmăririi penale, fiind audiaţi în calitate de martor, toţi cei trei candidaţi au menţionat că nu au avut bibliografia pentru concurs. Toţi cei trei candidaţi au promovat însă concursul desfăşurat. Fiind întrebaţi de unde au ştiut răspunsurile la subiecte, F.C. şi M.L.P. au dat explicaţii, în opinia acuzării, de a dreptul neverosimile.

Astfel, F.C. a declarat: "Menţionez că nu primisem bibliografia pentru examen. Cu toate acestea eu am ştiut să răspund la întrebările care mi s-au pus de către membrii comisiei, întrucât întrebările erau din Legea fiscalităţii, controlul preventiv financiar contabil. Aceste aspecte îmi erau cunoscute întrucât eu am activat 10 ani în domeniul privat, confruntându-mă cu probleme de ordin fiscal şi economico-financiar" ("Legea fiscalităţii" la care se referă F.C. este, de fapt, Legea finanţelor publice).

Pe de altă parte, M.L.P. a declarat că, înainte cu o jumătate de oră de începerea examenului, a citit Legea Jandarmeriei şi Constituţia României şi că astfel a ştiut să răspundă la întrebările care i s-au pus, fără a fi ajutat de către membrii comisiei.

În sfârşit, Ş.A. a recunoscut că nu a ştiut să răspundă la întrebări: "Am spus comisiei că nu sunt bine pregătit şi am fost ajutat să ajung la răspunsurile corecte".

La data de 25 octombrie 2010, prin Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. II/4033/2010, F.C. a fost rechemat în cadrele active ale Ministerului Administraţiei şi Internelor cu gradul de locotenent-colonel şi a fost repartizat la Inspectoratul General al Jandarmeriei Române. Cu aceeaşi dată, M.L.P., prin ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 11/4034/2010 a fost chemat în rândul cadrelor active ale Ministerului Administraţiei şi Internelor cu gradul de locotenent şi a fost repartizat la I.J.J. Brăila, iar prin ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 11/4035/2010 Ş.A. a fost repartizat la Brigada specială de intervenţie a Jandarmeriei (B.S.I.J.), cu gradul de sublocotenent.

Ulterior, la data de 01 noiembrie 2010, It. col. F.C. a fost numit prin ordinul I.G.J.R. nr. S/1303/2010 în funcţia de şef direcţie, prevăzută cu gradul de general de brigadă cu o stea, la poziţia 66 din statul de organizare, la Direcţia financiară, iar slt. Ş.A., prin ordinul comandantului B.S.I.J. nr. S/216942/2010 a fost numit pe funcţia de consilier juridic la Compartimentul juridic, poziţia 6 din statul de organizare. Lt. M.L.P. a fost numit în funcţia de specialist II la Compartimentul de informare şi relaţii publice, poziţia 4 din statul de organizare al I.J.J. Brăila, prin ordinul inspectorului şef nr. S/1078/2010.

După finalizarea concursului, cpt. G.O. l-a contactat telefonic pe lt col. F.C. şi i-a solicitat să îi trimită fişa medicală, care lipsea de la dosarul de candidat, pentru a putea înainta dosarul la minister. Acesta i-a comunicat faptul că "îi va trimite fişa", însă "a avut o problemă şi a trebuit să se interneze".

Conform declaraţiei martorului G.O., după această discuţie a fost sunat de către subcomisarul S.C. care i-a solicitat "să trimită aşa dosarele la minister", iar după ce ofiţerul jandarm i-a comunicat faptul că din dosare lipsesc anumite documente (rezultatul verificărilor solicitate structurilor de poliţie, rezultatele evaluării psihologice şi fişa medicală a lui F.C.) reprezentantul D.G.M.R.U. a insistat să îi fie trimise dosarele "chiar dacă nu sunt toate documentele în ele"

În data de 01 noiembrie 2010, martorul S.T. (comisar-şef, Directorul Direcţiei Management Resurse Umane din cadrul Inspectoratului General al politiei Române) a primit prin curier de la Direcţia Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor trei rapoarte aparţinând lt. col. F.M.C., It. M.L.P. şi slt. Ş.A., prin care aceştia solicitau mutarea, în interesul serviciului, de la unităţi ale Jandarmeriei Române la unităţi ale Poliţiei Române.

Întrucât ştia că rapoartele respective erau "în atenţia" inculpatului P.A., martorul S.T. Ie-a prezentat în aceeaşi zi, spre semnare. După ce Inspectorul General al Poliţiei Române a semnat cele trei rapoarte de mutare, acestea au fost înaintate de către Direcţia Management Resurse Umane din Inspectoratul General al Poliţiei Române la Direcţia Management Resurse Umane din Ministerul Administraţiei şi Internelor. Ulterior, în aceeaşi zi, ele au fost înregistrate la Inspectoratul General al Jandarmeriei Române şi, după ce au fost semnate de către inculpatul A.O., au fost înaintate - din nou - la Direcţia Management Resurse Umane din Ministerul Administraţiei şi Internelor. În aceeaşi dată, prin adresa cu nr. 307626 din 01 noiembrie 2010, Direcţia Management Resurse Umane din Ministerul Administraţiei şi Internelor, a informat Inspectoratul General al Jandarmeriei Române despre faptul că solicitările celor trei ofiţeri, aşa cum au fost formulate, au fost aprobate. Alăturat acestei adrese, au fost anexate cele trei rapoarte cu semnătura de aprobare a inculpatului B.C.C. "pentru" ministrul Administraţiei şi Internelor. În consecinţă, tot în data de 01 noiembrie 2010, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române a emis ordinele prin care It. col. F.M.C., It. M.L.P. şi slt. Ş.A. au fost mutaţi, cu aceeaşi dată, în interesul serviciului la Poliţia Română, primul la I.G.P.R., iar ceilalţi doi la D.G.P.M.B.

În actul de acuzare se arată că, astfel, cei trei "câştigători" ai concursurilor nu au lucrat nici măcar o zi în cadrul Jandarmeriei Române, întrucât - în data în care aceştia au fost numiţi pe funcţii în Jandarmerie - au fost şi transferaţi în unităţi ale Poliţiei Române, cu aprobarea inculpatului B.C.C. Referitor la aceste aspecte, o declaraţie foarte relevantă a dat-o martorul S.T. Martorul a menţionat că rapoartele de mutare au fost trimise la Inspectoratul General al Poliţiei Române în urma unei convorbiri telefonice cu martorul V.C.Ş., care i-a atras atenţia că ele sunt în atenţia inculpatului P.A.

Astfel, martorul S.T. a menţionat că a luat legătura cu chestorul P.A. pentru a-l ajuta să primească dosarul de personal al lui F.C. Cu acest prilej, inculpatul P.A. i-a solicitat să înainteze de urgenţă rapoartele de mutare ale ofiţerilor pentru a fi supuse aprobării conducerii Ministerului Administraţiei şi Internelor. Din acest motiv, ele nici măcar nu au fost trimise prin adresă şi au fost trimise direct cu condica. Martorul a mai declarat: "După primirea ordinelor de mutare m-am deplasat personal la Direcţia Generală Management Resurse Umane - Ministerul Administraţiei şi Internelor în vederea clarificării situaţiei lui F.C. Cred că de două sau trei ori am discutat personal, în biroul chestorului P., cu acesta, în legătură cu situaţia lui F.C. În cadrul discuţiilor, i-am comunicat chestorului P. că nu avem o funcţie vacantă în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române corespunzătoare funcţiei pe care F.C. a deţinut-o în cadrul Jandarmeriei Române. Chestorul P. mi-a spus să-i comunic chestorului T. că F.C. nu va sta foarte mult în cadrul I.G.P.R. şi că va fi mutat la o altă structură (...) Totodată, în cadrul discuţiilor, i-am comunicat chestorului P. că F.C. poate fi numit pe o funcţie inferioară celei pe care a deţinut-o în cadrul Jandarmeriei Române. La această soluţie cu care venisem, chestorul. P. mi-a răspuns că F.C. nu o să fie de acord să fie numit pe o funcţie inferioară. Chestorul P. a venit cu soluţia punerii la dispoziţie a lui F.C., cu aprobarea conducerii Ministerului Administraţiei şi Internelor, şi totodată împuternicirea pe un post de conducere vacant. Chestorul P. a nominalizat inclusiv postul de conducere pe care să-l împuternicim pe F.C. şi anume acela de şef Serviciu Sistematizare şi Legalitate a Transporturilor din cadrul Direcţiei Rutiere a Inspectoratului General al Poliţiei Române (...) Ulterior, chestorul T. mi-a comunicat că are o informaţie că acest F.C. ar fi avut nişte probleme atunci când a plecat iniţial din structurile Ministerului Administraţiei şi Internelor. Mi-a solicitat să mă documentez cu privire la acest aspect şi chiar să mă deplasez la domnul chestor P. pentru a obţine detalii. M-am deplasat din nou la biroul chestorului P. pentru a-mi comunica ce probleme are F.C. Chestorul P. mi-a spus că, deşi în rândul colegilor se discută că F.C. ar fi plecat iniţial din structurile Ministerului Administraţiei şi Internelor, întrucât se descoperise că se folosise de o diplomă falsă, în realitate lucrurile nu stau aşa, deoarece în legătură cu acest aspect parchetul a dat o soluţie de neîncepere a urmăririi penale".

Referitor la mutarea din cadrul structurilor Jandarmeriei în cadrul structurilor Poliţiei, martorul M.L.P. a declarat: "Chiar în ziua în care am fost declaraţi admişi, imediat după terminarea concursului, F.C. mi-a spus mie şi i-a spus şi lui L.Ş. că el intenţionează să facă un raport de mutare de la jandarmerie la poliţie şi ne-a întrebat dacă dorim şi noi acest lucru (...). F.C. a venit cu raportul dactilografiat (precizez că acest lucru se întâmpla la câteva zile de la discuţia iniţială) iar eu am semnat acel raport. După ce am semnat acel raport i l-am înmânat lui F.C. iar, după o perioadă de timp, am fost sunat de un angajat al Poliţiei Capitalei care mi-a spus să mă prezint la Poliţia Capitalei".

În mod similar a declarat Ş.A.: "Peste câteva zile [de la data susţinerii examenului, n.n.] m-am întâlnit cu F. pe B-dul S., pe stradă, lângă o Clinică veterinară. F. a venit cu un raport scris la calculator prin care solicitam trecerea mea din jandarmerie în poliţie. Am semnat acel raport şi i l-am dat lui F."

II. În continuarea rechizitoriului s-a arătat că, într-o modalitate similară cu angajările numiţilor F.M.C., M.L.P.şi Ş.A. în cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, a fost angajat numitul D.G. în structurile Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă.

Astfel, în data de 13 octombrie 2010 martorul V.C., şeful Serviciului Personal şi Coordonare a Structurilor de Resurse Umane din cadrul Direcţiei Generale Management Resurse Umane a Ministerului Administraţiei şi Internelor a purtat o convorbire telefonică cu martorul S.O., Directorul Direcţiei Resurse Umane din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, în legătură cu existenţa vreunui post rămas deblocat pentru încadrare din surse externe. Martorul S.O. i-a comunicat martorului V.C. că există un astfel de post la Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă al Judeţului Galaţi, la Compartimentul Management Organizatoric, Planificare Misiuni şi Resurse. Potrivit declaraţiei martorului S.O., martorul V.C. i-a solicitat să schimbe modalitatea de selecţie şi anume recrutarea din sursă externă, precizându-i totodată că «domnul chestor P. ar dori să venim cu o soluţie rapidă». Declaraţia martorului S.O. este confirmată, parţial, de martorul V.C., care a precizat că, din ordinul inculpatului P.A., a luat legătura cu Directorul Direcţiei Resurse Umane din cadrul Inspectoratului General Pentru Situaţii de Urgenţă, căruia i-a solicitat date cu privire la posturile care nu au fost încadrate. Martorul S.O. a declarat: "După aproximativ două ore, subcomisarul V.C. a revenit cu un telefon pentru a solicita schimbarea modalităţii de recrutare, care urma să fie prin încadrare directă (nu transfer). Am fost întrebat care sunt posibilităţile legale pentru schimbarea modalităţii de selecţie, făcându-mi-se precizarea că domnul chestor P. doreşte să venim cu o soluţie rapidă (...) Am solicitat precizări privind schimbarea modalităţii de selecţie şi mi s-a precizat că se doreşte recrutarea din sursă externă, cu încadrare directă. Singura posibilitate pe care o vedeam pentru a îndeplini ce mi s-a solicitat a fost să se solicite şi să se aprobe o derogare de la patru acte normative care interziceau încadrarea din sursă externă şi stabileau proceduri de recrutare şi selecţie (...) subcomisarul V. a revenit aducându-mi la cunoştinţă că se agreează această variantă, mi-a spus că în eventualitatea în care Inspectorul General nu agrea varianta, să-l sune personal pe chestorul P.A.".

În acest context, a fost întocmită nota-raport cu nr. S/43920 din 13 octombrie 2010 cu următorul conţinut: "Prin nota-raport a Inspectoratului General Pentru Situaţii de Urgenţă nr. S/40531 din 12 aprilie 2010, aprobat de conducerea ministerului, a fost solicitată deblocarea postului de ofiţer specialist II la Compartimentul Management Organizatoric, Planificare Misiuni şi Resurse din cadrul Inspectoratului General Pentru Situaţii de Urgenţă "General Ieremia Grigorescu" al Judeţului Galaţi, poziţia 25 din statul de organizare.

Având în vedere faptul că, în urma demersurilor efectuate şi a procedurilor de organizare şi desfăşurare a selecţiei, postul respectiv nu a fost ocupat, am onoarea să propun următoarele:

- în considerarea faptului că, la selecţia anterioară, nu au fost candidaţi care să îndeplinească cerinţele de participare şi să depună documentele solicitate pentru constituirea dosarului de recrutare, în sensul că ocuparea acestuia să se realizeze cu recrutarea personalului din sursă externă;

- ocuparea postului respectiv prin derogare de la prevederile Ordinului ministrului nr. 665/2008 privind unele activităţi de management resurse umane în unităţile M.A.I., nr. 69/2009 pentru aprobarea Ghidului carierei poliţiştilor şi cadrelor militare din Ministerul Administraţiei şi Internelor nr. II/3184 din 25 iunie 2010, care suspendă ocuparea prin concurs sau examen a posturilor din unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor, precum şi ale Dispoziţiei directorului general al Direcţiei Generale Management Operaţional nr. S/164592 din 22 iulie 2008 privind modul de selecţionare, avizare, numire şi eliberare în/din funcţii a ofiţerilor din structurile cu atribuţii în domeniile managementului organizatoric, mobilizării, planificării reacţiilor pentru situaţii de urgenţă şi operaţii ale unităţilor Ministerului Administraţiei şi Internelor. Menţionez că, prin ocuparea postului respectiv, nu se depăşeşte numărul de indicatori aflaţi în finanţarea şi în structura categoriilor de personal a Inspectoratului General Pentru Situaţii de Urgenţă."

Această notă-raport, după ce a fost semnată de inspectorul general al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, general-locotenent V.S., a fost înaintată Ministerului Administraţiei şi Internelor, unde a primit avizul favorabil al inculpatului P.A., director general al Direcţiei Generale Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi al inculpatului O.V., director general al Direcţiei Generale Financiare din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi a fost aprobată în numele Ministrului Administraţiei şi Internelor de inculpatul B.C.C., secretar general al Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Martorul S.O. a declarat că c.v.-ul candidatului D.G. i-a fost trimis de către S.C. care s-a exprimat în sensul că "domnul B. doreşte ordinul de reîncadrare până vineri".

În data de 28 octombrie 2010 a avut loc concursul în urma căruia singurul candidat "înscris", şi anume D.G., a fost declarat admis. La 01 noiembrie 2010, D.G. - prin Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. II/4069/2010 - a fost chemat în cadrele active ale Ministerului Administraţiei şi Internelor cu gradul de sublocotenent şi repartizat la I.S.U.J. Galaţi. La data de 01 noiembrie 2010 a fost emis Ordinul inspectorului şef al I.G.S.U. Galaţi nr. S/23120/1/2010 prin care slt. D.G. a fost numit în funcţia de ofiţer I, prevăzută cu gradul de maior (ci. 3,85), pe postul de ofiţer specialist II (ci. 4,70), la Compartimentul Management Organizatoric, planificare misiuni şi resurse, poziţia 25 din statul de organizare. Acesta nu s-a prezentat la serviciu, întrucât la 01 noiembrie 2010, a întocmit un raport de mutare în interesul serviciului de la I.G.S.U. la Poliţia Română - Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti.

S-a precizat în actul de acuzare faptul că raportul de mutare al slt. D.G. are antetul Jandarmeriei Române, în loc de cel al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, deşi la rubrica "de acord" este înscris inspectorul general al I.G.S.U., care a semnat acest document.

În urma verificărilor s-a stabilit că, la 01 noiembrie 2010, prin curier, comisar şef S.T., directorul Direcţiei Management Resurse Umane din Inspectoratul General al Poliţiei Române, a primit de la Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală Management Resurse Umane raportul sublocotenentului D.G. (împreună cu celelalte trei ale It. col. F.C., It M.L.P., slt. Ş.A.), prin care ofiţerul solicita mutarea, în interesul serviciului, de la Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă - I.S.U.J. Galaţi la Poliţia Română - Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, prin derogare de la dispoziţiile Ordinelor Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 665/2008 şi nr. 69/2009.

Tot în data de 01 octombrie 2010, a fost înregistrată la Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă adresa prin care Direcţia Generală Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor a comunicat faptul că, în urma analizei efectuate, conducerea ministerului a aprobat solicitarea lui D.G., aşa cum a fost formulată. Alăturat acestei adrese a fost anexat raportul de mutare, cu semnătura de aprobare a inculpatului B.C.C., acesta semnând "pentru" ministrul Administraţiei şi Internelor.

În acest sens, în aceeaşi zi a fost emis de către inspectorul general al Inspectoratului General Pentru Situaţii de Urgenţă, Ordinul cu nr. S/1858/2010 prin care slt. D.G. a fost mutat, în interesul serviciului, la Poliţia Română - Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, totodată echivalându-i-se şi gradul militar cu cel profesional de subinspector de poliţie.

Referitor la mutarea sa în cadrul structurilor Poliţiei Române, martorul D.G. a declarat: "Am vorbit la telefon cu F.C. care mi-a spus să mă duc la Ministerul de Interne pentru a vedea un model de raport. Nu am putut să intru în sediul Ministerului de Interne deoarece nu aveam documentele la mine. Am aşteptat la poartă şi a coborât o persoană de sex masculin, care luase legătura cu F. şi m-a întrebat dacă sunt acolo pentru raport (...). Acesta a venit cu raportul completat iar eu l-am semnat şi l-am dus la I.G.S.U. unde l-am lăsat la ofiţerul de serviciu".

În continuare, în actul de acuzare s-au făcut următoarele precizări cu privire la procedura de recrutare din sursă externă:

1. Potrivit dispoziţiilor legale, pentru a se putea ocupa unele posturi vacante, prin recrutare din sursă externă, trebuia respectată următoarea procedură:

- Etapa l: În situaţia în care există cazuri temeinic justificate, ministrul Administraţiei şi Internelor, în calitate de ordonator principal de credite, poate aproba ocuparea unor posturi, în condiţiile încadrării numărului acestora în procent de maximum 15% din totalul posturilor ce au rămas vacante după 14 aprilie 2009, data intrării în vigoare a O.U.G nr. 34/2009, precum şi în condiţiile încadrării în cheltuielile de personal aprobate prin buget (art. 22 alin. (1) şi (2) din O.U.G nr. 34/2009). Ocuparea posturilor vacante din instituţiile şi autorităţile publice din subordinea/coordonarea ministerelor, finanţate integral de la bugetul de stat, se aprobă numai de Guvern, prin memorandum iar urmărirea încadrării în procentul de maximum 15% se realizează pe totalul posturilor vacante din aceste instituţii (art. 22 alin. (2²) din O.U.G nr. 34/2009). Potrivit Anexei nr. 1 la R.G nr. 416/2007 privind structura organizatorică şi efectivele M.A.I., cu modificările şi completările ulterioare, Jandarmeria Română şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă fac parte din categoria instituţiilor aflate în subordinea/coordonarea M.A.I. şi sunt instituţii finanţate integral de la bugetul de stat.

- Etapa a II-a: După aprobarea de către ministrul Administraţiei şi Internelor a propunerii de încadrare a unor posturi vacante, ocuparea acestora se realizează astfel (art 6 alin. (1) din O.M.A.I. nr. 665/2008):

a) se realizează recrutarea şi selecţia din rândul personalului unităţi care poate fi promovat pe postul vacant;

b) în situaţia în care, după realizarea etapei prevăzute la lit. a), postul nu este ocupat, se realizează recrutarea şi selecţia din rândul personalului unităţii care corespunde cerinţelor postului şi are potenţial de dezvoltare profesională, prin mutare pe postul respectiv;

c) în situaţia în care, după desfăşurarea etapelor prevăzute la lit. a) şi b), la nivelul unităţii nu au fost identificaţi candidaţi care să corespundă cerinţelor postului şi să aibă prin încadrarea pe acesta potenţial de dezvoltare profesională, recrutarea şi ulterior selecţia se vor face prin promovare/mutare din rândul personalului poliţienesc şi militar de la nivelul celorlalte unităţi ale M.A.I;

d) în situaţia în care, după desfăşurarea etapelor prevăzute la lit. a) - c), postul nu a fost ocupat, se extinde recrutarea şi ulterior selecţia, prin includerea tuturor categoriilor de personal, la nivelul celorlalte unităţi ale M.A.I, caz în care se organizează concurs/examen;

e) în situaţia în care, după desfăşurarea etapelor prevăzute la lit. a) - d), postul nu este ocupat, se pot realiza recrutarea şi selecţia din rândul personalului structurilor din domeniul apărării şi securităţii naţionale care corespunde cerinţelor postului şi poate fi transferat pe postul respectiv;

f) în situaţia în care, după desfăşurarea etapelor prevăzute la lit. a) - e), postul nu este ocupat, se organizează concurs/examen, cu recrutare a candidaţilor din sursă externă; în această etapă se pot înscrie la concurs toate categoriile de persoane ce corespund cerinţelor postului, condiţiilor legale şi criteriilor specifice categoriilor de personal cu care este prevăzut postul.

Faţă de această procedură, legiuitorul a prevăzut, la art. 6 alin. (2) din O.M.A.I. nr. 665/2008, o excepţie. Astfel, şeful/comandantul unităţii poate stabili, ca urmare a analizei în şedinţă de conducere, faptul că pentru ocuparea unui anume post vacant se trece direct la etapa prevăzută anterior la lit. b), c), d) sau e) ori prin detaşare sau, după caz, împuternicire pe funcţia de conducere vacantă.

- Etapa a III-a: În cazul în care pentru ocuparea unor posturi vacante au fost parcurse toate etapele prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a) - f) din O.M.A.I. nr. 665/2008, după aprobarea de către conducerea Ministerului Administraţiei şi Internelor a unei propuneri formulată în acest sens, se poate trece la etapa prevăzută la lit. f) a aceluiaşi alineat, respectiv organizarea unui concurs/examen, cu recrutare a candidaţilor din sursă externă. În vederea organizării şi desfăşurării examenelor/concursurilor pentru ocuparea acestor posturi, prin recrutare din sursă externă, se constituie comisii de concurs şi comisii de soluţionare a contestaţiilor (art. 2 alin. (2) din Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea examenelor sau concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante în M.A.I., denumită în continuare Metodologie, Anexa 2 la O.M.A.I. nr. 665/2008).

Componenţa nominală a comisiilor, precum şi desemnarea secretarului/secretarilor acestora, se stabilesc prin ordin de zi pe unitate, cu cel mult 30 de zile, dar nu mai puţin de 15 zile înainte de data desfăşurării examenului/concursului (art. 2 alin. (2) din Metodologie). În vederea ocupării posturilor de conducere vacante, în comisiile de concurs sunt numite cadre militare care au funcţia cel puţin egală cu cea prevăzută pentru postul scos la concurs, iar pentru posturile de execuţie, din persoane care au funcţia sau gradul militar cel puţin egală/egal cu acelea prevăzute pentru postul scos la concurs. Totodată, cel puţin unul dintre membrii comisiei de concurs trebuie să aibă studiile de specialitate cerute pentru ocuparea postului scos la concurs (art. 3 alin. (1), (2) şi (4) din Metodologie). În cazul în care în unitatea care organizează examen/concurs nu există specialişti în domeniul de activitate al postului vacant, pentru a asigura respectarea condiţiilor anterior menţionate, din comisie vor face parte specialişti de la eşalonul superior, respectiv, I.G.J.R., I.G.S.U., sau/şi, după caz, din M.A.I. ori din afara acestuia (art. 3 alin. (3) din Metodologie).

Totodată, pentru unele posturi de specialişti, prin ordine ale ministrului Administraţiei şi Internelor sunt prevăzute proceduri speciale de organizare şi desfăşurare a concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante. Astfel, conform art. 12 alin. (1) din O.M.A.I. nr. 8/192/2010 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unităţile M.A.I. "examinarea profesională a candidaţilor pentru ocuparea posturilor de contabili şefi (similare) se face de către comisiile de concurs constituite la nivelul Direcţiei generale financiare pentru posturile din structura ordonatorilor secundari de credite din finanţarea directă a ordonatorului principal de credite", inclusiv a celor din structura I.G.J.R., inspectorul general al Jandarmeriei Române având calitatea de ordonator secundar de credite.

Potrivit art. 14 alin. (2) din Instrucţiunile M.A.I. nr. 1111/2005 privind activitatea de asistenţă juridică în M.A.I, la nivelul I.G.J.R. şi I.G.S.U., unităţi aflate în subordinea nemijlocită a M.A.I. "se constituie şi funcţionează comisii de laminare pentru ocuparea funcţiilor de consilier juridic din cadrul unităţilor din subordinea inspectoratului general".

Etapa a IV-a: Pentru organizarea şi desfăşurarea concursurilor/examenelor este obligatorie "afişarea la sediul unităţii organizatoare a unui anunţ privind postul vacant pentru care se organizează concurs şi publicarea acestuia, cu cel puţin 10 zile lucrătoare înainte de data desfăşurării concursului, pe pagină de internet a instituţiei organizatoare sau a structurii ierarhic superioare ori, dacă acestea nu există ori nu sunt operaţionale, în presa scrisă" (art. 26 alin. (1) din O.M.A.I. nr. 665/2008). Anunţul trebuie să conţină următoarele elemente (art. 26 alin. (2) din acest ordin): a) denumirea postului pentru care se organizează concursul şi principalele cerinţe ale acestuia, stabilite potrivit prevederilor din fişa postului; b) condiţiile de participare la concurs, respectiv condiţiile de recrutare; c) actele solicitate candidaţilor pentru constituirea dosarului de recrutare în vederea participării la concurs/examen, data-limită până la care se pot depune acestea şi compartimentul care gestionează problematica specifică concursului, cu precizarea datelor de contact, precum şi a celorlalte date necesare desfăşurării concursului; d) tematica şi bibliografia concursului; e) locul, data şi ora desfăşurării concursului.

- Etapa a V-a: În vederea participării la examenul/concursul de ocupare a postului vacant, pentru fiecare candidat se constituie un dosar de recrutare, care conţine o serie de documente transmise de candidat, precum unele documente ce sunt introduse în dosar de compartimentul cu sarcini de recrutare în vederea participării la examen/concurs (art. 36 din Metodologie). Documentele care trebuie trimise de candidat sunt următoarele: a) cererea de înscriere şi c.v.; b) copii legalizate ale documentelor care atestă nivelul şi specializarea studiilor impuse de cerinţele postului; c) copii ale actului de identitate, carnetului de muncă şi, dacă este cazul, livretului militar; d) copii legalizate ale certificatului de naştere ale candidatului, soţului/soţiei şi fiecărui copil, a certificatului de căsătorie, precum şi ale hotărârilor judecătoreşti privind starea civilă; e) autobiografia şi tabelul nominal cu rudele candidatului; f) cazierul judiciar; g) caracterizarea de la ultimul loc de muncă, respectiv din instituţia de învăţământ în cazul absolvenţilor în primul an de la absolvire; h) 3 fotografii tip buletin de identitate; i) două fotografii color 9 x 12 cm; j) fişa medicală-tip de încadrare în M.A.I.; k) certificatul de examinare psihologică; I) declaraţia de confirmare a cunoaşterii şi acceptării condiţiilor de recrutare. Documentele introduse în dosarul de recrutare de compartimentul cu sarcini în acest sens sunt următoarele: a) nota de cunoaştere, numai pentru candidaţii declaraţi "admis" la examen/concurs; b) adresa prin care, după verificarea îndeplinirii condiţiilor şi criteriilor de participare la examen/concurs, îi este comunicat candidatului că nu poate participa la acesta. Secretarul comisiei de concurs are obligaţia de a constitui şi gestiona dosarele de concurs, precum şi păstrarea documentelor de recrutare (art. 8 lit. a) şi b) din Metodologie).

- Etapa a VI-a: Comisia de concurs, în funcţie de specificul postului vacant scos la concurs/examen, are obligaţia de a stabili bibliografia şi, după caz, tematica de concurs (art. 6 lit. b) din Metodologie), care se prezintă în anunţul publicat în acest sens.

- Etapa a VII-a: Comisia de concurs, înainte de desfăşurarea concursului/examenului are obligaţia de a verifica corectitudinea întocmirii dosarelor de recrutare a candidaţilor, inclusiv din punct de vedere al îndeplinirii condiţiilor şi criteriilor de participare la examen/concurs (art. 61 lit. a) din Metodologie).

- Etapa a VIII-a: Comisia de concurs elaborează subiectele, urmărindu-se să fie formulate clar, precis şi în strictă concordanţă cu tematica şi bibliografia afişată, avându-se în vedere că cerinţele înscrise în fişa postului scos la examen/concurs, să poată fi rezolvate în timpul alocat probei respective şi să aibă un grad de dificultate care să permită abordarea şi soluţionarea acestora (art. 10 din Metodologie). Elaborarea subiectelor se realizează cu cel mult 24 de ore înainte de susţinerea, fiecărei probe. Tot în această etapă, sunt stabilite baremele de corectare/apreciere şi notare, pentru fiecare subiect elaborându-se o grilă de corectare, iar imediat după încheierea probei, baremele, respectiv grilele de apreciere se afişează prin grija secretarului comisiei de concurs (art. 15 din Metodologie).

- Etapa a IX-a: Desfăşurarea examenului/concursului. Examenul/concursul se va desfăşura în săli care vor fi adaptate activităţilor de examinare, urmărindu-se înlăturarea oricăror materiale care ar putea influenţa candidaţii în elaborarea lucrărilor (art. 20 alin. (1) din Metodologie). Membrii comisiei de concurs/examen efectuează instructajul candidaţilor cu privire la modul general de desfăşurare a examenului/concursului, înaintea fiecărei probe, prezentând data şi locul afişării rezultatelor, modalitatea de depunere a eventualelor contestaţii, situaţiile care atrag eliminarea din examen/concurs, precum şi alte precizări necesare desfăşurării în bune condiţii a examenului/concursului (art. 6 lit. e) din Metodologie). Testul scris poate consta în redactarea unei lucrări şi/sau rezolvarea unor teste-grilă, iar interviul pe subiecte profesionale poate aborda în proporţie de maximum 20% şi alte elemente relevante privitoare la activitatea, rezultatele obţinute în muncă, comportamentul în situaţii - limită ale candidatului şi proiecte profesionale de viitor, în situaţia în care va ocupa postul pentru care candidează (art. 11 şi 12 din Metodologie). Lucrările se sigilează, înainte de comunicarea subiectelor, de către candidaţi în prezenţa preşedintelui comisiei, după care se aplică ştampila unităţii organizatoare, iar din momentul comunicării subiectelor, niciun candidat nu mai poate intra/părăsi sala, decât dacă predă lucrarea şi semnează de predarea acesteia.

- Etapa a X-a: Corectarea şi notarea testelor scrise (art. 21 - 25 din Metodologie). Testele scrise se corectează şi se notează, independent, de fiecare membru al comisiei, cu note de la 10, respectându-se baremele de corectare şi notare. Testul grilă se corectează pe loc, în sala în care s-a desfăşurat examenul/concursul, în momentul depunerii fiecărei lucrări, nota finală calculându-se ca medie aritmetică între notele acordate de corectori.

- Etapa a XI-a: Aprecierea şi notarea interviurilor (art. 26 - 27 din Metodologie) în cadrul interviului, fiecare membru al comisiei de concurs adresează întrebări candidatului, iar pentru fiecare se elaborează o grilă de interpretare. Interviul se înregistrează sau, în cazul în care nu sunt disponibilităţi tehnice în acest sens, se transcrie întocmai de către secretarul comisiei. Interviul se apreciază şi se notează, independent, de fiecare membru al comisiei de concurs, nota finală calculându-se ca medie aritmetică între notele acordate de membrii comisiei.

- Etapa a XII-a: Stabilirea şi comunicarea rezultatelor (art. 30 - 31 din Metodologie) Secretarul comisiei de concurs întocmeşte tabelul nominal cu rezultatele obţinute, care se semnează de către acesta şi de preşedintele comisiei de concurs, urmând ca tabelul cu clasificarea finală a candidaţilor în ordinea descrescătoare a notelor finale, să se întocmească după rezolvarea contestaţiilor, în dreptul fiecărui candidat înscriindu-se nota finală obţinută şi menţiunea: "admis", "respins", "neprezentat, "eliminat din concurs", "eliminat din examen", după caz.

- Etapa a XIII-a: Compartimentul de resurse umane cu sarcini de recrutare pentru respectivul post vacant întocmeşte dosarul de concurs (art. 30 - 31 din Metodologie), care conţine următoarele: a) documentul prin care au fost constituite comisiile şi subcomisiile - extras din dispoziţia/ordinul de zi pe unitate; b) copia anunţului postat pe pagina de internet sau, după caz, publicat în presă, precum şi a celui postat la avizier; c) graficul desfăşurării examenului/concursului; d) cererile de participare la examen/concurs ale candidaţilor; e) lucrările scrise ale candidaţilor şi înregistrarea/transcrierea interviului pe subiecte profesionale; f) procesele-verbale ale comisiilor de concurs şi, unde este cazul, ale subcomisiilor şi comisiei de soluţionare a contestaţiilor; g) procesul-verbal de consemnare a modului de desfăşurare a examenului/concursului şi a rezultatelor obţinute de candidaţi; h) borderourile de examen/concurs; i) contestaţiile, acolo unde este cazul, precum şi modalitatea de soluţionare a acestora.

Potrivit prevederilor Anexei nr. 18 din Dispoziţia directorului general al D.G.M.R.U nr. II/960/2004, în situaţia mutării la cerere a personalului M.A.I., raportul scris al poliţistului/cadrului militar care solicită mutarea la cerere se depune şi se înregistrează la unitatea în cadrul căreia acesta îşi desfăşoară activitatea. Cadrele militare se mută după obţinerea acordului comandanţilor unităţilor cedente, respectiv cesionare şi obţinerea altor aprobări prevăzute de normele de competenţe în domeniul gestiunii resurselor umane (O.M.A.I. nr. 600/2005). Unitatea cedentă va înainta unităţii cesionare, în termen de 5 zile, raportul poliţistului/cadrului militar împreună cu dosarul personal al acestuia, iar şeful unităţii cesionare analizează aceste documente şi în termen de 10 zile comunică unităţii cedente, în scris, acordul de principiu sau lipsa acestuia şi solicită dacă apreciază că este necesar prezentarea poliţistului/cadrului militar, în termen de 2 zile, pentru un interviu de cunoaştere la sediul unităţii cesionare. După caz, în funcţie de rezultatul interviului de recunoaştere, în termen de 3 zile sau odată cu transmiterea informării asupra acordului de principiu menţionat mai sus comandantul unităţii cesionare remite raportul de mutare la unitatea cedentă pentru îndeplinirea formalităţilor. Unitatea cedentă, în termen de 3 zile de la primirea raportului de mutare care are acordul de principiu îl remite şefului/comandantului abilitat potrivit competenţelor de gestiune a resurselor umane să emită dispoziţia/ordinul de mutare. Întocmirea rapoartelor şi activităţile subsecvente mutării poliţiştilor/cadrelor militare se desfăşoară anual până la data de 31 martie iar dispoziţiile/ordinele de mutare se emit cu data de 1 aprilie, iar în situaţia solicitării întemeiate a mutării în afara acestei perioade, aceasta se efectuează cu data de 1 sau 15 ale lunii.

2. Referitor la modalitatea de acordare a derogărilor de la prevederile actelor normative cu incidenţă în materia ocupării posturilor vacante prin recrutare din sursă externă, în actul de acuzare s-au menţionat următoarele:

Potrivit art. 36 lit. d) şi g) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, "ofiţerii în activitate" provin din "ofiţerii în rezervă şi persoanele care au promovat testele de aptitudini şi îndeplinesc celelalte condiţii stabilite prin ordin al miniştrilor sau şefilor instituţiilor componente ale sistemului apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale şi care sunt absolvente cu diploma de licenţă ale unei instituţii de învăţământ superior".

La nivelul M.A.I., sediul materiei privind încadrarea posturilor prin recrutare din sursă externă este reprezentat, în principal, de O.M.A.I. nr. 665/2008 privind unele activităţi de management resurse umane în M.A.I. şi de O.M.A.I. nr. 69/2009 pentru aprobarea Ghidului carierei poliţiştilor şi cadrelor militare din M.A.I. În cuprinsul acestor acte normative sunt prevăzute condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească candidatul ce intenţionează să participe la un concurs/examen pentru ocuparea unui post vacant, precum şi procedurile ce urmează a fi parcurse în acest caz pentru organizarea şi desfăşurarea concursului/examenului.

La stabilirea procedurilor aplicabile, legiuitorul a urmărit respectarea principiilor competiţiei deschise, transparenţei, meritelor profesionale şi competenţei, precum şi cel al egalităţii accesului la funcţiile publice pentru fiecare cetăţean care îndeplineşte condiţiile legale, statuate prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit art. 63 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, "derogarea se poate face numai printr-un act normativ de nivel cel puţin egal cu cel al reglementării le bază".

S-a menţionat că în cuprinsul celor două ordine ale ministrului administraţiei şi internelor nu este reglementată posibilitatea derogării de la prevederile acestora. De asemenea, s-a precizat că printr-un act administrativ emis pe linia "gestionării resurselor umane, nu se poate acorda o derogare de la aplicarea unui act normativ, acest lucru încălcând art. 63 din Legea nr. 24/2000, potrivit căruia "derogarea se poate face numai printr-un act normativ de nivel cel puţin egal cu cel al reglementării de bază". Mai mult, prin O.M.A.I. nr. 245/2009 nu a fost delegată secretarului general din M.A.I. şi competenţa emiterii de acte normative, ci doar "competenţa de semnare a documentelor pe linie de resurse umane", respectiv emiterea actelor administrative cu caracter individual sau aprobarea, avizarea sau semnarea, în numele ministrului, a unor documente referitoare la îndeplinirea unor proceduri specifice pe această linie.

În concluziile finale referitoare la situaţia de fapt, în actul de acuzare s-au arătat următoarele:

În opinia acuzării, din analiza conţinutului celor două rapoarte, care poartă nr. S/97557 din 13 octombrie 2010, rezultă că prin propunerea făcută, prin avizele acordate şi prin aprobarea acestora, au fost comise ilegalităţi flagrante, prin nerespectarea celor mai elementare principii de logică, interpretare şi aplicare juridică, în scopul angajării în cadrul structurilor Ministerului Administraţiei şi Internelor a numitului F.C. şi a cunoştinţelor sale apropiate:

1) astfel, în raport se menţionează, în primul rând, că ocuparea prin concurs sau examen, cu recrutare din sursă externă, a celor trei posturi din cadrul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române să se efectueze prin derogare de la Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 665/2008 privind unele activităţi de management resurse umane.

Ordinul nr. 665/2008 a fost publicat în M. Of. nr. 833/11.12.2008, fiind modificat şi completat prin Ordinul nr. 45 din 07 aprilie 2009, publicat, de asemenea, în M. Of. nr. 247/14.042009. În consecinţă, acest ordin este un act normativ, cu caracter general, publicat în M. Of. Ordinul conţine prevederi referitoare inclusiv la recrutarea şi selecţionarea personalului, ocuparea posturilor vacante, organizarea publicităţii în vederea ocupării posturilor vacante, ocuparea funcţiilor de conducere vacante, dar şi cu privire la metodologia organizării şi desfăşurării examenelor sau concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante din minister, inclusiv termenele de respectat.

În art. 63 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se menţionează că derogarea se poate face numai printr-un act normativ de nivel cel puţin egal cu cel al reglementării de bază.

În opinia acuzării, din analiza conţinutului Ordinului nr. 665/2008 nu rezultă că pot fi acordate derogări. Pentru existenţa unei derogări de la acest ordin, dacă s-ar accepta această posibilitate, trebuia emis, în mod similar, un nou ordin ai Ministerului Administraţiei şi Internelor, cu caracter normativ care să fie, de asemenea, publicat în M. Of. Din această perspectivă, este mai mult decât evident că printr-o notă-raport (act administrativ cu caracter intern) nu se poate deroga de la un act normativ publicat în M. Of. O derogare de la un act normativ nu este altceva decât o modificare a conţinutului acestuia, care nu poate fi făcută printr-un act administrativ cu caracter intern. Dacă s-ar admite soluţia contrară s-ar ajunge la situaţia în care prin acte administrative cu caracter intern s-ar încălca acte normative cu caracter general publicate în M. Of. al României. S-a menţionat că sunt evidente motivaţiile pentru care nota a primit caracterul de secret de serviciu, în condiţiile în care ea prevedea scoaterea la concurs a unor posturi prin recrutare din sursă externă.

De asemenea, s-a arătat în actul de acuzare că trebuie observat că în conţinutul notei-raport nu se derogă de la anumite prevederi ale Ordinului nr. 665/2008, ci se prevede derogarea în totalitate de la dispoziţiile acestuia. Or, este absurdă opinia că printr-un act administrativ intern, cu caracter individual, se pot eluda în totalitate prevederile unui act normativ publicat în M. Of. Cu alte cuvinte, în opinia acuzării, această aşa-zisă derogare nu este altceva decât o abrogare totală a unui act normativ efectuată printr-un act administrativ intern cu caracter individual. Mai precis, s-a aprobat organizarea unui concurs prin eludarea totală a unui act normativ publicat în M. Of. care conţinea prevederi referitoare inclusiv la metodologia organizării concursului/examenului, la termenele de respectat sau la publicitatea organizării concursului/examenului. În rechizitoriu s-a precizat că, în mod evident, scopul acestei eludări nu era decât angajarea rapidă şi fără respectarea niciunui principiu sau norme de drept, a lui F.C. şi a cunoştinţelor sale apropiate.

2. În opinia acuzării, în mod similar, aspectele menţionate sunt valabile şi referitor la Ordinul nr. 69/2009 pentru aprobarea Ghidului carierei poliţiştilor şi cadrelor militare din Ministerul Administraţiei şi Internelor.

În conţinutul raportului din 13 octombrie 2010 se precizează că examenul/concursul va fi organizat prin derogarea în totalitate de la prevederile acestui ordin; or, şi acest ordin are caracter normativ, fiind publicat în M. Of. nr. 312/12.05.2009, scopul eludării acestui ordin nefiind altul decât ignorarea prevederilor din capitolul VI al acestui ordin referitor la regulile de evoluţie în cariera poliţiştilor şi cadrelor militare.

S-a arătat că pentru ocuparea postului de şef direcţie al Direcţiei Financiare în cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române (funcţie de director) F.C. trebuia, potrivit art. 21, să îndeplinească anumite condiţii minime obligatorii, cumulative, şi anume: a. să fi absolvit studii de masterat sau studii postuniversitare în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei sau în domeniul management; b. să îndeplinească cerinţele specifice din fişa postului; c. să aibă cinci ani vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei; d. să nu fie sub efectul unei sancţiuni disciplinare sau să fie pus la dispoziţie; e. să nu se afle în curs de urmărire penală; f. să fi obţinut în ultimii trei ani calificativul de cel puţin foarte bun; g. să aibă trei ani vechime în funcţii de conducere în Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Or, era evident că F.C. nu îndeplinea condiţiile prevăzute la lit a), c), f) şi g), cu alte cuvinte, o persoană recrutată din sursă externă nu putea ocupa funcţia de conducere respectivă. De asemenea, acesta nu îndeplinea nici condiţia prevăzută la lit. b) referitoare la îndeplinirea cerinţelor specifice din fişa postului, întrucât - în fişa postului şefului Direcţiei Financiare a Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, la rubrica "cerinţele postului" - se prevede o vechime de cel puţin 7 ani în funcţii specifice financiar contabile. Or, F.C. nu avea nici măcar o zi de muncă într-o funcţie de specialitate financiar contabilă.

În Ordinul nr. 69 din 28 aprilie 2009 nu este prevăzută posibilitatea derogării, prin urmare orice modificare a acestui ordin (inclusiv derogarea) trebuia făcută, în mod similar, printr-un act normativ publicat în M. Of., şi nu printr-o notă-raport privind scoaterea la concurs a trei posturi, act administrativ intern, cu caracter individual.

Prin Ordinul nr. 600/2005 (care nu a fost însă niciodată publicat în M. Of., însă nu este clasificat), se prevedea posibilitatea ca directorul Direcţiei Management Resurse Umane de acordare de derogări de la prevederile Ghidului carierei personalului Ministerului Administraţiei şi Internelor pentru personalul unităţilor aparatului central şi subordonate acestuia (art. 8 lit. v)). Acest ordin este anterior Ordinului nr. 69/2009, care nu mai prevede posibilitatea derogării. În consecinţă, odată cu publicarea în M. Of. al Ordinului nr. 69/2009, au fost abrogate implicit prevederile art. 8 lit. v) din Ordinul nr. 600/2005. O logică juridică elementară, conduce la concluzia că orice derogare de la Ordinul nr. 69/2009 trebuia realizată printr-un act normativ (Ordin al ministrului Administraţiei şi Internelor) publicat în M. Of. De asemenea, chiar şi în condiţiile în care ar fi fost în vigoare Ordinul nr. 600/2005, acordarea unor derogări nu se putea referi decât la situaţii concrete, individualizate, referitoare la anumite condiţii prevăzute în ghidul carierei, această măsură având - la momentul în care a fost în vigoare - menirea de a sprijini activitatea desfăşurată pe linia management resurse umane şi nu de a se ocupa funcţii în mod abuziv şi, oricum, nicio derogare nu ar fi putut privi un întreg ordin.

3. În raport se precizează că examenul/concursul va fi organizat prin derogare de la Ordinul nr. II/3184 din 25 iunie 2010, prin care este suspendată organizarea prin examen sau concurs a posturilor vacante cu recrutarea personalului din sursă externă. Ordinul nr. II/3184 din 25 iunie 2010 are un singur articol care conţine prevederea că se suspendă organizarea prin examen sau concurs a posturilor vacante cu recrutarea personalului din sursă externă. Acest ordin nu a fost publicat în M. Of., şi, prin urmare, trebuie considerat ca un act administrativ cu caracter intern. De asemenea, el este semnat de inculpatul B.C.C. În numele ministrului Administraţiei şi Internelor; or, în mod paradoxal în opinia acuzării, printr-un act administrativ cu caracter individual tot el este cel care aprobă derogarea de la ordinul cu caracter general pe care el însuşi l-a semnat.

Mai mult decât existenţa respectivului ordin, la data săvârşirii faptelor era în vigoare Ordonanţa de Urgenţă nr. 34/2009, aşa cum fusese ea modificată prin Ordonanţa nr. 32/2010, în care, în articolul 22, se menţionează că ocuparea posturilor vacante din ministere, precum şi din alte instituţii şi autorităţi publice din subordinea/coordonarea guvernului sau a ministerului, finanţate integral de la bugetul de stat, cu excepţia celor a căror ocupare a fost aprobată de guvern prin memorandum şi a celor prevăzute la alin. (2¹) se aprobă numai de guvern, prin memorandum, iar urmărirea încadrării în procentul de maxim 15% prevăzut în alin. (2) se realizează pe totalul posturilor vacante din aceste instituţii. Tocmai aceea s-a prevăzut în alin. (2) că, în vederea emiterii memorandumului, instituţiile prevăzute la alin. (2) să transmită lunar, la Ministerul Finanţelor numărul total al posturilor care s-au vacantat şi care nu au fost ocupate în condiţiile prevăzute la alin. (2). În consecinţă, de la data intrării în vigoare a Ordonanţei de Urgenţă cu nr. 32 din 07 aprilie 2010, publicată în M. Of. cu nr. 278/28.04.2010, orice post care era vacant în cadrul Inspectoratului General al Jandarmerie Române (instituţie aflată în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor şi finanţată integral de la bugetul de stat) putea fi ocupat numai după emiterea unui memorandum al Guvernului României, chiar şi cele pentru care anterior mai fuseseră organizate concursuri. Or, pentru Ministerul Administraţiei şi Internelor, Guvernul României nu a emis niciun asemenea de astfel de memorandum. De altfel, scopul Ordonanţei de Urgenţă nr. 34/2009, aşa cum rezultă şi din preambulul acestei ordonanţe, a fost păstrarea echilibrului bugetar menit să reducă nivelul cheltuielilor bugetare la un nivel care să permită respectarea angajamentelor interne şi internaţionale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce priveşte nivelul deficitului bugetar. Tot în preambulul ordonanţei se precizează că aceste elemente vizează interesul general public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată.

Prin urmare, în opinia acuzării, scoaterea la concurs a celor trei posturi din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române nu putea fi făcut decât printr-un memorandum al Guvernului şi, în niciun caz, printr-un raport care are caracterul unui act administrativ intern individual.

4. De asemenea, în opinia acuzării rapoartele cu nr. S/97557 conţin aspecte nereale. Motivele invocate în conţinutul acestui document în vederea aprobării derogării nu sunt reale, deoarece:

a) pentru ocuparea postului de şef direcţie I la Direcţia Financiară din Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, poziţia 66 din statul de organizare, nu a fost asigurată publicitatea. În evidenţele unităţii emitente a fost identificat proiectul de anunţ privind scoaterea la concurs a funcţiei menţionate, redactat la I.G.J.R. şi înaintat Direcţiei General Financiare din Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin adresa nr. S/107141 din 15 octombrie 2009, care, prin dispoziţia directorului general al Direcţiei General Financiare nr. 218 din 09 noiembrie 2009, a dispus anularea concursului. Inspectoratul General al Jandarmeriei Române a revenit prin adresa nr. 41335/30.12,2009, dar nu a mai primit răspuns la solicitare, situaţie în care nu s-a mai publicat vreun anunţ privind scoaterea la concurs şi nici nu au mai fost parcurse etapele prevăzute în O.M.A.I. nr. 665/2008. Pentru postul de şef direcţie I la Direcţia Financiară din Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, poziţia 66 din statul de organizare, concursul trebuia organizat şi ţinut la nivelul Direcţiei generale financiare, având în vedere art. 12 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. S/192/2010 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor.

b) postul de ofiţer specialist II, poziţia 4 din statul de organizare a I.J.J. Brăila, nu a fost deblocat în vederea ocupării prin concurs/examen, cu recrutare din sursă externă prin rapoartele Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 291587 din 16 aprilie 2010 şi Inspectoratului General al Jandarmeriei Române nr. S/87895 din 1 aprilie 2010, invocate ca temei justificativ în raportul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române nr. S/97557 din 13 octombrie 2010 privind solicitarea de încadrare a unui post din sursă externă şi reluarea procedurii pentru două posturi finanţate şi deblocate.

5. Aspectele precizate la punctele 1, 2 şi 3 sunt valabile şi în legătură cu nota-raport cu nr. S/43920 a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, în legătură cu angajarea lui D.G.

În actul de acuzare s-au menţionat şi argumentele juridice în sprijinul dovedirii elementelor constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, respectiv, neglijenţă în serviciu:

Conducerea unei autorităţi publice, indiferent de nivelul de decizie pe care îl ocupă pe scara piramidală a organizării instituţiei, are responsabilitatea de a se asigura că sarcinile şi competenţele instituţionale sunt îndeplinite în mod adecvat, conform atribuţiilor fiecărui post în parte. Fiecare responsabil din cadrul unei instituţii publice trebuie el însuşi să respecte, să supravegheze şi să vegheze la îndeplinirea atribuţiilor instituţiei. Doar în acest mod o instituţie publică devine aptă să răspundă volumului şi complexităţii activităţilor rezultate din competenţele sale. Regulile de organizare şi funcţionare ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, ca instituţie publică a statului român, procedurile şi modalităţile de acces în rândul cadrelor active, reflectă fundamentul sistemului care gestionează şi asigură ordinea şi siguranţa publică. Or, dacă prin activitatea de serviciu abuzivă sau neglijentă a unor persoane cu autoritate decizională aceste reguli sunt aplicate opţional sau facultativ şi sunt realizate încadrări ale apropiaţilor decidenţilor, în condiţii în care doar aceştia au şansa de a ocupa posturi create special în favoarea lor, standardele activităţii acelei instituţii sunt înlăturate. Când "binefacerile" funcţiei ocupate se răsfrâng asupra persoanelor din proximitatea decidenţilor iar plasarea într-un cadru de reguli rămâne doar la nivel afirmativ, doar de dragul de a avea reguli şi proceduri, declinul instituţional se accentuează, calitatea funcţională a instituţiei scade dramatic iar tulburarea însemnată a activităţii acesteia vine ca o consecinţă firească. Accederea în funcţie de autoritate publică a unor persoane lipsite de abilităţile necesare acestei activităţi creează o afectare de proporţii suficient de serioasă. În opinia acuzării, cu prilejul angajărilor ilegale în cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române şi în cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă inculpaţii au nesocotit toate normele juridice aplicabile în materie şi au utilizat resursele instituţiei pentru organizarea unor aşa zise examene al căror singur scop a fost promovarea pe criteriul relaţiilor personale.

Astfel, referitor la noţiunea de "tulburare însemnată" s-a precizat că doctrina şi practica judiciară sunt unanime în ce priveşte înţelegerea conţinutului acestei noţiuni, în sensul că tulburarea trebuie să aibă "oarecare proporţii". Legiuitorul nu foloseşte noţiunea de "tulburare gravă" nici noţiunea de "tulburare cu consecinţe deosebit de grave". Prin urmare, legiuitorul a folosit termenul de "însemnată" întrucât a dorit să incrimineze orice tulburare în activitatea unei unităţi care afectează, în orice mod, bunul mers al activităţii acesteia. Nu este obligatoriu ca această tulburare să fie şi gravă. Folosirea de către legiuitor a expresiei "tulburare însemnată" în locul expresiei de "tulburare gravă" trebuie explicată doar prin faptul că nu s-a dorit incriminarea tulburărilor foarte mici, adică tulburările neînsemnate, inerente activităţii desfăşurate de orice funcţionar al unei unităţi. Termenul de "însemnat" fiind antonim cu termenul de "neînsemnat", potrivit Dicţionarului Explicativ al Limbii Române acesta din urmă are înţelesul de lipsit de însemnătate (ca mărime, cantitate, valoare), neimportant. De asemenea, potrivit Dicţionarului de Sinonime termenul de "neînsemnat" are şi înţelesurile de neglijabil, derizoriu, mărunt, insignifiant.

Conform actului de acuzare, prin activităţile desfăşurate de inculpaţi a fost cauzată o tulburare însemnată a bunului mers al Ministerului Administraţiei şi Internelor. Astfel, prin încălcarea flagrantă de către mai mulţi ofiţeri (unii aflaţi în înalte funcţii de conducere, cu grade de chestori şi generali) a mai multor ordine a ministrului şi a dispoziţiilor legale prin care se interzice scoaterea la concurs a unor posturi, prin întocmirea în fals a unor documente care au circulat în interiorul instituţiei sau prin organizarea unor examene formale s-a perturbat în mod grav disciplina care trebuie să stea la baza funcţionării structurilor ministerului şi a fost slăbită autoritatea instituţiei, în condiţiile în care Ministerul Administraţiei şi Internelor este special creat în scopul aplicării şi respectării legii, constituind prima linie de apărare a societăţii şi ordinii de drept împotriva oricăror nelegalităţi (în sens asemănător, Decizia cu nr. 1335/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).

Totodată, în opinia acuzării, s-a adus un important prejudiciu credibilităţii şi prestigiului Ministerului Administraţiei şi Internelor, creându-se aparenţa că, în interiorul acestei instituţii, încadrarea şi promovarea se realizează pe baza relaţiilor personale şi nu pe criterii de competenţă sau performanţă profesională. De asemenea, au fost ocupate prin fraudă trei posturi care presupuneau exercitarea autorităţii publice (unul din ele fiind prevăzut doar pentru gradul de general de brigadă) de către persoane care nu îndeplineau cerinţele profesionale specifice fiecăruia din ele. Corelativ, persoanele din interiorul Ministerului Administraţiei şi Internelor care ar fi avut pregătirea şi competenţa necesare criteriilor de încadrare pentru respectivele funcţii au fost lipsite de posibilitatea de a le ocupa. Mai mult, în condiţiile austerităţii financiare oficial declarate, instituţia a fost pusă în situaţia de a fi obligată să suporte cheltuieli suplimentare legate de persoanele angajate din sursă externă.

Totodată, conform acuzării, s-a produs o pagubă patrimoniului Ministrului Administraţiei şi Internelor, constând în drepturi salariale şi alte drepturi de natură patrimonială încasate de F.C., M.L.P. şi Ş.A. după încadrarea lor.

Cu privire la noţiunea de tulburare însemnată, s-a arătat că prin adresa din 03 iunie 2011, Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin semnătura ministrului Administraţiei şi Internelor, a făcut următoarele menţiuni: "în cazul supus atenţiei ("angajările ilegale din Ministerul Administraţiei şi Internelor"), persoanele cercetate au încălcat în primul rând prevederile O.U.G. nr. 34/2009, astfel cum acest act normativ a fost modificat prin O.U.G. nr. 32/2010 privind unele măsuri de ocupare a posturilor din sectorul bugetar, publicată în M. Of. nr. 278/28.04.2010, act normativ prin care s-a dispus suspendarea ocupării prin examen sau concurs a posturilor vacante din autorităţile şi instituţiile publice, cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege.

Termenul "tulburare" implică orice fel de atingere adusă bunului mers al unei unităţi publice, adică normalei şi eficienţei sale funcţionări. Pentru existenţa infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice este necesar ca tulburarea să fie "însemnată", adică de oarecare proporţii. În acest caz, tulburarea însemnată ce constituie urmarea imediată a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, rezultă tocmai din încălcarea acestui act normativ. Tulburarea însemnată a bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat are, de regulă, consecinţe sociale negative mari (Curtea Constituţională, Decizia nr. 178 din 17 decembrie 1998).

Aşa cum rezultă şi din preambulul O.U.G. nr. 32/20101 privind unele măsuri de ocupare a posturilor din sectorul bugetar, respectiv din expunerea de motive la legea de aprobare a acestei O.U.G, acest act normativ a fost adoptat cunoscând obiectivul încadrărilor în cheltuielile de personal şi numărul de posturi aprobate prin Legea bugetului de stat pe anul 2010, cu nr. 11/2010, ţinând seama că prin scrisoarea de intenţie, semnată de autorităţile române la Bucureşti în 05 februarie 2010 şi aprobată prin Decizia Consiliului director al F.M.I. din 19 februarie 2010, ratificată prin O.U.G. nr. 10/2010, ţara noastră s-a angajat să continue politica de înlocuire doar a unui angajat din 7, care părăsesc sistemul public şi, totodată, pentru că s-a apreciat intervenţia legislativă este justificată de necesitatea unei reglementări exprese prin care Guvernul României să fie abilitat să aprobe ocuparea posturilor vacante, cu încadrarea în procesul de maximul 15%, la nivelul întregului aparat guvernamental, în funcţie de priorităţile identificate în desfăşurarea activităţii acestuia, precum şi în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul public general şi constituie o situaţie extraordinară, a cărei reglementare nu poate fi amânată.

Având în vedere importanţa acestei reglementări, astfel cum apreciază Guvernul României, în contextul crizei economice şi a reducerilor salariale din anul 2010, este de la sine înţeles că încălcarea unui astfel de act normativ nu poate afecta decât în mod grav bunul mers al unei instituţii sau autorităţi publice, în speţă a Ministerului Administraţiei şi Internelor.

De asemenea, prin modalitatea în care posturile vacante din Ministerul Administraţiei şi Internelor au fost ocupate, fără organizarea unui concurs în adevăratul sens al cuvântului, s-au creat premisele introducerii în rândul categoriei profesionale a poliţiştilor, a unor persoane asupra cărora există indicii temeinice că nu sunt cele mai potrivite din punct de vedere profesional (numai un concurs la care participă mai multe persoane, cu respectarea regulilor de publicitate a acestuia, poate oferi o astfel de certitudine), cu consecinţe nefaste asupra activităţii profesionale a celorlalţi funcţionari publici cu statut special, care au intrat în această profesie în mod legal. Apreciem că, în cazul supus atenţiei, producerea pagubei menţionate este indubitabilă, în condiţiile în care nu există o analiză cu privire la oportunitatea ocupării unor posturi vacante în Ministerul Administraţiei şi Internelor, în contextul reducerilor salariale şi al disponibilizărilor din Ministerul Administraţiei şi Internelor. Actul normativ menţionat, tocmai asta intenţiona să impună, respectiv să evite plata unor sume de bani către persoanele ce ar fi putut fi angajate în sistemul bugetar în absenţa unei astfel de reglementări, în scopul de a face economii la bugetul statului în perioada crizei economice. Nu în ultimul rând, pentru modul ilicit în care au fost organizate şi ţinute cele patru concursuri în luna octombrie 2010, Ministerul Administraţiei şi Internelor a introdus patru acţiuni în justiţie pentru anularea ordinelor de încălcare a numiţilor F.C., M.L.P., Ş.A. şi D.G., pe care le anexăm în copie. Deficitul de imagine înregistrat în Ministerul Administraţiei şi Internelor s-a materializat, în total, în 96 de materiale de presă, toate de ordin negativ referitoare la situaţia încadrărilor ilegale. În acest sens, în mediul on-line românesc s-au înregistrat 10 asemenea materiale, în presa scrisă centrală 42, în presa audiovizuală 25, iar pe agenţiile de presă 19."

În final, acuzarea a menţionat că, pe lângă aspectele sus-amintite, astfel de acte - prin care se eludează în mod flagrant şi de la cel mai înalt nivel dispoziţiile legale referitoare la modalitatea de angajare în Ministerul Administraţiei şi Internelor - perturbă în mod negativ activitatea acestei unităţi, în ansamblul ei, şi prin răsfrângerea negativă pe care o pot avea asupra personalului angajat în mod corect, cu respectarea tuturor criteriilor şi procedurilor. Se poate pune întrebarea, în opinia acuzării, ce reacţie ar putea avea un ofiţer care îşi face datoria în mod onest, aşteptând ani la rând să fie promovat într-o funcţie superioară sau un tânăr absolvent al Academiei de Poliţie, atunci când observă că o persoană, care iniţial a intrat în structuri folosindu-se de o diplomă falsă, este reîncadrată ilegal, acordându-i-se gradul de locotenent colonel şi, apoi, este pusă în mod direct în cea mai înaltă funcţie financiară din cadrul Jandarmeriei Române.

Faptele cu relevanţă penală săvârşite de inculpaţi conform actului de acuzare (sinteză):

1) inculpatul B.C.C.:

Inculpatul, cu ştiinţă şi prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, în calitate de secretar general al Ministerului Administraţiei şi Internelor, în numele şi pentru Ministrul Administraţiei şi Internelor, a semnat două rapoarte ale Inspectoratului General al Jandarmeriei Române care purtau acelaşi număr (S/97557 din 13 octombrie 2010, înregistrate la Direcţia Generală de Management şi Resurse Umane din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor la nr. S/287280 din 15 octombrie 2010), dar cu conţinut parţial diferit, prin care a aprobat ocuparea prin examen a 3 posturi în cadrul Jandarmeriei Române, prin derogarea ilegală de la prevederile Ordinelor Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 665/2008 privind unele activităţi de management şi resurse umane, nr. 69/2009 privind Ghidul carierei poliţiştilor şi cadrelor militare şi nr. 11/3184 din 25 iunie 2010 prin care se suspenda ocuparea prin examen sau concurs a posturilor vacante cu recrutarea personalului din sursă externă. Totodată, prin această aprobare s-au încălcat prevederile art. 22 din O.U.G nr. 34/2009, cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, cu modificările şi completările ulterioare. În data de 25 octombrie 2010, a semnat pentru Ministrul Administraţiei şi Internelor, Ordinele cu numerele H/4033, H/4034 şi H/4035, prin care F.C. era rechemat în cadrele active ale Ministerului Administraţiei şi Internelor iar M.L.P. şi Ş.A. erau chemaţi în cadrele active ale Ministerului Administraţiei şi internelor.

În mod similar, cu ştiinţă şi prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, în calitate de secretar general al Ministerului Administraţiei şi Internelor, în numele şi pentru Ministrul Administraţiei şi Internelor, inculpatul a semnat nota-raport nr. S/43920 a I.G.S.U. înregistrată la Direcţia Generală Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor sub nr. S/287303 din 19 octombrie 2010, prin care a aprobat ocuparea postului de ofiţer specialist II la Compartimentul Management Organizatoric, Planificare Misiuni şi Resurse din cadrul I.S.U.J. Galaţi, prin derogarea ilegală de la prevederile Ordinelor Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 665/2008 privind unele activităţi de management şi resurse umane în unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor, nr. 69/2009 privind ghidul carierei poliţiştilor şi cadrelor militare şi nr. 11/3184 din 25 iunie 2010 prin care se suspenda ocuparea prin examen sau concurs a posturilor din unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor şi de la Dispoziţia directorului general al Direcţiei Generale Management Operaţional nr. S/164592 din 22 iulie 2008 privind modul de selecţionare, avizare, numire şi eliberare din funcţie a ofiţerilor din structurile cu atribuţii în domeniile managementului organizatoric, mobilizării, planificării reacţiilor pentru situaţii de urgenţă şi operaţii ale unităţilor Ministerului Administraţiei şi Internelor.

În opinia acuzării, faptul că inculpatul a acţionat "cu ştiinţă" rezultă din mai multe elemente:

Totodată, a semnat pentru ministrul Administraţiei şi Internelor ordinele prin care F.C., M.L.P. şi Ş.A. erau chemaţi în cadrele active ale Ministerului Administraţiei şi Internelor (deşi, inclusiv la data semnării, dosarele de concurs ale candidaţilor nu erau complete, semnătura nu a avut la bază nicio notă de fundamentare, iar comisia de concurs pentru F.C. fusese constituită ilegal), iar în aceeaşi zi a semnat rapoartele privind transferurile acestora din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române în cadrul Poliţiei Române. De asemenea, în mod similar, după ce în data de 01 octombrie 2010 a semnat O.M.A.I. nr. 11/4069/2010 prin care D.G. era chemat în cadrele active ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, în aceeaşi zi, a semnat raportul acestuia prin care solicita transferul de la Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă în cadrul Poliţiei Române.

Prin activităţile menţionate inculpatul a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al Ministerului Administraţiei şi Internelor şi a produs o pagubă patrimoniului acestuia.

2. inculpatul P.A.:

Inculpatul, cu ştiinţă şi prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, în calitate de director al Direcţiei Generale Management şi Resurse Umane din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, a semnat două rapoarte ale Inspectoratului General al Jandarmeriei Române care purtau acelaşi număr (S/97557 din 13 octombrie 2010, înregistrate la Direcţia Generală de Management şi Resurse Umane din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor la nr. S/287280 din 15 octombrie 2010), dar cu conţinut parţial diferit, prin care a avizat favorabil ocuparea prin examen a 3 posturi în cadrul Jandarmeriei Române, prin derogarea ilegală de la prevederile Ordinelor Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 665/2008 privind unele activităţi de management şi resurse umane, nr. 69/2009 privind Ghidul carierei poliţiştilor şi cadrelor militare şi nr. 11/3184 din 25 iunie 2010 prin care se suspenda ocuparea prin examen sau concurs a posturilor vacante cu recrutarea personalului din sursă externă. Totodată, prin acordarea avizului favorabil s-au încălcat prevederile art. 22 din O.U.G nr. 34/2009, cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, cu modificările şi completările ulterioare. De asemenea, inculpatul a intervenit, direct sau indirect, pe lângă conducerea Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, pentru organizarea şi desfăşurarea unor concursuri în vederea ocupării în regim de urgenţă şi prin nerespectarea dispoziţiilor legale a unor posturi vacante, prin recrutare din sursă externă. Aceste demersuri au fost efectuate în scopul angajării în mod direct într-o funcţie de conducere a lui F.C. (cu care se află în relaţii apropiate) şi sprijinirii lui M.L.P. şi Ş.A. persoane apropiate lui F.C.) în vederea încadrării în structurile Ministerului Administraţiei şi Internelor.

În mod similar, inculpatul cu ştiinţă şi prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, în calitate de director al Direcţiei Generale Management şi Resurse Umane din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, cu ştiinţă acesta a avizat favorabil nota-raport nr. S/43920 a I.G.S.U. înregistrată la Direcţia Generală Management şi Resurse Umane (D.G.M.R.U.) din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor sub nr. S/287303 din 19 octombrie 2010, prin care s-a aprobat ocuparea postului de ofiţer specialist II la Compartimentul Management Organizatoric, Planificare Misiuni şi Resurse din cadrul I.S.U.J. Galaţi, prin derogarea ilegală de la prevederile Ordinelor ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 665/2008 privind unele activităţi de management şi resurse umane în unităţile M.A.I., nr. 69/2009 privind Ghidul carierei poliţiştilor şi cadrelor militare şi nr. II/3184 din 25 iunie 2010 prin care se suspenda ocuparea prin examen sau concurs a posturilor din unităţile M.A.I. şi de la Dispoziţia directorului general al Direcţiei Generale Management Operaţional nr. S/164592 din 22 iulie 2008 privind modul de selecţionare, avizare, numire şi eliberare din funcţie a ofiţerilor din structurile cu atribuţii în domeniile managementului organizatoric, mobilizării, planificării reacţiilor pentru situaţii de urgenţă şi operaţii ale unităţilor M.A.I.

Inculpatul avea obligaţia de serviciu de a analiza din punctul de vedere al structurilor de resurse umane oportunitatea şi legalitatea propunerilor privind încadrarea din sursă externă, potrivit art. 18 alin. (2) din Regulamentul de Organizare - Funcţionare al D.G.M.R.U. nr. 53/2009.

În opinia acuzării, faptul că inculpatul a acţionat "cu ştiinţă" rezultă din mai multe elemente.

Astfel, acesta a aprobat, semnând însă la date diferite, cele două rapoarte ale Inspectoratului General al Jandarmeriei Române cu nr. S/97557 din 13 octombrie 2010 înregistrate la Ministerul Administraţiei şi Internelor la nr. S/287280 din 15 octombrie 2010 care au avut conţinut parţial diferit precum şi, în mod similar nota-raport cu nr. S/43920 din 13 octombrie 2010 a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă înregistrată la Ministerul Administraţiei şi Internelor la nr. S/28303 din 19 octombrie 2010. De asemenea, a intervenit în mod direct pentru transferul urgent al numiţilor F.C., M.L.P., Ş.A. şi D.G. din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, respectiv Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, în cadrul Poliţiei Române. În mod special, în legătură cu F.C., cu care este prieten şi care l-a vizitat de mai multe ori la biroul său din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor în perioada desfăşurării concursurilor, a intervenit pentru a primi o funcţie de conducere similară în cadrul Poliţiei Rutiere.

Prin activităţile menţionate inculpatul a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al Ministerului Administraţiei şi Internelor şi a produs o pagubă patrimoniului acestuia.

3. inculpatul O.V.:

Inculpatul, cu ştiinţă şi prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, în calitate de director general al Direcţiei Generale Financiare a Ministerului Administraţiei şi Internelor, a semnat două rapoarte ale Inspectoratului General al Jandarmeriei Române care purtau acelaşi număr (S/97557 din 13 octombrie 2010, înregistrate la Direcţia Generală de Management şi Resurse Umane din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor la nr. S/287280 din 15 octombrie 2010), dar cu conţinut parţial diferit, prin care a avizat favorabil ocuparea prin examen a 3 posturi în cadrul Jandarmeriei Române, prin derogarea ilegală de la prevederile Ordinelor Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 665/2008 privind unele activităţi de management şi resurse umane, nr. 69/2009 privind Ghidul carierei poliţiştilor şi cadrelor militare şi nr. II/3184 din 25 iunie 2010 prin care se suspenda ocuparea prin examen sau concurs a posturilor vacante cu recrutarea personalului din sursă externă. Totodată, prin această aprobare s-au încălcat prevederile art. 22 din O.U.G. nr. 34/2009, cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, cu modificările şi completările ulterioare. În mod similar, inculpatul, cu ştiinţă şi prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, în calitate de director general al Direcţiei Generale Financiare în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, a avizat favorabil nota-raport nr. S/43920 a I.G.S.U. înregistrată la Direcţia Generală Management şi Resurse Umane (D.G.M.R.U.) din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor sub nr. S/287303 din 19 octombrie 2010, prin care s-a aprobat ocuparea postului de ofiţer specialist la Compartimentul Management Organizatoric, Planificare Misiuni şi Resurse din cadrul I.S.U.J. Galaţi, prin derogarea ilegală de la prevederile Ordinelor Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 665/2008 privind unele activităţi de management şi resurse umane în unităţile M.A.I., nr. 69/2009 privind Ghidul carierei poliţiştilor şi cadrelor militare şi nr. II/3184 din 25 iunie 2010 prin care se suspenda ocuparea prin examen sau concurs a posturilor din unităţile M.A.I. şi de la Dispoziţia directorului general al Direcţiei Generale Management Operaţional nr. S/164592 din 22 iulie 2008 privind modul de selecţionare, avizare, numire şi eliberare din funcţie a ofiţerilor din structurile cu atribuţii în domeniile managementului organizatoric, mobilizării, planificării reacţiilor pentru situaţii de urgenţă şi operaţii ale unităţilor M.A.I. Acesta avea obligaţia de serviciu de a analiza din punctul de vedere al resurselor financiare oportunitatea şi legalitatea propunerilor privind încadrarea din sursă externă, potrivit O.U.G. nr. 34/2009.

În opinia acuzării, faptul că inculpatul a acţionat "cu ştiinţă" rezultă din mai multe elemente:

Faptul că inculpatul a acţionat cu ştiinţă, rezultă din semnarea la date diferite a celor două rapoarte ale Inspectoratului General al Jandarmeriei Române cu nr. S/97557 din 13 octombrie 2010 înregistrate la Ministerul Administraţiei şi Internelor la nr. S/287280 din 15 octombrie 2010 care au avut conţinut parţial diferit precum şi, în mod similar nota-raport cu nr. S/43920 din 13 octombrie 2010 a Inspectoratului General Pentru Situaţii de Urgenţă înregistrată la Ministerul Administraţiei şi Internelor la nr. S/28303 din 19 octombrie 2010. Inculpatul, prin avizarea rapoartelor sus-menţionate, a încălcat în mod evident Ordinul Ministrului Finanţelor nr. 522/2003 privind aprobarea normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv şi a Legii nr. 500/2002 privind Finanţele publice. Potrivit acestor acte normative controlul financiar preventiv se exercită asupra tuturor operaţiunilor care afectează fondurile publice şi/sau patrimoniului public. Controlul financiar preventiv constă în verificarea sistematică a operaţiunilor care fac obiectul acestuia din punct de vedere al: respectării tuturor prevederilor legale care sunt aplicabile în vigoare la data efectuării operaţiunilor (control de legalitate); îndeplinirii sub toate aspectele a principiilor şi regulilor procedurale şi metodologice care sunt aplicabile categoriilor de operaţiuni din care fac parte operaţiunile supuse controlului (control de regularitate); încadrării în limitele şi destinaţia creditelor bugetare şi/sau de angajament, după caz (control bugetar);

Prin fişa postului, inculpatul avea în atribuţii exercitarea controlului financiar preventiv şi avea obligaţia să realizeze acest control financiar preventiv, în primul rând din punct de vedere al legalităţii, în raport cu prevederile O.M.A.I. nr. II/3184 din 25 iunie 2010 şi ale art. 22 din O.U.G. nr. 34/2009, cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar fiscale. Scopul controlului financiar preventiv este identificarea proiectelor de operaţiuni care nu respectă condiţiile de legalitate şi regularitate şi/sau, după caz de încadrare în limitele şi destinaţia creditelor bugetare şi de angajament şi prin a căror efectuare s-ar prejudicia patrimoniul public şi/sau fondurile publice. Fac obiectul controlului financiar preventiv inclusiv operaţiunile care vizează angajamentele legale şi angajamentele bugetare, deschiderea şi repartizarea de credite bugetare sau ordonanţarea cheltuielilor. De asemenea, tot potrivit Ordinului nr. 522/2003 al Ministerului de Finanţe documentele privind operaţiunile care se afectează fondurile publice şi/sau patrimoniul public vor fi însoţite de avizele compartimentelor de specialitate, de note de fundamentare, de acte şi/sau documente justificative. Inculpatul nu a exercitat în niciun fel controalele de legalitate, regularitate şi bugetar, dându-şi acordul pentru scoaterea posturilor la concurs printr-o simplă semnătură (nota-raport neprimind nici măcar număr de înregistrare la compartimentul pe care îl conducea), nerealizându-se nicio notă de fundamentare sau orice alt act din care să rezulte realizarea controlului financiar preventiv.

Prin activităţile menţionate inculpatul a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al Ministerului Administraţiei şi Internelor şi a produs o pagubă patrimoniului acestuia.

4. inculpatul S.C.:

Inculpatul, cu ştiinţă şi prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, în calitate de ofiţer care îşi desfăşura activitatea la un compartiment de resurse umane şi care avea obligaţia să cunoască şi să respecte Ordinele nr. 665/2008 privind unele activităţi de management şi resurse umane nr. 69/2009 privind Ghidul carierei poliţiştilor şi cadrelor militare şi nr. II/3184 din 25 iunie 2010 prin care se suspenda ocuparea prin examen sau concurs a posturilor vacante cu recrutarea personalului din sursă externă, precum şi prevederile art. 22 din O.U.G. nr. 34/2009, cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, cu modificările şi completările ulterioare, l-a ajutat pe chestorul P.A. pentru a influenţa cadre din Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, în vederea organizării şi desfăşurării concursurilor din luna octombrie a anului 2010 şi a ocupării ilegale în regim de urgenţă a unor posturi vacante, cu nerespectarea dispoziţiilor legale (prin recrutarea din sursă externă şi prin sprijinirea candidaţilor participanţi). În mod concret, activitatea sa a constat în telefoanele pe care Ie-a dat ofiţerilor din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române prin care atenţiona că participanţii la concurs "au pile" la nivelul conducerii Ministerului Administraţiei şi Internelor, la dictarea către aceştia a conţinutului notelor-raport, precum şi la trimiterea către aceştia a c.v.-urilor candidaţilor care ar trebui să câştige concursul.

Prin activităţile menţionate, inculpatul a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al Ministerului Administraţiei şi Internelor şi a produs o pagubă patrimoniului acestuia.

5. inculpatul A.O.:

Inculpatul, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, a aprobat în data de 20 octombrie 2010 componenţa nominală a comisiilor de examen cu nerespectarea termenelor care prevăd procedura de desfăşurare a concursului, prevăzute în art. 2 alin. (2) din Anexa nr. 2 a Ordinului Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 665/2008. Deşi cunoştea activităţile întreprinse la nivelul Direcţiei Generale Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, nu a efectuat demersuri în vederea asigurării legalităţii deblocării posturilor şi desfăşurării concursurilor. De asemenea, nu a respectat art. 12 alin. (1) din Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. S/192/2010 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor, în sensul că a aprobat constituirea comisiei de concurs pentru ocuparea funcţiei de şef al Direcţiei Financiare din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, la nivelul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, deşi concursul ar fi trebuit ţinut la nivelul Direcţiei Generale Financiare din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. Cu privire la acest aspect, culpa acestuia rezidă inclusiv din faptul că la începutul anului 2010, cu prilejul scoaterii la concurs, de această dată din sursă internă a postului de şef Direcţie Financiară a Inspectoratului General a Jandarmeriei Române a fost solicitată realizarea concursului de către o comisie constituită la nivelul Direcţiei Generale Financiare din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, aşa cum ar fi fost legal. De asemenea, după ce F.C. nu a lucrat nici măcar o zi ca şef al Direcţiei Financiare din cadrul Jandarmeriei Române a avizat transferul acestuia în cadrul Poliţiei Române, iar în luna decembrie a anului 2010 a solicitat, din nou, scoaterea la concurs a postului de şef Direcţie Financiară în cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, de această dată prin recrutarea din sursă internă şi prin comisie constituită la nivelul Direcţiei Generale Financiare a Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Prin activităţile menţionate inculpatul a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al Ministerului Administraţiei şi Internelor şi a produs o pagubă patrimoniului acestuia.

6. inculpatul R.G.N.:

Inculpatul, în calitate de locţiitor al inspectorului şef al Inspectoratului General ai Jandarmeriei Române, aflat la comanda Jandarmeriei Române, cu ştiinţă şi prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, a semnat două rapoarte ale Inspectoratului General al Jandarmeriei Române care purtau acelaşi număr (S/97557 din 13 octombrie 2010, înregistrate la Direcţia generală de management şi resurse umane din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor la nr. S/287280 din 15 octombrie 2010), dar cu conţinut parţial diferit, prin care a solicitat ocuparea prin examen a 3 posturi în cadrul Jandarmeriei Române, prin derogarea ilegală de la prevederile Ordinelor Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 665/2008 privind unele activităţi de management şi resurse umane, nr. 69/2009 privind Ghidul carierei poliţiştilor şi cadrelor militare şi nr. II/3184 din 25 iunie 2010 prin care se suspenda ocuparea prin examen sau concurs a posturilor vacante cu recrutarea personalului din sursă externă. Totodată, prin această solicitare s-au încălcat prevederile art. 22 din O.U.G nr. 34/2009, cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, cu modificările şi completările ulterioare. În aceste rapoarte semnate de generalul de brigadă R.G.N. cu înlesnirea colonelului G.M.V. s-a consemnat în mod fals că prin-rapoartele D.G.R.U. nr. 291587 din 16 aprilie 2010 şi I.G.J.R. nr. S/87895 din 01 aprilie 2010, aprobate de conducerea M.A.I. au fost deblocate 10 posturi vacante, printre care şi cel de ofiţer specialist II, poziţia 4 în statul de organizare al I.J.J. Brăila, în vederea ocupării prin concurs/examen cu recrutare din sursă externă (în condiţiile în care nu există documente care să ateste că acest post a făcut obiectul deblocării); că în urma demersurilor efectuate şi a procedurilor de organizare şi desfăşurare pentru încadrarea posturilor acestea nu au fost ocupate (deşi nu au fost parcurse toate etapele prevăzute în art. 6 din O.M.A.I. nr. 665/2008); că pentru postul de şef direcţie I la Direcţia financiară din I.G.J.R. poziţia 66 din statul de organizare a fost asigurată publicitatea cu recrutarea personalului din sursă internă, din rândul ofiţerilor care îndeplinesc condiţiile legale, postul nefiind ocupat (publicitatea nefiind însă realizată). De asemenea, în conformitate cu art. 6 lit. a) din Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 665/2008 al Ministrului Administraţiei şi Internelor, în calitate de preşedinte al comisiei de concurs privind încadrarea postului de şef al Direcţiei financiare din cadrul I.G.J.R. nu a verificat corectitudinea întocmirii dosarului de recrutare a candidatului F.C., din care lipseau mai multe documente prevăzute în art. 36 din acelaşi ordin şi a procedat la o verificare superficială şi formală a cunoştinţelor candidatului sus-menţionat.

În opinia acuzării, elementele expuse mai sus dovedesc faptul că inculpatul a acţionat cu ştiinţă, încălcându-şi atribuţiile de serviciu care îi reveneau.

Prin activităţile menţionate, inculpatul a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al Ministerului Administraţiei şi Internelor şi a produs o pagubă patrimoniului acestuia.

7. inculpatul G.V.:

Inculpatul, în calitate de şef al Compartimentului de Resurse Umane din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, cu ştiinţă şi prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, a prezentat pentru semnare, la date diferite, generalului de brigadă R.G.N., două rapoarte ale Inspectoratului General al Jandarmeriei Române care purtau acelaşi număr (S/97557 din 13 octombrie 2010, înregistrate la Direcţia Generală de Management şi Resurse Umane din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor la nr. S/287280 din 15 octombrie 2010), dar cu conţinut parţial diferit, prin care se solicita ocuparea prin examen a 3 posturi în cadrul Jandarmeriei Române, prin derogarea ilegală de la prevederile Ordinelor Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 665/2008 privind unele activităţi de management şi resurse umane, nr. 69/2009 privind ghidul carierei poliţiştilor şi cadrelor militare şi nr. II/3184 din 25 iunie 2010 prin care se suspenda ocuparea prin examen sau concurs a posturilor vacante cu recrutarea personalului din sursă externă. Totodată, prin această solicitare s-au încălcat prevederile art. 22 din O.U.G nr. 34/2009, cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, cu modificările şi completările ulterioare. În aceste rapoarte, semnate de generalul de brigadă R.G.N., prin înlesnirea de către G.M.V., s-a consemnat în mod fals că prin rapoartele D.G.R.U. nr. 291587 din 16 aprilie 2010 şi I.G.J.R. nr. S/87895 din 01 aprilie 2010, aprobate de conducerea M.A.I. au fost deblocate 10 posturi vacante, printre care şi cel de ofiţer specialist 11, poziţia 4 în statul de organizare al I.J.J. Brăila, în vederea ocupării prin concurs/examen cu recrutare din sursă externă (în condiţiile în care nu există documente care să ateste că acest post a făcut obiectul deblocării); că în urma demersurilor efectuate şi a procedurilor de organizare şi desfăşurare pentru încadrarea posturilor acestea nu au fost ocupate (deşi nu au fost parcurse toate etapele prevăzute în art. 6 din O.M.A.I. nr 665/2008); că pentru postul de şef direcţie I ia Direcţia financiară din I.G.J.R. poziţia 66 din statul de organizare a fost asigurată publicitatea cu recrutarea personalului din sursă internă, din rândul ofiţerilor care îndeplinesc condiţiile legale, postul nefiind ocupat (publicitatea nefiind însă realizată). Pe de altă parte, în calitate de şef al Direcţiei de resurse umane din cadrul I.G.J.R. a încălcat dispoziţiile art. 26 din ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 665/2008 (prin care posturile scoase la concurs trebuiau publicate cu cel puţin 10 zile înainte de data concursului la sediul unităţii, pe pagina de internet a instituţiei organizatoare sau în presa scrisă şi nu a respectat prevederile art. 2 alin. (2) din Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 665/2008 potrivit căruia componenţa comisiilor se stabileşte cu cel puţin 15 zile înainte de data desfăşurării concursului). De asemenea, în conformitate cu art. 6 lit. a) din Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 665/2008 al Ministrului Administraţiei şi Internelor, în calitate de membru al comisiei de concurs privind încadrarea postului de şef al Direcţiei Financiare din cadrul I.G.J.R., nu a verificat corectitudinea întocmirii dosarului de recrutare a candidatului F.C., din care lipseau mai multe documente prevăzute în art. 36 din acelaşi ordin şi a procedat la o verificare superficială şi formală a cunoştinţelor candidatului sus-menţionat.

Prin activităţile menţionate a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al Ministerului Administraţiei şi Internelor şi a produs o pagubă patrimoniului acestuia.

Aspectele referitoare la constituirea de parte civilă a Ministerului Administraţiei şi Internelor:

În cursul urmăririi penale, prin adresa din 25 mai 2011, semnată de secretarul general, Ministerul Administraţiei şi Internelor a comunicat, iniţial, că nu se constituie parte civilă în dosar. Ulterior, Ministrul Administraţiei şi Internelor, a revenit şi a menţionat că se constituie parte civilă cu suma de 45.539 RON. În opinia acuzării, având în vedere că o constituire de parte civilă se poate face, în conformitate cu dispoziţiile Codului de procedură penală, pe tot parcursul urmăririi penale, iar în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare, are prioritate ultima adresă a Ministerului Administraţiei şi Internelor în baza a două considerente: a) poartă semnătura ministrului Administraţiei şi Internelor (care este superiorul secretarului general din cadrul Ministerului Administraţiei şi internelor); b) este ulterioară adresei cu 25 mai 2011.

Probele propuse prin actul de acuzare:

Mijloacele de probă propuse prin actul de acuzare au fost menţionate la rechizitoriu, fiind anexate în volumele l - VIII ale dosarului de urmărire penală, acestea constând, în sinteză, în înscrisuri (cele emise, avizate, semnate în exercitarea atribuţiilor de serviciu de inculpaţii trimişi în judecată, precum şi de către alţi ofiţeri), declaraţii de martor, declaraţii de inculpaţi, alte înscrisuri apreciate ca relevante de către acuzare (printre care şi diferitele ordine ale ministrului Administraţiei şi Internelor la care s-a făcut referire în rechizitoriu, actele întocmite de Corpul de Control al ministrului Administraţiei şi Internelor, fişele cu atribuţiile de serviciu ale inculpaţilor, etc).

Înainte de terminarea cercetării judecătoreşti, reprezentantul Ministerului Public a formulat o cerere pentru schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A.O. din infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen.

În motivarea cererii de schimbare a încadrării juridice, reprezentantul Ministerului Public a menţionat următoarele argumente:

- prin rechizitoriu s-a reţinut că inculpatul cunoştea activităţile întreprinse la nivelul Direcţiei Generale Management Resurse Umane din cadrul M.A.I. şi nu a efectuat demersuri în vederea asigurării legalităţii deblocării posturilor şi desfăşurării concursurilor. Astfel, din probele administrate reiese că inculpatul a fost consultat la semnarea primului raport, i s-a spus că recrutarea este din sursă externă şi a cerut inculpatului R.G.N. să îl semneze.

Inculpatul A.O. a dispus ca inculpatul R.G.N. să semneze primul raport fără a cunoaşte conţinutul acestuia, doar în baza discuţiei cu inculpatul P.A., care i-a garantat că de problemă "ştie ministrul". Întreaga desfăşurare a evenimentelor are la bază discuţia iniţială dintre inculpaţii P.A. şi A.O., precum şi conduita acestuia din urmă de a dispune conform cererilor lui P.A. deşi a fost permanent consultat de către subordonaţii săi.

Faţă de primul raport, acţiunile şi poziţia subiectivă ale inculpatului A.O. îmbracă forma unei complicităţi morale săvârşită cu intenţie indirectă - în sensul că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale şi anume scoaterea la concurs a posturilor prin încălcarea legii şi a acceptat producerea lui - la infracţiunea de abuz în serviciu săvârşită de inculpatul R.G.N.

Inculpatului A.O. i-a fost prezentat spre semnare cel de-al doilea raport şi acesta a ordonat să fie semnat de inculpatul R.G.N.

Or, scoaterea la concurs a posturilor era nelegală, astfel încât inculpatul nu şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu cu ştiinţă - neexercitându-şi autoritatea de şef al Jandarmeriei Române. În această etapă, activitatea sa îmbracă tot forma unei complicităţi morale la infracţiunea de abuz în serviciu, săvârşită tot cu intenţie indirectă.

- inculpatul A.O. nu a respectat art. 12 alin. (1) din O.M.A.I. nr. 192/2010 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unităţile M.A.I., în sensul că a aprobat constituirea comisiei de concurs pentru ocuparea funcţiei de şef al Direcţiei Financiare din cadrul I.G.J.R., la nivelul I.G.J.R., deşi ar fi trebuit ţinut la nivelul Direcţiei Generale Financiare din cadrul M.A.I.

Totodată, inculpatul, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, a aprobat în data de 20 octombrie 2010 componenţa nominală a comisiilor de examen cu nerespectarea termenelor care prevăd procedura de desfăşurare a concursului, prevăzute în art. 2 alin. (2) din Anexa nr. 2 a O.M.A.I. nr. 665/2008. În aceste situaţii, inculpatul a săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu ca autor, sub aspectul laturii subiective acţionând cu intenţie directă, prevăzând rezultatul faptei sale - ocuparea nelegală a posturilor - şi urmărind producerea acestui rezultat.

Prima instanţă, deliberând asupra cererii de schimbare a încadrării juridice, a constatat următoarele:

Pe de o parte, cercetarea judecătorească nu a relevat alte împrejurări ale săvârşirii faptelor pentru care inculpatul A.O. a fost trimis în judecată, altele decât cele expuse în actul de sesizare a instanţei.

Pe de altă parte, pentru motivele care se vor arăta ulterior, s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constituite ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen., şi nici cele ale infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen.

Procedura judiciară la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă de fond:

Înalta Curte a fost sesizată la data de 13 iulie 2011, primul termen de judecată fiind stabilit la data de 25 octombrie 2011.

După parcurgerea stadiilor judiciare premergătoare (asigurarea şi garantarea dreptului la apărare, verificarea regularităţii actului de sesizare, examinarea cererilor şi excepţiilor referitoare la faza de urmărire penală, etc). la data de 20 decembrie 2011 a fost începută cercetarea judecătorească.

Administrarea, în condiţii de publicitate, oralitate şi contradictorialitate, a probelor propuse de acuzare prin rechizitoriu şi, respectiv, a probelor noi încuviinţate la cererea acuzării şi apărării (înscrisuri şi martori) a fost consemnată în încheierile de şedinţă care au reflectat activităţile specifice cercetării judecătoreşti.

Cu acordul lor, au fost ascultaţi inculpaţii şi, sub prestare de jurământ, martorii propuşi de acuzare şi martorii încuviinţaţi la cererea apărării, aceştia menţinându-şi declaraţiile date în cursul urmăririi penale.

Înainte de a se declara terminată cercetarea judecătorească, reprezentantul Ministerului Public a formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul A.O. a fost trimis în judecată. Instanţa, având în vedere dispoziţiile art. 334 C. proc. pen., a amânat cauza pentru ca inculpatul să-şi pregătească apărarea. La noul termen de judecată acordat inculpatul, în prezenţa avocatului ales, a menţionat că nu doreşte să facă declaraţii suplimentare şi nici să solicite probe noi în apărare. Cererea de schimbare a încadrării juridice a fost pusă în discuţia contradictorie a acuzării şi apărării, dezbaterile având loc la data de 28 martie 2012.

Înainte de a examina pe fond acuzaţiile aduse prin rechizitoriu inculpaţilor trimişi în judecată, apreciate ca fiind infracţiunile prevăzute de art. 248 (în forma autoratului sau complicităţii) şi de art. 249 C. pen., prima instanţă a apreciat necesară menţionarea, în sinteză, a acestora, astfel cum au fost arătate la secţiunea "încadrarea juridică" din rechizitoriu:

Inculpatul B.C.C. (secretar general M.A.I.):

1) a semnat cele două rapoarte ale I.G.J.R. înregistrate sub acelaşi număr (nr. S/97557), dar cu un conţinut parţial diferit, prin care a aprobat ocuparea prin examen a 3 posturi în cadrul Jandarmeriei Române, prin derogare ilegală;

2) a semnat nota-raport nr. S/43920 a I.G.S.U. prin care a aprobat ocuparea postului de ofiţer specialist II la Compartimentul Management Organizatoric, Planificare Misiuni şi Resurse din cadrul I.S.U.J. Galaţi, prin derogare ilegală;

3) a semnat ordinele cu numerele 11/4033, H/4034, H/4035 şi 11/4069, prin care F.C., M.L.P., Ş.A. şi D.G. erau chemaţi în cadrele active ale Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Inculpatul P.A. (director general D.G.M.R.U. din M.A.I.):

1) a intervenit, direct sau indirect, pe lângă conducerea I.G.J.R., pentru organizarea şi desfăşurarea unor concursuri în vederea ocupării în regim de urgenţă şi prin nerespectarea dispoziţiilor legale a unor posturi vacante, prin recrutare din sursă externă în scopul angajării în mod direct într-o funcţie de conducere a lui F.C. (cu care se află în relaţii apropiate) şi sprijinirii lui M.L.P. şi Ş.A. (persoane apropiate lui F.C.) în vederea încadrării în structurile M.A.I.;

2) a semnat cele două rapoarte ale I.G.J.R., care purtau acelaşi număr (nr. S/97557), dar cu un conţinut parţial diferit, prin care a avizat favorabil ocuparea prin examen a 3 posturi în cadrul Jandarmeriei Române, prin derogarea ilegală;

3) a avizat favorabil nota-raport a I.G.S.U. (nr. S/43920) prin care s-a aprobat ocuparea postului de ofiţer specialist II la Compartimentul Management Organizatoric, Planificare Misiuni şi Resurse din cadrul I.S.U.J. Galaţi, prin derogare ilegală.

Inculpatul O.V. (director general D.G.F. din M.A.I.):

1) a semnat două rapoarte ale I.G.J.R. care purtau acelaşi număr (nr. S/97557), dar cu un conţinut parţial diferit, prin care a avizat favorabil ocuparea prin examen a 3 posturi în cadrul Jandarmeriei Române, prin derogarea ilegală;

2) a avizat favorabil nota-raport a I.G.S.U. (nr. S/43920) prin care s-a aprobat ocuparea postului de ofiţer specialist II la Compartimentul Management Organizatoric, Planificare Misiuni şi Resurse din cadrul I.S.U.J. Galaţi, prin derogare ilegală.

Inculpatul S.C. (ofiţer în cadrul compartimentului resurse umane):

Activitatea sa a constat în telefoanele pe care Ie-a dat ofiţerilor din cadrul I.G.J.R. prin care atenţiona că participanţii la concurs au pile la nivelul conducerii M.A.I., la dictarea către aceştia conţinutului notelor-raport, precum şi la trimiterea către aceştia a c.v.-urilor candidaţilor care ar trebui să câştige concursul.

S-a susţinut de acuzare că, procedând în acest mod, l-a ajutat pe chestorul P.A. pentru a influenţa cadre din I.G.J.R., în vederea organizării şi desfăşurării concursurilor din luna octombrie a anului 2010 şi a ocupării ilegale, în regim de urgenţă, a unor posturi vacante, cu nerespectarea dispoziţiilor legale (prin recrutarea din sursă externă şi prin sprijinirea candidaţilor participanţi).

Inculpatul A.O. (inspector şef I.G.J.R.):

1) a aprobat componenţa nominală a comisiilor de examen cu nerespectarea termenelor care prevăd procedura de desfăşurare a concursului, nu a efectuat demersuri în vederea asigurării legalităţii deblocării posturilor şi desfăşurării concursurilor, a aprobat constituirea comisiei de concurs pentru ocuparea funcţiei de şef al O.F. din cadrul I.G.J.R., la nivelul I.G.J.R., deşi concursul ar fi trebuit ţinut la nivelul D.G.F. din cadrul M.A.I.;

2) a avizat transferul lui F.C. în cadrul Poliţiei Române, deşi acesta nu a lucrat nici măcar o zi ca şef al D.F. din cadrul I.G.J.R.

Inculpatul R.G.N. (locţiitor al inspectorului şef I.G.J.R.):

1) a semnat cele două rapoarte ale I.G.J.R., care purtau acelaşi număr (nr. S/97557), dar cu un conţinut parţial diferit, prin care a solicitat ocuparea prin examen a 3 posturi în cadrul Jandarmeriei Române, prin derogare ilegală;

2) în calitate de preşedinte al comisiei de concurs privind încadrarea postului de şef al Direcţiei financiare din cadrul I.G.J.R. nu a verificat corectitudinea întocmirii dosarului de recrutare a candidatului F.C. (din care lipseau mai multe documente), şi a procedat la o verificare superficială şi formală a cunoştinţelor candidatului.

Inculpatul G.V. (director D.R.U. din I.G.J.R.):

1) a prezentat pentru semnare, la date diferite, generalului de brigadă R.G.N., cele două rapoarte ale I.G.J.R., care purtau acelaşi număr (nr. S/97557), dar cu un conţinut parţial diferit, prin care se solicita ocuparea prin examen a 3 posturi în cadrul Jandarmeriei Române, prin derogare ilegală;

2) a încălcat dispoziţiile prin care posturile scoase la concurs trebuiau publicate cu cel puţin 10 zile înainte de data concursului la sediul unităţii, pe pagina de internet a instituţiei organizatoare sau în presa scrisă şi nu a respectat prevederile potrivit cărora componenţa comisiilor se stabilea cu cel puţin 15 zile înainte de data desfăşurării concursului;

3) în calitate de membru al comisiei de concurs privind încadrarea postului de şef al D.F. din cadrul I.G.J.R., nu a verificat corectitudinea întocmirii dosarului de recrutare a candidatului F.C. (din care lipseau mai multe documente) şi a procedat la o verificare superficială şi formală a cunoştinţelor candidatului.

Apărările inculpaţilor în cursul procesului penal:

În apărarea lor, inculpaţii au depus la dosar "note scrise" şi/sau "concluzii scrise", în care au solicitat următoarele:

Inculpatul B.C.C., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a solicitat achitarea pentru ambele infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 248 C. pen., în sprijinul soluţiei fiind aduse următoarele argumente (în sinteză):

- avea competenţa, prin delegare, să aprobe derogări de la ordinele arătate în actul de acuzare;

- avea competenţa să semneze în numele şi pentru ministrul de interne;

- răspunderea pentru legalitatea solicitării şi organizării examenelor aparţine I.G.J.R şi I.G.S.U.;

- derogările erau permise de actele normative interne şi au fost legal aprobate;

- dosarele candidaţilor şi dosarele de examen nu ajungeau la Secretariatul General al M.A.I.;

- nu avea obligaţia verificării legalităţii actelor care îi erau prezentate pentru semnare;

- nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice (vinovăţia, urmarea imediată - "o tulburare însemnată" sau "o pagubă", elementul material).

Inculpatul P.A., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a solicitat achitarea pentru ambele infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 248 C. pen., în sprijinul soluţiei fiind aduse următoarele argumente (în sinteză):

- niciun martor sau inculpat nu a arătat, nu a declarat, nu a susţinut că el i-ar fi comunicat modul în care să fie desfăşurat concursul/examenul;

- niciun martor sau inculpat nu precizează că el i-ar fi spus să îi cheme la examen exclusiv pe cei care au participat;

- posturile pentru care s-au organizat concursuri/examene erau deblocate şi finanţate (ocupate din punct de vedere financiar, fiind raportate ca ocupate la Ministerul Finanţelor Publice);

- el doar a fost "de acord" cu propunerile ce au fost formulate prin menţionatele note-raport.

- notele raport "avizate" de el au avut ca iniţiatori I.G.J.R. şi I.G.S.U.;

- singura sa obligaţie era să noteze din punct de vedere al resurselor umane;

- avizul acordat pe rapoartele emise de I.G.J.R. şi I.G.S.U. nu reprezintă un aviz de legalitate sau de oportunitate;

- la nivelul instituţiilor cu personalitate juridică aflate în structura M.A.I. sunt înfiinţate şi funcţionează servicii juridice, subordonate direct şi nemijlocit conducătorilor instituţiilor respective;

- oportunitatea propunerilor de încadrare trebuia analizată la instituţiile emitente ale notelor raport (I.G.J.R. şi I.G.S.U.);

- nu i se poate imputa modul în care ceilalţi semnatari ai notelor raport şi-au îndeplinit atribuţiile la momentul elaborării, promovării, avizării, respectiv aprobării notelor raport;

- prin avizul său nu s-a cauzat nicio tulburare şi nicio pagubă în patrimoniul M.A.I.

Inculpatul O.V., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a solicitat achitarea pentru ambele infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 248 C. pen., în sprijinul soluţiei fiind aduse următoarele argumente (în sinteză):

- avizul său nu a fost unul de control financiar preventiv;

- a acordat doar un aviz de principiu, referitor la încadrarea în resursele bugetare;

- avizul său era unul pur consultativ;

- pentru ocuparea celor 4 funcţii nu era necesară elaborarea unui memorandum, conform O.U.G. nr. 32/2010.

Inculpatul S.C., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen., a solicitat achitarea pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 248 C. pen., în sprijinul soluţiei fiind aduse următoarele argumente (în sinteză):

- acţiunile sale au constat în a purta o discuţie pur tehnică şi de specialitate cu căpitanul G.O.M., la solicitarea celui din urmă, discuţie care s-a limitat la modul de formulare corect din punct de vedere tehnic, gramatical şi de specialitate cu privire la solicitarea de schimbare a sursei de recrutare pentru un post;

- o simplă discuţie telefonică purtată în sensul celor arătate nu poate conduce la stabilirea săvârşirii niciunei infracţiuni.

Inculpatul A.O., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a solicitat achitarea pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., în sprijinul soluţiei fiind aduse următoarele argumente (în sinteză):

- semnarea notei privind componenţa comisiei de concurs/examen nu s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor normative interne;

- după finalizarea procedurilor de organizare şi susţinere a examenelor, şefii ierarhici nu au constatat nereguli;

- procedurile de organizare şi susţinere a examenelor s-au realizat în concordanţă cu derogările acordate de conducerea M.A.I.;

- inculpatul nu a avut nicio implicare concretă, directă, în faptele care au adus pretinsa tulburare activităţii M.A.I.;

- semnarea rapoartelor de mutare a fost consecinţa dispoziţiilor superiorilor săi, care au apreciat necesitatea mutării "în interes de serviciu".

Inculpatul R.G.N., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a solicitat achitarea pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen., şi fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., în sprijinul soluţiei fiind aduse următoarele argumente (în sinteză):

- în funcţia pe care a deţinut-o se subordona nemijlocit inspectorului general, coordona şi îndruma nemijlocit activitatea Statului Major, iar în lipsa inspectorului general, prin delegare de atribuţii şi competenţă, îndeplinea prerogativele funcţionale ale acestuia;

- activitatea de resurse umane din cadrul I.G.J.R., ca activitate curentă, era asigurată de Direcţia Resurse Umane, prin şeful direcţiei, şi ierarhic, pe linie de muncă, Direcţiei Generale Resurse Umane din Ministerul Administraţiei şi Internelor;

- s-a aflat la comanda I.G.J.R. prin delegare de atribuţii, având şi mandat expres de la acesta că, de problemele de personal să se ocupe în perioada delegării doar în mod excepţional l-a contactat telefonic pe inculpatul A.O. informându-l despre aceste împrejurările care fac obiectul cauzei iar acesta, i-a comunicat, la rândul său, că se va informa, a avut o convorbire telefonică cu inculpatul P.A., iar ulterior i-a comunicat telefonic că s-a edificat asupra problemei şi că poate semna raportul;

- martorul G.O. a tehnoredactat, la data de 18 octombrie 2010, un nou raport, atribuindu-i acelaşi număr, cu precizarea că cel de-al doilea raport era diferit faţă de primul doar sub aspectul funcţiei de director I al Direcţiei Financiare, poziţia 66 la I.G.J.R. care înlocuia funcţia de contabil şef, poziţia 63 la Gruparea Mobilă de Jandarmi Ploieşti;

- în urma verificării actelor dosarului de către comisie s-a constatat lipsa avizului psihologic şi a fişei medicale pe suport scris privind pe candidatul F.C., au fost informaţi că testarea psihologică şi vizita medicală au fost efectuate, la data de 18 octombrie 2010, că avizele pozitive au fost comunicate telefonic, urmând ca rezultatul în formă scrisă să fie primite prin poşta specială;

- candidatul - martorul F.C. - a fost examinat, notele fiind acordate doar de martorul D.V. (evaluator 1) şi inculpatul G.V. (evaluator 2), fiind declarat admis. Sub aspectul evaluării, preşedintelui comisiei - inculpatului R.N. - îi revenea, ca atribuţie, acordarea unei note doar în ipoteza în care între notele celor doi evaluatori ar fi existat o diferenţă mai mare de 1 punct;

- aşa cum i-au fost prezentate inculpatului datele de către inculpatul G.V., întocmirea rapoartelor de scoatere la concurs/examen a posturilor din Jandarmeria Română a apărut ca o sarcină de serviciu de la eşalonul superior şi cu termen de soluţionare urgentă;

- structurile de personal, Direcţiile Resurse Umane din I.G.J.R., I.G.P.R., I.G.S.U. şi I.G.P.F., din punct de vedere funcţional, pe linie de serviciu, se subordonează Direcţiei Generale Management Resurse Umane din M.A.I., dispoziţiile eşalonului superior fiind obligatorii;

- iniţiativa scoaterii la concurs/examen a posturilor nu a aparţinut Jandarmeriei Române, ci D.G.M.R.U. - M.A.I., mai mult chiar, fiind indicate de la eşalonul superior, în esenţă, forma şi conţinutul rapoartelor sub aspectul derogărilor de la ordinele incidente în materie;

- al doilea raport, diferit faţă de primul doar cu privire la funcţiile scoase la concurs/examen (şef direcţie financiară I.G.J.R. În al doilea, faţă de funcţia de contabil şef Ploieşti în primul) este de remarcat că decizia propunerii de scoatere la concurs/examen fusese deja luată (cu ocazia semnării primului raport în condiţiile descrise mai sus), la care se adaugă împrejurarea că inculpatul A.O. a "ordonat" (nu în sensul militar al expresiei ci, mai degrabă, ca o dispoziţie profesională) el să îl semneze, motivat de faptul că semnase şi primul raport;

- cât priveşte împrejurarea că examenul candidatului F.C. trebuia să fie organizat la nivelul M.A.I. (Direcţia Financiară), şi nu la nivelul I.G.J.R., inculpatul nu a făcut altceva decât să execute dispoziţiile din O.Z.U. prin care a fost numit preşedinte de comisie;

Inexistenţa rezultatelor în formă scrisă la dosarul de candidat reprezintă mai degrabă un aspect pur formal atâta timp cât testarea psihologică şi vizita medicală, pe fond au fost efectuate.

- inculpatul G.V., în calitatea sa de director al D.R.U. - I.G.J.R., şi şef al martorului G.O., redactorul rapoartelor în cauză, l-a informat că rapoartele ce urma a le semna erau corecte în conţinut şi perfect legale.

Inculpatul G.V., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art 10 lit. b) C. proc. pen., a solicitat achitarea pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. şi complicitate la infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., în sprijinul soluţiei fiind aduse următoarele argumente (în sinteză):

- nu a avut atribuţii în legătură cu ocuparea posturilor deblocate în aprilie 2010 şi prin urmare nu cunoştea ce demersuri s-au făcut pentru ocuparea respectivelor posturi;

- nu se poate reţine complicitatea la infracţiunea de fals intelectual, întrucât lipseşte latura subiectivă a infracţiunii. Or, în toate cazurile, intenţia trebuie dovedită de organul de urmărire penală pe bază de probe şi nu doar prezumată;

- în ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii de fals intelectual, trebuie avut în vedere că el nu a întocmit personal înscrisuri prin care să fi atestat fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului;

- nu a ajutat în vreun mod ca o altă persoană să fi falsificat înscrisuri oficiale prin vreuna din modalităţile prevăzute de art. 289 C. pen.;

- în ce priveşte faptul că numitul F.C. nu îndeplinea condiţiile de competenţă necesare funcţiei pentru care candida, condiţii prevăzute în O.M.A.I. nr. 192 din septembrie 2010, nu poate fi imputat lui, întrucât respectivul ordin nu a fost distribuit şi Direcţiei de Resurse Umane a I.G.J.R anterior susţinerii examenului;

- referitor la acuzaţiile cum că nu a publicat posturile scoase la concurs şi că nu a stabilit componenţa comisiilor de examinare cu cel puţin 15 zile înainte de data desfăşurării concursului, a susţinut că nu este vinovat deoarece nu lui îi reveneau asemenea sarcini de serviciu;

- în ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, faptei îi lipseşte latura subiectivă, şi anume intenţia, care trebuie dovedită, şi nu prezumată;

- în ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii prevăzută de art. 248 C. pen., în cauză nu s-a produs niciuna din urmările cerute de acest text de lege;

- paguba produsă constă în drepturile salariale şi, într-un caz, dreptul de primă echipare, drepturi de care au beneficiat persoanele care au fost angajate ilegal. Or, chiar dacă se va stabili că respectivele persoane au fost angajate ilegal, drepturile salariale şi de echipament sunt drepturi legale ce se cuvin respectivelor persoane, întrucât - chiar de la momentul angajării - acestea au desfăşurat şi desfăşoară activitate profesională în folosul M.A.I.

Ministerul Public - prin procurorul de şedinţă - a depus la dosar "concluzii scrise", în care a expus situaţia de fapt, actele normative şi atribuţiile încălcate de inculpaţi, probele care dovedesc săvârşirea faptelor, precum şi argumentele pentru elementele constitutive ale infracţiunilor.

Prima instanţă a constatat că situaţia de fapt, mai precis, existenţa faptelor în materialitatea lor, rezultă din întregul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, nefiind practic contestată de către inculpaţi. Niciunul dintre inculpaţi nu a negat, pe de o parte, existenţa înscrisurilor propuse de acuzare în dovedirea faptelor, iar pe de altă parte, împrejurările iniţierii, redactării, avizării, aprobării şi semnării acestora şi motivul pentru care aceste înscrisuri au fost, după caz, redactate, refăcute, semnate, avizate etc.

Natura infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată - fapte săvârşite în exercitarea atribuţiilor de serviciu concretizate în iniţierea, redactarea, avizarea, aprobarea şi semnarea unor înscrisuri (note-raport, rapoarte, procese-verbale, etc.) - a impus, în principal, administrarea unei probaţiuni specifice (înscrisurile realizate în exercitarea atribuţiilor de serviciu) şi, în subsidiar, administrarea probei testimoniale (ascultarea martorilor) cu privire la clarificarea împrejurărilor întocmirii respectivelor înscrisuri.

În consecinţă, în principal, existenţa faptelor în materialitatea lor, rezultă din înscrisurile arătate, care nu au fost contestate de inculpaţi, în forma şi conţinutul acestora fiind concretizat modul de exercitare a atribuţiilor de serviciu de către persoanele trimise în judecată.

Împrejurările în care au fost emise înscrisurile depuse de acuzare la dosar au fost relatate de martorii ascultaţi, precum şi de inculpaţi (aceştia făcând unele nuanţări legate de incidenţa unor dispoziţii legale, competenţa acordării derogărilor, competenţa funcţională a emiterii înscrisurilor oficiale, natura juridică a avizelor, aprobărilor etc).

Prima instanţă - constatând că administrarea în cursul judecăţii a probelor propuse de acuzare şi, respectiv, de apărare, nu a fost de natură să infirme existenţa faptelor, în materialitatea lor, astfel cum au fost anterior expuse - a apreciat că nu se justifică reluarea întregii desfăşurări a acestora.

Situaţia de fapt expusă în actul de acuzare, şi confirmată în urma cercetării judecătoreşti, a fost sintetizată şi etapizată astfel:

I. iniţierea procedurilor de angajare a celor 4 persoane (numiţii F.M.C., M.L.P., Ş.A. - la I.G.J.R. şi D.G. -la l.G.S.U.).

În această etapă au fost implicaţi, în modul arătat anterior, inculpaţii P.A. şi A.O.

II. întocmirea documentelor prealabile necesare (cadrului) organizării într-o anumită modalitate a concursurilor/examenelor pentru cele 4 persoane.

Inculpaţii implicaţi, în modul arătat, în această etapă au fost G.M.V., S.C. şi R.G.N. De asemenea, indirect, având în vedere consultarea sa telefonică şi dispoziţiile date, a fost implicat şi inculpatul A.O.. Implicarea cea mai importantă, prin semnarea celor 2 rapoarte ale I.G.J.R şi a notei-raport a I.G.S.U., a fost a inculpaţilor B.C., P.A. şi O.V. care, în modul arătat, au conturat decisiv, cu putere decizională, procedura prin care urma să se desfăşoare concursurile/examenele pentru ocuparea celor 4 funcţii.

III. organizarea şi desfăşurarea examenelor pentru cei 4 candidaţi, în această etapă au fost implicaţi inculpaţii A.O., R.G.N. şi G.V.

IV. emiterea ordinelor de încadrare a celor 4 candidaţi declaraţi admişi în funcţiile pentru care au candidat (F.M.C., M.L.P., Ş.A. - la I.G.J.R. şi D.G. - la I.G.S.U.).

Au fost implicaţi, în această etapă, inculpaţii B.C. şi A.O.

V. formularea de către cei 4 angajaţi a rapoartelor de transfer în structurile Poliţiei Române.

Rapoartele au fost formulate de către cele 4 persoane angajate în structurile I.G.J.R. şi I.G.S.U. (martori audiaţi în prezenta cauză penală).

VI. aprobarea rapoartelor de transfer în Poliţia Română, cu încadrarea celor 4 persoane în funcţii şi grade profesionale echivalente celor dobândite în cadrul I.G.J.R. şi I.G.S.U.

În această etapă au fost implicaţi inculpaţii B.C. şi A.O.

În consecinţă, reţinând existenţa faptelor în materialitatea lor, precum şi a persoanelor care le-au săvârşit, prima instanţă a examinat îndeplinirea elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, precum şi îndeplinirea celorlalte condiţii pentru tragerea la răspundere penală a acestora.

Examinarea acuzaţiilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice şi neglijenţă în serviciu.

Pentru stabilirea cadrului juridic al răspunderii penale a tuturor persoanelor trimise în judecată, în prezenta cauză, pentru infracţiuni de serviciu (art. 248 şi art. 249 C. pen.), precum şi pentru alte infracţiuni, săvârşite însă în exercitarea atribuţiilor de serviciu (art. 289 alin. (1) C. pen.), este necesar a se examina particularitatea relaţiilor de serviciu dintre inculpaţi.

Această particularitate decurge din următoarele împrejurări:

- specificul organizaţional, având în vedere că Ministerul Administraţiei şi Internelor este parte a sistemului naţional de ordine şi siguranţă naţională;

- specificul relaţiilor instituţionale de serviciu, cu existenţa unei duble subordonări, I.G.S.U. şi I.G.J.R., ca subsisteme ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, respectiv, structurile responsabile de activitatea de resurse umane din cadrul celor două subsisteme aflate într-o anumită relaţie de subordonare cu structura de specialitate din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor (D.G.M.R.U. - M.A.I.);

- specificul relaţiilor profesionale de serviciu din cadrul acestui minister, precum şi din cadrul I.G.S.U. şi I.G.J.R., caracterizate prin subordonare şi control ierarhic (gradele profesionale ori gradele militare şi, respectiv, poziţia în ierarhia organizaţională, fiind elemente cu puternic impact în desfăşurarea faptelor ce constituie obiectul judecăţii);

- specificul actelor emise în cadrul organizaţiei (ordine ale ministrului, ordine ale inspectorului general, rapoarte, note-raport, dispoziţii etc), specificul procedurii de iniţiere, întocmire, avizare şi aprobare a actelor interne menţionate (prin rezoluţionarea "succesivă", pe cale ierarhică);

- modalităţi şi forme specifice de "predare a comenzii unităţii", de "delegare a unor atribuţii" etc;

- modalităţi şi forme specifice de angajare, recrutare, chemare în activitatea publică (chemarea în cadrele active ale M.A.I.), mutarea angajatului între structurile M.A.I etc.

Din această perspectivă, prima instanţă a reţinut următoarele:

I) la nivelul decizional s-au situat inculpaţii:

1) B.C.C., având gradul profesional de chestor de poliţie (echivalent gradului de general), care a îndeplinit funcţia de secretar general al Ministerului Administraţiei şi Internelor;

2) P.A., având gradul profesional de chestor de poliţie (echivalent gradului de general), care a îndeplinit funcţia de director general al Direcţiei Generale Management Resurse Umane din Ministerul Administraţiei şi Internelor;

3) O.V., având gradul profesional de comisar şef de poliţie (echivalent gradului de general), care a îndeplinit funcţia de director general al Direcţiei Generale Financiare din Ministerul Administraţiei şi Internelor.

II) la nivelul execuţional s-au situat inculpaţii:

II.1 - S.C., având gradul profesional de subcomisar de poliţie, ofiţer în Direcţia Generală Management Resurse Umane din Ministerul Administraţiei şi Internelor;

II.2 A - A.O., având gradul militar de general-locotenent, care a îndeplinit funcţia de inspector general al Inspectoratului General al Jandarmeriei Române;

II.2 B - R.G.N., având gradul militar de general de brigadă, care a îndeplinit funcţia de adjunct al inspectorului general al Inspectoratului General Jandarmeriei Române;

II.2 C - G.M.V., având gradul militar de colonel, care a îndeplinit funcţia de director al Direcţiei Resurse Umane din Inspectoratul General al Jandarmeriei Române.

De asemenea, sub aspectul ierarhiei organizaţionale prima instanţă a reţinut, din organigrama "Structura organizatorică a Ministerului Administraţiei şi Internelor" următoarele:

I. "aparatul central" include, printre altele, "Secretariatul General" (secretarul general), Direcţia Generală Management Resurse Umane şi Direcţia Generală Financiară, ambele subordonate secretarului general şi, prin, acesta subordonate ministrului Administraţiei şi Internelor.

Acesta este motivul includerii primilor 3 inculpaţi la "nivelul decizional" al Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Împrejurarea că inculpatul S.C. activa în cadrul D.G.M.R.U. din M.A.I. (ca structură din aparatul central) nu îi conferea atribuţii de "nivel decizional", acesta fiind un ofiţer în cadrul respectivei direcţii, subordonat al inculpatului P.A. care îndeplinea funcţia de director general al D.G.M.R.U. din M.A.I.

II. printre "structurile/unităţile subordonate" se regăsesc Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi Jandarmeria Română, precum şi Poliţia Română.

În opinia instanţei, în raport cu această organizare, gradul militar şi poziţia ierarhică într-o structură/unitate subordonată a inculpaţilor A.O. şi R.G.N. şi, cu atât mai puţin, gradul militar şi poziţia ierarhică a inculpatului G.M.V., nu sunt de natură a justifica - în raport cu solicitările (dispoziţiile) inculpatului P.A., în sensul arătat de acuzare - existenţa unor atribuţii decizionale pentru aceştia.

Neîndeplinirea unui act ori îndeplinirea în mod defectuos a unui act de către un funcţionar în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu nu este de natură, în toate situaţiile, să atragă cea mai gravă formă a răspunderii juridice (răspunderea penală), fiind posibilă angajarea altor forme ale răspunderii juridice civile, inclusiv răspunderea disciplinară (structurile din sistemul de ordine publică şi siguranţă naţională având regulamente disciplinare şi organe jurisdicţionale disciplinare proprii, tocmai pentru asigurarea unei conduite profesionale corecte a poliţiştilor, militarilor, jandarmilor etc).

De asemenea, prealabil examinării pe fond a acuzaţiilor ce au făcut obiectul judecării cauzei în primă instanţă, s-a impus menţionarea şi a altor aspecte particulare:

Aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, inclusiv din declaraţiile inculpaţilor şi martorilor-candidaţi, între unele persoane implicate în prezenta cauză penală au existat relaţii de prietenie care sugerează, în mod rezonabil, mobilul şi, respectiv, scopul săvârşirii faptelor care fac obiectul judecăţii:

- inculpaţii P.A. şi B.C. se cunosc de mai mulţi ani, fiind studenţi ai Academiei de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" din Bucureşti şi, nu în ultimul rând, după repartizare, au lucrat mult timp împreună în instituţii publice din domeniul ordinii şi siguranţei publice;

- inculpatul P.A. este, de mai mult timp, în relaţii strânse de prietenie cu numitul F.C. Rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 326/P/2010 din 09.012012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, precum şi propria declaraţie a inculpatului, confirmă relaţiile apropiate de prietenie între familiile celor doi;

- candidatul M.L. este prietenul fiicei candidatului F.C. (declaraţiile date în calitate de martori);

- candidatul Ş.A. este fiul unui medic, F.C. fiind un vechi prieten şi pacient al medicului respectiv (declaraţiile date în calitate de martori);

- candidatul D.G. este fiul viceprimarului unui oraş, acesta din urmă fiind prieten cu F.C., pe care l-a ajutat la săparea unui heleşteu de peşte, având utilajele necesare (declaraţiile date în calitate de martori).

Examinarea acuzaţiilor de abuz în serviciu contra intereselor publice pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii B.C.C., P.A. şi O.V. şi examinarea apărărilor acestora:

În legătură cu apărările inculpaţilor B.C.C., P.A. şi O.V., Înalta Curte menţionează următoarele:

Poziţia funcţională în ierarhia structurii centrale a Ministerului Administraţiei şi Internelor a celor trei inculpaţi (secretar general al M.A.I., director general al D.G.M.R.U. - M.A.I. şi director general al D.G.F. - M.A.I.) le confereau acestora atribuţii decizionale de nivel ridicat în domeniul de competenţă al fiecăruia:

a) inculpatul B.C.C., în calitatea sa de secretar general al Ministerului Administraţiei şi Internelor:

- era subordonat nemijlocit ministrului;

- avea în subordine directorii generali ai D.G.M.R.U. şi D.G.F.;

- coordona întregul personal al ministerului şi activitatea de elaborare a politicilor de personal în M.A.I.;

- semna, în numele şi pentru ministru, orice acte în materie de resurse umane şi orice documente în acest domeniu (rapoarte, note-raport, referate, procese-verbale);

- semna, în numele şi pentru ministru, acordarea de derogări de la actele sau orice documente în materie de resurse umane (rapoarte, note-raport, referate, etc);

- semna, în numele şi pentru ministru, orice acte sau documente (rapoarte, note-raport, referate, etc.) în materie de organizare a concursurilor/examenelor, deblocare şi/sau finanţare a posturilor;

- semna, în numele şi pentru ministru, orice acte sau documente (rapoarte, note-raport, referate, etc.) prin care se nasc/modifică/încetează raporturile de serviciu.

Acuzaţiile aduse nu infirmă existenţa acestor atribuţii de serviciu, ci doar afirmă că inculpatul, în exercitarea acestora, a acţionat în mod abuziv, în sensul că a aprobat derogări de la toate actele normative incidente în procedura angajării celor 4 persoane în cadrul M.A.I.

Or, actele şi lucrările dosarului, inclusiv cele 3 înscrisuri oficiale semnate de inculpat, în numele şi pentru ministrul Administraţiei şi Internelor, relevă, fără dubiu, aprobarea acordării derogărilor respective.

Procedând în modul arătat, inculpatul, practic, a făcut inaplicabile actele normative având caracter general cu incidenţă în angajarea celor 4 persoane, unele dintre acestea conţinând dispoziţii extrem de importante cu privire la cariera poliţiştilor şi cadrelor militare, transparenţa scoaterii la concurs a posturilor din M.A.I., sursa de recrutare, suspendarea ocupării posturilor din unităţile M.A.I., etc. (O.M.A.I. nr. 69/2009 privind Ghidul carierei poliţiştilor şi cadrelor militare şi nr. 11/3184 din 25 iunie 2010 prin care se suspenda ocuparea prin examen sau concurs a posturilor vacante cu recrutarea personalului din sursă externă, O.U.G nr. 34/2009, cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, cu modificările şi completările ulterioare, O.M.A.I. nr, 665/2008 privind unele activităţi de management şi resurse umane în unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor, Dispoziţia directorului general al Direcţiei Generale Management Operaţional nr. S/164592 din 22 iulie 2008 privind modul de selecţionare, avizare, numire şi eliberare din funcţie a ofiţerilor din structurile cu atribuţii în domeniile managementului organizatoric, mobilizării, planificării reacţiilor pentru situaţii de urgenţă şi operaţii ale unităţilor Ministerului Administraţiei şi Internelor).

Inculpatul nu a făcut dovada, potrivit art. 66 alin. (2) C. proc. pen., că avea delegată competenţa acordării unor "derogări" totale de la actele normative respective; de altfel, este greu de acceptat ipoteza, chiar şi la nivel teoretic, că ministrul Administraţiei şi Internelor (sau miniştrii care se succed la conducerea M.A.I.) emite/emit şi semnează ordine cu caracter normativ intern general şi, totodată, acceptă ca, prin delegare de atribuţii, subordonatul său - secretarul general al M.A.I. - să înlăture total aplicarea acestor ordine, prin acordarea unor "derogări totale", ceea ce ar presupune, practic, ca în unele cazuri individuale (fie mai restrânse, fie chiar mai numeroase ca număr) ordinele ministrului să fie inaplicabile, situaţie care ar echivala cu "o abrogare expresă" a dispoziţiilor generale pentru unele cazuri individuale.

b) inculpatul P.A., în calitatea sa de director general al D.G.M.R.U. din M.A.I., avea atribuţii de decizie la nivel maxim pentru domeniul său de competenţă (domeniul resurselor umane). Direcţia Generală Management Resurse Umane a Ministerului Administraţiei şi Internelor este unitatea de specialitate din cadrul aparatului central al ministerului care îndrumă, coordonează, controlează şi monitorizează activităţile din domeniul managementului resurselor umane desfăşurate de către structurile de profil ori de către personalul desemnat în acest scop în unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor, având competenţă materială şi teritorială generală în domeniul său de activitate.

Printre atribuţiile acestei direcţii, al cărei director general a fost inculpatul P.A., se regăsesc următoarele:

- realizarea unui management integrat al resurselor umane şi al securităţii ocupaţionale din M.A.I. în condiţii de eficienţă şi eficacitate;

- elaborează, modifică şi/sau completează strategia şi politicile de resurse umane privind recrutarea, selecţia, încadrarea, evaluarea performanţelor profesionale individuale şi a conduitei, cariera, motivarea, compensarea, precum şi gestiunea şi prelucrarea automată a datelor, analiza posturilor, planificarea resurselor umane, securitatea şi sănătatea în muncă, planificarea, organizarea şi controlul modului de implementare a acestora;

- elaborează proiecte de acte normative pentru aplicarea unitară a strategiei, politicilor şi a procedurilor de resurse umane, de securitate şi sănătate în muncă în unităţile M.A.I;

- realizează planificarea resurselor umane ale M.A.I.;

- organizează şi gestionează evidenţa personalului M.A.I. în activitate;

- coordonează, controlează şi evaluează măsurile de actualizare şi modernizare a sistemului de gestiune a resurselor umane;

- organizează şi desfăşoară permanent activităţi de sprijin, îndrumare şi control a structurilor M.A.I. potrivit domeniului de competenţă.

Toate aceste atribuţii se realizează în condiţiile prevăzute de actele normative generale adoptate în domeniul resurselor umane pentru M.A.I. (legi, O.U.G., O.G., H.G., ordine ale ministrului de interne etc).

Acuzaţiile aduse inculpatului sunt în sensul că acesta, având atribuţii de serviciu de nivel maxim decizional în domeniul managementului resurselor umane, în mod abuziv a aprobat - în raport cu domeniul său de competenţă - acordarea unor derogări totale de la actele normative existente în materia recrutării, selecţiei şi încadrării personalului (O.M.A.I. nr. 69/2009 privind Ghidul carierei poliţiştilor şi cadrelor militare şi nr. 11/3184 din 25 iunie 2010 prin care se suspenda ocuparea prin examen sau concurs a posturilor vacante cu recrutarea personalului din sursă externă, O.U.G nr. 34/2009, cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, cu modificările şi completările ulterioare, O.M.A.I. nr. 665/2008 privind unele activităţi de management şi resurse umane în unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor, Dispoziţia directorului general al Direcţiei Generale Management Operaţional nr. S/164592 din 22 iulie 2008 privind modul de selecţionare, avizare, numire şi eliberare din funcţie a ofiţerilor din structurile cu atribuţii în domeniile managementului organizatoric, mobilizării, planificării reacţiilor pentru situaţii de urgenţă şi operaţii ale unităţilor Ministerului Administraţiei şi Internelor, R.O.F. al D.G.M.R.U. nr. 53/2009).

c) inculpatul O.V., în calitatea sa de director general al D.G.F. din M.A.I. avea atribuţii de decizie la nivel maxim pentru domeniul său de competenţă (domeniul financiar-contabil). Direcţia Generală Financiară, director general fiind inculpatul O.V., este structura de specialitate în domeniul financiar-contabil a Ministerului Administraţiei şi Internelor, având, printre altele, următoarele atribuţii:

- elaborează şi fundamentează bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Administraţiei şi Internelor, asigură finanţarea structurilor, coordonează şi controlează întreaga activitate economico-financiară a tuturor ordonatorilor de credite şi sancţionează contravenţiile la normele privind disciplina financiară în conformitate cu dispoziţiile legale;

- avizează pentru control financiar preventiv propriu, înainte de a fi supuse aprobării conducerii ministerului, proiectele de ordine, instrucţiuni şi norme interne, atunci când prin măsurile respective se angajează efectuarea de cheltuieli, precum şi pentru alte operaţiuni stabilite prin ordine ale ministrului;

- avizează constituirea structurilor financiar-contabile din unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor şi încadrarea conducătorilor acestora.

Toate aceste atribuţii se realizează în condiţiile prevăzute de actele normative generale cu incidenţă, directă sau indirectă, în domeniul financiar-contabil din M.A.I. (legi, O.U.G., O.G., H.G., ordine ale ministrului de interne etc).

Acuzaţiile aduse inculpatului sunt în sensul că acesta, având atribuţii de serviciu de nivel maxim decizional în domeniul financiar-contabil, în mod abuziv a aprobat - în raport cu domeniul său de competenţă - acordarea unor derogări totale de la actele normative cu incidenţă directă sau indirectă în domeniul respectiv (O.M.A.I. nr. 69/2009 privind Ghidul carierei poliţiştilor şi cadrelor militare şi nr. 11/3184 din 25 iunie 2010 prin care se suspenda ocuparea prin examen sau concurs a posturilor vacante cu recrutarea personalului din sursă externă, O.U.G nr. 34/2009, cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, cu modificările şi completările ulterioare, O.M.A.I. nr. 665/2008 privind unele activităţi de management şi resurse umane în unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor, Dispoziţia directorului general al Direcţiei Generale Management Operaţional nr. S/164592 din 22 iulie 2008 privind modul de selecţionare, avizare, numire şi eliberare din funcţie a ofiţerilor din structurile cu atribuţii în domeniile managementului organizatoric, mobilizării, planificării reacţiilor pentru situaţii de urgenţă şi operaţii ale unităţilor Ministerului Administraţiei şi Internelor).

Prima instanţă, cu privire la cei trei inculpaţi, a reţinut ca fiind întemeiate argumentele acuzării referitoare la ierarhia actelor normative şi imposibilitatea acordării unor derogări totale, astfel cum au fost menţionate anterior, şi cum au fost expuse la pag. 33 - 40, respectiv, la pag. 60 - 62, pag. 62 - 64 şi pag. 64 - 66 din rechizitoriu, apreciind că nu este necesară reluarea acestora.

Cu referire la necesitatea şi rolul deciziilor directorilor generali ai D.G.M.R.U. şi D.G.F. din M.A.I, prima instanţă a constatat că în O.M.A.I. nr. II/2654 din 03 mai 2010,11/2244 din 16 februarie 2010 şi 11/3184 din 25 iunie 2010, se arată că era necesar avizul acestor două structuri de specialitate, ceea ce confirmă importanţa şi consecinţele juridice ale rezoluţionării prin aprobare a celor 3 înscrisuri oficiale (care fac obiectul cauzei) de către inculpaţii P.A. şi O.V..

În consecinţă, numai în condiţiile aprobării prealabile de către inculpaţii P.A. şi O.V. - care "girau", în acest fel, legalitatea şi oportunitatea acordării derogărilor, în raport cu domeniul de competenţă al fiecăruia - a fost posibilă înaintarea celor 3 înscrisuri oficiale către ministru (în numele, şi pentru acesta, aprobând şi semnând inculpatul B.C.).

Revenind la acuzaţiile aduse inculpatului B.C.C., s-au reţinut următoarele:

Aşa cum s-a menţionat anterior (declaraţiile inculpatului A.O.), inculpatul chestor P.A. a solicitat acordul inculpatului A.O. pentru scoaterea la concurs a 3 posturi de ofiţer, cu recrutare din sursă externă, asigurându-l pe acesta că "despre problemă ştie şi domnul ministru"; în aceeaşi discuţie, inculpatul chestor P.A. i-a comunicat că persoanele încadrate "nu vor rămâne în Jandarmerie". Inculpatul G.M. a menţionat că martorul V.C.Ş. a făcut afirmaţia: "este o sarcină de la etajul I. (...) eu am fost convins că este vorba de conducerea Ministerului Administraţiei şi Internelor". De asemenea, şi martorul G.O. a precizat că a înţeles "(...) că totul trebuie făcut urgent (...) este cineva cu pile foarte mari în conducerea ministerului". În sfârşit, aşa cum a arătat şi martorul S.O., se dorea recrutarea urgentă a persoanelor menţionate anterior ("domnul chestor P. ar dori să venim cu o soluţie rapidă").

Într-adevăr, actele şi lucrările dosarului relevă "rapiditatea" derulării procedurilor de angajare în cadrul I.G.J.R şi I.G.S.U. a celor 4 persoane dar, mai ales, a mutării imediate a acestora în cadrul Poliţiei Române:

- prin ordinele cu nr. 11/4033, 11/4034, 11/4035, din 25 octombrie 2010, respectiv, nr. N/4069, din 01 noiembrie 2010, semnate în numele ministrului Administraţiei şi Internelor de către inculpatul B.C., numiţii F.M., M.N.L. şi Ş.I.A., respectiv, D.I.G. sunt, după caz, rechemaţi/chemaţi în cadrele active ale Ministerului Administraţiei şi Internelor;

- prin ordinele inspectorului general al Jandarmeriei Române din data de 01 noiembrie 2010, se dispune punerea în executare a ordinelor ministrului de Interne de rechemare/chemare în cadrele active ale Ministerului Administraţiei şi Internelor;

- la data de 01 noiembrie 2010, noii angajaţi D.G., Ş.A., M.L.P. şi F.C., depun rapoarte de "mutare în interesul serviciului la Poliţia Română, pe o funcţie corespunzătoare gradului şi pregătirii profesionale de care dispun". Prin aceste rapoarte se solicită, de asemenea, ca mutarea să se facă "(...) prin derogare de la O.M.A.I. nr. 665/2008 şi nr. 69/2009".

- în aceeaşi zi, 01 noiembrie 2010, rapoartele noilor angajaţi primesc aprobările şefilor celor două structuri implicate (Jandarmeria Română, respectiv, I.G.S.U şi Poliţia Română) şi sunt aprobate de inculpatul B.C., care a semnat în numele ministrului de Interne.

În final, faţă de cele menţionate, s-a constatat confirmarea afirmaţiilor transmise subordonaţilor, direct sau indirect, încă de la iniţierea demersului cu privire la încadrarea celor 4 persoane: "o soluţie rapidă", "despre problemă ştie şi domnul ministru" şi "nu vor rămâne în Jandarmerie".

În drept, prima instanţă a constatat că faptele inculpatului B.C.C. (secretar general al M.A.I.) care - în exerciţiul atribuţiilor de serviciu - cu ştiinţă:

- a semnat două rapoarte ale I.G.J.R. înregistrate sub acelaşi număr (nr. S/97557, ambele datate 13 octombrie 2010), dar cu un conţinut parţial diferit, prin care a aprobat ocuparea prin examen a 3 posturi în cadrul Jandarmeriei Române, prin derogare ilegală;

- a semnat nota-raport nr. S/43920 din 13 octombrie 2010 a I.G.S.U. prin care a aprobat ocuparea postului de ofiţer specialist II la Compartimentul Management Organizatoric, Planificare Misiuni şi Resurse din cadrul I.S.U.J. Galaţi, prin derogare ilegală;

- a semnat ordinele cu numerele H/4033, H/4034, M/4035 şi H/4069, din 25 octombrie 2010, respectiv, din 01 noiembrie 2010, prin care F.C., M.L.P., Ş.A. şi D.G. erau chemaţi în cadrele active ale Ministerului Administraţiei şi Internelor cauzând o tulburare însemnată bunului mers al Ministerului Administraţiei şi Internelor, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzute de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (două infracţiuni).

În drept, prima instanţă a constatat că faptele inculpatului P.A. (director general al D.G.M.R.U. din M.A.I.) care - în exerciţiul atribuţiilor de serviciu - cu ştiinţă:

- a intervenit pe lângă conducerea I.G.J.R., pentru organizarea şi desfăşurarea unor concursuri în vederea ocupării în regim de urgenţă şi prin nerespectarea dispoziţiilor legale a unor posturi vacante, prin recrutare din sursă externă, în scopul angajării în mod direct într-o funcţie de conducere a lui F.C. (cu care se află în relaţii apropiate) şi sprijinirii lui M.L.P. şi Ş.A. (persoane apropiate lui F.C.) în vederea încadrării în structurile M.A.L;

- a semnat două rapoarte ale I.G.J.R., care purtau acelaşi număr (nr. S/97557, ambele datate 13 octombrie 2010), dar cu un conţinut parţial diferit, prin care a avizat favorabil ocuparea prin examen a 3 posturi în cadrul Jandarmeriei Române, prin derogare ilegală;

- a avizat favorabil nota-raport a I.G.S.U. (nr. S/43920 din 13 octombrie 2010) prin care s-a aprobat ocuparea postului de ofiţer specialist II la Compartimentul Management Organizatoric, Planificare Misiuni şi Resurse din cadrul I.S.U.J. Galaţi, prin derogare ilegală cauzând o tulburare însemnată bunului mers al Ministerului Administraţiei şi Internelor, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzute de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (două infracţiuni).

În drept, prima instanţă a constatat că faptele inculpatului O.V. (director general al D.G.F. din M.A.I.) care - în exerciţiul atribuţiilor de serviciu - cu ştiinţă:

- a semnat două rapoarte ale I.G.J.R. care purtau acelaşi număr (nr. S/97557, ambele datate 13 octombrie 2010), dar cu un conţinut parţial diferit, prin care a avizat favorabil ocuparea prin examen a 3 posturi în cadrul Jandarmeriei Române, prin derogare ilegală;

Argumentele cu privire la "cauzarea unei tulburări însemnate bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat":

Potrivit art. 248 C. pen. "Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani închisoare".

Pentru motivele arătate la secţiunea "Soluţionarea aspectelor civile ale cauzei penale", prima instanţă a apreciat că nu este îndeplinită condiţia referitoare la cauzarea unei "pagube în patrimoniul unui organ sau instituţii de stat".

În partea expozitivă a actului de acuzare, cu referire la îndeplinirea condiţiei referitoare la "cauzarea unei tulburări însemnate bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat", s-au arătat următoarele:

Referitor la noţiunea de "tulburare însemnată" doctrina şi practica judiciară sunt unanime în ce priveşte înţelegerea conţinutului acestei noţiuni, în sensul că tulburarea trebuie să aibă "oarecare proporţii". Legiuitorul nu foloseşte noţiunea de "tulburare gravă" nici noţiunea de "tulburare cu consecinţe deosebit de grave"; a folosit termenul de "însemnată" întrucât a dorit să incrimineze orice tulburare în activitatea unei unităţi care afectează, în orice mod, bunul mers al activităţii acesteia. Nu este obligatoriu ca această tulburare să fie şi gravă. Folosirea de către legiuitor a expresiei "tulburare însemnată", în locul expresiei de "tulburare gravă", se explică doar prin faptul că nu s-a dorit incriminarea tulburărilor foarte mici, adică tulburările neînsemnate, inerente activităţii desfăşurate de orice funcţionar al unei unităţi. Termenul de "însemnat" este antonim cu termenul de "neînsemnat"; acesta din urmă are înţelesul de lipsit de însemnătate (ca mărime, cantitate, valoare), neimportant, neglijabil, derizoriu, mărunt, insignifiant.

În opinia actului de acuzare, prin activităţile desfăşurate de inculpaţi a fost cauzată o tulburare însemnată a bunului mers al Ministerului Administraţiei şi Internelor. Astfel, prin încălcarea flagrantă de către mai mulţi ofiţeri (unii aflaţi în înalte funcţii de conducere, cu grade de chestori şi generali) a mai multor ordine ale ministrului şi a dispoziţiilor legale prin care se interzice scoaterea la concurs a unor posturi, prin întocmirea în fals a unor documente care au circulat în interiorul instituţiei sau prin organizarea unor examene formale s-a perturbat în mod grav disciplina care trebuie să stea la baza funcţionării structurilor ministerului şi a fost slăbită autoritatea instituţiei, în condiţiile în care Ministerul Administraţiei şi Internelor este special creat în scopul aplicării şi respectării legii, constituind prima linie de apărare a societăţii şi ordinii de drept împotriva oricăror nelegalităţi (a fost invocată Decizia nr. 1335/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).

Cu privire la noţiunea de "tulburare însemnată", s-a arătat în rechizitoriu, şi cu ocazia dezbaterilor, că prin adresa din 03 iunie 2011, Ministerul Administraţiei şi Internelor, sub semnătura ministrului Administraţiei şi Internelor, a făcut următoarele menţiuni: "în cazul supus atenţiei ("angajările ilegale din Ministerul Administraţiei şi Internelor"), persoanele cercetate au încălcat, în primul rând, prevederile O.U.G. nr. 34/2009, astfel cum acest act normativ a fost modificat prin O.U.G. nr. 32/2010 privind unele măsuri de ocupare a posturilor din sectorul bugetar, publicată în M. Of. nr. 278/28.04.2010, act normativ prin care s-a dispus suspendarea ocupării prin examen sau concurs a posturilor vacante din autorităţile şi instituţiile publice, cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege. Aşa cum rezultă şi din preambulul O.U.G. nr. 32/20101 privind unele măsuri de ocupare a posturilor din sectorul bugetar, respectiv din expunerea de motive la Legea de aprobare a acestei O.U.G, acest act normativ a fost adoptat cunoscând obiectivul încadrărilor în cheltuielile de personal şi numărul de posturi aprobate prin Legea bugetului de stat pe anul 2010, cu nr. 11/2010, ţinând seama că prin scrisoarea de intenţie, semnată de autorităţile române la Bucureşti în 05 februarie 2010 şi aprobată prin Decizia Consiliului director al F.M.I. din 19 februarie 2010, ratificată prin O.U.G. nr. 10/2010, ţara noastră s-a angajat să continue politica de înlocuire doar a unui angajat din 7, care părăsesc sistemul public şi, totodată, pentru că s-a apreciat intervenţia legislativă justificată de necesitatea unei reglementări exprese prin care Guvernul României să fie abilitat să aprobe ocuparea posturilor vacante, cu încadrarea în procesul de maximul 15%, la nivelul întregului aparat guvernamental, în funcţie de priorităţile identificate în desfăşurarea activităţii acestuia, precum şi în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul public general şi constituie o situaţie extraordinară, a cărei reglementare nu poate fi amânată. Având în vedere importanţa acestei reglementări, astfel cum apreciază Guvernul României, în contextul crizei economice şi a reducerilor salariale din anul 2010, este de la sine înţeles că încălcarea unui astfel de act normativ nu poate afecta decât în mod grav bunul mers al unei instituţii sau autorităţi publice, în speţă a Ministerului Administraţiei şi Internelor. De asemenea, prin modalitatea în care posturile vacante din Ministerul Administraţiei şi Internelor au fost ocupate, fără organizarea unui concurs în adevăratul sens al cuvântului, s-au creat premisele introducerii în rândul categoriei profesionale a poliţiştilor, a unor persoane asupra cărora există indicii temeinice că nu sunt cele mai potrivite din punct de vedere profesional (numai un concurs la care participă mai multe persoane, cu respectarea regulilor de publicitate a acestuia, poate oferi o astfel de certitudine), cu consecinţe nefaste asupra activităţii profesionale a celorlalţi funcţionari publici cu statut special, care au intrat în această profesie în mod legal. Apreciem că, în cazul supus atenţiei, producerea pagubei menţionate este indubitabilă, în condiţiile în care nu există o analiză cu privire la oportunitatea ocupării unor posturi vacante în Ministerul Administraţiei şi Internelor, în contextul reducerilor salariale şi al disponibilizărilor din Ministerul Administraţiei şi Internelor. Actul normativ menţionat, tocmai asta intenţiona să impună, respectiv să evite plata unor sume de bani către persoanele ce ar fi putut fi angajate în sistemul bugetar în absenţa unei astfel de reglementări, în scopul de a face economii la bugetul statului în perioada crizei economice. Deficitul de imagine înregistrat în Ministerul Administraţiei şi Internelor s-a materializat, în total, în 96 de materiale de presă, toate de ordin negativ referitoare la situaţia încadrărilor ilegale. în acest sens, în mediul on-line românesc s-au înregistrat 10 asemenea materiale, în presa scrisă centrală 42, în presa audiovizuală 25, iar pe agenţiile de presă 19".

Prima instanţă a apreciat că faptele săvârşite de inculpaţi B.C.C., P.A. şi O.I.V. au fost de natură să cauzeze o tulburare însemnată bunului mers al Ministerului Administraţiei şi Internelor pentru următoarele:

Cei trei inculpaţi, pe de o parte, activând profesional în structuri centrale ale Ministerului Administraţiei şi Internelor (aparatul central), iar pe de altă parte, îndeplinind importante funcţii de decizie (caracterizate prin grade profesionale importante - chestor de poliţie, comisar şef de poliţie - dar, mai ales, prin atribuţiile funcţiilor îndeplinite - secretar general al M.A.I., director general al D.G.M.R.U. din M.A.I. şi, respectiv, director general al D.G.F. din M.A.I.), aveau ca sarcini de serviciu, printre altele, respectarea obligaţiilor pe care statul român le asumase faţă de instituţii internaţionale.

Astfel, prin O.U.G. nr. 10 din 23 februarie 2010 a fost ratificată Scrisoarea de intenţie, semnată de autorităţile române la Bucureşti la 5 februarie 2010, şi aprobată prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar internaţional din 19 februarie 2010, pentru modificarea O.U.G. nr. 99/2009 privind ratificarea Aranjamentului stand-by dintre România şi Fondul Monetar Internaţional, convenit prin Scrisoarea de intenţie transmisă de autorităţile române, semnată la Bucureşti la 24 aprilie 2009, şi prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internaţional din 4 mai 2009, precum şi a Scrisorii suplimentare de intenţie, semnată de autorităţile române la data de 8 septembrie 2009 şi aprobată prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internaţional din 21 septembrie 2009.

În expunerea de motive ale acestei O.U.G. se menţionau " - contextul economic global actual şi necesitatea prevenirii apariţiei de blocaje care ar putea afecta echilibrele macroeconomice; - necesitatea identificării şi asigurării de urgenţă a unor surse cu costuri reduse în vederea acoperirii nevoilor de finanţare în anul 2010;"

S-a mai reţinut că, anterior, potrivit art. 22 din O.U.G. nr. 34/2009 s-au dispus următoarele:

"începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din autorităţile şi instituţiile publice prevăzute la art. 21. Posturile pentru care au fost demarate procedurile de organizare a concursurilor la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi cele a căror ocupare a fost deja aprobată de Guvern prin memorandum pot fi ocupate în condiţiile legii.

Prin excepţie de la prevederile alin. (1), ordonatorii principali de credite, în cazuri temeinic justificate, pot aproba ocuparea unui procent de maxim 15% din totalul posturilor ce se vor vacanta după data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, numai în condiţiile încadrării în cheltuielile de personal aprobate prin buget".

În sfârşit, potrivit O.U.G. nr. 32 din 07 aprilie 2010, articolul 22 - anterior menţionat - a fost modificat în sensul următor:

1. După alin. (2¹) se introduc două noi alineate, alineatele (2²) şi (2³), cu următorul cuprins:

"(2²) Ocuparea posturilor vacante din ministere, precum şi din alte instituţii şi autorităţi publice din subordinea/coordonarea Guvernului sau a ministerelor, finanţate integral de la bugetul de stat, cu excepţia celor a căror ocupare a fost deja aprobată de Guvern prin memorandum şi a celor prevăzute la alin. (2¹), se aprobă numai de Guvern, prin memorandum, iar urmărirea încadrării în procentul de maximum 15% prevăzut la alin. (2) se realizează pe totalul posturilor vacante din aceste instituţii.

(2³) Ordonatorii principali de credite ai instituţiilor prevăzute la alin. (2²) au obligaţia să transmită lunar, până pe data de 15 a fiecărei luni, pentru luna anterioară, la Ministerul Finanţelor Publice, numărul total al posturilor care s-au vacantat şi care nu au fost ocupate în condiţiile prevăzute la alin. (2)."

2. Alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

"(3) Ocuparea posturilor prevăzute la alin. (2), (2¹) şi (2²) se face în condiţiile legii, pe răspunderea ordonatorilor principali de credite."

Corespunzător acestor dispoziţii legale, la nivelul Ministerului Administraţiei şi Internelor - ca de altfel şi a altor instituţii şi autorităţi publice - au fost luate diferite măsuri de punere în executare prin acte normative interne (ordine, dispoziţii, etc).

Printre actele normative interne, care au avut ca scop conformarea la obligaţiile asumate de Guvernul României faţă de instituţiile internaţionale, au fost şi ordinele ministrului Administraţiei şi Internelor cu nr. 11/224 din 16 februarie 2010, nr. 11/2654 din 03 mai 2010 şi nr. 11/3184 din 25 iunie 2010. În toate aceste ordine se stabileau anumite condiţii restrictive pentru deblocarea posturilor vacante, mutările şi transferurile de personal, evidenţa posturilor vacantate etc.

Preocuparea ministrului Administraţiei şi Internelor - ca membru al Guvernului României care îşi asumase obligaţiile faţă de instituţiile internaţionale menţionate - pentru implementarea acestora, rezultă nu numai din emiterea acestor ordine, dar şi din precizarea că solicitările pentru deblocarea în vederea ocupării prin examen/concurs a posturilor vacante de execuţie, indiferent de sursa de recrutare, precum şi a posturilor vacante de conducere cu recrutare din sursă externă, se vor face: 1) în situaţii temeinic justificate, argumentate corespunzător; 2) se înaintează la D.G.R.U., se analizează împreună cu D.G.F. în vederea formulării propunerilor către Guvernul României pentru aprobarea ocupării acestora prin memorandum (ordinul ministrului Administraţiei şi Internelor cu nr. 11/2654 din 03 mai 2010).

De asemenea, prin Dispoziţia nr. 218 din 09 noiembrie 2009, emisă de directorul general al D.G.F. a M.A.I., s-au dispus următoarele: "cu data prezentei dispoziţii, se anulează examenele/concursurile pentru ocuparea funcţiilor de: director la Direcţia Buget - contabilitate din I.G.P.R., şef direcţie I la D.F. din I.G.J.R. şi şef serviciu la Serviciul Financiar-Contabilitate din Direcţia Medicală, urmând ca procedurile să fie reluate la date ce vor fi stabilite ulterior".

În expunerea de motive a acestei Dispoziţii s-a arătat, printre altele, necesitatea respectării acordului cu Comisia Europeană şi cu Fondul Monetar Internaţional.

Ocuparea posturilor prevăzute la alin. (2) se va face prin concurs sau examen, în condiţiile legii, pe răspunderea ordonatorilor principali de credite".

Or, în aceste condiţii, activitatea celor trei inculpaţi - toţi cu funcţii de decizie la nivelul aparatului central al M.A.I. (director general D.G.M.R.U, director general D.F. şi, secretar general, care a semnat în numele ministrului Administraţiei şi Internelor) exact la nivelurile ierarhici care aveau obligaţia conformării la actele normative generale şi interne - de a iniţia şi aproba (de fapt, în prezenta cauză, de a dispune/ordona) ocuparea celor 4 funcţii, dintre care una de conducere, şi de a aproba procedurile de angajare - prin derogare de la ordinele arătate, dar şi de la ordinele ministrului Administraţiei şi Internelor cu nr. 665/2008 şi nr. 69/2009, acestea din urmă având un caracter general normativ, inclusiv cu privire la cariera poliţiştilor şi cadrelor militare, relevă nu numai existenţa elementului subiectiv al infracţiunii prevăzute de art. 248 C. pen, dar şi condiţia cauzării unei tulburări însemnate bunului mers al Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Prima instanţă a apreciat ca neîntemeiată apărarea inculpaţilor în sensul că faptele lor - constând în chemarea în rândul cadrelor active ale M.A.I., din activitatea civilă, a numai 4 persoane - nu pot fi de natură să cauzeze o tulburare însemnată bunului mers al unei instituţii publice ca Ministerul Administraţiei şi Internelor (cu zeci de mii de persoane încadrate).

Tulburarea adusă bunului mers al Ministerului Administraţiei şi Internelor este nu numai evidentă, ci şi însemnată, constând, pe de o parte, în afectarea percepţiei instituţiilor şi organismelor internaţionale cu privire la respectarea de către statul român a angajamentelor asumate, iar pe de altă parte, în afectarea percepţiei propriilor angajaţi ai ministerului, dar şi a cetăţenilor, cu privire la transparenţa şi legalitatea chemării în serviciul public a unor persoane în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Examinarea acuzaţiilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, respectiv, complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice şi neglijenţă în serviciu pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii S.C., A.O., R.G.N. şi G.M.V. şi examinarea apărărilor acestora:

Potrivit actelor normative referitoare la organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor:

- acesta are în structură, în subordine sau, după caz, în coordonare aparatul central, unităţi subordonate acestuia, organe şi unităţi centrale de specialitate, unităţi teritoriale, servicii publice descentralizate, precum şi alte componente constituite în condiţiile legii ca instituţii civile sau militare;

- unităţile din aparatul central al Ministerului Administraţiei şi Internelor coordonează, controlează şi monitorizează, potrivit competenţelor în domeniul de activitate, modul de aplicare a prevederilor legale de către structurile prevăzute anterior;

- structurile de ordine şi siguranţă publică din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor sunt, printre altele, Poliţia Română şi Jandarmeria Română;

- printre structurile subordonate este şi I.G.S.U.

Printre atribuţiile D.G.M.R.U. sunt menţionate şi următoarele:

- realizarea unui management integrat al resurselor umane şi al securităţii ocupaţionale din M.A.I. în condiţii de eficienţă şi eficacitate;

- realizează planificarea resurselor umane ale M.A.I.;

- organizează şi gestionează evidenţa personalului M.A.I. în activitate;

- organizează şi desfăşoară permanent activităţi de sprijin, îndrumare şi control a structurilor M.A.I. potrivit domeniului de competenţă.

Aceste aspecte specifice de natura organizaţională ale Ministerului Administraţiei şi Internelor (nivelul ierarhic de structuri subordonate pentru I.G.S.U. şi I.G.J.R., dreptul structurilor din aparatul central al M.A.I. de a coordona, controla şi monitoriza, potrivit competenţelor în domeniul de activitate, modul de aplicare a prevederilor legale de către structurile subordonate, dreptul de a realiza managementul integrat al resurselor umane, dreptul de a elabora strategia şi politicile de resurse umane privind recrutarea, selecţia şi încadrarea personalului, dreptul de a realiza planificarea resurselor umane ale M.A.I., de a organiza şi gestiona evidenţa personalului M.A.I. în activitate şi, mai ales, dreptul de a organiza şi desfăşura permanent activităţi de sprijin, îndrumare şi control a structurilor M.A.I. potrivit domeniului de competenţă) au fost de natură, pe de o parte, să justifice iniţierea de către inculpatul P.A. (directorul general al D.G.M.R.U. - M.A.I.) a procedurilor de angajare a celor 4 persoane, să solicite întocmirea documentaţiei prealabile de către unităţile subordonate (prin intermediul ofiţerilor V.C.Ş. şi S.C. - ambii din cadrul D.G.M.R.U.), să dispună refacerea primului raport al I.G.J.R., şi să finalizeze întreaga procedură de organizare a examenelor şi de chemare în cadrele active ale M.A.I. a celor 4 persoane, în regim de urgenţă, şi cu acordarea derogărilor de la actele normative incidente, iar pe de altă parte, să determine adoptarea, în sensul dorit de el, a unei conduite favorabile a coinculpaţilor şi celorlalţi ofiţeri din cadrul structurilor subordonate (I.G.J.R. şi I.G.S.U.).

Pe lângă aceste aspecte de natură organizaţională, conduita coinculpaţilor (şi a altor ofiţeri) trebuie observată şi prin intermediul principiilor subordonării şi controlului ierarhic specifice relaţiilor de serviciu caracterizate ca administrative, precum şi prin intermediul principiilor generale ale disciplinei profesiei de poliţist şi militar (în acest sens, art. 5 din Statutul poliţistului potrivit căruia "Şefii ierarhici din cadrul Poliţiei Române răspund pentru legalitatea dispoziţiilor date subordonaţilor. Ei sunt obligaţi să verifice dacă acestea au fost transmise şi înţelese corect şi să controleze modul de îndeplinire a lor", art. 8 din Statutul cadrelor militare potrivit căruia "cadrele militare au următoarele îndatoriri principale: să respecte jurământul militar şi prevederile regulamentelor militare, să execute întocmai şi la timp ordinele comandanţilor şi ale şefilor, fiind responsabile de modul în care îndeplinesc misiunile ce le sunt încredinţate" şi, în sfârşit, art. 3 din Regulamentul disciplinei militare potrivit căruia "Disciplina militară constă în respectarea de către militari a normelor de ordine şi de comportament obligatorii pentru menţinerea stării funcţionale, îndeplinirea misiunilor specifice şi buna desfăşurare a activităţilor din armată. îndeplinirea serviciului militar impune respectarea cu stricteţe a regulilor de disciplină militară. Disciplina militară constituie unul dintre factorii determinanţi ai capacităţii de luptă a armatei şi se bazează, atât pe acceptarea conştientă a normelor de comportament stabilite, cât şi pe acordarea recompenselor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute în prezentul regulament. Disciplina militară implică următoarele măsuri preventive: a) exercitarea actului de comandă de către comandanţi; b) îndeplinirea întocmai a ordinelor, îndatoririlor şi atribuţiilor funcţionale de către subordonaţi").

Prima instanţă a constatat că şi procurorul, în înscrisul "concluzii scrise" a recunoscut, cel puţin parţial, aspectele constând în subordonarea şi controlul ierarhic, inclusiv imperativul executării ordinelor superiorului. Astfel, s-a arătat că pentru "R.N. şi G.M.V. se impune condamnarea la pedepse apropiate de limita minimă a textelor de incriminare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, activităţile acestor inculpaţi fiind urmarea ordinelor nelegale sau îndrumărilor pe care le-au primit".

Prima instanţă a apreciat că inculpaţii S.C., A.O., R.N. şi G.V. - în raport cu nivelul execuţional la care s-au situat şi, mai ales, cu atribuţiile arătate anterior pentru D.G.M.R.U. - M.A.I. (al cărei reprezentant, la nivel maxim decizional, a fost inculpatul P.A., dar şi al "atenţionării" acestora că se doreşte de către inculpat, şi de către conducerea ministerului, "o soluţie rapidă", stabilindu-se expres o anumită dată a finalizării examenelor) - nu au acţionat cu vinovăţie, nu aveau cum să aprecieze asupra legalităţii şi oportunităţii dispoziţiilor date lor de către inculpatul P.A. - prin intermediul ofiţerilor arătaţi anterior - cu atât mai mult cu cât textul art. 248 C. pen. foloseşte expresia "(...) În exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos (...)".

Pentru aceleaşi raţiuni, a fost exclusă şi reţinerea săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 249 C. pen. "neglijenţa în serviciu" (această infracţiune presupunând "încălcarea din culpă, de către un funcţionar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă (...)").

Existenţa unei vinovăţii a inculpaţilor - în sensul art. 248 C. pen. - a fost exclusă în ceea ce privesc activităţile ulterioare aprobării raportului S/97557/2010 şi notei-raport S/43920/2010 de către cei 3 inculpaţi aflaţi la nivelul decizional al Ministerului Administraţiei şi Internelor, cu atât mai mult cu cât acestea prevedeau toate derogările de la actele normative incidente (referitoare la termene, publicitate, sursa de recrutare, unitatea care organiza examinarea candidaţilor etc).

Nu li se poate imputa acestor inculpaţi, în sfera răspunderii penale - în raport cu situarea lor la nivel execuţional - că nu au verificat legalitatea şi oportunitatea iniţierii procedurilor de recrutare, legalitatea acordării derogărilor, legalitatea şi oportunitatea mutării celor 4 persoane angajate de la Jandarmeria Română şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă la Poliţia Română, etc.

În condiţiile în care, pe de o parte, coinculpaţilor li se stabilise un anumit termen-limită pentru finalizarea procedurilor de organizare şi examinare a celor 4 candidaţi, iar pe de altă parte, li s-au dat asigurări că toate procedurile prealabile fuseseră efectiv îndeplinite (testări psihologice, verificări specifice etc), urmând să fie depuse înscrisurile la dosar imediat ce vor fi primite de la instituţiile implicate, nu se poate reţine vinovăţia acestora cu privire la acuzaţiile constând în lipsa din dosarele candidaţilor a unor documente.

Chiar în raport cu obiectul cauzei penale, prima instanţă a apreciat că excede competenţei sale examinarea acuzaţiei potrivit căreia s-a "procedat la o verificare superficială şi formală a cunoştinţelor candidatului (...)". Competenţa profesională a membrilor comisiilor de examinare, complexitatea subiectelor, rigurozitatea examinării candidaţilor, nivelul de cunoştinţe profesionale al candidaţilor, complexitatea tematicii şi bibliografiei etc. sunt aspecte care nu pot forma obiect al judecăţii penale în prezenta cauză. De asemenea, instanţa de drept penal nu are competenţa de a statua asupra modului în care au reuşit candidaţii să răspundă la subiectele de examen, prin recurgerea la unele prezumţii legate de instituţiile de învăţământ superior absolvite de candidaţi, de notele obţinute la licenţă sau pe durata studiilor, de intervalul de timp avut la dispoziţie între prezentarea tematicii şi bibliografiei de examen şi, respectiv, data şi ora susţinerii acestuia, etc.

Prima instanţă a apreciat că lipseşte vinovăţia inculpatului A.O., în sensul art. 248 C. pen., cu privire la acuzaţia că "după ce F.C. nu a lucrat nici măcar o zi ca şef al Direcţiei Financiare din cadrul Jandarmeriei Române a avizat transferul acestuia în cadrul Politiei Române" deoarece acesta fusese "atenţionat" că persoanele angajate nu vor rămâne mult timp în cadrul Jandarmeriei Române.

O anumită particularitate se regăseşte şi cu privire la faptele pentru care inculpatul S.C. a fost trimis în judecată, fapte caracterizate penal ca fiind complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice (în sinteză, cu motivarea că l-a ajutat pe chestorul P.A. În săvârşirea faptelor abuzive de serviciu), această particularitate decurgând din următoarele aspecte:

- inculpatul S.C. era un tânăr ofiţer (33 ani) în cadrul D.M.R.U. - M.A.I., subordonat al inculpatului chestor P.A., directorul general al D.M.R.U. - M.A.I.;

- nu există nicio probă care să dovedească, dincolo de orice îndoială rezonabilă, intenţia inculpatului S.C., în sensul cerut de art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen., adică al intenţiei frauduloase - caracterizată ca având valenţe juridice penale - de a-l ajuta pe chestorul P.A. să săvârşească fapte prevăzute de legea penală;

- activitatea sa, "constând în telefoanele pe care Ie-a dat ofiţerilor din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, dictarea către aceştia a conţinutului notelor-raport, precum şi trimiterea către aceştia a c.v.-urilor candidaţilor", pe de o parte, a fost urmarea dispoziţiilor inculpatului chestor P.A., directorul general al D.G.M.R.U. - M.A.I. (prin ofiţerul V.C.Ş.), iar pe de altă parte, era o obligaţie profesională ce decurgea din atribuţiile D.G.M.R.U. printre care figurau şi cele referitoare la: realizarea unui management integrat al resurselor umane în M.A.I., planificarea resurselor umane ale M.A.I., organizarea şi gestionarea evidenţei personalului M.A.I., organizarea şi desfăşurarea permanentă a unor activităţi de sprijin, îndrumare şi control a structurilor M.A.I. potrivit domeniului de competenţă.

O altă particularitate priveşte faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul R.G.N., particularitate care decurge din următoarele aspecte:

- este necontestat că inculpatul R.G.N., locţiitor al inspectorului-şef al I.G.J.R., a semnat primul raport ca persoană lăsată la comandă de către inspectorul-şef A.O. pe perioada misiunii acestuia în străinătate;

- de asemenea, este necontestat că inculpatul R.G.N. nu avea cunoştinţă despre motivele întocmirii raportului;

- inculpatul R.G.N., în mod responsabil şi deferent pe linie militară, l-a sunat pe comandantul său inspectorul-şef A.O., acesta spunându-i să semneze respectivul document;

- este, de asemenea necontestat, că al doilea raport a fost semnat de inculpatul R.G.N., chiar dacă între timp inspectorul-şef al I.G.J.R. revenise în ţară şi preluase comanda, tot la solicitarea inspectorului-şef A.O., cu motivarea - rezonabilă - că documentul iniţial fusese semnat de el, cel refăcut purtând acelaşi număr şi aceeaşi dată (adică data când inspectorul-şef A.O. se afla în misiune în străinătate).

Or, în condiţiile în care inculpatul R.G.N., pe de o parte, a semnat cele două rapoarte după ce s-a consultat cu şeful său ierarhic, iar pe de altă parte, înainte de semnare a primit explicaţii rezonabile cu privire la necesitatea semnării, refacerii şi, din nou, a semnării raportului respectiv, nu se poate reţine forma de vinovăţie impusă de elementul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 248 C. pen.

Aşa cum se arată în actul de acuzare, ambele rapoarte ale I.G.J.R., purtând nr. S/97557 din 13 octombrie 2010, au fost întocmite de martorul G.O., ofiţer în cadrul Serviciului Resurse Umane din I.G.J.R.

Deoarece în reglementarea actuală nu este prevăzută o cauză justificativă denumită "ordinul legii şi comanda autorităţii legitime", organele judiciare s-au confruntat cu dificultăţi în soluţionarea unor cauze privind fapte prevăzute de legea penală săvârşite de către persoanele aflate într-o relaţie de subordonare şi care erau obligate să execute ordinul superiorului.

Legislaţiile penale a unor state prevăd expres "ordinul legii şi comanda autorităţii legitime" printre cauzele care exclud posibilitatea sancţionării penale a făptuitorului. Această cauză justificativă exprimă interesele ordinii juridice de ansamblu, de a fi respectată voinţa autorităţii publice de la care emană, ca o garanţie a legalităţii. Astfel, ordinul legii sau comanda autorităţii competente exclud sancţionarea penală a făptuitorului chiar dacă fapta este prevăzută de legea penală, iar trăsăturile sale corespund cu cele descrise în norma de incriminare (astfel, C. pen. francez prevede că nu răspunde penal persoana care îndeplineşte un act prescris ori autorizat de dispoziţiile legale sau regulamentare şi că nu este responsabilă penal persoana care îndeplineşte un act comandat de autoritatea legitimă, cu excepţia cazului în care acesta este vădit ilegal. C. pen. italian prevede, de asemenea, că nu constituie infracţiune fapta agentului care a acţionat în îndeplinirea unei obligaţii impuse de lege sau din ordinul autorităţii legitime. Reglementări asemănătoare există şi în C. pen. german, C. pen. spaniol, C. pen. belgian, C. pen. elveţian, C. pen. al Federaţiei Ruse, C. pen. din Ungaria, etc. În multe cazuri, ordinul legii justifică acţiunile menţionate, dacă acestea se menţin în limitele necesităţii care a impus utilizarea lor. Justificarea acestor fapte prevăzute de legea penală săvârşite din ordinul legii este fundamentată mai întâi pe utilitatea ei socială şi, apoi, pe ideea că ea exprimă voinţa legii care a ordonat-o şi nu voinţa celui care a executat ordinul. În contextul acestor dispoziţii, termenul de "lege" trebuie interpretat într-o accepţiune largă, care cuprinde, atât actele normative sub forma legii propriu zise - legi constituţionale, organice, ordinare, cât şi actele normative date în baza legii).

În noul C. pen. se reglementează expres situaţia în care o faptă prevăzută de legea penală este comisă de către o persoană care acţionează în baza comenzii autorităţii legitime. Aceste dispoziţii legale nu pot fi invocate decât de către o persoană care are statut de funcţionar public în momentul săvârşirii faptei şi care se află în faţa obligaţiei de a îndeplini un ordin.

În doctrina juridică, cu privire la situaţia în care o faptă prevăzută de legea penală este comisă de către o persoană care acţionează în baza comenzii autorităţii legitime, s-a promovat, de-a lungul timpului, atât teoria subordonării necondiţionate (teoria consemnului sau teoria supunerii pasive), conform căreia funcţionarul este obligat să execute întocmai ordinul autorităţii competente, atâta timp cât acesta se referă la atribuţiile sale de serviciu, cât şi teoria baionetelor inteligente, conform căreia subordonatul are dreptul şi obligaţia de a examina legalitatea ordinului şi de a refuza executarea celui ilegal. Dominante sunt însă teoriile eclectice, potrivit cărora funcţionarul are obligaţia de a se supune autorităţii ierarhic superioare, fiind obligat să execute ordinele pe care le primeşte în legătură cu atribuţiile de serviciu. El are însă dreptul să pretindă ca ordinul să fie emis în forma cerută de lege şi să observe dacă executarea acestui ordin intră în sfera atribuţiilor sale de serviciu. Aşadar, funcţionarul care execută ordinul are dreptul şi obligaţia să exercite doar un control formal al legalităţii ordinului primit.

Examinarea acuzaţiilor de fals intelectual şi complicitate la fals intelectual pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii R.G.N. şi G.V.:

Potrivit rechizitoriului, inculpaţii R.G.N. şi G.V. au fost trimişi în judecată şi pentru infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., respectiv, pentru complicitate la fals intelectual, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., faptele constând în următoarele:

I) pentru inculpatul R.G.N. s-a susţinut că în cele două rapoarte semnate de el, care au avut acelaşi număr (nr. S/97557 din 13 octombrie 2010), s-a consemnat în mod fals:

1) că prin rapoartele D.G.R.U. nr. 291587 din 16 aprilie 2010 şi I.G.J.R. nr. S/87895 din 01 aprilie 2010, aprobate de conducerea M.A.I. au fost deblocate 10 posturi vacante, printre care şi cel de ofiţer specialist II, poziţia 4 în statul de organizare al I.J.J. Brăila, în vederea ocupării prin concurs/examen cu recrutare din sursă externă (în condiţiile în care nu există documente care să ateste că acest post a făcut obiectul deblocării);

2) că, în urma demersurilor efectuate şi a procedurilor de organizare şi desfăşurare pentru încadrarea posturilor, acestea nu au fost ocupate (deşi nu au fost parcurse toate etapele prevăzute în art. 6 din O.M.A.I. nr. 665/2008);

3) că, pentru postul de şef direcţie I la Direcţia financiară din I.G.J.R., poziţia 66 din statul de organizare, a fost asigurată publicitatea cu recrutarea personalului din sursă internă, din rândul ofiţerilor care îndeplinesc condiţiile legale, postul nefiind ocupat (publicitatea nefiind însă realizată).

II) pentru inculpatul G.V. s-a susţinut că în cele două rapoarte prezentate spre semnare inculpatului R.G.N., care au avut acelaşi număr (nr. S/97557 din 13 octombrie 2010), prin înlesnirea de către el, s-a consemnat în mod fals:

1) că, prin rapoartele D.G.R.U. nr. 291587 din 16 aprilie 2010 şi I.G.J.R. nr. S/87895 din 01 aprilie 2010, aprobate de conducerea M.A.I. au fost deblocate 10 posturi vacante, printre care şi cel de ofiţer specialist 11, poziţia 4 în statul de organizare al I.J.J. Brăila, în vederea ocupării prin concurs/examen cu recrutare din sursă externă (în condiţiile în care nu există documente care să ateste că acest post a făcut obiectul deblocării);

Împrejurările întocmirii, prezentării şi semnării celor două rapoarte, purtând acelaşi număr, au fost următoarele:

În perioada 11 octombrie 2010 - 16 octombrie 2010, inculpatul A.O. (care, la acel moment, deţinea funcţia de inspector general al Jandarmeriei Române) s-a aflat în misiune în străinătate. Anterior plecării sale în străinătate, a purtat o discuţie telefonică cu inculpatul P.A. (care, la momentul respectiv, deţinea funcţia de director general al Direcţiei Generale Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor).

Ulterior discuţiei dintre inculpatul A.O. şi inculpatul P.A., în data de 07 octombrie 2010, inculpatul G.M.V., şeful structurii de resurse umane din cadrul Jandarmeriei Române, a fost contactat telefonic de către martorul V.C.Ş. - subcomisar în cadrul Direcţiei Generale de Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, la aceea vreme subordonatul direct al inculpatului P.A. Martorul V.C.Ş. i-a solicitat inculpatului G.M. să identifice posturile deblocate în anul 2010 la care s-au organizat concursuri şi nu au fost ocupate. După acest moment, martorul G.O., căpitan în cadrul Serviciului de Resurse Umane al Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, a fost desemnat să se ocupe de documentele referitoare la concursul care urma să se desfăşoare. După ce inculpatul G.M. i-a spus să ţină legătura cu inculpatul S.C., subcomisar în cadrul Direcţiei Generale Management Resurse Umane a Ministerului Administraţiei şi Internelor, şi subordonat direct, la acel moment, al inculpatului P.A., martorul G.O. I-a contactat telefonic pe inculpatul S.C.

În baza indicaţiilor primite de la inculpatul S.C., martorul G.O. a redactat şi dactilografiat personal un prim raport.

După ce a fost redactat acest prim raport, a fost dat de martorul G.O. inculpatului G.M.V., care I-a dus la semnat inculpatului R.G.N. Inculpatul R.G.N. a semnat în numele Inspectorului General al Jandarmeriei Române (inculpatul O.A. aflându-se în acel moment în misiune în străinătate; raportul a fost înregistrat sub nr. S/97557 din 13 octombrie 2010).

După semnarea raportului de către inculpatul R.G.N., martorul G.O. I-a dus la Ministerul Administraţiei şi Internelor. După câteva zile, martorul G.O. a fost contactat din nou, telefonic, de către inculpatul S.C. Martorul A.A.P. a confirmat faptul că i-a remis documentul martorului G.O. Raportul cu nr. S/97557, din 13 octombrie 2010, a primit avizele favorabile - din partea Ministerului Administraţiei şi Internelor - de la directorul general al Direcţiei Generale Financiare din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, inculpatul O.I.V., de la directorul general al Direcţiei Generale Management Resurse Umane, inculpatul P.A., iar secretarul general al Ministerului Administraţiei şi Internelor, inculpatul B.C.C. a semnat la rubrica "Aprob", pentru Ministrul Administraţiei şi Internelor. Acest prim raport a fost primit la Inspectoratul General al Jandarmeriei Române de către inculpatul G.M.V., care I-a dat căpitanului G.O. pentru a fi pregătite concursurile.

Cel de-al doilea raport a fost întocmit de martorul G.O., este semnat la o dată ulterioară datei de 13 octombrie 2010 şi poartă acelaşi număr şi dată ca şi primul raport.

Acest al doilea raport a fost semnat în numele Inspectorului General al Jandarmeriei Române, inculpatul A.O., de către inculpatul R.G.N., deşi la acel moment inculpatul A.O. se întorsese din misiunea avută în străinătate. Cu privire la acest aspect inculpatul R.G.N. a precizat: "Colonelul G. a venit la mine în birou şi mi-a comunicat că de la minister i s-a solicitat (nu mi-a spus în mod exact persoana) să fie modificată prima notă-raport, în sensul ca, în loc de postul de contabil şef la Gruparea Mobilă de Jandarmi Ploieşti, să fie trecut postul de şef Direcţie Financiară din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române. Colonelul G. mi-a relatat că s-a dus cu noua notă-raport la generalul O.A., care însă nu a semnat-o, spunându-i colonelului G. că trebuie să o semnez tot eu, întrucât eu am semnat şi prima notă-raport. Acesta este motivul pentru care am semnat această a doua notă-raport. Nu-mi amintesc dacă înainte de a semna această a doua notă-raport am luat legătura sau nu cu domnul general A.".

Al doilea raport a fost întocmit pe calculatorul martorului G.O. în data de 18 octombrie 2010, de unde se poate deduce că semnarea acesteia a avut loc la aceeaşi dată.

După semnarea acestui ultim raport de către inculpatul R.G.N., a fost dus de către martorul C.B.S. (sublocotenent în cadrul Direcţiei Management Resurse Umane al Inspectoratului General al Jandarmeriei Române) la Ministerul Administraţiei şi Internelor, fiindu-i înmânat inculpatului S.C.

În data de 19 octombrie 2010, martora T.I.C. (angajată la Direcţia Resurse Umane din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Romane) s-a deplasat la Ministerul Administraţiei şi Internelor de unde a luat cel de-al doilea raport (aflat într-un plic sigilat) de la inculpatul S.C., semnându-i acestuia pe urma care a rămas la Ministerul Administraţiei şi Internelor, şi ducându-l la Direcţia de Resurse Umane din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române.

Şi acest al doilea raport a primit avizele favorabile - din partea Ministerului Administraţiei şi Internelor - de la directorul general al Direcţiei Generale Financiare din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, inculpatul O.I.V., de la directorul general al Direcţiei Generale Management Resurse Umane, inculpatul P.A., iar secretarul general al Ministerului Administraţiei şi Internelor, inculpatul B.C.C., a semnat la rubrica "Aprob" pentru ministrul Administraţiei şi Internelor.

Faţă de împrejurările întocmirii, stabilirii conţinutului şi semnării celor două înscrisuri oficiale menţionate anterior, reţinându-se şi că acestea au fost solicitate de inculpatul P.A., directorul general al D.G.M.R.U. din M.A.I., inclusiv sub aspectul modificării conţinutului primului înscris, prima instanţă a apreciat că faptele săvârşite de inculpaţii R.G.N. şi G.V. realizează cerinţele prevăzute de art. 18¹ C. proc. pen.

Astfel, conform art. 18¹ alin. (1) şi (2) C. pen. "Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului".

În consecinţă, prima instanţă, comparând faptele celor doi inculpaţi, astfel cum au fost prezentate anterior, cu criteriile prevăzute de art. 18¹ alin. (1) - (2) C. pen., a apreciat că - prin modul şi mijloacele de săvârşire, prin scopul urmărit, împrejurările în care au fost comise şi urmarea produsă, reţinând şi datele personale, precum şi conduita profesională, socială şi procesuală a celor doi inculpaţi - se impune soluţia achitării prevăzută de art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. b¹) C. proc. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 18¹ alin. (3) raportat la art. 91 lit. c) din C. pen. fiecărui inculpat i s-a aplicat sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii.

Aşa cum s-a menţionat anterior, prima instanţă a reţinut că şi acuzarea, prin "concluziile scrise", a acceptat împrejurarea că cei doi inculpaţi au acţionat conform unor ordine venite de la conducerea Ministerului Administraţiei şi Internelor (pag. 32 concluzii scrise, "R.N. şi G.M.V.: se impune condamnarea la pedepse apropiate de limita minimă a textelor de incriminare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, activităţile acestor inculpaţi fiind urmarea ordinelor nelegale sau îndrumărilor pe care le-au primit").

Individualizarea judiciară a pedepselor pentru inculpaţii B.C., P.A. şi O.V.:

Faţă de cele arătate, şi reţinând vinovăţia inculpaţilor B.C.C., P.A. şi O.I.V. prima instanţă a dispus condamnarea acestora prin aplicarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv: dispoziţiile părţii generale a Codului penal; limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal; gradul de pericol social al faptei săvârşite; persoana infractorului; împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen., este sancţionată cu o pedeapsă de la 6 luni la 5 ani închisoare.

La stabilirea cuantumului pedepsei pentru fiecare inculpat s-au avut în vedere următoarele:

- funcţia exercitată în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, aceasta fiind cea care, în principiu, a fost folosită în mod abuziv de fiecare inculpat, potrivit denumirii marginale a faptei incriminate de art. 248 C. pen. (inculpatul B.C.C. - secretarul general al M.A.I., inculpatul P.A. - directorul general al D.G.M.R.U. din M.A.I. şi, respectiv, O.I.V. - directorul general al D.G.F. din M.A.I.);

- implicarea efectivă a fiecărui inculpat în realizarea faptelor care au făcut obiectul judecăţii şi, mai ales, consecinţele exercitării abuzive a atribuţiilor în realizarea încadrării celor 4 persoane (inculpatul P.A. a fost cel care a iniţiat întreaga procedură de angajare a celor 4 persoane - a numitului F.C., prietenul său, şi a apropiaţilor acestuia - inculpatul B.C. fiind însă cel care a semnat actele necesare iniţierii procedurii de angajare şi desfăşurării acesteia, în numele şi pentru ministrul Administraţiei şi Internelor; o contribuţie esenţială la aceste fapte a avut-o inculpatul O.I.V. care a "girat" prin semnătura sa aspectele de legalitate financiară a angajării celor 4 persoane);

- datele personale ale acestora, respectiv, lipsa antecedentelor penale, mediul social şi profesional căruia îi aparţin, situaţia familială şi atitudinea procesuală în cursul procesului penal (prezentarea la toate chemările organelor de urmărire penală, precum şi prezentarea la toate termenele de judecată - acest comportament procesual relevând conştientizarea necesităţii stabilirii de către justiţie a tuturor împrejurărilor în care au fost săvârşite faptele care formează obiectul judecăţii).

La stabilirea cuantumului pedepsei pentru fiecare inculpat, pe lângă criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., s-a avut în vedere şi scopul pedepsei, scop prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru motivele arătate, în opinia primei instanţe, în cazul celor 3 inculpaţi, stabilirea unui cuantum al pedepsei orientat semnificativ către minimul special al textului incriminator este suficient pentru asigurarea realizării scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

S-a apreciat că nu se justifică aplicarea unui spor de pedeapsă pentru concursul de infracţiuni, fiecăruia dintre inculpaţi, urmând a i se aplica câte o pedeapsă pentru fiecare din cele două infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzute de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen.

Aceleaşi argumente sunt de natură a justifica şi concluzia că pentru pedeapsa rezultantă, consecinţă a aplicării dispoziţiilor art. 34 lit. b) C. pen., se poate dispune suspendarea condiţionată a executării, în condiţiile art. 81 C. pen., prima instanţă apreciind că există argumente rezonabile că scopul pedepsei poate fi atins chiar şi fără executarea efectivă a acesteia.

În conformitate cu art. 71 C. pen., şi pe durata prevăzută de acesta, s-a interzis inculpaţilor exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., fiind o consecinţă a faptului că aceştia s-au folosit de funcţia îndeplinită pentru săvârşirea infracţiunilor.

În temeiul art. 82 C. pen. s-a stabilit durata termenului de încercare şi s-a atras atenţia inculpaţilor, conform art. 359 C. proc. pen., asupra cazurilor de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 C. pen.

Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

Soluţionarea aspectelor civile ale cauzei penale:

În cursul urmăririi penale, Ministerul Administraţiei şi Internelor s-a constituit parte civilă cu următoarele sume:

- 79.368 RON, respectiv, 22.921 RON reprezentând drepturile de natură salarială plătite celor 4 persoane, angajate nelegal, în perioada noiembrie 2010 - octombrie 2011;

- 127, 45 RON, reprezentând costul misiunilor efectuate de către ofiţerii Corpului de Control al ministrului Administraţiei şi Internelor în perioada 16 - 21 decembrie 2010, respectiv, 10 - 24 ianuarie 2011.

Înainte de citirea rechizitoriului, Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin înscrisul depus la dosar şi-a menţinut cererea de constituire ca parte civilă, fiind confirmate sumele iniţial solicitate.

Prima instanţă a constatat că, sub aspect procesual-penal, sunt îndeplinite condiţiile referitoare la constituirea de parte civilă în procesul penal, atât sub aspectul respectării termenului procedural (înainte de citirea rechizitoriului), cât şi sub aspectul legitimării procesuale (acest ultim aspect fiind soluţionat prin încheierea din data de 14 noiembrie 2011, dispoziţia instanţei fiind reiterată prin încheierea din data de 28 noiembrie 2011), apreciind că nu se impune prezentarea altor argumente juridice cu privire la aceste aspecte.

Cu privire la aspectele civile ale cauzei penale, acuzarea a pus concluzii după cum urmează:

- admiterea acţiunii civile şi obligarea tuturor inculpaţilor, în solidar, la plata sumei reprezentând salariile plătite pentru cele 3 persoane angajate la I.G.J.R. şi, respectiv, a inculpaţilor B.C.C., P.A. şi O.I.V., în solidar, la plata sumei reprezentând salariile plătite pentru persoana angajată la I.G.S.U.;

- respingerea cererii de obligare a inculpaţilor la plata cheltuielilor efectuate de Corpul de Control al ministrului Administraţiei şi Internelor, neexistând legătură de cauzalitate între infracţiunea săvârşită şi aceste cheltuieli;

- desfiinţarea raportului nr. 97557 din 13 octombrie 2010 al I.G.J.R. având în vedere caracterul fals al celor trei menţiuni;

- restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor prin desfiinţarea actelor care au fost emise cu încălcarea dispoziţiilor legale (cele două rapoarte de la I.G.J.R., nota-raport de la I.G.S.U.) şi a actelor subsecvente acestora care au produs consecinţa angajării ilegale şi care au fost, la rândul lor, nelegale, respectiv ordinele de numire: ordinele ministrului Administraţiei şi Internelor cu numerele N/4033, N/4034, N/4035 şi N/4069, toate din anul 2010.

S-a arătat că restabilirea situaţiei anterioare este o modalitate de reparare a pagubei. Dacă în cauză nu s-ar restabili situaţia anterioară, paguba ar continua să se producă, întrucât persoanele angajate ilegal ar continua să încaseze salarii. Faţă de necesitatea restabilirii situaţiei anterioare, în opinia acuzării se impune, aşadar, desfiinţarea totală a înscrisurilor arătate, şi nu doar a menţiunilor false din raportul 97557 din 13 octombrie 2010 al I.G.J.R.

Deliberând asupra aspectelor civile ale cauzei penale, prima instanţă a reţinut următoarele:

În primul rând, acţiunea civilă, chiar exercitată în procesul penal, este supusă principiului disponibilităţii, sub ambele aspecte: material şi procesual.

În al doilea rând, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi-a exercitat dreptul de opţiune - cu privire la soluţionarea aspectelor legate de încadrarea celor 4 persoane - pentru exercitarea unor acţiuni de natură civilă la Curtea de Apel Bucureşti, solicitând anularea ordinelor ministrului Administraţiei şi Internelor cu numerele 11/4033, II/4034,11/4035 şi 11/4069, toate din anul 2010, precum şi a tuturor actelor administrative subsecvente acestora, cauzele fiind înregistrate sub nr. 1510/2/2011 (privind pe F.C., M.L.P. şi Ş.A.) şi nr. 2054/2/2011 (privind pe D.G.).

Cu privire la suma reprezentând cheltuielile efectuate de Corpul de Control al ministrului Administraţiei şi Internelor, prima instanţă a constatat că aceasta nu constituie un rezultat direct al infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, ci cheltuieli inerente legate de clarificarea unor aspecte care să justifice în ce măsură se poate angrena răspunderea disciplinară a funcţionarilor implicaţi în activitatea de angajare a celor 4 persoane. În consecinţă, această sumă nu poate fi acordată în prezentul proces penal, ca efect al răspunderii civile delictuale a inculpaţilor.

Nici sumele reprezentând salariile plătite pentru cele 4 persoane angajate nu pot fi acordate în prezenta cauză penală deoarece, pe de o parte, acestea nu sunt urmarea păgubitoare directă, nemijlocită, a activităţii infracţionale deduse judecăţii (urmarea imediată constând în cauzarea unei tulburări însemnate bunului mers al Ministerului Administraţiei şi Internelor), iar pe de altă parte, acestea au legătură cu dosarele aflate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti (reprezintă contravaloarea prestaţiilor profesionale lunare a celor 4 persoane încadrate în funcţiile respective).

Conform art. 348 C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea celor două înscrisuri purtând denumirea "Raport privind solicitarea de modificare a modalităţii de încadrare a unui post şi reluare a procedurii pentru două posturi finanţate şi deblocate" înregistrate sub acelaşi număr, respectiv S/97557 din 13 octombrie 2010, emise de I.G.J.R.

Cheltuielile judiciare ocazionate de desfăşurarea procesului penal:

În temeiul art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii B.C.C., P.A. şi O.I.V. la plata sumelor de câte 2200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, s-au avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea cauzei cu privire la inculpaţii S.C., A.O., R.G.N. şi G.M.V. au rămas în sarcina statului, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru fiecare inculpat până la prezentarea apărătorilor aleşi, s-au plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

Împotriva Sentinţei nr. 731 din 7 mai 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Penală în Dosarul nr. 5854/1/2011, în termen legal, au declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inculpaţii P.A., B.C.C., S.C., O.I.V. şi G.M. şi partea civilă Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Amplele concluzii ale reprezentantului parchetului, ale apărătorilor aleşi ai recurenţilor intimaţi inculpaţi şi ai intimaţilor inculpaţi, ale reprezentantului recurentei părţi civile şi ultimul cuvânt al recurenţilor intimaţi inculpaţi şi al intimaţilor au fost consemnate, pe larg, în încheierea din data de 3 decembrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. 5552/1/2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut, în esenţă, potrivit motivelor de recurs, depuse, în scris, la dosar şi concluziilor orale ale reprezentantului Ministerului Public că, hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, întrucât:

1. în mod greşit au fost achitaţi inculpaţii R.G.N. şi G.M.V., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 248 din C. pen., iar inculpatul S.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 248 C. pen.

În mod greşit a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei săvârşită de inculpatul A.O. din infracţiunea prevăzută de art. 249 în infracţiunea prevăzută de art. 248 C. pen. şi în mod greşit a fost achitat acest inculpat.

2. în mod greşit au fost achitaţi inculpaţii R.G.N. şi G.M.V., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 289 C. pen. şi respectiv, infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 289 C. pen.

3. în mod greşit au fost individualizate pedepsele aplicate inculpaţilor P.A., B.C.C. şi O.I.V.

4. în mod greşit a fost soluţionată acţiunea civilă.

6. în mod greşit a fost soluţionată cererea de restabilire a situaţiei anterioare.

7. în mod greşit s-au aplicat prevederile privind cheltuielile judiciare.

S-a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹ alin. (1) lit. d), art. 385⁶ alin. (3) şi art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei penale nr. 731 din 7 mai 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală şi pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice.

Recurentul intimat inculpat P.A., prin apărător ales, a susţinut, în esenţă, potrivit motivelor de recurs şi concluziilor orale ale apărătorului acestuia, că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, întrucât, în mod greşit a fost condamnat pentru săvârşirea celor două infracţiuni prevăzute de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Recurentul intimat inculpat B.C.C., prin apărător ales, a susţinut, în esenţă, potrivit motivelor de recurs şi concluziilor orale ale apărătorului acestuia, că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, întrucât, în mod greşit a fost condamnat pentru săvârşirea celor două infracţiuni prevăzute de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Recurentul intimat inculpat S.C., prin apărător ales, a susţinut, în esenţă, potrivit motivelor de recurs şi concluziilor orale ale apărătorului acestuia, că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, întrucât, în mod greşit a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 248 C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., impunându-se achitarea pentru fapta sus-menţionată, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Recurentul intimat inculpat O.I.V., prin apărători aleşi, a susţinut, în esenţă, potrivit motivelor de recurs şi concluziilor orale ale apărătorilor acestuia, că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, întrucât, în mod greşit a fost condamnat pentru săvârşirea celor două infracţiuni prevăzute de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) sau d) C. proc. pen.; în subsidiar, pentru egalitate de tratament cu ceilalţi inculpaţi, s-a solicitat a se face aplicarea prevederilor art. 18¹ C. pen.

Recurentul intimat inculpat G.M.V., prin apărător ales, a susţinut, în esenţă, potrivit motivelor de recurs şi concluziilor orale ale apărătorului acestuia, că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, întrucât, în mod greşit a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 289 C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., impunându-se achitarea pentru fapta sus-menţionată, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Recurenta parte civilă Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin consilier juridic, a susţinut, în esenţă, potrivit motivelor de recurs şi concluziilor orale ale reprezentantului acesteia, că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, întrucât, în mod greşit a fost soluţionată acţiunea civilă.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi admiterea acţiunii civile iniţiate de către partea civilă Ministerul Administraţiei şi Internelor.

I. în ceea ce priveşte recursul declarat de inculpatul R.G.N:

Recurentul inculpat R.G.N. a declarat recurs împotriva Sentinţei nr. 731 din 7 mai 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Penală în Dosarul nr. 5854/1/2011.

La data de 5 noiembrie 2012 recurentul inculpat a precizat că înţelege să îşi retragă recursul declarat în prezenta cauză, manifestarea sa de voinţă fiind consemnată în încheierea de şedinţă de la acea dată.

Potrivit dispoziţiilor art. 385⁴ alin. (2), teza a II-a C. proc. pen., părţile îşi pot retrage recursul în condiţiile art. 369, care se aplică în mod corespunzător.

Deoarece retragerea recursului s-a făcut personal de inculpat, până la încheierea dezbaterilor, în cauză fiind respectate dispoziţiile art. 369 C. proc. pen., Înalta Curte urmează a lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul R.G.N.

II. în ceea ce privesc recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de recurenţii intimaţi inculpaţi P.A., B.C.C., S.C., O.I.V., G.M.V. şi de recurenta parte civilă Ministerul Administraţiei şi Internelor, având în vedere caracterul integral devolutiv al prezentului recurs se constată următoarele:

Din analiza cauzei, în raport cu mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal, considerentele hotărârii pronunţate de prima instanţă, motivele de recurs ale procurorului cu privire la greşitele achitări, pe de o parte a inculpaţilor R.G.N. şi G.M.V. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 248 C. pen., a inculpatului S.C. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu prevăzută de art. 26 raportat la art. 248 C. pen., iar pe de altă parte, greşita achitare a inculpaţilor R.G.N. şi G.M.V. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. şi respectiv complicitate la această infracţiune prevăzută de art. 26 raportat la art. 289 C. pen., precum şi greşita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpatul A.O. din neglijenţă în serviciu, în abuz în serviciu şi greşita achitare a acestui inculpat, motivele de recurs ale inculpaţilor P.A., B.C.C. şi O.I.V., instanţa de control judiciar, în opinie majoritară, constată că argumentele primei instanţe nu se susţin, iar criticile invocate de către procuror şi inculpaţi se impun a fi verificate.

Instanţa de recurs consideră că invocarea de către prima instanţă a cauzei justificative "ordinul legii şi comanda autorităţii legitime" ce a condus la achitarea inculpaţilor, nu are suport legal în actuala reglementare.

Totodată, prima instanţă, prin argumentele expuse a motivat contradictoriu consecinţele infracţiunii de abuz în serviciu, respectiv "tulburarea însemnată" reţinută ca existentă în sarcina inculpaţilor B.C.C., P.A. şi O.I.V. şi inexistentă în sarcina inculpaţilor R.G.N., G.M.V. şi S.C.

Astfel, din examinarea cauzei, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, consideră că se impune reascultarea inculpaţilor B.C.C., P.A., O.I.V., R.G.N., G.M.V., S.C. şi A.O., cu respectarea dispoziţiilor art. 322 C. proc. pen. cu referire la art. 323 şi art. 324 C. proc. pen., în vederea lămuririi competenţelor acestora în raport cu atribuţiile din fişele posturilor şi contribuţiile efective ale acestora pentru a putea stabili circumscrierea sau nu a acestora, atât din punct de vedere obiectiv, cât şi subiectiv conţinutului constitutiv al infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată sau a altor infracţiuni, în acest ultim caz, pe calea unei eventuale schimbări a încadrării juridice.

De asemenea, instanţa de recurs apreciază că, în reascultarea inculpaţilor urmează a se verifica legalitatea şi oportunitatea iniţierii procedurilor de recrutare, legalitatea acordării delegărilor, legalitatea şi oportunitatea mutării celor patru persoane angajate de la Jandarmeria Română şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă la Poliţia Română, În baza reglementărilor în vigoare la acel moment, iar aspectele ce rezultă din audierea nemijlocită, orală şi contradictorie a inculpaţilor urmează a fi coroborate cu ordinele şi celelalte reglementări efective existente la dosarul de urmărire penală.

Totodată, instanţa de control judiciar consideră că se impune şi reascultarea martorilor F.C., G.O., C.B.S., T.I.C., A.A.P., O.D. cu privire la împrejurările la care au participat în vederea lămuririi contribuţiei inculpaţilor.

De asemenea, prin readministrarea mijloacelor de probă mai sus menţionate, precum şi a oricăror probe a căror utilitate va rezulta din cercetarea judecătorească, instanţa de recurs urmează a stabili, în raport cu situaţia de fapt concretă, existenţa sau inexistenţa conţinutului constitutiv, atât obiectiv, cât şi subiectiv a infracţiunilor pretins comise de inculpaţi.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, apreciază că se impune şi verificarea criticii cu privire la greşita achitare a inculpaţilor R.G.N. şi G.M.V., pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. şi respectiv complicitate la această infracţiune prevăzută de art. 26 raportat la art. 289 C. pen., pentru că faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, în sensul examinării concrete a modului şi mijloacelor efective de săvârşire a pretinselor fapte de către cei doi inculpaţi, de urmările produse, de circumstanţele personale ale acestora.

Totodată, instanţa de recurs, în opinie majoritară consideră că se impune şi verificarea sub aspectul acţiunii civile exercitate de partea civilă Ministerul Administraţiei şi Internelor, în sensul obţinerii, prin adresă, de precizări referitoare la consecinţele economice ale activităţii inculpaţilor asupra patrimoniului părţii civile, respectiv a evidenţia în mod concret sumele şi justificarea acestora, în raport cu mijloacele de probă administrate sub aspect civil şi a oricăror probe ce vor fi eventual solicitate şi considerate ca fiind utile şi pertinente cauzei.

Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d), raportat la art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., recursurile declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de recurenţii intimaţi inculpaţi P.A., B.C.C., S.C., O.I.V., G.M.V. şi de recurenta parte civilă Ministerul Administraţiei şi Internelor vor fi admise.

Va fi casată sentinţa recurată, iar cauza reţinută spre rejudecare, în fond, de către instanţa de recurs, stabilindu-se termen de judecată la data de 11 februarie 2013, ora 13:00, cu citarea părţilor.

Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, în recurs, pentru recurenţii intimaţi inculpaţi P.A., B.C.C., S.C., O.I.V., G.M.V. şi intimaţii inculpaţi R.G.N. şi A.O., până la prezentarea apărătorilor aleşi, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate:

la act de retragerea recursului declarat de recurentul intimat inculpat R.G.N.

Admite recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de recurenţii intimaţi inculpaţi P.A., B.C.C., S.C., O.I.V., G.M.V. şi de recurenta parte civilă Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei nr. 731 din 7 mai 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Penală în Dosarul nr. 5854/1/2011.

Casează sentinţa atacată şi reţine cauza spre rejudecare în fond.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii intimaţi inculpaţi P.A., B.C.C., S.C., O.I.V., G.M.V. şi intimaţii inculpaţi R.G.N. şi A.O., până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Fixează termen de judecată la data de 11 februarie 2013, ora 13:00, cu citarea părţilor.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2012.

Opinie separată

I. În opinie separată se apreciază că nu se justifică pronunţarea unei soluţii de casare cu reţinere în vederea readministrării probelor şi eventual administrării de probe noi, ci soluţionarea recursului pe fond, având în vedere că, problemele pe care le ridică prezenta cauză sunt probleme de drept şi nu de stabilire a situaţiei de fapt. În aceste condiţii nu se impune reaudierea inculpaţilor şi, oricum, audierea nu poate avea loc, faţă de poziţia acestora care, în şedinţa publică din 5 noiembrie 2012, cu excepţia inculpatului P.A., au învederat că doresc să se prevaleze de dreptul la tăcere.

Legalitatea şi oportunitatea iniţierii procedurilor de recrutare, legalitatea acordării delegărilor pot fi verificate în raport cu actele normative şi ordinele interne ale M.A.I. care reglementau respectivele proceduri, şi care se regăsesc în fotocopie la dosar, iar în ceea ce priveşte necesitatea de a analiza legalitatea şi oportunitatea mutării celor 4 persoane la Poliţia Română, astfel cum rezultă din conţinutul actului de sesizare, niciunuia dintre inculpaţi nu li se aduc acuzaţii sub acest aspect.

De asemenea, faţă de învinuirile ce li se aduc inculpaţilor, dar şi în raport de faptul că în faţa instanţei de fond martorii F.C., G.O.M.G., C.B.S., T.I.C., A.A.P., O.D. au fost ascultaţi, nu se justifică reaudierea lor, nerezultând aspectele noi care ar trebui să fie lămurite prin declaraţiile martorilor.

Date de natură să caracterizeze persoana inculpaţilor faţă de care s-a pronunţat o soluţie de achitare în temeiul art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. există la dosar şi au fost valorificate de către prima instanţă, după cum există şi precizările părţii civile referitoare la modul în care apreciază că patrimoniul său a fost diminuat prin săvârşirea faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată.

Pe de altă parte, actuala reglementare, spre deosebire de cea anterioară modificărilor aduse Codului de procedură penală prin Legea 202/2010, permite, în situaţia recursului integral devolutiv, administrarea oricăror probe. În acest sens sunt dispoziţiile art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., potrivit cărora, în recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, instanţa de recurs poate administra probe noi sau readministra probele în situaţia în care consideră necesar pentru asigurarea dreptului părţilor la un proces echitabil. Ca atare, din punct de vedere procedural, necesitatea completării cercetării judecătoreşti în recurs putea fi făcută prin repunerea cauzei pre rol, nefiind necesară casarea hotărârii.

În raport de aceste considerente, în opinie minoritară se apreciază că nu se justifică casarea hotărârii şi reţinerea cauzei spre rejudecare. Având în vedere că opinia separată nu se poate limita la dezacordul privire cu la soluţia pronunţată în majoritate, ci este necesară arătarea soluţiei ce este considerată corectă, analizând criticile formulate, în cauză se impunea admiterea recursului parchetului şi al inculpaţilor B.C.C., P.A. şi O.I.V., casarea în parte a sentinţei, achitarea acestor inculpaţi, în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 248 C. pen. şi obligarea inculpaţilor R.G.N. şi G.M.V. la plata cheltuielilor judiciare către stat, la fond, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei şi respingerea celorlalte recursuri ca nefondate (cu excepţia inculpatului R. care şi-a retras calea de atac), pentru următoarele considerente:

II. Aşa cum s-a arătat anterior, problemele pe care le ridică prezenta cauză sunt probleme de drept, în sensul de a stabili, în raport de situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu şi confirmată de către prima instanţă, în ce măsură faptele reţinute în sarcina inculpaţilor au cauzat o tulburarea însemnată bunului mers al Ministerului Administraţiei şi Internelor sau o pagubă patrimoniului acestuia, pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu.

Astfel cum rezultă din norma de incriminare, abuzul în serviciu contra intereselor publice prevăzut de dispoziţiile art. 248 C. pen. face parte din categoria infracţiunilor de rezultat, materiale, rezultat ce trebuie să fie perceptibil şi constatat pentru a caracteriza fapta ca infracţiune. Aşadar, pentru ca îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu de către un funcţionar, aflat în exerciţiul funcţiunii, să întregească latura obiectivă a infracţiunii este necesar ca fapta să aibă o anumită urmare imediată, respectiv să cauzeze o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat sau o pagubă patrimoniului acesteia.

Doctrina este constantă şi unanimă în legătură cu înţelesul noţiunii de tulburare însemnată. În acest sens s-a arătat că aceasta constă într-o atingere de oarecare proporţii a bunului mers al unei instituţii (V. Dongoroz, Explicaţii teoretice ale Codului penal român, vol. IV); într-o afectare importantă a relaţiilor de serviciu din unitate, activitatea acesteia resimţindu-se serios în urma comiterii faptei (O. Loghin, A. Filipaş, Drept penal, partea specială); că nu orice atingere sau stânjenire a activităţii este suficientă pentru existenţa urmării prevăzute de lege, ci ea trebuie să prezinte o anumită importanţă pentru activitatea organizaţiei respective, adică să fie de oarecare proporţii. Tulburarea însemnată a bunului mers al unei organizaţii trebuie să fie efectivă, nefiind suficientă numai eventualitatea unei astfel de urmări, ori producerea numai unei stări de pericol (T. Vasiliu, C. pen. comentat şi adnotat); să fie de o anumită proporţie şi gravitate, să fie efectivă, nefiind suficientă doar eventualitatea producerii ei (T. Toader, Drept penal partea specială); atingerea de o anumită gravitate şi proporţie adusă în mod efectiv ritmului de desfăşurare normală a activităţii unei instituţii, tulburarea trebuind să fie reală, efectivă, determinată şi constatabilă (M. Basarab, C. pen. comentat).

Practica judiciară este de asemenea constantă, confirmând această interpretare a noţiunii de tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, statuând recent prin Decizia penală nr. 58 din 13 februarie 2012 că "tulburarea însemnată a bunului mers al unui organ sau instituţii de stat semnifică atingerea de o anumită gravitate sau proporţie adusă efectiv ritmului de desfăşurare normală a activităţii unui astfel de organ sau unei astfel de instituţii. Tulburarea trebuie să fie reală, efectiv determinată şi constatabilă, ea se poate manifesta sub forma unei stânjeniri, împiedicări, întârzieri în desfăşurarea unor activităţi programate şi necesare. Bunul mers al fiecărei activităţi are şi el un anumit specific, astfel, constatarea împrejurării dacă s-a produs o tulburare a bunului mers al organului sau instituţiei ca urmare a exercitării abuzive a îndatoririlor de serviciu de către un funcţionar public presupune luarea în considerare a specificului respectivei instituţii. Nu orice tulburare a bunului mers al organului sau instituţiei de stat imprimă faptei, în concepţia legiuitorului, gradul de pericol social prevăzut de dispoziţiile art. 248 C. pen. Activitatea abuzivă a unui funcţionar public sau a unui funcţionar constituie abuz în serviciu numai dacă a avut ca urmare o tulburare însemnată a bunului mers al instituţiei, adică o tulburare de anumite proporţii, de o anumită gravitate. Constatarea că, în cazul concret dedus judecăţii s-a cauzat o tulburare însemnată a bunului mers al unităţii este în atributul exclusiv al instanţei de judecată, care trebuie să motiveze reţinerea acestei urmări pe baza probelor administrate în cauză.

În prezenta cauză, se constată că prima instanţă a apreciat că faptele inculpaţilor B.C.C., P.A. Şi O.I.V. "au fost de natură să cauzeze o tulburare însemnată bunului mers al Ministerului Administraţiei şi Internelor".

În acest sens, s-a arătat că cei trei inculpaţi, pe de o parte, activând profesional în structuri centrale ale Ministerului Administraţiei şi Internelor (aparatul central), iar pe de altă parte, îndeplinind importante funcţii de decizie (caracterizate prin grade profesionale importante - chestor de poliţie, comisar şef de poliţie - dar, mai ales, prin atribuţiile funcţiilor îndeplinite - secretar general al M.A.I., director general al D.G.M.R.U. din M.A.I. şi, respectiv, director general al D.G.F. din M.A.I.), aveau ca sarcini de serviciu, printre altele, respectarea obligaţiilor pe care statul român le asumase faţă de instituţii internaţionale, prin diferite acte normative al căror conţinut este redat pe larg în considerentele sentinţei şi nu se impune a fi reluat.

În aceste condiţii, s-a apreciat că activitatea celor trei inculpaţi - toţi cu funcţii de decizie la nivelul aparatului central al M.A.I., exact la nivelurile ierarhice care aveau obligaţia conformării la actele normative generale şi interne - de a iniţia şi aproba (de fapt, în prezenta cauză, de a dispune/ordona) ocuparea celor 4 funcţii, dintre care una de conducere, şi de a aproba procedurile de angajare - prin derogare de la ordinele arătate, dar şi de la ordinele ministrului Administraţiei şi Internelor cu nr. 665/2008 şi nr. 69/2009, acestea din urmă având un caracter general normativ, inclusiv cu privire la cariera poliţiştilor şi cadrelor militare, relevă nu numai existenţa elementului subiectiv al infracţiunii prevăzute de art. 248 C. pen., dar şi condiţia cauzării unei tulburări însemnate bunului mers al Ministerului Administraţiei şi Internelor.

S-a mai susţinut că tulburarea adusă bunului mers al Ministerului Administraţiei şi Internelor este nu numai evidentă, ci şi însemnată, constând, pe de o parte, în afectarea percepţiei instituţiilor şi organismelor internaţionale cu privire la respectarea de către statul român a angajamentelor asumate, iar pe de altă parte, în afectarea percepţiei propriilor angajaţi ai ministerului, dar şi a cetăţenilor, cu privire la transparenţa şi legalitatea chemării în serviciul public a unor persoane în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

În primul rând se observă faptul că instanţa fondului, achiesând la punctul de vedere din actul de sesizare, consideră că urmarea imediată a infracţiunii rezultă ex re, din însăşi săvârşirea faptelor, respectiv din împrejurarea că inculpaţii au iniţiat şi aprobat ocuparea celor 4 funcţii, prin derogare de la ordinele ministrului Administraţiei şi Internelor. Or, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice nu este o infracţiune formală, de pericol, ci de rezultat, astfel că, pentru întregirea elementului material al laturii obiective nu este suficient ca "fapta să fie de natură să cauzeze o tulburare însemnată bunului mers al Ministerului Administraţiei şi Internelor" ci este necesar ca acţiunea să producă efectiv rezultatul prevăzut de norma de incriminare.

Apoi, instanţa se referă la urmările faptei prezentând aspecte total exterioare activităţii părţii vătămate, respectiv afectarea percepţiei unor persoane sau a unor instituţii internaţionale, a opiniei publice, făcând o analiză specifică infracţiunilor de pericol.

Acceptând chiar argumentele instanţei de fond, ar fi trebuit ca, ulterior, să se demonstreze, pe baza probelor relevante, concret, faptul că percepţia publică, a organismelor internaţionale a fost afectată şi a produs urmarea imediată cerută de dispoziţiile art. 248 C. pen., respectiv a condus la disfuncţionalităţi de o anumită proporţie în activitatea Ministerului Administraţiei şi Internelor (spre exemplu, întârzieri sau refuzul acordării unor fonduri, blocări, împiedicări, întârzieri în desfăşurarea unor activităţi, etc).

Din analiza actelor dosarului se constată că nu există nici un fel de dovezi privind reacţia negativă a organismelor internaţionale ori a opiniei publice, existând serioase îndoieli că angajarea a 4 persoane, la unităţi diferite, ar fi putut genera asemenea reacţii, care, în final să conducă la atingerea, de o anumită gravitate şi proporţie, normalei desfăşurări a activităţii Ministerului Administraţiei şi Internelor (instituţie cu mii de angajaţi).

Pe de altă parte, simpla împrejurare că există o percepţie negativă a opiniei publice (sau chiar a angajaţilor instituţiei) cu privire la anumite fapte săvârşite de funcţionari în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, nu poate conduce la transformarea acestora în infracţiuni, după cum nici mediatizarea excesivă a cazului, invocată de către parchet prin rechizitoriu, nu poate avea un atare rezultat (cu atât mai mult cu cât datele sunt puse la dispoziţia presei, de regulă, de către organul judiciar). Acceptarea unui punct de vedere contrar ar însemna că, orice încălcare a unor atribuţii de serviciu se poate transforma din abatere disciplinară în infracţiune, în funcţie de reacţia de dezaprobare a opiniei publice sau de modul în care incidentul este mediatizat, ceea ce este inadmisibil. Mai mult, asemenea criterii de determinare a "tulburării însemnate" ar fi de natură să în pună în discuţie chiar lipsa de previzibilitatea textului de lege.

În fine, deşi prima instanţă nu a reţinut toate aspectele invocate de procuror prin actul de sesizare, se impun unele precizări suplimentare referitoare la concluzia la care a ajuns parchetul, în sensul că tulburarea însemnată a activităţii Ministerului Administraţiei şi Internelor s-a produs prin angajarea unor persoane care nu aveau competenţele specifice necesare ocupării acestor posturi, făcându-se referire la martorul F.C., care a candidat pentru funcţia de şef al Direcţiei Financiare din cadrul Jandarmeriei Române.

Se constată însă, că nici un moment nu s-a pus problema ca F.C. să ocupe funcţia de şef al Direcţiei Financiare din cadrul Jandarmeriei Române, din probatoriul administrat în cauză rezultând că, încă înainte de organizarea concursului, se cunoştea că "persoana care va ocupa acel post oricum nu va rămâne în jandarmerie" (declaraţia martorului G.O.). Aceasta împrejurare este confirmată de realitatea ulterioară, pentru că, în ziua în care a fost numit, respectiv la 01 noiembrie 2010, F.C., ca şi ceilalţi candidaţi, au solicitat mutarea la unităţi ale Poliţiei Române, cerere ce a fost aprobată la aceeaşi dată.

De asemenea, deşi F.C. este prezentat în rechizitoriu ca o persoană total necompetentă pentru a ocupa vreo funcţie în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, făcându-se referire la câteva greşeli gramaticale făcute de acesta, se constată că, la data reangajării sale, F.C. era absolvent a două instituţii de învăţământ superior cu profil economic şi juridic recunoscute de către statul român (refăcându-şi studiile după ce s-a constatat că diploma sa de bacalaureat este falsă şi, pe cale de consecinţă, i-a fost anulată şi diploma de licenţă eliberată de Facultatea de Drept din cadrul Universităţii L.B. din Sibiu), şi că, în toată perioada în care anterior a fost angajatul aceluiaşi minister, inclusiv la departamentul economic, a fost evaluat numai cu calificativul "foarte bine", fiind avansat până la gradul de maior şi numit în funcţii de conducere.

Pe de altă parte, nu este nici rolul parchetului şi nici al instanţei acela de a evalua competenţele profesionale ale lui F.C. sau ale celorlalţi candidaţi (M.L.P., Ş.A. şi D.G.), cu atât mai mult cu cât aceştia nu au ocupat niciun moment posturile pentru care au concurat (fiind transferaţi ulterior în cadrul Poliţei Române şi numiţi în alte posturi, transfer ce nu face obiectul prezentului dosar penal), şi nici partea civilă nu a invocat şi demonstrat o tulburare concretă a activităţii sale sau a unităţilor la care au fost angajate cele 4 persoane.

În ceea ce o priveşte pe partea civilă, aceasta a mai susţinut că activitatea sa a suferit o "tulburare însemnată" în raport de activităţile desfăşurate în minister, în cadrul procedurii de cercetare prealabilă a persoanelor implicate în concursul ce a condus la angajarea celor 4 persoane. Nici această împrejurare nu poate fi avută în vedere, întrucât încadrarea unei fapte în infracţiunea de abuz în serviciu nu poate să depindă de amploarea sau nu a cercetării disciplinare desfăşurată la nivelul unităţii sau de numărul de persoane implicate în soluţionarea acesteia (de altfel, aspectele invocate ţin de managementul intern, fiind şi de neînţeles de ce a fost necesară desemnarea a 17 persoane pentru a verifica modalitatea de organizare şi desfăşurare a unui concurs cu 4 candidaţi).

În raport de considerentele anterioare, în opinie separată, se apreciază că în cauză prin faptele inculpaţilor, care au condus la angajarea a patru persoane în cadrul Jandarmeriei Române, nu s-a adus o tulburare reală, efectivă, determinată, constatabilă dar şi însemnată activităţii părţii civile.

De fapt, tocmai încercările de a găsi diverse explicaţii pentru reţinerea "tulburării însemnate" (pornind de la reacţia opiniei publice şi terminând cu numărul de persoane implicate în cercetarea disciplinară), demonstrează faptul că, în realitate, o asemenea tulburare nu există.

III. întrucât atât parchetul cât şi partea civilă au invocat în recurs greşita soluţionare a acţiunii civile, în sensul că fapta ar fi produs un prejudiciu Ministerului Administraţiei şi Internelor, ce constă în contravaloarea salariilor plătite celor patru angajaţi, urmează fi analizată şi cea de-a doua urmare imediată prevăzută alternativ de dispoziţiile art. 248 C. pen., respectiv producerea unei pagube în patrimoniul părţii vătămate.

Sub acest aspect, în primul rând este de precizat faptul că posturile scoase la concurs de Jandarmeria Română în octombrie 2010 erau deblocate şi finanţate. În acest sens, Direcţia Generală Financiară, Serviciul Buget, din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor comunică faptul că, pentru Jandarmeria Română, ordonatorul principal de credite a aprobat deblocarea unui număr de 5 posturi prin raportul S/87.985 din 1 aprilie 2010, respectiv 5 posturi prin raportul nr. 291.587 din 16 aprilie 2010, în conformitate cu prevederile O.U.G. 34/2009. Prin rapoartele S/97.275 din 29 septembrie 2010 şi S/97.557 din 13 octombrie 2010 s-a solicitat doar modificarea modalităţii de încadrare a posturilor şi reluarea procedurii de încadrare pentru posturile care erau deja finanţate şi deblocate anterior. Ca atare, s-a arătat că, pentru posturile vacante din cadrul Jandarmeriei Române, pentru care s-a solicitat scoaterea la concurs în lunile aprilie, septembrie şi octombrie 2010, nu era necesară elaborarea unui memorandum în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 32 din 28 aprilie 2010 privind unele măsuri de ocupare a posturilor din sectorul bugetar, întrucât posturile respective se regăseau în procedură de ocupare, conform prevederilor legale.

De asemenea, posturile pe care cele 4 persoane le-au ocupat după ce au fost transferate în cadrul Poliţei Române erau finanţate şi neocupate.

Din această perspectivă, se constată că în cauză nu a existat o suplimentare de posturi care să fi necesitat cheltuieli suplimentare şi nejustificate, ci au fost ocupate posturi existente, libere şi finanţate.

Pe de altă parte, conform art. 154 C. muncii, salariul (noţiune ce include atât salariul de bază cât şi adaosuri, sporuri, indexări, prime, etc.) reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.

Din punct de vedere juridic, prestarea muncii şi salarizarea sunt obligaţii principale ce rezultă pentru salariat şi, respectiv, pentru angajator, din încheierea contractului individual de muncă sau din existenţa altor categorii de raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un asemenea contract.

Având în vedere că munca prestată de un angajat are un caracter ireversibil, iar aceasta prestaţie se găseşte într-o legătură indisolubilă cu prestaţiile celeilalte părţi contractante, Codul muncii statuează o excepţie de la principiul retroactivităţii efectelor nulităţii actelor juridice, acestea producându-se doar pentru viitor iar nu şi pentru trecut. Astfel, art. 57 alin. (2) prevede că, constatarea nulităţii contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor, iar persoana care a prestat munca în temeiul unui contract individual de muncă nul are dreptul la remunerarea acesteia, corespunzător modului de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu (art. 57 alin. (5) C. muncii).

Ca atare, pornind de la aceste principii şi reţinând că prestarea efectivă a muncii este condiţia plăţii salariului, pentru ca sumele plătite cu acest titlu să fie considerate drept prejudiciu în patrimoniul angajatorului, acestea trebuie să fi fost achitate în alte condiţii decât ca urmare a unei munci efectiv prestate.

Or, o asemenea situaţie nu se identifică în cauză, cei patru angajaţi fiind salarizaţi corespunzător muncii depuse efectiv, astfel că nu se poate susţine că patrimoniul părţii civile ar fi fost diminuat prin plata unor sume de bani achitate în conformitate cu dispoziţiile legale, pentru o contraprestaţie de care aceasta a beneficiat.

Faţă de aceste considerente, constatând că niciuna din urmările imediate prevăzute de art. 248 C. pen. nu s-a produs, în cauză nu se poate reţine întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, sub aspectul laturii obiective, impunându-se achitarea inculpaţilor B.C.C., P.A. şi O.I.V. în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., împrejurare ce face inutilă analiza celorlalte critici formulate de către aceştia.

Argumentele anterioare justifică menţinerea soluţiilor de achitare pronunţate faţă de inculpaţii R.G.N., G.M.V., S.C. şi A.O. (infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prev. de art. 249 C. pen., având aceeaşi urmare imediată ca şi abuzul în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen.), criticate în recursul parchetului, dar şi a celor pronunţate în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, comisă în forma autoratului (inculpatul R.) şi a complicităţii (inculpatul G.), avându-se în vedere şi circumstanţele întocmirii şi semnării celor două rapoarte, faptul că decizia de organizare a concursului în vedere angajării celor 4 persoane era deja luată la nivelul conducerii ministerului, independent de informaţiile cuprinse în rapoarte, precum şi datele care caracterizează extrem de favorabil persoana celor doi inculpaţi.

Este însă întemeiată critica Ministerului Public privind neobligarea inculpaţilor R.G.N. şi G.M.V. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în raport cu dispoziţiile art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. d) C. proc. pen., care prevăd că, cheltuielile judiciare se suportă de către inculpat în cazul în care a fost achitat în temeiul art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., astfel că, sub acest aspect, se impunea admiterea recursului parchetului.

← ICCJ. Decizia nr. 20/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI		ICCJ. Decizia nr. 3/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI →

ICCJ. Decizia nr. 253/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 253/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI