ICCJ. Decizia nr. 363/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Decizia nr. 363/2011

Dosar nr. 6005/1/2011

Şedinţa publică de la 10 noiembrie 2011

Asupra recursurilor de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 777 din 27 mai 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secţia penală în Dosarul nr. 15712/318/2007, în baza art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.D.I., fiul lui M.C. şi M.C.A., născut la data de 12 ianuarie 1946, domiciliat în T.J., judeţul Gorj, la pedeapsa de 1 an închisoare .

În baza art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) , art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹, art. 86² C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86³ C. pen. pe perioada termenului de încercare condamnatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Protecţie a Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Gorj, la datele fixate de acesta.

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare carte depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea.

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.D.I. pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.T., fiul lui P.C. şi P.S., născut la 24 februarie 1951 în comuna T., judeţul Gorj, domiciliat în comuna T.,judeţul Gorj, la pedeapsa de 1 an închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 81, art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 359 C. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.C.B., fiul lui M.C.T. şi M.E., născut la data de 27 septembrie 1954, în comuna B.F., judeţul Gorj, domiciliat în B.F., judeţul Gorj, la pedeapsa de 1 an închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 81, art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 359 C. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.O.I.R., fiul lui P.G. şi P.R. născut la data de 1 februarie 1945, în C., domiciliat în C., judeţul Dolj, la pedeapsa de 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 81, art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.

În baza art. 359 C. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.C., fiul lui V.I. şi V.I.M., născut la data de 11 noiembrie 1952, în V.M., judeţul Mehedinţi, domiciliat în T.J., judeţul Gorj, la pedeapsa de 1 an închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 81, art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 359 C. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul M.D.I. suma de 207.925,0806 RON .

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. au fost obligaţi în solidar inculpaţii M.D.I., M.C.B., P.T. şi P.O.I.R. la plata sumei de 35.000 RON către partea civilă Ministerul Economiei şi Finanţelor.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. au fost obligaţi în solidar inculpaţii P.T. şi V.C. la plata sumei de 50.000 RON către partea civilă Ministerul Economiei şi Finanţelor.

S-a menţinut sechestrul asigurător aplicat asupra bunurilor inculpaţilor M.D.I. şi P.T. conform proceselor-verbale de aplicare a sechestrului asigurător încheiate la data de 6 decembrie 2007.

S-a constatat că Fundaţia T.V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A fost obligat inculpatul M.D.I. la plata sumei de 30.000 Ron cheltuieli judiciare în favoarea statului, iar inculpaţii P.T., M.C.B., V.C. şi P.O.I.R. la câte 7.000 RON fiecare cheltuieli judiciare statului.

Ulterior, prin încheierea din camera de consiliu din data de 22 iunie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 15712/318/2007, s-a dispus, în temeiul art. 195 alin. (1) C. proc. pen., îndreptarea erorilor materiale strecurate în minuta sentinţei penale nr. 777 pronunţată la 27 mai 2011 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în sensul că:

- alin. (11) va avea următorul conţinut: „În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., condamnă pe inculpatul P.T., fiul lui P.C. şi P.S., născut la 24 februarie 1951 în comuna T., judeţul Gorj, domiciliat în comuna T.,judeţul Gorj, la pedeapsa de 1 an închisoare”.

- alin. (16) va avea următorul conţinut: „În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., condamnă pe inculpatul M.C.B., fiul lui M.C.T. şi M.E., născut la data de 27 septembrie 1954, în comuna B.F., judeţul Gorj, domiciliat în B.F., judeţul Gorj, la pedeapsa de 1 an închisoare”.

- alin. (21) va avea următorul conţinut: „În baza art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., condamnă pe inculpatul P.O.I.R., fiul lui P.G. şi P.R. născut la data de 1 februarie 1945, în C., domiciliat în C., judeţul Dolj, la pedeapsa de 6 luni închisoare”.

- alin. (26) va avea următorul conţinut: „În baza art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., condamnă pe inculpatul V.C., fiul lui V.I. şi V.I.M.,născut la data de 11 noiembrie 1952, în V.M., judeţul Mehedinţi, domiciliat în T.J., judeţul Gorj, la pedeapsa de 1 an închisoare”.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., în dosar 46/P/2007, s-au dispus următoarele:

Punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a următorilor inculpaţi:

1) M.D.I., fiul lui M.C. şi M.C.A., născut la data de, 12 ianuarie 1946 în localitatea R., jud. Dolj, domiciliat în T.J., judeţul Gorj, pentru infracţiunile prevăzute de:

- art. 25 C. pen. raportat la dispoziţiile art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la dispoziţiile art. 248  C. pen.;

- art. 13 din Legea nr. 78/2000;

- art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

2) P.T., fiul lui P.C. şi P.S., născut la data de 24 februarie 1951 în comuna T., jud. Gorj, domiciliat în satul C., comuna T., judeţul Gorj, pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la dispoziţiile art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la dispoziţiile art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

3) M.C.B., fiul lui M.C.T. şi M.E., născut la data de 27 septembrie 1954 în comuna B.F., judeţul Gorj, domiciliat în comuna B.F., judeţul Gorj, pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la dispoziţiile art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la dispoziţiile art. 248 C. pen.;

4) P.O.I.R., fiul lui P.G. şi P.R., născut la data de 1 februarie 1945 în C., domiciliat în C., judeţul Dolj, pentru infracţiunea prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la dispoziţiile art. 248 C. pen.;

5) V.C., fiul lui V.I. şi V.I.M., născut la data de 11 noiembrie 1952 în V.M., jud. Mehedinţi, domiciliat în T.J., jud. Gorj, pentru infracţiunea prevăzută de art. 13² din Legea 78/2000 raportat la dispoziţiile art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pe parcursul instrumentării cauzei, ce iniţial a vizat Judecătoria Târgu Jiu, ulterior fiind strămutată la Judecătoria Sibiu, s-au făcut demersuri pentru precizarea actului de trimitere în judecată. Parchetul s-a conformat, aducând lămuririle necesare, fără ca acestea să vizeze efectiv dispoziţia de trimitere în judecată a inculpaţilor în formula juridică mai sus menţionată.

În final cauza a fost deferită judecăţii instanţei supreme, dată fiind împrejurarea că inculpatul M.D.I. a depus la dosar certificat doveditor ce atesta alegerea sa ca deputat în Circumscripţia electorală nr. 20, jud.Gorj, Colegiul uninominal 1, la alegerile din 30 noiembrie 2008.

Rezumativ, ceea ce s-a reţinut în sarcina inculpaţilor, în viziunea organului de urmărire penală, au fost următoarele:

Faptele învinuitului M.D.I., care în calitate de preşedinte al filialei G. al Partidului Naţional Liberal şi-a folosit influenţa şi autoritatea pentru a obţine foloase necuvenite pentru partid, constând în sume de bani solicitate de la persoane care deţineau funcţii de conducere la diferite instituţii publice sau societăţi comerciale cu capital integral de stat, în cuantum total de un miliard de RON, în perioada septembrie 2005-martie 2007, respectiv de la conducătorii Direcţiei Generale a Finanţelor Publice, Gărzii Financiare, Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, Autoritatea de Sănătate Publică, Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură, Hidroelectrica S.A., Inspectoratul de Stat în Construcţii, Compania Naţională Poşta Română, Spitalul Judeţean Gorj, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Din actele de urmărire penală efectuate, a rezultat că învinuitul intenţiona să colecteze în modalitatea menţionată mai sus suma de minimum un miliard RON.

Din probele administrate, a rezultat că în cursul lunii februarie 2007, învinuitul a semnat nouă contracte de sponsorizare cu mai multe societăţi ce au fost menţionate în raportul de constatare întocmit de specialistul D.N.A. şi din care rezultă că Partidul Naţional Liberal, filiala G., a beneficiat în mod necuvenit de suma de 155 milioane RON.

În baza probatoriului, s-a dovedit că, în baza unei rezoluţii unice, infracţionale, preşedintele Partidul Naţional Liberal filiala G., M.D.I., a impus filialei locale a partidului, să achiziţioneze cărţi şi reviste în valoare de peste 43 milioane RON de la firma proprie, SC A. SA, a dispus conducătorilor instituţiilor publice să achiziţioneze materiale de uz şcolar care au fost distribuite în numele Partidului Naţional Liberal şi şi-a folosit influenţa de lider politic pentru a determina factori decizionali de la nivel central să numească conducători la nivelul instituţiilor publice, aşa cum s-a convenit prin protocolul încheiat la data de 6 martie 2005.

Din actele de urmărire penală a rezultat că, în perioada anterior menţionată învinuitul M.D.I., în calitate de preşedinte al Partidului Naţional Liberal filiala G., şi-a folosit influenţa şi autoritatea în vederea obţinerii de foloase necuvenite constând în sume de bani solicitate de la mai multe persoane având calitatea de membrii ai Partidului Naţional Liberal sau care deţineau funcţii de conducere în cadrul mai multor instituţii publice sau societăţi comerciale, cu capital integral de stat, sume de bani ce au fost pretinse în afara cadrului legal şi pentru susţinerea campaniei privind alegerile europarlamentare, programat a începe pe data de 13 aprilie 2007.

Faptele învinuitului M.D.I. care, în calitate de preşedinte al Fundaţiei T.V., şi-a folosit influenţa şi autoritatea sa în cadrul fundaţiei, iar în perioada 5 iulie 2004-2 aprilie 2007, a dispus ca din conturile fundaţiei să fie achitate, în mod necuvenit, sume de bani către societăţi controlate de el însuşi, către sine sau către societăţi controlate de fiica sa, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Relaţiile sociale care se formează, desfăşoară şi dezvoltă, referitoare la corectitudinea, onestitatea persoanelor care îndeplinesc o funcţie de conducere într-o fundaţie, în ceea ce priveşte folosirea influenţei sau autorităţii pe care acestea le au, constituie obiectul juridic special, principal al infracţiunii anterior menţionate.

Învinuitul M.D.I. a folosit influenţa şi autoritatea pe care le avea în cadrul Fundaţiei T.V., pentru a obţine sume de bani necuvenite. Deşi potrivit art. 23 din Statutul Fundaţiei T.V., preşedintele, respectiv învinuitul M.D.I., are printre alte atribuţii pe aceea de a exercita întreaga sa autoritate şi competenţă pentru a determina înfăptuirea scopurilor fundaţiei şi a hotărârilor Consiliului de administraţie, învinuitul şi-a folosit influenţa, autoritatea ce derivau din însuşi funcţia exercitată şi nu din calităţile individuale ale acestuia, pentru a obţine sume de bani necuvenite.

Din actele de urmărire penală a rezultat că, învinuitul a dispus ca, din conturile fundaţiei, să fie achitată suma de 690 milioane RON la 5 iulie 2004, pentru achiziţionarea unui autoturism proprietate personală, iar la data de 2 aprilie 2007, a dispus să fie achitată către sine, suma de 850 milioane RON cu titlu de consultanţă.

În cursul lunii iulie 2004, învinuitul, în calităţile anterior menţionate, a dispus plata sumei de 277.141.480 RON, fără titlu, către SC A.E.U.E. SA, societate la care învinuitul M.D.I. deţine 95% din acţiuni.

În perioada 12 aprilie 2005-26 aprilie 2006, în calitatea anterior menţionată, învinuitul a dispus plata sumei de 1.207.458.000 RON, către SC A.C. SRL, cu titlu de prestări servicii şi consultanţă, în condiţiile în care, la această societate, M.D.I. este asociat majoritar, deţinând 80% din părţile sociale.

La data de 15 ianuarie 2007, folosindu-şi influenţa şi funcţia deţinută, învinuitul M.D.I. a dispus plata din conturile fundaţiei, a sumei de 332.010.000 RON către SC C.C.E. SRL, sumă ce reprezintă contravaloarea unui autoturism, societate care se află în dizolvare judiciară și are ca administrator şi unic asociat pe numita R.M.D.E., fiica lui M.D.I.

Din verificările efectuate, a rezultat că Fundaţia T.V. a derulat activităţile economice care nu erau înscrise în statut, iar majoritatea operaţiunilor au fost făcute în interesul învinuitului M.D.I.

Faptele învinuitului M.D.I., care, la data de 11 iulie 2007, la solicitarea învinuitului M.C.B., primar al comunei B.F., prevalându-se de calitatea de lider al Partidului Naţional Liberal filiala G., de influenţa şi autoritatea sa deţinute la nivel local, i-a cerut învinuitului P.T., director al Sistemului de Gospodărire al Apelor Gorj, să dispună anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei întocmit de funcţionari din cadrul Sistemului de Gospodărire al Apelor Gorj la sediul Primăriei B.F., la data anterior menţionată, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la dispoziţiile art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen.

Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor din 11 iulie 2007, funcţionari din cadrul Sistemului de Gospodărire al Apelor Gorj, au sancţionat în temeiul art. 87 alin. (47) din Legea apelor nr. 107/1996, modificată şi republicată, Primăria B.F. cu amendă contravenţională în cuantum de 35.000 RON. Ulterior, solicitării învinuitului M.D.I., învinuitul P.T. a cerut, în mod nelegal, agentului constatator să dispună anularea procesului-verbal de contravenţie. În cursul aceleiaşi zile, învinuitul P.O.I.R., şef Birou Inspecţia Teritorială a Apelor Jiu a procedat, personal, la anularea actului de constatare şi sancţionare a contravenţiei.

Pentru existenţa infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 13 din Legea nr. 78/2000 este necesar ca, prin săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, funcţionarul public să obţină pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial. Obţinerea avantajului condiţionează existenţa infracţiunii indiferent dacă acesta a avut loc pentru funcţionarul public sau pentru altul.

În speţă, avantajul patrimonial s-a realizat pentru Primăria comunei B.F. şi a constat în neplata sumei stabilită cu titlu de amendă, iar paguba s-a produs în patrimoniul Ministerului Economiei şi Finanţelor. Acest avantaj patrimonial nu este similar cu folosul necuvenit, însă, în cauză, este indubitabil faptul că, prin neplata amenzii, partea sancţionată a obţinut un avantaj de natura celui menţionat anterior.

Un avantaj nepatrimonial a obţinut şi învinuitul M.D.I., deoarece prin modalitatea în care a acţionat, a dobândit influenţă, autoritate, notorietate, fiind văzut ca o persoană care rezolvă orice problemă.

Faptele învinuitului M.D.I., care, în calitate de preşedinte al Partidului Naţional Liberal Gorj, i-a cerut, în condiţii nelegale, la data de 24 iunie 2007, martorului G.R. numit inspector şef interimar la Inspectoratul Teritorial de Muncă Gorj, la solicitarea expresă a învinuitului, să plătească suma de 10 milioane RON pentru Organizaţia Partidului Naţional Liberal Gorj, în condiţiile în care G.R. nu avea calitatea de membru al acestei formaţiuni politice, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000.

Faptele învinuitului M.C.B. de a-i fi solicitat învinuitului M.D.I. să ceară învinuitului P.T., director al Sistemului de Gospodărire al Apelor Gorj, anularea procesului-verbal de contravenţie întocmit de funcţionari din cadrul Sistemului de Gospodărire al Apelor Gorj la sediul Primăriei B.F., în condiţiile în care, potrivit dispoziţiilor legale, numai instanţa poate dispune anularea, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la infracţiunea prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen.

Faptele învinuitului P.T. care, în calitate de director al Sistemului de Gospodărire al Apelor Gorj, a cerut unor subordonaţi de-ai săi, respectiv învinuitului P.O.I.R. şi învinuitului V.C. să dispună anularea proceselor-verbale de contravenţie din 19 septembrie 2006, din 21 septembrie 2006 şi din 11 iulie 2007, procese-verbale prin care s-au aplicat amenzi în cuantum total de 85.000 RON către SC C. SRL, SC S.V. SA şi Primăria B.F., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la dispoziţiile art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., săvârşită în formă continuată.

Faptele învinuitului P.O.I.R., care, în calitate de inspector şef în cadrul Direcţiei Apelor Jiu Craiova, a dispus anularea, în condiţii nelegale, a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei din 11 iulie 2007, prin care a fost sancţionată Primăria B F. cu amendă în cuantum de 35.000 RON şi care şi-a încălcat grav atribuţiile de serviciu, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la dispoziţiile art. 248 C. pen.

Faptele învinuitului V.C. care, în calitate de şef Birou Gestiunea Resurselor de Apă din cadrul Sistemului de Gospodărire al Apelor Gorj, a dispus anularea, în condiţii nelegale, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, a proceselor-verbale de constare şi sancţionare a contravenţiilor din 19 septembrie 2006 şi din 21 septembrie 2006, prin care au fost sancţionaţi doi agenţi economici cu amendă în cuantum de 50.000 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiuni prevăzute de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la dispoziţiile art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Toţi inculpaţii din cauză nu au fost cunoscuţi cu antecedente penale, nu au recunoscut faptele comise şi s-au declarat nevinovaţi.

Inculpatul M.D.I., după ce i-au fost aduse la cunoştinţă învinuirile, a făcut declaraţii în prezenta cauză, susținându-și nevinovăția.

A precizat, în faţa instanţei de judecată, că sumele de bani pretinse în cadrul şedinţei din 5 martie 2007 reprezentau cotizaţii ale membrilor de partid, că nu s-au obţinut bani în folos personal sau în folosul partidului pe căi nelegale. În cauză s-au exercitat controale din partea Curţii de Conturi, neconstatându-se obţinerea pe căi ilicite a vreunor sume de bani.

A precizat că este real faptul că au fost încheiate şi patru contracte de donaţie, însă toate aceste operaţiuni s-au perfectat cu îndeplinirea tuturor formalităţilor legale.

Nu a realizat niciun folos în urma vânzării de ziare şi cărţi către filiala Partidului Naţional Liberal G., iar sumele obţinute în mod direct sau de către societăţi controlate de acesta din fonduri ale „T.V.” nu reprezintă un folos necuvenit.

A mai arătat că nu înţelege de ce, raportat la operaţiunea „ghiozdanul”, a ajuns să fie învinuit, atâta vreme cât ea avea un caracter pur umanitar.

În ceea ce priveşte relaţia cu G.R., a precizat că acesta i-a fost doctorand şi nu i-a cerut niciun moment ca, pe căi ilegale, să predea vreo sumă de bani în folos propriu sau pentru partid.

În legătură cu anularea procesului-verbal de contravenţie întocmit la sediul Primăriei B.F., inculpatul M.D.I. nu a recunoscut că i-ar fi cerut directorului P.T. să dispună anularea procesului-verbal de contravenţie, ci doar examinarea de către acesta a procesului verbal.

Autoturismul în cauză a fost achitat din sume proprii de la un târg, iar suma nu a fost ridicată din casieria fundaţiei.

Inculpatul M.C.B., fiind audiat şi în faţa instanţei, nu a recunoscut faptele comise.

După ce a luat cunoştinţă de învinuirile aduse şi interceptările telefonice efectuate, în cursul urmăririi penale a precizat că, solicitarea telefonică adresată lui M.D.I. reprezenta o modalitate de sesizare a abuzurilor, a conduitei necorespunzătoare a agenţilor constatatori, poziţie menţinută şi în faţa instanţe.

Inculpatul P.T., director al Sistemului de Gospodărire a Apelor Gorj, nu a recunoscut niciuna din faptele comise, iar în legătură cu solicitarea telefonică din data de 11 iulie 2007, acesta a relatat că a fost apelat de învinuitul M.D.I., care i-ar fi spus să examineze o anumită sancţiune primită de primăria B.F. M.D.I. nu i-a spus că subalterni de-ai săi ar fi dispus sancţionarea contravenţională a Primăriei B.F. şi nici nu i-a cerut să anuleze sau să ceară anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei, întocmit la sediul Primăriei B.F. A precizat că este adevărat faptul că a fost contactat şi de către primarul de la B.F., care i-a prezentat anumite detalii cu privire la procesul verbal de contravenţie întocmit, iar ulterior a revenit cu un telefon faţă de M.D.I., căruia i-a comunicat că problema este rezolvată, întrucât a constatat că nu s-au întocmit documentele legale pentru îndeplinirea, în deplină legalitate, a unui proces-verbal de contravenţie.

Inculpatul P.O.I.R. a precizat că acel act de constatare nu era nici pe departe bine completat, conţinea o serie de vicii; a consemnat pe acel proces-verbal că se impune a fi anulat, însă acest lucru corespundea adevărului; nu a avut discuţii cu P.T. sau M.D.I. şi nu a fost contactat de M.C.B.

Inculpatul V.C., raportat la procesele-verbale de contravenţie în cauză, a arătat că a făcut doar menţiunea anulării acestora, fără însă a le şi anula şi că nu a fost contactat şi rugat de către nimeni în a efectua astfel de operațiune; această anulare a survenit şi urmare unei practici judiciare constante în acest sens.

În cursul urmăririi penale, raportat la învinuirile aduse, organul judiciar a făcut trimitere la următoarele mijloace de probă, ce au fost preluate şi de instanţa de judecată:

Volumul I

- Proces-verbal de sesizare din oficiu;

- Adresa din 1 august 2007;

- Proces-verbal de sesizare din oficiu din 12 martie 2007;

- Proces-verbal din 23 aprilie 2007 prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare;

- Rezoluţie de începerea urmăririi penale din 24 aprilie 2007;

- Ordonanţa din 14 noiembrie 200;

- Ordonanţa din 22 noiembrie 2007;

- Proces-verbal din 26 aprilie 2007 de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi a dreptului la apărare;

- Proces-verbal din 15 noiembrie 2007 de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi a dreptului la apărare;

- Declaraţie de învinuit din 20 noiembrie 2007;

- Declaraţie olografa din 26 aprilie 2007 a numitului M.D.I.;

- Caziere judiciare din 23 noiembrie 2007;

- Proces-verbal din 14 noiembrie 2007 de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi dreptului la apărare;

- Proces-verbal din 26 noiembrie 2007 de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi dreptului la apărare;

- Declaraţie de învinuit nr. XX;

- Decizia nr. 2857 din 27 decembrie 2007;

- Declaraţie de învinuit nr. YY;

- Proces-verbal din 14 noiembrie 2007 de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi dreptului la apărare;

- Declaraţie de învinuit nr. ZZ şi împuternicire avocaţială din 14 noiembrie 2007;

- Proces-verbal din 14 noiembrie 2007 de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi dreptului la apărare;

- Declaraţie de învinuit nr. AA;

- Adresa din 8 noiembrie 2007;

- Declaraţie olografă a numitului P.O.I.R.;

- Citaţie din 1 noiembrie 2007;

- Declaraţie din 6 noiembrie 2007;

- Proces-verbal din 26 noiembrie 2007 de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi dreptului la apărare;

- Declaraţie olografa numitului V.C. din 26 noiembrie 2007;

- Declaraţie de învinuit nr. BB;

- Declaraţie olografă din 16 noiembrie 2007 a numitului V.C.;

- Proces-verbal din 14 noiembrie 2007 de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi a dreptului la apărare;

- Declaraţie de învinuit nr. CC;

- Împuternicire avocaţială din 20 noiembrie 2007;

- Rezoluţie din 4 aprilie 2007;

- Rezoluţie din 26 aprilie 2007;

- Declaraţie de martor nr. DD;

- Declaraţie de martor nr. EE;

- Declaraţie de martor nr. FF;

- Declaraţie de martor nr. GG;

- Declaraţie olografă din 03 aprilie 2007 a numitului D.V.;

- Facturi fiscale nr. HH şi HI;

- Adresa din 25 august 2005;

- Adresa din 28 august 2005;

- Notă cu privire la unele abuzuri şi ilegalităţi săvârşite de comisarul şef al Gărzii Financiare Gorj;

- Buletin de vot pentru alegerea Consiliului Judeţean din 6 iunie 2007;

- Contract de asistenţă juridică din 1 august 2006;

- Contract de sponsorizare;

- Înscrisuri semnate cu numele S.A.;

- Declaraţie de martor JJ;

- Declaraţie de martor nr. KK;

- Declaraţie de martor nr. LL;

- Declaraţie de martor nr. MM;

- Declaraţie de martor nr. NN;

- Declaraţie de martor nr. OO;

- Declaraţie de martor nr. PP;

- Declaraţie de martor nr. RR;

- Declaraţie de martor nr. QQ;

- Declaraţie de martor nr. SS;

- Declaraţie de martor nr. TT;

- Declaraţie de martor nr. UU;

- Declaraţie olografă din 22 martie 2007 a numitului l.T.;

- Declaraţie de martor nr. VV;

- Declaraţie de martor nr. AAA;

- Declaraţie de martor nr. BBB;

- Declaraţie de martor nr. CCC;

- Declaraţie de martor nr. DDD;

- Adresa din 28 aprilie 2007;

- Declaraţie de martor nr. EEE;

- Declaraţie olografa din 22 martie 2007 a numitului P.M.S.;

- Declaraţie de martor nr. FFF;

- Declaraţie de martor nr. GGG;

- Declaraţie olografa din 16 noiembrie 2007 a numitei V.D. şi documentele în xerocopie depuse de subsemnata;

- Declaraţie de martor nr. HHH;

- Declaraţie de martor nr. JJJ.

Volumul II

- Adresă fără număr din 13 martie 2007 a SC R.M. SA;

- Adresa din 13 martie 2007 a D.N.A. către SC R.M. SA;

- Adresa din 15 martie 2007 către S.T.;

- Adresa din 20 martie 2007;

- Proces-verbal din 20 martie 2007;

- Adresa din 14 mai 2007 către S.T.;

- Adresa din 14 mai 2007 a Serviciului Tehnic;

- Adresa din 14 mai 2007 către Tribunalul Bucureşti;

- Referat din 14 mai 2007.;

- Adresa nr. 14 mai 2007 a Tribunalului Bucureşti şi încheierea şedinţei din camera de consiliu de la 14 mai 2007;

- Autorizaţie de interceptare şi înregistrare audio nr. 14 mai 2007 pentru numere de mobil folosite de numitul M.D.I.;

- Adresa din 14 mai 2007 către S.T.;

- Adresa din 7 iunie 2007 către Tribunalul Bucureşti pentru prelungirea autorizaţiei de interceptare şi înregistrare audio;

- Referat din 7 iunie 2007;

- Adresa 7 iunie 2007 către Tribunalul Bucureşti şi încheierea şedinţei din camera de consiliu de la 7 iunie 2007;

- Adresa din 7 iunie 2007 către S.T.;

- Referat din 11 iulie 2007;

- Adresa 11 iulie 2007 şi încheierea şedinţei din camera de consiliu de la 11 iulie 2002 a Tribunalului Bucureşti;

- Adresa din 11 iulie 2007 către S.T.;

- Adresa din 1 august 2007 către Tribunalul Bucureşti;

- Referat din 1 august 2007;

- Adresa 1 august 2007 şi încheierea şedinţei din camera de consiliu de la 1 august 2007 a Tribunalului Bucureşti;

- Adresa din 18 mai 2007 către Tribunalul Bucureşti;

- Adresa din 2 august 2007 către S.T.;

- Adresa din 18 mai 2007 către S.T.;

- Ordonanţa din 18 mai 2007;

- Adresa din 20 noiembrie 2007 către S.T.;

- Adresa din 7 decembrie 2007 a S.T.;

- Procesul-verbal din 6 decembrie 2997;

- Adresa din 3 decembrie 2007 către S.T.;

- Adresa din 7 decembrie 2007 a S.T.;

- Proces-verbal din 7 decembrie 2007;

- Adresa din 6 iulie 2007 către S.T.;

- Proces-verbal din 21 august 2007;

- Adresa din 11 decembrie 2007 a S.T.;

- Proces-verbal din 11 decembrie 2007;

- Adresa din 14 decembrie 2007 către S.T.;

- Adresa din 10 decembrie 2007 a S.T.;

- Proces-verbal din 30 noiembrie 2007;

- Adresa din 05 decembrie 2007 a A.N.A.F., împreună cu declaraţiile de venit global aferente;

- Citaţii din 11iulie 2007 pentru prezentarea materialului de urmărire penală învinuiţilor cu confirmările de primirea la transmiterea pe fax;

- Adresa 12 decembrie 2007 a Oficiului Juridic contencios din A.N.A.F.;

- Adresa din 7 decembrie 2007 a Administraţiei Naţionale „Apele Române";

- Documente depuse de Cabinet avocat-R.D. la Dosarul 46/P/2007, apărător ales al învinuitului M.C.B.;

- Ordonanţa din 3 decembrie 2007;

- Cinci procese-verbale de aducere la cunoştinţă a materialului de urmărire penală învinuiţilor din datele de 12 decembrie 2007, respectiv 13 decembrie 2007, având seriile KKK şi LLL.

Volumul III

- Adresa D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie către S.T.;

- Adresa S.T. al D.N.A. către secţia a II-a;

- Proces-verbal de redare din 27 septembrie 2007;

- Adresa S.T. către secţia a II-a din 24 octombrie 2007 şi listingurile anexă;

- Adresa secţiei a II-a către S.T. din 26 octombrie 2007;

- Adresa S.T. către secţia a II-a din 29 octombrie 2007;

- Declaraţia olografă a numitei Ş.A.;

- Declaraţia olografa a numitului P.T.;

- Proces-verbal din 30 octombrie 2007;

- Declaraţia olografă a numitei I.D.;

- Declaraţia olografa a numitului M.C.B.;

- Proces-verbal din 1 noiembrie 2007;

- Citaţie;

- Proces-verbal din 30 octombrie 2007;

- Dovadă de restituire din 1 noiembrie 2007;

- Proces-verbal de constatare din 19 ianuarie 2005 întocmit de Sistemul de Gospodărire a Apelor Gorj;

- Proces-verbal de constatare încheiat la 9 august 2005 de Sistemul de Gospodărire a Apelor  Gorj;

- Procese-verbale de constatare a contravenţiei;

- Proces-verbal din 2 noiembrie 2007 şi copii anexă proces-verbal;

- Ordin de deplasare-delegaţie;

- Copie proces-verbal de sancţionare a contravenţiilor;

- Extras din Legea nr. 107/1996;

- Copie proces-verbal de constatare a contravenţiei;

- Copie proces-verbal de constatare a contravenţiei;

- Copie proces-verbal de constatare a contravenţiei;

- Extras din registrul delegaţiei Sistemul de Gospodărire a Apelor Gorj, în copie;

- Declaraţia martor R.G.O.;

- Cerere cazier judiciar V.C.;

- Acte normative.

Volumul IV

- Adresa D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie;

- Rezoluţie pentru efectuarea unei constatări tehnico ştiinţifice;

- Proces-verbal de ridicare înscrisuri;

- Chitanţă seria ABC a Partidului Naţional Liberal Gorj;

- Adresa Instituţiei Prefectului Judeţului Gorj către Ministerul Agriculturii din 16 ianuarie 2006;

- Proces-verbal de ridicare înscrisuri din 22 martie 2007;

- Chitanţă seria DEF a Partidului Naţional Liberal  Gorj;

- Copia facturii fiscale din 27 septembrie 2006;

- Adrese D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie către Biroul Teritorial Tg. Jiu al D.N.A.;

- Dovadă de ridicare înscrisuri;

- Confirmare trimitere fax;

- Rezoluţie de delegare din 26 aprilie 2007;

- Adresă a Biroului Teritorial Tg. Jiu al D.N.A. către Instituţia Prefectului Judeţului Gorj;

- Adresă a Instituţiei Prefectului Judeţului Gorj către Biroul Teritorial Tg. Jiu al D.N.A.;

- Dovadă de ridicare înscrisuri;

- Copie cerere adresată Instituţiei Prefectului Judeţului Gorj din 25 august 2005;

- Adresa din 16 ianuarie 2006 a Instituţiei Prefectului Judeţului Gorj către Ministerul Agriculturii;

- Adresa din 5 octombrie 2007 a Instituţiei Prefectului Judeţului Gorj către Biroul Teritorial Tg. Jiu al D.N.A.;

- Dovadă de restituire înscrisuri;

- Adresă a Biroului Teritorial Tg. Jiu al D.N.A. către D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie;

- Adrese ale D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie către Biroul Teritorial Tg. Jiu al D.N.A.;

- Copia dovadă ridicare înscrisuri;

- Copie fila transmitere fax;

- Copie Rezoluţie de delegare;

- Copie adresa Biroului Teritorial Tg. Jiu al D.N.A. către Instituţia Prefectului Judeţului Gorj;

- Copie adresă Instituţia Prefectului Judeţului Gorj;

- Copie dovadă de ridicare înscrisuri;

- Copie cerere B.D.;

- Copie adresă Instituţia Prefectului Judeţului Gorj către Ministerul Agriculturii;

- Copia adresei Instituţia Prefectului Judeţului Gorj din 3 octombrie 2007 către Biroul Teritorial Tg. Jiu al D.N.A.;

- Copie dovadă de restituire;

- Copie adresă a Biroului Teritorial Tg. Jiu al D.N.A. către D.N.A.;

- Adresa Biroului Teritorial Tg. Jiu al D.N.A. către Partidul Naţional Liberal–Organizaţia Judeţeană Gorj;

- Proces-verbal de predare-primire înscrisuri;

- Dovadă de ridicare înscrisuri;

- Proces-verbal şi documente anexă;

- Adresa D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie către Ministerul Finanţelor, A.N.A.F.;

- Adresa Ministerului Finanţelor, A.N.A.F. către D.N.A.;

- Dovadă de ridicare înscrisuri;

- Copia Procesului verbal din 6 martie 2005;

- Copie a deciziei nr. 1 din 6 martie 2005;

- Copie a Situaţiei repartizării instituţiilor publice deconcentrate din judeţul Gorj pe partide-Anexele 1,2,3, semnate şi ştampilate în total;

- Copie a Situaţiei repartizării instituţiilor publice deconcentrate din judeţul Gorj pe partide-Anexele 1,2,3 dar nesemnate;

- Copie a adresei Partidul Naţional Liberal filiala judeţului G. către Partidul Naţional Liberal B.;

- Copie a notei de constatare preliminară din 26 martie 2007;

- Copie a Tabelului nominal cu membrii Biroului politic judeţean al Partidului Naţional Liberal care au achitat cotizaţia conform hotărârii Comitetului executiv-Anexele 1, 2, 2.1, 2.2, 3, 3.2, 4 şi altele nenumerotate;

- Copie a Tabelului cu donaţii numerar persoane fizice 2007;

- Copii ale contractelor de donaţie încheiate între Partidul Naţional Liberal filiala judeţeană G. şi următoarele societăţi comerciale: SC I. SRL , SC S. SA Bumbeşti, SC S.A. SA, SC P.P. SRL, SC C.F. SRL, R.O.M.T.A.D., P. SRL, SC L.P. SRL, D.I. SRL, L. SRL, S. SRL, SC G. COM, Centrul Medical pentru Sănătate Umană, persoane fizice: R.L.D., C.G., G.O.;

- Copie a Tabelului de donaţii persoane fizice şi juridice anul 2006;

- Copie a Balanţei de verificare la 31 decembrie 2006;

- Extras din presa locală;

- Proces-verbal de ridicare înscrisuri;

- Copie contract de donaţie încheiat între SC C.F. SRL şi Partidul Naţional Liberal, filiala G.;

- Confirmare recepţie fax;

- Copie ordin de plată emis de SC C.F. SRL la 12 februarie 2007;

- Proces-verbal din 27 noiembrie 2007;

- Copie contract de donaţie încheiat între SC R.O.M.T.A.D. şi Partidul Naţional Liberal, filiala G.;

- Copie declaraţie a numitului R.E.;

- Copie contract de donaţie încheiat la 9 iulie 2007 între SC L. SRL şi filiala G. a Partidului Naţional Liberal;

- Confirmare recepţie fax;

- Copie ordin de plată emis la 9 februarie 2007 de SC L. SRL;

- Copie contract de sponsorizare încheiat la 8 februarie 2007 între Partidul Naţional Liberal, filiala G. şi SC P. SRL;

- Copie ordin de plată emis de SC P. SRL;

- Copie contract de sponsorizare încheiat la 2 februarie 2007 între Partidul Naţional Liberal, filiala G. şi SC T. SRL;

- Copie ordin de plată emis la 2 februarie 2007 de SC T. SRL;

- Copie contract de sponsorizare încheiat la 8 februarie 2007 între Partidul Naţional Liberal, filiala G. şi SC C. SRL;

- Copie ordin de plată emis la 13 februarie 2007 de către SC C. SRL şi confirmare recepţie fax;

- Adrese ale D.N.A. către B.C.R. SA, sucursala G. şi confirmare transmitere și fax;

- Copie adresei A.N.A.F. către D.N.A. şi confirmare transmitere fax;

- Extrase din presa locală a judeţului Gorj;

- Copie fişă de evidenţă Partidul Naţional Liberal;

- Copie hotărârii din 11 iulie 2005 a Partidului Naţional Liberal, filiala judeţului G.;

- Copii chitanţe fiscale seria GHJ şi seria KLM;

- Copie factură fiscală emisă la data de 5 octombrie 2004;

- Copia adresei Partidul Naţional Liberal Gorj către Curtea de Conturi din 12 martie 2007;

- Copie ordine de zi a Partidul Naţional Liberal Gorj din 10 septembrie 2006;

- Copie analiză activitate A.N.A.F. în primul semestru al anului 2006;

- Copie analiză a activităţii de combatere a evaziunii fiscale desfăşurate de Garda Financiară Gorj în semestrul I 2006;

- Copie factură fiscală seria NOP;

- Extrase din evidenţa O.N.R.C. privind Centrul Medical pentru Sănătate Umană;

- Cereri de caziere judiciare;

- Adresa D.N.A. către Sistemul de Gospodărire a Apelor Gorj din 6 noiembrie 2007;

- Adresa D.N.A. către Direcţia Apelor Jiu Craiova şi confirmări de transmitere fax;

- Copii fişa postului;

- Adresa D.N.A. către Sistemul de Gospodărire a Apelor Gorj din 22 noiembrie 2007;

- Copia adresei Direcţiei Apelor Jiu Craiova către D.N.A. şi copii ale fişelor posturilor;

- Adresa D.N.A. către A.N.A.F. din 23 noiembrie 2007;

- Adresa D.N.A. către Administraţia Naţională Apele Române din 23 noiembrie 2007;

- Adresa D.N.A. către A.N.A.F. din 15 noiembrie 2007;

- Adresa D.N.A. către Administraţia Naţională Apele Române din 15 noiembrie 2007;

- Adresa D.N.A. către G.F. Centrală din 11 aprilie 2007;

- Adresă a G.F. Centrală către D.N.A. din 2 mai 2007;

- Suport CD conţinând activitate de legislatură a G.F. în format electronic;

- Adresa D.N.A. către Agenţia Naţională a funcţionarilor publici din 26 martie 2007;

- Adresa Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici către D.N.A. din 26 martie 2007;

- Copii înscrisuri existente la dosarul de concurs al Comisarului Şef al G.F. a Judeţului Gorj-I.T.;

- Adresa D.N.A. către G.F. Centrală din 23 martie 2007;

- Adresa a G.F. Centrale către D.N.A. din 23 martie 2007;

- Recomandare a Prefectului Judeţului Gorj pentru numirea numitului I.T.;

- Copii ale înscrisurilor existente la dosarul de personal al comisarul şef al G.F. Gorj, I.T.

Volumul V

- Adresa D.N.A. către Primăria comune Padeş;

- Adresa Primăriei comunei Padeş către D.N.A. şi documente anexate în copie;

- Adresa D.N.A. către Primăria municipiului Tg. Jiu confirmarea transmiterii prin fax;

- Adresa D.N.A. secţia a II-a către Consiliul Local al municipiului Tg. Jiu;

- Adresa Consiliului Local al municipiului Tg. Jiu către D.N.A. şi documentele anexate în copie;

- Adresa Consiliului Local al municipiului Tg. Jiu-Direcţia Publică de Venituri către D.N.A., secţia a II-a documentele anexate în copie;

- Adresa D.N.A. secţia a II-a către Primăria Motru-Serviciul Impozite şi Taxe Locale;

- Adresa Primăriei Motru către D.N.A. şi documentele anexate în copie, respectiv declaraţii de impunere şi acte de dobândire/înstrăinare depuse şi existente la dosarele fiscale de către SC A.E.U.E. S.A. Motru, M.C. Motru, Fundaţia T.V.

Volumul VI

- Adresa Serviciului Specialişti către secţia a II-a şi raportul de constatare anexat;

- Dovadă ridicare copii înscrisuri din data de 20 noiembrie 2007 şi copiile anexate;

- Adeverinţă emisă de Partidului Naţional Liberal pentru R.G.O.;

- Declaraţie martor C.A.D.;

- Ordonanţa D.N.A. secţia a II-a din 5 decembrie 2007;

- Ordonanţa D.N.A. secţia a II-a din 5 decembrie 2007 de luare a măsurilor asigurătorii;

- Ordonanţa D.N.A. secţia a II-a din 5 decembrie 2007 de luare a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile (imobile aparţinând învinuitului P.T.);

- Confirmare transmitere prin fax;

- Act adjudecare din 26 septembrie 2005;

- Încheiere din anul 2005 emisă de Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Gorj;

- Copie a procesului-verbal de licitaţie imobiliară din 21 septembrie 2005;

- Adresa D.N.A. secţia a II-a către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară din 06 decembrie 2007;

- Proces-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 5 decembrie 2007;

- Acte de proprietate asupra imobilului situat în Tg. Jiu;

- Adresa D.N.A. secţia a II-a către Primăria municipiului Tg. Jiu din 5 decembrie 2007;

- Adresa Consiliului Local al municipiului Tg. Jiu către D.N.A. din 6 decembrie 2007;

- Proces-verbal de aplicare a sechestrului asigurător asupra bunurilor învinuitului M.D.I. din 6 decembrie 2007;

- Împuternicire avocaţială;

- Copie a sentinţei civile pronunţată la data de 2 februarie 1998 de Judecătoria Tg. Jiu;

- Adresa D.N.A. secţia a II-a către Primăria municipiului Tg. Jiu din 5 decembrie 2007;

- Adresa Consiliului Local al municipiului Tg. Jiu către D.N.A. din 6 decembrie 2007;

- Adresa Poliţiei municipiului Arad din 29 noiembrie 2007;

- Dovada îndeplinirii procedurii de citare din 23 noiembrie 2007;

- Adresa D.N.A. secţia a II-a către I.P.J. Gorj-Cazier judiciar;

- Adresa Prefecturii, judeţul Arad către D.N.A. din 3 decembrie 2007 şi documentele anexate în copie;

- Extrase din evidenţele Serviciului de Evidenţă Informatizată a Persoanelor;

- Adresa D.N.A. secţia a II-a către Administraţia Finanţelor Publice Tg. Jiu din 5 decembrie 2007;

- Confirmare transmitere fax;

- Adresa Administraţiei Finanţelor Publice Tg. Jiu către D.N.A. din 5 decembrie 2007;

- Adresa Administraţiei Finanţelor Publice Tg. Jiu către D.N.A. secţia a II-a din 5 decembrie 2007 şi documentele anexate în copie;

- Adresa D.N.A. secţia a II-a către Administraţia Finanţelor Publice Tg. Jiu din 5 decembrie 2007 şi confirmările de transmitere prin fax;

- Adresa D.N.A. secţia a II-a către Serviciul Public Comunitar Regim Permise Auto şi înmatriculări Auto şi confirmările transmiterii prin fax;

- Extrase din evidenţa Serviciului de Evidenţă Informatizată a Persoanei;

- Adresa D.N.A. secţia a II-a către Primăria municipiului Arad din 21 noiembrie 2007;

- Confirmare transmisie fax;

- Adresa Primăriei municipiului Arad către D.N.A. din 23 noiembrie 2007 şi documentele anexate în copie.

Volumul VII

- Adresa D.N.A., secţia a II-a către B.C.R. Sucursala Gorj din 12 noiembrie 2007;

- Adresa B.C.R. Sucursala Gorj către D.N.A. secţia a II-a din 21 noiembrie 2007 şi anexele (extrase de cont şi contract sponsorizare);

- Adresa D.N.A. secţia a II-a către B.R.D. G.S.G.-Sucursala Tg. Jiu din 9 noiembrie 2007;

- Adresa B.R.D. G.S.G.-Sucursala Tg. Jiu către D.N.A. secţia a II-a din 19 noiembrie 2007 şi extrasele de cont anexate;

- Extrase din baza de date a Ministerului Finanţelor privind bilanţul SC A.C. SRL, Fundaţia T.V.;

- Înscrisuri privind bunurile mobile ale societăţilor comerciale aflate sub controlul direct al numitului M.D.I.;

- Copie carte identitate autoturism;

- Copii cărţi identitate;

- Copie carte identitate autoturism;

- Copie contract vânzare-cumpărare vehicul folosit;

- Copie acte provenienţă şi înmatriculare autovehicul;

- Copie înscris sub semnătură privată M.D.I.;

- Copie certificat de radiere;

- Copie proces-verbal;

- Copie încheiere autentificare şi procură specială;

- Copii acte provenienţă şi procură specială;

- Extrasele din bazele de date ale Registrului Comerţului şi Serviciului Evidenţă Informatizată a Persoanei.

Volumul VIII

- Adresa D.N.A. către Judecătoria Tg. Jiu din 22 mai 2007;

- Adresa D.N.A. către Tribunalul Gorj şi confirmări transmiteri prin fax;

- Adresa Tribunalului Gorj către D.N.A. şi documente anexă;

- Adrese ale Judecătoriei Tg. Jiu şi Tribunalului Gorj către D.N.A. şi documente anexă;

- Adresa Consiliului Local al municipiului Tg. Jiu către D.N.A. şi documente anexă;

- Copie adresă D.N.A. către Consiliul Local al municipiului Tg. Jiu, Direcţia Publică;

- Copie adresă D.N.A. către Primăria municipiului Motru;

- Copie adresă D.N.A. secţia a II-a către Primăria comunei Padeş;

- Extras din baza de date a Serviciului de Evidenţă Informatizată a Persoanei;

- Adresa D.N.A. către B.R.D. G.S.G.-Sucursala Tg. Jiu;

- Adresa D.N.A. secţia a II-a către B.C.R. S.A. Sucursala Gorj;

- Adresa D.N.A. secţia a II-a către M.D.I. şi rezoluţia din 26 iunie 2008 anexată;

- Cererea lui M.D.I. înregistrată la D.N.A.;

- Memoriul lui M.D.I. depus la D.N.A. şi copiile anexate;

- Notă privind abuzurile şi ilegalităţile săvârşite de conducerea Direcţiei Agricole Gorj;

- Proces-verbal din 6 martie 2005 şi anexe;

- Adresa Partidul Naţional Liberal, filiala judeţeană G. către Partidul Naţional Liberal B. şi tabelele anexate privind persoane ce au achitat cotizaţii sau au făcut donaţii;

- Copii contracte de donaţii;

- Balanţă de verificare lunară;

- Adresa Comisiei de Cercetare a Evenimentelor datorate înregistrării mai multor şedinţe ale Biroului Permanent Teritorial al Partidului Naţional Liberal Gorj către Biroul Politic Teritorial al Partidului Naţional Liberal Gorj;

- Notă privind ilegalităţile săvârşite de directori, lideri de sindicat sub conducerea Partidului Democrat Gorj şi Motru Ia Exploatarea Minieră Motru;

- Extrase din presa locală;

- Copie a notei de constatare întocmită de Direcţia de Control Financiar Ulterior din cadrul Camerei de Conturi Gorj Ia Partidul Naţional Liberal, filiala G.;

- Adresa Poliţiei municipiului Arad către D.N.A. şi anexe;

- Citaţii;

- Proces-verbal de citare telefonică din 28 noiembrie 2007;

- Extrase din evidenţa Registrului Comerţului;

- Citaţii şi dovezile de îndeplinire a procedurii de citare.

Volumul IX

- Adrese ale D.N.A. către B.C.R. şi confirmare transmitere fax;

- Adrese ale B.C.R. către D.N.A. şi copii rulaje cont, precum şi ale documentelor existente la dosarul de deschidere a contului filialei G. a Partidului Naţional Liberal şi Fundaţiei T.V.;

- Copie proces-verbal predare documente din 3 mai 2007;

- Copie proces-verbal din 6 februarie 2006.

În faţa primei instanţe de judecată au fost readministrate aceste probatorii, fiind audiaţi fiecare dintre inculpaţi, conform celor arătate mai sus, toţi martorii propuşi în actul de sesizare al instanţei, precum şi alţi martori, a căror ascultare a reieşit din dezbateri, au fost depuse numeroase înscrisuri considerate a fi utile în desluşirea pricinii.

În funcţie de toate aceste probatorii, corelate între ele, cu acordarea de prioritate celor administrate în mod direct, nemijlocit în faţa primei instanţe s-au reţinut următoarele:

La data de 9 martie 2007, procurori din cadrul D.N.A. s-au sesizat din oficiu în temeiul art. 221 C. proc. pen. cu privire la materialul difuzat în emisiunea „U.O." din data de 8 martie 2007, de postul de televiziune X TV, emisiune din care rezulta că D.I.M., preşedintele Organizaţiei Judeţene a Partidului Naţional Liberal Gorj, folosindu-se de influenţa şi autoritatea sa, deţinute în cadrul partidului şi la nivelul judeţului Gorj, a pretins sume de bani, în mod nelegal, de la conducători ai instituţiilor descentralizate ale statului, cu sediul în judeţul Gorj, scopul declarat al pretinderii de sume de bani fiind acela de a susţine campania pentru alegerile europarlamentare, programate iniţial a începe la data de 13 aprilie 2007.

În temeiul sesizării, a fost constituit dosarul penal cu nr. 46/P/2007.

Prin rezoluţia din 24 aprilie 2007, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de M.D.I., pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin ordonanţa din 13 noiembrie 2007, s-a dispus extinderea cercetărilor penale şi începerea urmăririi penale faţă de:

M.D.I., pentru infracţiunile prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la dispoziţiile art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la dispoziţiile art. 248 C. pen.; art. 13 din Legea nr. 78/2000, şi art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (în ce priveşte actele materiale săvârşite în calitate de preşedinte al Fundaţiei T.V.), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Aceste infracţiuni au fost săvârşite în concurs real cu infracţiunea pentru care s-a început urmărirea penală la data de 24 aprilie 2007.

- P.T., pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la dispoziţiile art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la dispoziţiile art. 248 C. pen.;

- I.D., pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 78/2000 raportat la dispoziţiile art. 248 C. pen.;

- M.C.B., pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la dispoziţiile art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la dispoziţiile art. 248 C. pen.;

- P.O.I.R., pentru infracţiunea prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la dispoziţiile art. 248 C. pen.;

Prin ordonanţa din 22 noiembrie 2007, s-a dispus extinderea cercetărilor penale şi începerea urmăririi penale faţă de P.T., pentru alte acte materiale în ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la dispoziţiile art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi faţă de V.C., pentru infracţiunea prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la dispoziţiile art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În final, cei cinci inculpaţi menţionaţi în preambulul prezentelor considerente au fost trimişi în judecată, în funcţie de învinuirile pentru care s-a desfăşurat urmărirea penală.

În cursul anului 2004, inculpatul D.I.M. a fost numit preşedinte interimar al Partidul Naţional Liberal filiala G., iar ulterior, a fost ales de către membri de partid ai acestei filiale, preşedinte al organizaţiei anterior amintite.

Ulterior numirii, respectiv alegerii, D.I.M. a impus filialei judeţene a Partidului Naţional Liberal G. să achiziţioneze cărţi şi ziare de la societatea SC A. SRL, societate în care inculpatul deţinea majoritatea acţiunilor şi implicit controlul acestei societăţi. Din verificările efectuate la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, a rezultat că M.D.I. deţinea 32 părţi sociale, reprezentând 80 % din capitalul social al societăţii, iar fiica sa R.M.D.E. deţinea 8 părţi sociale, reprezentând 20% din capitalul social al societăţii.

La cererea inculpatului D.I.M., filiala judeţeană a Partidul Naţional Liberal G. a achiziţionat de la SC A. SRL cărţi şi ziare în valoare de 43.033.200 ROL. Bunurile au fost achiziţionate cu factura fiscală din 5 octombrie 2004, emisă de SC A. SRL cu sediul în T.J., judeţul Gorj, către Partidul Naţional Liberal, filiala G., cu sediul în T.J., judeţul Gorj.

Din probele efectuate a mai rezultat că, în calitate de subprefect şi de preşedinte al Partidul Naţional Liberal G., în cursul anului 2005, inculpatul D.I.M., folosindu-se de influenţa deţinută, a dispus conducătorilor instituţiilor publice să achiziţioneze ghiozdane, rechizite şi alte materiale de uz şcolar, care, ulterior, au fost distribuite în unităţile şcolare ale judeţului, în numele Partidului Naţional Liberal, filiala G.

În acest sens, Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Gorj prin C.M., a achiziţionat cu factura fiscală nr. QRS din 20 septembrie 2005, bunuri în valoare de 1.107 RON, iar cu factura fiscală nr. TUV din aceeaşi dată, bunuri în valoare de 123,76 RON.

La data de 5 martie 2007 a avut loc o şedinţă a Biroului Politic al Partidului Naţional Liberal, filiala G. Din probele administrate a rezultat că, anterior acestei şedinţe, M.D.I. a discutat cu mai mulţi conducători ai instituţiilor deconcentrate ale statului pentru ca acestea să contribuie cu diverse sume pentru susţinerea campaniei pentru alegerile euro-parlamentare, programate a începe iniţial la data de 13 aprilie 2007.

La şedinţa din 5 martie 2007, M.D.I. a făcut un inventar al sumelor colectate pentru susţinerea campaniei privind alegerile euro-parlamentare.

M.D.I. se pare că intenţiona să colecteze o sumă de peste un miliard de ROL, iar din aceasta, 30% trebuia virată către Organizaţia Centrală a Partidul Naţional Liberal, aşa cum pretindea acesta.

Martorii audiaţi au precizat că, în situaţia în care, nu erau plătite aceste sume, D.I.M. ameninţa conducătorii instituţiilor publice că le va retrage sprijinul politic.

Martorul L.I.E., în cursul urmăririi penale, a precizat, în declaraţia dată la 9 mai 2007, că „discuţii similare avuseseră loc şi la şedinţa precedentă în care D.I.M. afirmase că numiţii T.P. şi D.V. trebuie înlăturaţi de la conducerea Direcţia pentru Aagricultură şi Dezvoltare Rurală Gorj, întrucât aceştia nu vor să contribuie cu sumele stabilite. Sumele menţionate erau independente de cotizaţia membrilor Organizaţiei Partidul Naţional Liberal Gorj. Aceste sume trebuiau obţinute ori din bugetele instituţiilor deconcentrate, ori de la agenţii economici care, într-un fel sau altul, urmau să vină în contact cu aceste instituţii".

Inclusiv în faţa primei instanţe, acelaşi martor a specificat expres că „nu cred că erau demersuri benevole ale celor care contribuiau, atâta vreme cât arau ameninţaţi cu retragerea sprijinului politic”.

Martorul C.R.C., audiat la data de 1 iunie 2007, la urmărire penală a precizat: „din câte cunosc, au fost distribuite către instituţiile deconcentrate ale statului, prin şefii acestora, contracte de sponsorizare sau de donaţie, în alb, modalitate prin care urmau să fie colectate sume pentru Organizaţia Partidului Naţional Liberal Gorj. Prin modalitatea prezentată anterior, se intenţiona a se colecta suma de circa 3 miliarde lei ROL, nu pot preciza cu exactitate. D.I.M. ne-a precizat că este nemulţumit de faptul că nu s-au colectat sumele stabilite, că există multe restanţe, precizând că urma să fie criticat la următoarea întâlnire de către şefii de la Bucureşti. Din câte reţin, D.I.M. a precizat că 30% din suma colectată, urma să fie virată către Organizaţia Centrală a Partidului Naţional Liberal însă, eu nu cred ca fiind reală această susţinere a lui".

Mai multe societăţi comerciale au încheiat contracte de sponsorizare cu Partidului Naţional Liberal Gorj, în condiţiile în care Legea privind finanţarea partidelor politice interzicea acest lucru. Societăţile care au încheiat contracte de sponsorizare cu Partidul Naţional Liberal Gorj, sunt următoarele: SC T. SRL (ordin de plată din data de 5 februarie 2007 pentru suma de 10.000.000 ROL), SC R.O.M.T.A.D. SRL (ordin de plată din data de 7 februarie 2007 pentru suma de 10.000.000 ROL), SC P. SRL (ordin de plată din data de 12 februarie 2007, pentru suma de 8.000.000 ROL), SC C.F. SRL (ordin de plată din data de 13 februarie 2007, pentru suma de 100.000.000 ROL), SC C. SRL (ordin de plată din data de 14 februarie 2007, pentru suma de 5.000.000 ROL), SC S.A. SRL (ordin de plată din data de 20 februarie 2007, pentru suma de 6.000.000 ROL), SC L.P. SRL (ordin de plată din data de 20 februarie 2007, pentru suma de 5.000.000 ROL), SC L. SRL (ordin de plată din data de 20 februarie 2007, pentru suma de 5.000.000 ROL).

Deşi Legea privind finanţarea partidelor politice menţionează, în mod expres, că partidele nu pot primi sponsorizări, în perioada 5 februarie 2007-20 februarie 2007, Partidul Naţional Liberal Gorj a încasat suma de 155 milioane ROL, cu titlu de sponsorizare, aşa cum rezultă din situaţia prezentată anterior.

Din verificările efectuate a mai rezultat că, pentru încasarea cotizaţiilor, în perioada 17 ianuarie 2005-28 iunie 2005, Partidul Naţional Liberal filiala G. a folosit două carnete de chitanţe neînseriate şi fără regim special, deşi exista obligaţia legală a folosirii numai a documentelor cu regim special personalizate şi înseriate conform Ordinului ministrului Finanţelor Publice nr. 1849/2003 (Raport de constatare tehnico-ştiinţifică).

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a rezultat că, în balanţele întocmite de Partidul Naţional Liberal filiala G., cu privire la cotizaţii şi donaţii, erau înregistrate următoarele sume:

1. la data de 31 decembrie 2004

- cotizaţii, 350.481.000 ROL;

- donaţii persoane fizice, 609.665.000 ROL;

- donaţii persoane juridice, 24.188.492 ROL.

2. la data de 31 decembrie 2005

- cotizaţii, 159.538.900 ROL;

- donaţii persoane fizice, 20.588.200 ROL;

- donaţii persoane juridice, 3.600.000 ROL;

3. la data de 31 decembrie 2006

- cotizaţii, 566.065.000 ROL;

- donaţii persoane fizice, 13.700.000 ROL;

- donaţii persoane juridice, 55.000.000 ROL.

4. la data de 28 februarie 2007

- cotizaţii, 61.456.000 ROL;

- donaţii persoane fizice, 499.000.000 ROL;

- donaţii persoane juridice, 85.000.000 ROL.

Totalizând sumele cuprinse în balanţe, referitoare la donaţii, rezultă suma de 1.310.741.692 ROL, sumă mai mică cu 666.993.054 ROL decât valoarea centralizată din chitanţe şi extrase de cont.

Înregistrarea şedinţei Biroului Politic al Partidului Naţional Liberal Gorj a fost pusă la dispoziţia mass-media de către un participant la această şedinţă. Ulterior, înregistrarea acelei şedinţe a fost pusă la dispoziţia organelor de urmărire penală de către postul de televiziune R.M. S.A.

Acestea sunt, în rezumat, actele materiale specifice infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. reţinute în sarcina inculpatului de către instanţa de judecată.

În continuare, au fost redate apărările formulate raportat la fiecare act material în parte, netemeinicia acestora, dar şi celelalte acte infracţionale, pretins a fi săvârşite de inculpat, menţionate în cuprinsul rechizitoriului, ce ar intra în conţinutul aceleiaşi infracţiuni, considerate însă, a fi nedovedite de către prima instanță.

Inculpatul M.D.I., după ce i-au fost aduse la cunoştinţă învinuirile, a făcut declaraţii în prezenta cauză, în instanţă, susţinând că este nevinovat şi precizând că sumele de bani pretinse în cadrul şedinţei din 5 martie 2007 reprezentau cotizaţii ale membrilor de partid.

Apărările au fost înlăturate, ca nefondate, de către prima instanţă pentru următoarele considerente:

În ce privesc sumele pretinse în cursul şedinţei din 5 martie 2007, martorii audiaţi în cauză, în cursul urmăririi penale, respectiv G.T.H., L.I.E., C.R.C., D.V., T.P., U.D.A., P.R.M., I.T., au precizat că sumele pretinse nu erau cotizaţii, iar acestea trebuiau obţinute fie din bugetele instituţiilor deconcentrate ale statului, fie de la agenţi economici care, într-un fel sau altul, urmau să vină în contact cu aceste instituţii.

Mai mult decât atât, la data de 25 mai 2007, au fost interceptate în baza autorizaţiei din 14 mai 2007, a Tribunalului Bucureşti, mai multe convorbiri telefonice efectuate de M.D.I. şi martorul C.A.D., discuţii în care M.D.I. îi cere martorului anterior menţionat să calculeze sumele raportându-se la veniturile salariale ale conducătorilor instituţiilor publice.

În situaţia în care sumele pretinse erau plătite cu titlu de cotizaţie, cuantumul acestora ar fi trebuit cunoscut din data de 5 martie 2007, iar nu după două luni, când învinuitul încerca să justifice sumele pretinse. În discuţiile interceptate, M.D.I. îi preciza concret martorului cum trebuie calculate aceste sume.

Apărarea inculpatului s-a întemeiat pe împrejurarea că cei mai mulţi dintre martorii audiaţi în instanţă, respectiv B.V., O.G., P.O., B.V.A., C.A.D., P.R.M., U.D.A şi C.I. au declarat că inculpatul a cerut plata cotizaţiilor, inclusiv a celor restante, iar martorii G.T.H., L.I.E., în special, ca şi martorii C.R.C. şi V.D. au dat declaraţii subiective, în sens contrar, având interesul să-l compromită, fiind de alte coloraturi politice. Subiectivismul manifestat de martorii audiaţi poate fi general valabil pentru toţi inculpaţii, unii fiind din acelaşi partid politic cu cel al inculpatului, iar alţii nu.

Prevederile art. 13 din Legea nr. 78/2000 incriminează fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid (cazul de faţă) de a folosi influenţa ori autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.

Prima instanţă a apreciat că fapta concretă a fost săvârşită în scopul obţinerii de foloase necuvenite „pentru altul”, cu referire la partidul condus de autorul infracţiunii, în contextul în care obiectul juridic special al infracţiunii în cauză vizează relaţiile sociale care se formează, desfăşoară şi dezvoltă, referitoare la corectitudinea, onestitatea persoanelor care îndeplinesc o funcţie de conducere într-un partid sau într-o formaţiune politică, într-un sindicat sau într-o asociaţie fără scop lucrativ sau fundaţie, în sens larg, în ceea ce priveşte folosirea influenţei sau autorităţii pe care acestea le au, fiind apărate, în subsidiar şi relaţiile sociale referitoare la prestigiul şi credibilitatea de care trebuie să ,se bucure partidele, persoanele juridice fără scop lucrativ.

Infracţiunea a fost săvârşită numai de către persoana care îndeplinea o funcţie de conducere într-un partid, iar scopul incriminării era tocmai apărarea prestigiului, credibilităţii şi forţei partidului respectiv, care au fost lezate prin faptele autorului, de folosire a influenţei sau autorităţii, în scopul obţinerii de foloase necuvenite, fie chiar şi în interesul partidului.

În cauză, prima instanţă a reţinut că este vorba de bani şi bunuri necuvenite; din verificările efectuate a rezultat că, pentru încasarea cotizaţiilor, în perioada 17 ianuarie 2005-28 iunie 2005, Partidul Naţional Liberal filiala G. a folosit două carnete de chitanţe neînseriate şi fără regim special, deşi exista obligaţia legală a folosirii numai a documentelor cu regim special personalizate şi înseriate conform Ordinului ministrului Finanţelor Publice nr. 1849/2003 (Raport de constatare tehnico-ştiinţifică), iar, din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit, verificat şi în conţinutul său de către prima instanţă, a rezultat că, în balanţele întocmite de Partidul Naţional Liberal filiala G., cu privire la cotizaţii şi donaţii, sunt înregistrate inadvertenţe.

Legat de folosirea influenţei şi autorităţii pentru a obţine foloase necuvenite pentru partid, constând în sume de bani solicitate, de această dată, cu titlu de sponsorizări, în faţa instanţei, inculpatul a arătat că au fost încheiate numai contracte de donaţii, cadrul legislativ din acea perioadă fiind în continuă schimbare.

Inculpatul M.D.I. a semnat contractele de sponsorizare enunţate, iar într-o discuţie telefonică purtată cu martora P.R.M., această îi confirmă că la nivelul filialei G. a Partidului Naţional Liberal, au fost întocmite, atât contracte de sponsorizare, cât şi contracte de donaţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 43/2003, privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, partidele politice nu pot accepta donaţii sau servicii prestate cu titlu gratuit de la o autoritate sau instituţie publică, de la regie autonomă, de la o companie naţională, societate comercială sau societate bancară cu capital integral sau majoritar de stat.

Potrivit art. 5 alin. (10) din aceeași Lege, este interzisă acceptarea sub orice formă, directă sau indirectă, de către partidele politice, a donaţiilor de bunuri materiale sau sume de bani, ori prestarea în servicii gratuite făcute cu scopul evident de a obţine un avantaj economic sau politic.

Potrivit art. 16, se interzice finanţarea în orice mod a campaniei electorale a unui partid de către o autoritate publică, instituţie publică, regie autonomă, companie naţională, societate comercială sau societate bancară cu capital integral ori majoritar de stat sau de către un sindicat ori o asociaţie sau fundaţie.

Referitor la faptul că sumele pretinse de inculpatul D.I.M. nu reprezentau cotizaţii, aceasta a rezultat şi din declaraţia martorei P.R.M. dată la 18 mai 2007, în cursul urmăririi penale, în care menţionează: „Anterior şedinţei din 5 martie 2007, preşedintele organizaţiei Partidului Naţional Liberal D.I.M., precum şi secretariatul general compus din domnul O.G., C.I., A.R., au cerut fiecărei instituţii publice în parte să contribuie cu o sumă pentru susţinerea campaniei privind alegerile euro-parlamentare programată a începe la 13 aprilie 2007. S-a stabilit un cuantum pe fiecare instituţie în parte, urmând ca, de colectare acestor sume, să se ocupe conducătorul instituţiei respective. Modalitatea prin care urma să se efectueze această colectare, se întocmea de către o persoană, un contract de donaţie cu o persoană fizică sau societate comercială, care urma să fie dirijată către sediul partidului de către şeful uneia dintre instituţiile deconcentrate. Persoana se prezenta la sediul organizaţiei şi întocmea un contract de donaţie cu organizaţia Partidului Naţional Liberal. Suma de bani era depusă fie numerar, fie prin contul deschis la B.C.R. Sucursala Gorj. Nu pot preciza cu exactitate, dar instituţiile trebuiau să colecteze în acest mod, după posibilităţi, peste 100.000.000 ROL sau sub această sumă. Eu nu cunosc ca vreo persoană din conducerea organizaţiei să fi efectuat presiuni asupra acestora". Aceasta în faţa instanţei a revenit asupra celor declarate la urmărirea penală şi a precizat: „nu-mi mai menţin declaraţiile date, întrucât la acel moment eram într-o anumită stare de oboseală şi de presiune în timpul anchetei”.

Prima instanţă a apreciat că astfel de fapte întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000.

Influenţa şi autoritatea pe care le au şi de care se bucură persoanele care au şi exercită funcţii de conducere în cadrul partidelor politice, nu numai în interiorul lor, dar şi în viaţa politică, economică şi socială, poate fi, şi adeseori este folosită, cum este cazul inculpatului D.I.M., în scopul obţinerii pentru alţii, de bani necuveniţi, creându-se prin acestea, evidente şi grave stări de pericol social.

Ori asigurarea mijloacelor de finanţare a activităţii partidelor politice, trebuie să fie expresia caracterului liber, egal şi sincer al competiţiei politice.

În aceste condiţii, ce capătă conotaţii penale, inculpatul D.I.M. a înţeles să-şi exercite atribuţiile de lider de partid, în sensul obţinerii de foloase necuvenite pentru formaţiunea politică pe care o conducea.

În cuprinsul rechizitoriului, ulterior reluat şi în cadrul concluziilor scrise depuse la dosar din partea procurorului, se mai redă şi că:

„Învinuitul a promovat persoane fidele în funcţii de conducere la nivelul instituţiilor publice descentralizate ale statului şi în cadrul societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, pentru ca acestea, ulterior, să depună diligențe pentru a strânge sume de bani importante la cererea învinuitului.

În sensul celor arătate anterior se circumscrie şi numirea comisarului şef al Gărzii Financiare Gorj. I.T. a fost numit comisar şef interimar la Garda Financiară Secţia Gorj la data de 1 noiembrie 2005, iar la data de 1 ianuarie 2006, a fost titularizat pe post. Acesta a precizat în declaraţia dată la 22 martie 2007 următoarele: „La apariţia acestor probleme, s-a prezentat la mine domnul C.A.D. cu o adeziune şi m-a rugat insistent să o completez, întrucât eu nu sunt membru al Partidului Naţional Liberal şi am plătit totuşi această cotizaţie ca simpatizant, spunându-mi că este mult mai bine să fiu membru. Am completat această cerere, dar fără a o data, probabil pentru a se crea posibilitatea ca aceasta să fie antedatată. Ca şi simpatizant al Partidului Naţional Liberal Gorj, mi s-a sugerat că întrucât ocup o funcţie care prin algoritm politic revine Partidului Naţional Liberal, să plătesc 100 RON lunar, sub formă de cotizaţie sau donaţie pentru partid. Menţionez că această cotizaţie mai era plătită şi de domnii P.G.A. directorul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice, P.D. director adjunct în cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi P.G.B. director adjunct în cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice. Aceste sume ne-au fost cerute a fi plătite de către preşedintele D.I.M. la anumite evenimente, cum ar fi sărbătorile de Paşti şi Crăciun, fiecare participa, în limita posibilităţilor, cu produse specifice acestor sărbători (cozonac, dulciuri, sucuri, ş.a.) şi aveau ca destinaţie casele de copii şi căminele de bătrâni. Cu ocazia acestor sărbători se organizau şi conferinţe de presă la care noi nu participam, dar unde se distribuiau asemenea produse. Înregistrarea audio prezentată pe posturile de televiziune şi în presa locală privind şedinţa Partidului Naţional Liberal din data de 5 martie 2007, şedinţă în care D.I.M. pretinde sume de bani de la diferiţi şefi de instituţii, este reală".

La data de 7 iulie 2007, a fost interceptată o convorbire telefonică efectuată de învinuitul M.D.I. şi utilizatorul postului telefonic 072XXXXXX convorbire în care învinuitul precizează că a făcut presiuni pentru a se plăti nişte obligaţii, deoarece conducătorii instituţiilor descentralizate ale statului, în urma promovării în funcţii de conducere, au trecut de la salarii de 10 milioane la salarii de 40 milioane ROL. Învinuitul a mai precizat că, persoanele anterior menţionate au devenit directori datorită faptului că Partidul Naţional Liberal a fost la guvernare. De altfel, în majoritatea convorbirilor interceptate, rezulta clar că învinuitul M.D.I., profitând de influenţa deţinută în calitate de lider al Partidului Naţional Liberal Gorj a promovat şi a cerut instituţiilor centrale ale statului, să promoveze în funcţii de conducere persoane fidele acestuia, care ulterior să-i sprijine interesele personale sau de grup.

Referitor la modalitatea prin care înţelegea să se efectueze o guvernare, prima instanţă a redat un pasaj din convorbirea înregistrată la data de 17 iulie 2007, ora 15.29, purtată de învinuitul M.D.I. cu utilizatorul postului telefonic 074XXXXXXX:

„M.D.I.: Pentru că tu ştii cum e la guvernare, cine este rade tot de la ... (neinteligibil) ... pân" la gât. Interlocutor: Am înţeles!

M.D.I.: Cât stăm: o lună, două, un an, asta-i viaţa. Interlocutor: Exact ca aia: o lună, dar să fii... corb cu fruntea sus. M.D.I.: Să fii corb şi să nu fii cioară. Interlocutor: Mai...mai bine corb decât cioară. Da, dom" preşedinte! .M.D.I.: O lună corb, decât un an cioară. Interlocutor: Am înţeles!"

În cursul urmăririi penale s-a dovedit indubitabil că M.D.I., preşedintele Organizaţiei Partidului Naţional Liberal Gorj, a utilizat instituţiile statului pentru a obţine foloase necuvenite, scopul declarat fiind acela de a crea un buget, în afara cadrului legal, pentru susţinerea campaniei electorale.

Din probele efectuate a rezultat că, în perioada 2005-2006, preşedintele Partidului Naţional Liberal filiala G., şi-a folosit influenţa de lider politic pentru a determina factori decizionali de la nivel central, să numească persoane apropiate acestuia la conducerea diverselor instituţii descentralizate ale statului care îşi desfăşurau activitatea pe teritoriul judeţului Gorj, în scopul ca aceştia, să continue, după numire, procurarea de foloase necuvenite pentru învinuitul D.I.M.

La data de 5 iulie 2007, învinuitul a depus, prin apărător, ales un memoriu, la care a anexat mai multe documente. Printre documente, se regăseşte un proces-verbal încheiat la 6 martie 2005 şi semnat de reprezentanţi ai Partidului Democrat, Partidului Naţional Liberal şi Partidului Umanist Român, ce s-au constituit în Consiliul Judeţean al Coaliţiei Gorj, care au negociat împărţirea responsabilităţilor privind serviciile deconcentrate din judeţul Gorj. În urma negocierilor efectuate, negocieri la care a participat, din partea Partidului Naţional Liberal, M.D.I., s-a emis decizia nr. XY care cuprinde anexele cu poziţiile din structurile serviciilor deconcentrate ce revin fiecărui partid. Prin această decizie, Partidului Naţional Liberal Gorj, i-au fost repartizate următoarele instituţii publice deconcentrate din judeţul Gorj: - Direcţia Generală a Finanţelor Publice; Garda Financiară, Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă; Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală; Direcţia de Sănătate Publică; Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional; Comandamentul Judeţean de Jandarmi; Casa de Asigurări; Taberele Şcolare; Penitenciarul; Inspecţia în Construcţii; Metrologia şi altele.

La data de 5 martie 2007, învinuitul D.I.M. a convocat la şedinţa Biroului Politic al Partidului Naţional Liberal Gorj conducătorii instituţiilor descentralizate pentru a prezenta o situaţie în legătură cu banii care le-au fost solicitaţi. Printre instituţiile cărora li s-au solicitat bani, se afla: Autoritatea de Sănătate Publică; Direcţia Generală a Finanţelor Publice; Garda Financiară; Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţii în Agricultură; Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală; Casa de Asigurări de Sănătate; Autoritatea Rutieră Română; Inspectoratul de Stat în Construcţii, toate fiind conduse de membri sau simpatizanţi ai Partidului Naţional Liberal. Toţi participanţi prezenţi la acea şedinţă şi audiaţi în cauză, nu au negat că acele discuţii au avut loc, însă o parte din aceştia, apropiaţi şi fideli învinuitului D.I.M., au precizat că acele sume solicitate instituţiilor publice ar reprezenta de fapt cotizaţii însă, această apărare a fost înlăturată ca nefondată de către prima instanţă.

Învinuitul D.I.M. le-a pretins sume de bani conducătorilor instituţiilor publice, pentru ca aceştia să fie menţinuţi în funcţie, iar în caz de refuz, ameninţarea cea mai frecventă era „retragerea sprijinului politic" şi implicit, pierderea funcţiei deţinute. Relevantă în acest sens, a fost discuţia purtată la 5 martie 2007, în legătură cu directorul interimar al Spitalului Judeţean Tg. Jiu, F.M. căruia i s-a reproşat că nu a reuşit să colecteze banii aşteptaţi.

În aceste condiţii, preşedintele Partidului Naţional Liberal Gorj, D.I.M., a ameninţat că, dacă managerul nu va da banii, va interveni ca acesta să nu treacă de concursul ce i-ar putea conferi titlul de manager definitiv, concurs care se derula în acea perioadă.

F.M. nu a participat la acea şedinţă, întrucât urma să susţină o probă pentru concursul de manager, iar în legătură cu acesta, D.I.M. a afirmat: „numai vă rog îi cereţi banii pe .... să nu-l stresaţi, dar să-mi aduceţi banii... dacă nu, nu ia examenul.... la interviu nu ştii cât iese şi asta-i problema. Cum ies de aici, trebuie să rezolv, da, da? Chiar să-i spuneţi textual... Nu şi dacă ia trei, cu şase nu poate să stea".

Prima instanţă a preluat trunchiat din aceste afirmaţii regăsite în cuprinsul actului de sesizare aspectele ce pot fi considerate ca fiind veridice, vizând modalitatea prin care se înţelege a se efectua o guvernare în România, împărţirea responsabilităţilor privind serviciile deconcentrate judeţene pe bază de algoritmi politici, dar şi că înregistrarea audio prezentată pe posturile de televiziune şi în presa locală privind şedinţa Partidului Naţional Liberal. din data de 5 martie 2007, şedinţă în care D.I.M. pretinde sume de bani de la diferiţi şefi de instituţii, este reală sau că au existat discuţii prealabile generale privind achitarea unor cotizaţii şi donaţii în folosul partidului.

Prima instanţă a apreciat ca nefiind dovedite susţinerile parchetului în sensul că inculpatul a promovat persoane fidele în funcţii de conducere la nivelul instituţiilor publice descentralizate ale statului şi în cadrul societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, pentru ca acestea, ulterior, să depună diligențe pentru a strânge sume de bani importante la cererea sa sau că, s-a dovedit că M.D.I., preşedintele Organizaţiei Partidului Naţional Liberal Gorj, a utilizat instituţiile statului pentru a obţine foloase necuvenite, scopul declarat fiind acela de a crea un buget, în afara cadrului legal, pentru susţinerea campaniei electorale; aceste susţineri au fost întemeiate pe depoziţiile martorului I.T., ce a fost numit comisar şef interimar la Garda Financiară Secţia Gorj la data de 1 noiembrie 2005, iar la data de 1 ianuarie 2006, a fost titularizat pe post şi pe depoziţiile directorului interimar al Spitalului Judeţean Tg. Jiu, martorul F.M., căruia i s-a reproşat că nu a reuşit să colecteze banii aşteptaţi, raportat la faptul că ar fi utilizat instituţiile statului pentru a obţine foloase necuvenite.

Niciunul dintre aceşti martori, audiaţi în faţa instanţei, nu au confirmat acuzaţiile sus-menţionate.

F.M. a arătat că „inculpatul D.I.M. este o persoană integră, fără să-şi etaleze influenţa. Întotdeauna cotizaţiile achitate au fost acoperite cu chitanţe. Înainte de a fi desemnat manager al spitalului am fost rugat de inculpatul D.I.M. să ocup această funcţie. Am promovat un concurs. Nu a existat niciun fel de implicare politică în activitatea desfăşurată, D.I.M. nu a avut niciun fel de influenţă”.

I.T. a arătat că „Am participat la şedinţa din martie 2007. Concret era vorba de cotizaţii din partea membrilor şi donaţii din partea altor persoane. Raportat la desemnarea ca şi conducător al Gărzii Financiare, inculpatul D.I.M. a întocmit o recomandare, întregul dosar fiind înaintat la A.N.A.F. Recomandarea era o chestiune de formă care nu avea accent deosebit asupra numirii, era obligatorie. Nu m-am simţit niciun moment dator faţă de inculpat ca urmare a acestor operaţiuni, nu am fost influenţat în niciun fel în activitatea profesională, chiar mi s-a făcut recomandarea expresă să activez în spiritul respectării normelor legale”.

Împrejurările sus-menţionate nu au împiedicat prima instanţă să reţină săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, de către inculpatul D.I.M. în forma propusă în actul de sesizare, respectiv cu incidenţa art. 41 alin. (2) C. pen., cu menţiunea însă că elemente infracţionale mai sus descrise, ca intrând în conţinutul infracţiunii continuate, nu au fost luate în considerare.

Raportat la actele materiale infracţionale, în sensul că D.I.M. a impus filialei judeţene a Partidului Naţional Liberal G. să achiziţioneze cărţi şi ziare de la societatea SC A. SRL, societate în care deţinea majoritatea acţiunilor şi implicit controlul acestei societăţi, din verificările efectuate a rezultat că la cererea inculpatului D.I.M., filiala judeţeană a Partidului Naţional Liberal G. a achiziţionat de la SC A. SRL cărţi şi ziare în valoare de 43.033.200 ROL. Bunurile au fost achiziţionate cu factura fiscală din 5 octombrie 2004, emisă de SC A. SRL cu sediul în T.J., judeţul Gorj, către Partidul Naţional Liberal filiala G., cu sediul în T.J., judeţul Gorj. Bunurile au fost utilizate în campania electorală în folosul partidului. Ulterior, din probele administrate, a mai rezultat că, în calitate de subprefect şi de preşedinte al Partidului Naţional Liberal Gorj, în cursul anului 2005, D.I.M., folosindu-se de influenţa deţinută, a dispus conducătorilor instituţiilor publice să achiziţioneze ghiozdane, rechizite şi alte materiale de uz şcolar, care, ulterior, au fost distribuite în unităţile şcolare ale judeţului, în numele Partidului Naţional Liberal filiala G. În acest sens, Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Gorj, prin C.M., a achiziţionat cu factura fiscală nr. QRS din 20 septembrie 2005, bunuri în valoare de 1.107 RON, iar cu factura fiscală nr. TUV din aceeaşi dată, bunuri în valoare de 123,76 RON.

Această infracţiune este esenţialmente una de pericol, inculpatul D.I.M. înţelegând să-şi exercite atribuţiile de lider de partid, în sensul obţinerii de foloase necuvenite pentru formaţiunea politică pe care o conducea; prima instanţă a apreciat că nu este cazul de a se discuta în aceste condiţii despre vreo eventuală latură civilă în cauză sau de incidenţa măsurii de siguranţă a confiscării speciale, în contextul în care banii, bunurile nu au fost dobândite de către acesta personal.

În continuare, prima instanţă a analizat infracţiunea săvârşită de M.D.I. în calitate de lider de partid, infracţiune prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, reţinând următoarele:

La data de 15 iunie 2007, prin Ordinul cu nr. 538, ministrul N.P.A.P. l-a numit pe R.G.O. ca inspector şef interimar la Inspectoratul Teritorial de Muncă Gorj pentru o perioadă de maximum şase luni de zile, urmând ca acesta să participe ulterior la concursul organizat în vederea numirii definitive pe acest post.

Acuzarea a susţinut că numirea martorului G.R. la conducerea Inspectoratului Teritorial de Muncă G. S-a efectuat la solicitarea învinuitului M.D.I., acesta prevalându-se de influenţa deţinută în calitate de preşedinte al Partidului Naţional Liberal filiala G. În ce priveşte înţelegerea realizată între ministrul N.P.A.P. şi învinuitul M.D.I., aspectele penale ale acestei înţelegeri frauduloase, fac obiectul unui dosar separat de urmărire penală şi anume Dosarul cu nr. 239/P/2007.

Tot ca învinuire s-a reţinut că, ulterior numirii martorului G.R. la conducerea Inspectoratului Teritorial de Muncă G., învinuitul M.D.I., i-a cerut acestuia să plătească suma de 10 milioane ROL pentru Organizaţia Partidului Naţional Liberal G., în condiţiile în care R.G.O. nu avea calitatea de membru al acestei formaţiuni politice.

În viziunea Parchetului aceste aspecte ar fi fost confirmate chiar de martorul R.G.O., cât şi de înregistrările convorbirilor telefonice efectuate în urma autorizaţiei de interceptare din 14 mai 2007 de Tribunalul Municipiului Bucureşti şi din care prima instanţă a redat (acestea fiind singurele probe propuse de acuzare):

„M.D.I.: Bun! Mâine îţi dau... mâine seară hotărăsc în partid, că poate te chem şi pe tine. Tu ai depus cerere la noi? Interlocutor: Păi, nu ştiţi că mi-aţi zis dvs. că mă anunţaţi. Am fost acolo, am făcut aia şi aţi zis: „Băi, te anunţ eu când să vii să te înscrii, să faci toate actele".

M.D.I.: Du-te mâine! Hai, caută-l pe C.A.D. Interlocutor: Ihî! Bun!

M.D.I.: Ii spui că adeziune e la mine, îţi plăteşti şi tu acolo zece milioane...

Interlocutor: Gata!

M.D.I.: ... pe şase luni.

Interlocutor: Gata! Am priceput!

M.D.I.: Da? Pentru că am spus că nu primesc pe nimeni. Interlocutor: Gata!"

Din probele administrate în cauză nu a rezultat faptul că inculpatul M.D.I., prevalându-se de influenţa şi autoritatea deţinută în calitate de preşedinte al Partidului Naţional Liberal filiala G., a pretins martorului G.R. să îi plătească suma de 10 milioane ROL, în condiţiile în care acesta nu avea nicio calitate în cadrul formaţiunii politice conduse de inculpat.

Prima instanţă a apreciat ca esenţială declaraţia persoanei direct implicată în infracţiunea de corupţie enunţată, respectiv G.R., care audiat nemijlocit în faţa instanţei de judecată, sub prestare de jurământ, fără a infirma materialitatea celor anterior expuse, a detaliat elementele de substanţă ale dialogului avut cu inculpatul:

„În momentul numirii au existat o serie de recomandări din partea prefectului, a profesorului D.I.M. Recomandarea inculpatului D.I.M. a parvenit ca urmare a faptului că am fost doctorandul acestuia. Eu consider că am fost recomandat în această funcţie pe criterii strict de ordin profesional.

Prin prisma acestor argumente, evident că nu s-a comis niciun abuz din partea inculpatului în numirea mea.

A avut loc o discuţie ulterior numirii mele cu numitul D.I.M. în ideea de a sponsoriza în vreun fel Partidul Naţional Liberal cu vreo anumită sumă de bani.

Am avut o discuţie telefonică cu cei din partea Partidului Naţional Liberal, în final nu am achitat nici un fel de sumă şi nici nu am devenit membru al acelui partid.

O eventuală achitare a vreunei sume în folosul partidului s-ar fi putut face doar dacă aş fi fost membru, însă aceste împrejurări nu s-au concretizat.

Nu m-am simţit în niciun moment obligat ca să devin membru al Partidului Naţional Liberal.”

Prima instanţă a reţinut că relaţia de comunicare dintre cei doi a existat, inclusiv în conţinutul evocat de acuzare, cu menţiunile însă că, în mod evident, a existat un raport special pe palierul profesor-doctorand, „a avut loc o discuţie ulterior numirii mele cu numitul D.I.M. în ideea de a sponsoriza în vreun fel Partidul Naţional Liberal cu vreo anumită sumă de bani”, fără ca vreun moment să se dea vreo conotaţie nelegală acestui fapt din partea inculpatului M.D.I., martorul s-a şi conformat doleanţei, dar constatând, în urma discuţiei cu cei din Partidul Naţional Liberal, că nu există cadru legal în acest sens, „o eventuală achitare a vreunei sume în folosul partidului s-ar fi putut face doar dacă aş fi fost membru, însă aceste împrejurări nu s-au concretizat”, în final, nu a achitat niciun fel de sumă şi nici nu a devenit membru al acelui partid”.

În aceste condiţii, subiectul activ nu a acţionat în scopul anume prevăzut de lege pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, astfel încât prima instanţă a apreciat că nu este realizată latura subiectivă a infracţiunii.

Ca învinuiri distincte, prima instanţă a reţinut că, la data de 11 iulie 2007, la ora 11.20, inculpatul M.D.I. a fost apelat telefonic de inculpatul M.C.B., primar al comunei Baia de Fier, care i-a cerut să-i solicite inculpatului P.T., director al Sistemului de Gospodărire al Apelor G., să dispună anularea actului de constatare şi sancţionare a contravenţiilor întocmit la data de 11 iulie 2007 de S.A., funcţionar în cadrul Sistemului de Gospodărire a Apelor G. la sediul Primăriei Baia de Fier.

Urmare solicitării primite de la M.C.B., inculpatul D.I.M. l-a apelat telefonic la ora 11.22 pe inculpatul P.T. şi i-a cerut acestuia din urmă să telefoneze funcţionarei care se afla la Baia de Fier, întrucât amenda aplicată era incorectă, iar primarul nu a semnat procesul-verbal.

M.D.I. i-a cerut inculpatului P.T. să rezolve problema că altfel „îi punem în cap pe P.S.D.-işti". În continuare, la ora 11.30, M.D.I. a fost reapelat de către inculpatul M.C.B., utilizator al postului telefonic 072X.XXX.XXX, care i-a relatat că a fost sunat de către directorul Sistemului de Gospodărire al Apelor G., acesta spunându-i că a rezolvat problema, stabilindu-se cu certitudine că este vorba de anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei în cauză.

În timpul discuţiei, M.D.I. i-a precizat plin de satisfacţie interlocutorului său: „M.D.I.: Vezi că-i mai bine din ăştia să-i ţii în şah decât... Interlocutor: Păi, da, păi, da..! Bine, vă mulţumesc foarte mult! M.D.I.: Decât ai tăi care de multe ori mai fac mofturi, ştii! Interlocutor: Da, vă mulţumesc! Să trăiţi, o zi bună! M.D.I.: Să ai, sănătate şi fericire! Interlocutor: ... (neinteligibil)...M.D.I.: Sănătate!"

Ulterior discuţiei cu inculpatul M.C.B., M.D.I. a fost apelat de către P.T. care i-a relatat că problema de la Baia de Fier a fost rezolvată. În timpul discuţiei, ambii învinuiţi au convenit că în astfel de probleme, primăriile nu au dreptate.

Din actele de urmărire penală efectuate în cauză şi probele administrate în faţa primei instanţe a rezultat că, la data de 11 iulie 2007, martora S.A., funcţionar în cadrul Sistemului de Gospodărire al apelor G., s-a deplasat în temeiul ordinului de deplasare, la Primăria Baia de Fier pentru a efectua un control privind sistemul de gospodărire al apelor. Martora a constatat că Primăria Baia de Fier, prin reprezentanţii săi, nu a îndeplinit măsurile stabilite prin actul de control din 9 august 2005, întocmit de funcţionari din cadrul Sistemului de Gospodărire al apelor G., motiv pentru care a încheiat procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor. Prin actul de constatare, s-a dispus sancţionarea în temeiul art. 87 alin. (47) şi art. 88 lit. b) din Legea apelor nr. 107/1996, modificată şi completată, cu amendă în cuantum de 35.000 RON a Primăriei Baia de Fier.

Inculpatul M.C.B., primarul localităţii Baia de Fier a refuzat să semneze procesul-verbal de constatare şi sancţionare al contravenţiei, motiv pentru care actul a fost semnat la rubrica martor de numitul S.I.

Martora S.A. a precizat, în declaraţia dată la 16 noiembrie 2007, la urmărire penală, că învinuitul M.C.B. i-a spus că actul de control „nu va rămâne aşa" şi că a apelat telefonic o persoană, căreia i s-a adresat cu apelativul „domnule preşedinte", însă nu cunoaşte conţinutul întregii discuţii telefonice deoarece la un moment dat, învinuitul a părăsit încăperea. Martora a mai precizat că I.D., funcţionar în cadrul Sistemului de Gospodărire al Apelor G. i-a cerut să anuleze actul de constatare a contravenţiei, însă nu s-a conformat solicitării, iar la sosirea la sediul instituţiei, i-a înmânat actul de control învinuitului P.O.I.R.

Inclusiv în faţa instanţei, martora S.A. a arătat că îşi menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale, din punctul său de vedere procesul verbal a fost legal, acesta în final fiind anulat de P.O.I.R., după ce, în prealabil, de acel act s-au interesat P.O.I.R. şi I.D.:

“În zilele următoare am avut o discuţie cu P.T., iar acesta din urmă mi-a reproşat că nu trebuia să aplic acea sancţiune. Mi s-a spus că aş putea să fiu concediată.

Cu ocazia controlului , când şi-a dat seama primarul că o să fie sancţionat, acesta s-a enervat, s-a născut o stare de tensiune, a început să dea telefoane folosind apelativul de preşedinte”.

Inculpatul P.O.I.R., inspector în cadrul Direcţiei Apelor J., a efectuat în mod nelegal menţiunea „anulat" pe procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, a semnat sub această menţiune, acest lucru făcându-l la solicitarea inculpatului P.T.

Potrivit O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor anularea procesului-verbal de contravenţie se poate dispune numai de instanţa de judecată, în condiţiile în care, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii s-a efectuat plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.

Prima instanţă a apreciat că toţi funcţionarii din cadrul Direcţiei Apelor J., respectiv Sistemului de Gospodărire al Apelor G., au acţionat încălcându-şi atribuţiile de serviciu şi normele legale ce reglementau aceste atribuţii, prin cererea sau prin dispunerea anulării actului de constatare a contravenţiei, cauzând un prejudiciu bugetului de stat, iar Primăria Baia de Fier a obținut un avantaj patrimonial, constând în neplata sumei de 35.000 RON.

De altfel, din investigaţiile efectuate, a mai rezultat că această modalitate de anulare a proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiei s-a transformat într-o practică la nivelul Sistemului de Gospodărire a Apelor G.

Din probatoriul administrat în cauză, prima instanţă a mai reţinut că, în aceeaşi modalitate, au fost anulate şi procesele-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor din 19 septembrie 2006 şi din 21 septembrie 2006.

Prin procesul verbal din 19 septembrie 2006, V.D., inspector în cadrul Sistemului de Gospodărire a Apelor G., a sancţionat, în temeiul art. 87 alin. (42) din Legea nr. 107/1996, modificată şi republicată, cu amendă în cuantum de 25.000 RON societatea comercială SC C. SRL , Hotel L. Procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale, însă după întocmirea acestuia, P.T., director în cadrul Sistemului de Gospodărire al Apelor G., a cerut martorei V.D. să nu comunice procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei pentru punerea în executare a sancţiunii contravenţionale în termenul legal de 30 de zile şi a solicitat anularea procesului verbal. Ulterior, inculpatul V.C., persoană care îndeplinea funcţia de şef Birou Gestiunea Resurselor de Apă, a dispus, prin încălcarea obligaţiilor de serviciu şi a normelor legale, anularea procesului-verbal întocmit la data de 19 septembrie 2006 la sediul SC C. SRL.

Prin aceste manopere frauduloase s-a cauzat un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 25.000 RON şi implicit, societatea sancţionată a obţinut pentru sine, un avantaj patrimonial constând în neplata sumei de 25.000 RON, reprezentând cuantumul amenzii aplicate.

La data de 21 septembrie 2006, V.D., inspector în cadrul Biroului Gestiunea Resurselor de Apă din cadrul Sistemului de Gospodărire al Apelor G., a încheiat procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, prin care s-a dispus sancţionarea cu amendă în cuantum de 25.000 RON a SC S.V. SA Oradea, punct de lucru T.J.

Ulterior procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, inculpatul P.T., director al Sistemului de Gospodărire al Apelor G., a chemat-o în biroul său pe martora V.D. şi, în prezenţa reprezentantului societăţii sancţionate, i-a cerut să nu comunice procesul-verbal aşa cum o impuneau dispoziţiile legale, în vederea punerii în executare a sancţiunii contravenţionale, iar ulterior actul de sancţionare şi constatare al contravenţiei a fost anulat cu încălcarea normelor legale şi atribuţiilor de serviciu de către V.C., şef Birou Gestiune a Resurselor de Apă în cadrul Sistemului de Gospodărire al Apelor G.

Prin aceste acte materiale infracţionale, inculpaţii au cauzat un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 25.000 RON şi, prin această modalitate, societatea sancţionată a obţinut un avantaj patrimonial în acelaşi cuantum.

În ceea ce priveşte anularea procesului-verbal de contravenţie întocmit la 11 iulie 2007, întocmit la sediul Primăriei Baia de Fier, deşi inculpatul M.D.I. nu a recunoscut fapta comisă, rezultă indubitabil că i-a cerut inculpatului P.T. să rezolve problema privind anularea procesului-verbal, în discuţiile telefonice interceptate, amândoi convenind că primăriile nu au dreptate.

În discuţia interceptată la 11 iulie 2007, ora 11.20, discuţie purtată între inculpaţii M.D.I. şi M.C.B., inculpatul M.D.I. îi precizează celuilalt că l-a ţinut la telefon în timp ce discuta pe alt telefon cu inculpatul P.T. ca să se vadă că el „promite şi acţionează" şi se prevala de o anumită influenţa avută asupra directorului din cadrul Sistemului de Gospodărire a Apelor G.

Inculpatul M.D.I. nu a negat existenţa unor discuţii cu inculpatul M.C.B., precum şi că, în urma acestora, a avut o convorbire cu P.T., în care însă, ar fi solicitat expres doar examinarea de către acesta a procesului verbal şi în nici un caz anularea sa. Împrejurările ce l-au determinat să acţioneze astfel au fost aspectele de formalism ale procesului, agenţii constatatori au semnat la rubricile organului constatator şi martor, în contextul în care primăria oricum era sărăcită, urmând să se treacă o sumă substanţială de la bugetul local la cel central, ceea ce nu era echitabil.

Inculpatul M.C.B., fiind audiat, nu a recunoscut faptele comise; la prezentarea materialului de urmărire penală, după ce a luat cunoştinţă de interceptările telefonice efectuate, a precizat că solicitarea telefonică adresată învinuitului M.D.I., reprezenta o modalitate de sesizare a abuzurilor, a conduitei necorespunzătoare.

Această apărare a susţinut-o şi în faţa instanţei, însă a fost apreciată ca nefondată, deoarece din conţinutul interceptărilor telefonice efectuate, a rezultat o cu totul altă situaţie de fapt:

Inculpatul M.C.B. a solicitat lui M.D.I., pentru ca acesta, la rândul său, să solicite directorului Sistemului de Gospodărire a Apelor G. anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor.

La începutul discuţiei telefonice, învinuitul M.C.B. l-a întrebat pe învinuitul M.D.I. „domnii P., ăsta de la Ape, e tangenţial cu Partidul Naţional Liberal?". Ulterior, învinuitul M.C.B. l-a apelat pe învinuitul M.D.I. şi i-a spus că a fost sunat de învinuitul P.T., care i-a spus că a rezolvat problema, înţelegându-se concret anularea procesului-verbal de contravenţie.

Inculpatul P.T., director al Sistemului de Gospodărire a Apelor G., nu a recunoscut niciuna din faptele comise iar în legătură cu solicitarea telefonică din data de 11 iulie 2007, acesta a relatat, în cursul urmăririi penale, că a fost apelat de M.D.I., care i-ar fi spus că „primarul comunei Baia de Fier solicită o echipă cu experienţă care să efectueze o inspecţie şi să comunice documentele necesare pentru obţinerea unei autorizaţii de gospodărire a apelor. D.I.M. nu mi-a spus că subalterni de-ai mei ar fi dispus sancţionarea contravenţională a Primăriei Baia de Fier şi nici nu mi-a cerut să anulez sau să cer anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei întocmit la sediul Primăriei Baia de Fier".

Aceste susţineri ale inculpatului ca şi susţinerile ulterioare, în faţa instanţei, au fost apreciate de către prima instanţă ca fiind în totală contradicţie cu probele administrate în cauză, respectiv interceptările telefonice efectuate la data de 11 iulie 2007.

Însuşi inculpatul a arătat că „este real că în urma acestui telefon am fost contactat şi de către primarul de la Baia de Fier, care mi-a prezentat anumite detalii cu privire la procesul verbal de contravenţie întocmit, iar ulterior am revenit cu un telefon faţă de D.I.M. căruia i-am comunicat că problema este rezolvată”. Sau „fiind sunat de către D.I.M., am preluat sarcina ca fiind o obligaţie de serviciu”.

Inculpatul P.O.I.R. a precizat că a anulat procesul-verbal din 11 iulie 2007, întocmit la sediul Primăriei Baia de Fier, deoarece actul de constatare al contravenţiilor nu era bine completat.

Această apărare a inculpatului a fost înlăturată ca nefondată, de către prima instanţă deoarece nu există text de lege care să-i permită acestuia să dispună anularea actului de constatare a contravenţiei; acesta şi-a încălcat atribuţiile de serviciu, iar anularea efectivă s-a produs la cererea inculpatului M.D.I. şi nu din alte considerente.

Inculpatul V.C. a precizat că a anulat procesele-verbale de contravenţie întocmite la 19 septembrie 2006, respectiv 21 septembrie 2006 la sediul SC C. SRL şi SC S.V. SA Oradea, punct de lucru T.J., deşi acesta a precizat, în declaraţiile date, că nu cunoaşte să existe text de lege care să-i permită să dispună anularea proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor.

Prima instanţă a mai reţinut că, la dosar, au fost depuse de către inculpaţi concluzii scrise, prin care s-au susţinut următoarele:

Inculpaţii M.D.I. şi M.C.B. au arătat că fapta în sine de a anula un proces-verbal de contravenţie nu este una prevăzută de legea penală. Contrar alegaţiilor din rechizitoriu, în sensul că numai instanţa poate dispune anularea unui proces-verbal de contravenţie, se indică textul art. 17 din O.G. nr. 2/2001, în sensul că în „lipsa menţiunilor privind…atrage nulitatea procesului verbal. Nulitatea se constată şi din oficiu”. Ori, pe bună dreptate, s-a anulat de către organul ierarhic superior procesul verbal evocat.

Prima instanţă a apreciat că dialogurile scurte şi relativ concise dintre inculpaţi, reprezentau, în realitate, simple instigări şi acte de exercitare necorespunzătoare a îndatoririlor de serviciu, fiind în prezenţa unei infracţiuni cu subiect activ calificat de calitatea de funcţionar public sau funcţionar, pe care trebuie să o aibă în momentul săvârşirii faptei.

De asemenea, prima instanţă a apreciat că detaliile juridice invocate de inculpaţi vizând neregularitatea pe fond şi pe formă a proceselor-verbale întocmite în cauză, şi supuse anulării, excede interpretării cadrului penal strict şi concret de faţă.

Nu în ultimul rând, trimiterile inculpatului V.C. la practica îndeobşte acceptată în cadrul instituţiei respective, de a se dispune asupra proceselor-verbale de contravenţie, nu este un argument în a se eluda respectarea normelor juridice incidente.

În ceea ce priveşte conţinutul infracţiunii reţinute în sarcina inculpaţilor, inclusiv forma continuată pentru inculpaţii P.T. şi V.C., şi prin prisma existenţei sau inexistenţei unui prejudiciu, aspect invocat de asemenea în apărare, din partea inculpatului P.T., prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin anularea sau diminuarea cuantumului amenzilor contravenţionale se creează un prejudiciu cert statului; această activitate echivalează cu obţinerea pentru altul a unui avantaj patrimonial, acest aspect fiind consacrat atât în practică şi în literatura de specialitate.

Avantajul material nu trebuie să se raporteze numai la patrimoniul persoanei care săvârşeşte infracţiunea, ci şi la patrimoniul persoanei în serviciul căreia se află făptuitorul, precum şi la persoana care are un avantaj material în urma săvârşirii faptei (fără a fi izvor de drept, pentru acurateţea motivării, atâta vreme cât s-a făcut trimitere la cristalizarea practicii şi literaturii de specialitate în acest sens, v. I.G., Infracţiuni de corupţie, cu trimitere la speţe Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).

Fundaţia T.V. are sediul în judeţul Gorj şi a fost constituită prin Sentinţa nr. 24 din 8 februarie 1996 a Tribunalului Gorj, sentinţă dată în Dosarul nr. 914/1996. De la data constituirii, preşedinte al fundaţiei este inculpatul M.D.I. şi acesta este singura persoană împuternicită să efectueze operaţiuni bancare privind conturile deţinute de fundaţie.

Conform statutului autentificat din 8 februarie 1996, scopul Fundaţiei este determinat de viaţa şi activitatea marelui revoluţionar de la 1821 Tudor Vladimirescu şi constă în:

- organizarea de manifestări cultural-sportive cu evocarea evenimentelor istorice de la 1821;

- cunoaşterea vieţii şi activităţii lui T.V. prin cercetare proprie şi cu ajutorul personalităţilor istorice;

- punerea în valoare muzeistică şi turistică a obiectivelor şi locurilor legate de desfăşurarea evenimentelor din 1821, ca şi de viaţa marelui revoluţionar;

- protejarea, restaurarea şi întreţinerea monumentelor istorice, cultural-sociale şi de artă din localităţile legate de evenimentele din 1821, de activitatea revoluţionară a lui T.V.;

- organizarea de expoziţii şi manifestări având ca temă personalitatea lui T.V.;

- editarea de publicaţii şi înfiinţarea unei edituri purtând numele marelui revoluţionar;

- întreţinerea de relaţii cu instituţii şi organisme specifice din ţară şi străinătate pentru realizarea obiectivelor enumerate mai sus.

Conform art. 23 din statut, preşedintele Fundaţiei are următoarele atribuţii:

- este preşedinte al Consiliului de Administraţie;

- reprezintă Fundaţia în relaţiile cu terţii, în acest scop poate da mandat de reprezentare şi altor persoane din cadrul fundaţiei;

- asigură cunoaşterea şi aplicarea statutului;

- exercită întreaga sa autoritate şi competenţă pentru a determina înfăptuirea scopurilor Fundaţiei şi a hotărârilor Consiliului de Administraţie;

- angajează patrimoniul Fundaţiei, gestionează şi administrează resursele acesteia, semnează contractele în numele Fundaţiei şi ia măsurile necesare, în concordanţă cu hotărârile Consiliului de Administraţie, respectând legislaţia în vigoare şi prevederile statutului;

- urmăreşte şi decide luarea de măsuri pentru aducerea la îndeplinire a hotărârilor Consiliului de Administraţie;

- angajează, promovează, recompensează, sancţionează şi eliberează din funcţie personalul salariat sau colaborator al Fundaţiei.

Prin actul adiţional autentificat din 22 iunie 1998, a fost completat obiectul de activitate al fundaţiei, cu următoarele:

- primirea de ajutoare umanitare constând în: ajutoare băneşti, bunuri materiale de orice fel, aparatură de orice fel (aparate şi instalaţii, maşini şi utilaje, mijloace de transport, bunuri de folosinţă îndelungată etc), din ţară şi străinătate;

- distribuirea ajutoarelor umanitare prevăzute mai sus la instituţii publice (spitale, şcoli, creşte şi grădiniţe de copii, cămine de bătrâni, case de copii orfani şi handicapaţi, primării etc), societăţi comerciale şi la populaţie;

- înfiinţarea şi funcţionarea de şcoli şi universităţi în toate domeniile de învăţământ;

- realizarea de programe de reconversie în activităţi economice şi de învăţământ, pregătirea personalului prin programe naţionale şi internaţionale, consultanţă, planuri de afaceri şi studii de fezabilitate pentru sprijinirea, atât material, cât şi bănesc a celor care vor să se dezvolte în activitatea economică, reprezentarea lor în vederea obţinerii de avantaje materiale şi băneşti.

Prin actul adiţional autentificat din 6 iulie 1998, a fost completat obiectul de activitate al fundaţiei, cu următoarele:

- schimburi culturale, interjudeţene, naţionale şi internaţionale;

- comemorarea eroilor şi omagierea veteranilor de război din comuna Padeş, anual în ziua de 21 iulie, prin organizarea de manifestări artistice, serbări câmpeneşti, etc;

- editarea de pliante, ilustrate şi materiale publicitare.

Fundaţia T.V. şi Universitatea Liberă Internaţională din Moldova, cu sediul la Chişinău, au încheiat un contract de asociere al cărui obiect declarat era constituirea unui Centru Teritorial al Universităţii în municipiul T.J., în vederea organizării unor activităţi didactice, respectiv a mai multor forme de învăţământ profesional, gimnazial, preuniversitar, superior şi obţinerea de titluri ştiinţifice de doctor în ştiinţe.

Prin contractul de asociere, Fundaţia T.V. asigura baza materială, administrarea centrului de învăţământ şi evidenţa contabilă, urmând ca centrul teritorial al universităţii să încaseze taxele de şcolarizare stabilite.

La data de 6 septembrie 2000, contractul de asociere iniţial a fost modificat, printre modificări fiind şi aceea că, organizarea activităţii financiar-contabile primare, încasarea veniturilor precum şi efectuarea cheltuielilor centrului să se poată face şi de către Fundaţia T.V.

Prin actul adiţional din 28 februarie 2002, s-a stabilit că acest centru de orientare şi selecţie pentru studii cu sediul în T.J., va conduce întreaga activitate de logistică dispunând de un singur post încadrat de economist doctorand P.C.A., iar coordonarea întregii activităţi să se efectueze de profesor universitar doctor M.D.I.

Prin ordinul din 2 septembrie 2003, al rectorului Universităţii Libere Internaţionale din Moldova, la art. 5 se stabileşte repartizarea veniturilor astfel: 50% din încasări pentru universitate şi 50% pentru Fundaţia T.V., acestea urmând a fi folosite pentru cheltuielile necesare desfăşurării activităţii, inclusiv salarizarea preşedintelui fundaţiei care realizează şi managementul centrului.

Prin actul adiţional din 9 septembrie 2004, s-a convenit ca începând cu anul universitar 2004-2005, 25% din veniturile nete realizate de centru să rămână la dispoziţia fundaţiei, cuantum ce urma să fie utilizat pentru activităţile prevăzute în statut, inclusiv pentru activităţile de logistică, iar prin acelaşi act adiţional, s-a stabilit că preşedintele Fundaţiei T.V. va deţine calitatea de şef departament al centrului.

Prin actul adiţional din 22 ianuarie 2007, s-a convenit ca începând cu anul universitar 2006-2007, repartizarea veniturilor provenite din taxele de studiu să se facă astfel: 50% din venituri să revină universităţii, 30% fundaţiei pentru cheltuieli ale centrului iar 20% pentru salarizarea învinuitului M.D.I., în calitate de director pentru activitatea de coordonare a centrului.

Prima instanţă a reţinut că, din probele administrate în cauză a rezultat indubitabil că inculpatul M.D.I., în calitate de preşedinte al Fundaţiei T.V., persoană juridică fără scop patrimonial, şi-a folosit influenţa şi autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, folosind sumele de bani încasate de fundaţie.

Metoda cea mai frecvent utilizată de inculpatul M.D.I. pentru a-şi însuşi sumele de bani încasate de fundaţie era utilizarea contractelor de consultanţă, prin acestea inculpatul încercând să dea o aparenţă de legalitate banilor încasaţi necuvenit.

În cursul urmăririi penale au fost depuse de învinuitul M.D.I. contractele de consultanţă din 28 decembrie 2002 şi respectiv din 23 februarie 2004, ambele încheiate cu SC A.E.U.E. SA Motru reprezentată de numita C.I.A., societate la care inculpatul M.D.I. deţine 95% din acţiunile societăţii.

Obiectul contractelor de consultanţă anterior menţionate, a constat în:

- management general şi marketing pentru promovarea imaginii ULIM în vederea înscrierii la cursuri fără frecvenţă şi învăţământ la distanţă de doctoranzi şi studenţi;

- studii cu privire la impactul ULIM pe plan regional şi naţional, în relaţii de concurenţă legală cu instituţiile similare din România şi străinătate;

- asigurarea relaţiilor de corespondenţă în mod unitar dintre ULIM şi studenţii şi doctoranzii înscrişi la cursuri fără frecvenţă la Chişinău;

- planuri şi programe de învăţământ, organizarea de reuniuni şi simpozioane.

În urma verificărilor efectuate la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului s-a stabilit că SC A.E.U.E. SA Motru, avea ca obiect principal de activitate „fabricarea produselor de morărit".

În contractul de asociere dintre fundaţie şi universitate, actul adiţional din 28 august 2002, se menţiona că, planurile de învăţământ vor fi întocmite de universitate şi nu de către fundaţie, iar conform art. 5 al ordinului din 2 septembrie 2003, al rectorului Universităţii Libere Internaţionale din Moldova, managementul Centrului de Consultanţă şi Selecţie Profesională se realizează de către preşedintele fundaţiei, iar acesta primeşte un salariu pentru realizarea activităţilor de management.

S-a stabilit că valoarea serviciilor de consultanţă era de 1.000 dolari S.U.A. lunar, sumă ce nu includea TVA.

Concret nu au fost identificate documente care să dovedească prestarea efectivă a vreunui serviciu de către SC A.E.U.E. SA Motru.

Ambele contracte de consultanţă încheiate la 28 decembrie 2002, şi respectiv 23 februarie 2004, deşi erau încheiate cu SC A.E.U.E. SA Motru, pe acestea s-a aplicat ştampila SC A.C. SRL, societate care a fost constituită la data de 12 noiembrie 2004, ulterior încheierii contractelor anterior menţionate, ceea ce demonstrează că aceste contracte conţin date nereale, că au fost întocmite ulterior datei de 12 noiembrie 2004, pentru a se justifica plăţile deja efectuate de către fundaţie.

În cursul urmăririi penale s-a stabilit că Fundaţia T.V. a încheiat un contract de consultanţă managerială cu SC A.C. SRL, contractul fiind înregistrat la fundaţie din 5 decembrie 2005, iar la SC A.C. SRL din 30 decembrie 2005.

În cadrul acestei societăţi, inculpatul M.D.I. deţinea 80% din părţile sociale.

Contractul a fost semnat de inculpatul M.D.I., în calitate de preşedinte al fundaţiei, iar din partea societăţii de către C.I.A., administrator şi M.D.I., consultant pe probleme de management şi evaluare.

Prin contract, consultantul s-a obligat să asigure managementul activităţii, să acorde consultaţii în domeniul activităţii de învăţământ universitar şi doctorat, cursuri, să elaboreze studii de marketing, care să faciliteze organizarea selecţiei de studenţi pentru realizarea obiectivelor necesare procesului de învăţământ universitar.

În art. 2 din contract, s-a menţionat că, prin consultaţii, părţile contractante înţeleg organizarea şi asigurarea managementului în desfăşurarea activităţii de învăţământ universitar şi doctorat conform contractului de asociere încheiat între fundaţie şi ₍universitate. S-a mai precizat că orele de consultanţă vor fi prestate de specialişti care îndeplinesc condiţiile de pregătire şi experienţă în domeniu.

La art. 5 din contract, se menţionează că fundaţia se obligă să plătească consultantului pentru asigurarea managementului activităţii 25-30% din încasările anuale realizate ca venituri din taxele de studiu, având ca bază actul adiţional la contractul de asociere dintre fundaţie şi universitate încheiat la data de 7 iulie 2005.

Din verificările efectuate s-a constatat că niciunul din actele adiţionale ale contractului de asociere nu a fost încheiat la data de 7 iulie 2005 (raport de constatare tehnico-ştiinţifică).

Potrivit art. 5 al ordinul rectorului universităţii, managementul Centrului de Selecţie, Consultanţă şi Orientare Profesională ULIM se realizează de către preşedintele fundaţiei, acesta primind un salariu pentru realizarea activităţilor de management.

Concret, nu au fost identificate documente care să dovedească prestarea efectivă a unui serviciu de către SC A.C. SRL iar din baza de date on-line a Ministerului Economiei şi Finanţelor, a rezultat că în perioada 2005-2006, SC A.C. SRL a avut un singur salariat. Din aceeaşi bază de date a rezultat că, în anul 2005, cheltuielile totale ale societăţii au fost de 7.882 RON, iar în anul 2006, de 6.761 RON.

A rezultat astfel că activitatea de consultanţă nu a fost prestată de salariaţii societăţii, deoarece societatea avea un singur salariat şi nici de alte societăţi, situaţie care rezultă din nivelul foarte mic al cheltuielilor (raport de constatare tehnico-ştiinţifică).

Din probele administrate, a mai rezultat că la data de 1 septembrie 2006, între Fundaţia T.V., reprezentată de J.D., în calitate de contabil şef, şi M.D.I., în calitate de consultant, s-a încheiat un contract de consultanţă pe probleme de management şi evaluare. Prin acest contract, inculpatul s-a obligat să asigure managementul activităţii în domeniul învăţământului universitar şi studii de doctorat, în condiţiile în care inculpatul M.D.I. avea aceleaşi atribuţii ca şi preşedinte al fundaţiei, iar acesta a mai primit şi salariu pentru activităţile de management.

Ca şi în cazurile anterior menţionate, nu au fost identificate documente care să dovedească prestarea efectivă a vreunui serviciu de către consultant.

Fundaţia T.V. a plătit suma de 850 milioane ROL prin ordinul de plată din 2 aprilie 2007, iar prin ordinul de plată din 6 aprilie 2007, a plătit suma de 136 milioane ROL către bugetul de stat cu titlul „impozit pe veniturile din activitatea desfăşurată în baza contractului-convenţie civilă".

Specialistul D.N.A. a menţionat în raportul de constatare că, la data de 1 septembrie 2006, data încheierii contractului dintre fundaţie şi M.D.I., actul adiţional (menţionat la art. 3 din contractul dintre fundaţie şi M.D.I.) nu fusese încheiat acesta fiind semnat la data de 22 ianuarie 2007.

Concret, cele patru contracte de consultanţă menţionate, au avut ca scop direcționarea sumelor de bani către M.D.I. sau către societăţile controlate de acesta.

Nicio sumă de bani nu a fost direcţionată pentru a se realiza scopul constituirii fundaţiei.

Din actele şi lucrările dosarului efectuate în cauză, a mai rezultat că, în perioada 1 ianuarie 2003-30 aprilie 2007, prin contul deschis de Fundaţia T.V. la Banca Comercială a României T.J., au fost plătite sume către societăţi controlate de inculpatul M.D.I. şi către societăţi controlate de fiii acestuia.

Din conturile fundaţiei a fost achitată suma de 1.207.458.000 ROL, către SC A.C. SRL cu titlu de „prestări servicii şi consultanţă".

A mai rezultat că la data de 15 ianuarie 2007, uzând de influenţa şi funcţia deţinută, inculpatul M.D.I. a dispus plata din conturile fundaţiei a sumei de 332.010.000 ROL, către SC C.C.E. SRL sumă ce reprezenta contravaloarea unui autoturism, iar această societate are ca asociat unic şi administrator pe R.M.D.E., fiica lui M.D.I.

A mai rezultat că, în cursul lunii iulie 2004, inculpatul M.D.I. în calitate de preşedinte al Fundaţiei T.V., a dispus plata sumei de 277.141.480 ROL fără titlu, către SC A.E.U.E. SA, societate la care M.D.I. era acţionar majoritar cu 95% din acţiuni.

În raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de specialist C.I.B., sunt redate toate societăţile la care M.D.I. deţine acţiuni sau părţi sociale şi care au fost implicate în tranzacţii frauduloase cu Fundaţia T.V., în baza unui mecanism conceput şi pus în aplicare, aşa cum am arătat anterior, de către inculpatul M.D.I.

Inculpatul M.D.I., faţă de aceste învinuiri, în faţa primei instanţe, ca de altfel pe întreg parcursul procesului, a arătat că sumele obţinute în mod direct sau de societăţi controlate de acesta din fonduri ale Fundaţiei T.V., nu reprezintă un folos necuvenit.

A precizat în faţa primei instanţe că „este real că a existat o relaţie de colaborare între Fundaţie şi Universitatea din Chişinău, că s-a încheiat un contract de asociere, iar din această relaţie cel mai mult a avut de câştigat statul, atâta vreme cât sumele fiind trecute pe firme private, s-a achitat TVA, impozit pe profit şi pe dividende, pe când în cazul fundaţiei nu s-ar fi ajuns la o astfel de impozitare”.

Prin concluziile scrise depuse, s-a precizat că respectivele contracte de consultanţă au fost perfectate, că acuzarea se întemeiază doar pe concluziile unui raport de consultare tehnico-ştiinţifică, care nu poate fi primit, că au fost îndeplinite toate obligaţiile impuse de C. fisc. în cauză, de către toate persoanele juridice implicate, ca urmare, sumele au fost încasate în condiţiile legii, astfel că nu pot constitui folos necuvenit. De asemenea, fundaţia în cauză a arătat expres că nu a fost prejudiciată.

În condiţiile în care s-au derulat astfel de raporturi scriptice între respectivele persoane juridice, împrejurare acceptată de către inculpat, este evident că acestea incumbau şi achitarea unor obligaţii fiscale sau derularea lor în condiţii de legalitate formală, cu menţiunea că inculpatul nu a fost învinuit de întreprinderea vreunor manopere infracţionale în acest sens.

În alt plan, poziţia juridică manifestată în instanţă de Fundaţia T.V. de a specifica că nu a suferit niciun prejudiciu, contractele au fost derulate în bune condiţii, au fost îndeplinite toate obligaţiile, s-au realizat obiectivele, nu se constituie parte civilă, este una lesne de înţeles, în condiţiile în care aceasta nu exprimă, în funcţie de cele anterior specificate vizând constituirea sa, decât interesul inculpatului M.D.I.

Situaţia a fost analizată inclusiv prin prisma raportului de constatare încheiat în cauză, raport contestat de către inculpat.

Fie doar pe argumente de principialitate, în contextul în care raportul de constatare a fost întocmit de un specialist D.N.A., pe când un raport de expertiză se elaborează de o persoană care se bucură de independenţă profesională, prima instanţă a dispus întocmirea unei astfel de lucrări ale cărei obiective vizau exclusiv aceste învinuiri. A urmat un lung şir de demersuri în perfectarea lucrării, înlăuntrul cărora s-au acordat numeroase termene de judecată, pe un interval de aproape un an, cu epuizarea listei experţilor recomandaţi de Biroul de expertize judiciare întrucât au fost înlocuiţi nu mai puţin de 5 experţi (putându-se naşte anumite suspiciuni), cu aplicarea de amenzi judiciare, scopul nefiind atins.

Într-un astfel de context, ce putea aduce atingere regulii de bază a derulării în condiţii de echitate a unei proceduri judiciare, înscrisă la art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, şi anume rezonabilitatea în timp a mersului procesual, privită prin prisma criteriilor de interpretare fixate de Curtea Europeană în acest sens, prima instanţă a trecut la analiza întregii documentaţii ce a stat la baza construirii urmăririi penale în cauză, raportat la aceste învinuiri, la baza întocmirii acelui raport de constatare şi nu doar simpla preluare a concluziilor sale, în scopul de a se asigura aflarea adevărului, în ce măsură probele constând în înscrisuri, inclusiv cele provenite de la alte organe de inspecţie, pot fi coroborate între ele, precum şi cu cele depuse în cursul cercetărilor judecătoreşti.

Şi din celelalte probe administrate în cauză, pe larg evidenţiate, a rezultat că inculpatul M.D.I., în calitate de preşedinte al Fundaţiei T.V., persoană juridică fără scop patrimonial, şi-a folosit influenţa şi autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, folosind sumele de bani încasate de fundaţie, formula concretă de derulare a faptelor fiind cea anterior redată.

În urma constatărilor de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului s-a stabilit că SC A.E.U.E. SA Motru are ca obiect principal de activitate „fabricarea produselor de morărit", împrejurarea fiind de analizat în întregul context faptic. Nu au fost identificate documente care să dovedească prestarea efectivă a vreunui serviciu de către SC A.E.U.E. SA Motru. Nu au fost identificate documente care să dovedească prestarea efectivă a unui serviciu de către SC A.C. SRL, iar din baza de date on-line a Ministerului Economiei şi Finanţelor a rezultat că în perioada 2005-2006, SC A.C. SRL a avut un singur salariat. Din aceeaşi bază de date a rezultat că, în anul 2005, cheltuielile totale ale societăţii au fost de 7.882 RON, iar în anul 2006, de 6.761 RON. Activitatea de consultanţă nu a fost prestată de salariaţii societăţii, deoarece societatea avea un singur salariat şi nici de alte societăţi, situaţie care rezultă din nivelul foarte mic al cheltuielilor. La data de 1 septembrie 2006, data încheierii contractului dintre fundaţie şi M.D.I., actul adiţional (menţionat la art. 3 din contractul dintre fundaţie şi M.D.I.) nu fusese încheiat, acesta fiind semnat la data de 22 ianuarie 2007. Nicio sumă de bani nu a fost direcţională pentru a se realiza scopul constituirii fundaţiei. La data de 15 ianuarie 2007 inculpatul M.D.I. a dispus plata din conturile fundaţiei a sumei de 332.010.000 ROL, către SC C.C.E. SRL, în concret suma reprezenta contravaloarea unui autoturism, iar această societate are ca asociat unic şi administrator pe R.M.D.E., fiica lui M.D.I.

O notă aparte priveşte învinuirea că, la data de 5 iulie 2004, din contul fundaţiei, a fost plătită suma de 690 milioane ROL către M.D.I., sumă ce reprezintă contravaloarea unui autoturism marca W.G.V., an de fabricaţie 2001, autoturism ce a fost cumpărat la data de 27 iunie 2004, de la B.E.A. S-a reţinut că, deşi în contractul de vânzare-cumpărare s-a menţionat ca preţ de achiziţie suma de 700 milioane ROL, în realitate, suma plătită de învinuitul M.D.I. a fost de numai 10.000 euro, aşa cum precizează martorii B.E.A. şi B.F.A. Este cert că suma reală a tranzacţiei a fost de 10.000 euro, deoarece, aşa cum rezultă din documentele depuse de martorii anterior menţionaţi, preţul de achiziţie din Germania, a fost de 7.200 euro, iar acel autoturism dacă ar fi fost nou nu ar fi costat suma de 700 milioane ROL. Mai mult decât atât, după ce a luat cunoştinţă de învinuiri, învinuitul M.D.I. l-a apelat telefonic pe B.E.A. şi i-a cerut ca, în situaţia în care va fi chemat de organele de urmărire penală, să declare că preţul real al tranzacţiei a fost de 700 milioane ROL.

Ori, din mijloacele de probă administrate direct în faţa instanţei nu s-au desprins certitudini în acest sens.

Susţinerile inculpatului, raportate la acesta faptă, au fost în sensul că nu s-au comis ilegalităţi, nu au fost ridicate sume din conturile fundaţiei, banii erau proprii. Susţinerile inculpatului au fost confirmate de actul de vânzare cumpărare în care este menţionat preţul de 700 milioane ROL.

Martorii U.A. şi M.I., audiaţi doar la instanţă, au arătat că preţul convenit a fost de 700 milioane ROL, fiind achiziţionate şi dotări.

B.E.A. a dat declaraţii confuze, la urmărire penală a făcut trimitere la suma 10.000 euro, pentru ca, în instanţă, să afirme că suma reală a tranzacţiei crede că a fost trecută pe contract.

B.F.A. nu-şi mai amintea de sumă, iar cu privire la persoana care a contactat-o telefonic după tranzacţie şi care i-a spus să declare o sumă mai mare, a arătat că nu poate preciza dacă aceasta a fost inculpatul.

În cursul urmăririi penale, parchetul a dispus disjungerea cercetărilor penale şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 261 C. pen., constând în aceea că învinuitul M.D.I. a încercat să determine martorii B.F.A. şi B.E.A. să declare, în mod mincinos, că suma plătită pentru autoturismul achiziţionat de învinuit şi plătit din banii fundaţiei, a fost de 700 milioane ROL şi nu de 10.000 de euro, cât s-a plătit în realitate.

În acest context, prima instanţă a apreciat că situaţia nu poate fi interpretată decât favorabil inculpatului, prezumţia de nevinovăţie neputând fi considerată că a fost răsturnată, astfel încât, actul material infracţional nu poate fi reţinut.

Prima instanţă a precizat că aceste împrejurări nu împietează asupra reţinerii infracţiunii comise de inculpat, înscrisă la art. 13 din Legea nr. 78/2000, în forma propusă în actul de sesizare, respectiv cu incidenţa art. 41 alin. (2) C. pen., cu menţiunea însă, că elementul infracţional mai sus descris, ca intrând în conţinutul infracţiunii continuate, nu va fi primit.

În concluzie, faptele inculpatului M.D.I., care în calitate de preşedinte al filialei G. al Partidului Naţional Liberal şi-a folosit influenţa şi autoritatea pentru a obţine foloase necuvenite pentru partid, în formula concretă desprinsă din conţinutul stării de fapt reţinută de instanţă, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Din probele administrate, a rezultat că, în cursul lunii februarie 2007, învinuitul a semnat nouă contracte de sponsorizare cu mai multe societăţi ce sunt menţionate în raportul de constatare întocmit de specialistul D.N.A. şi din care rezultă că Partidul Naţional Liberal, filiala G., a beneficiat în mod necuvenit de suma de 155 milioane ROL.

Tot din probele administrate, s-a dovedit că, în baza unei rezoluţii unice infracţionale, preşedintele Partidului Naţional Liberal G., M.D.I., a impus filialei locale a partidului să achiziţioneze cărţi şi reviste în valoare de peste 43 milioane ROL de la firma proprie, SC A. SA, şi a dispus conducătorilor instituţiilor publice să achiziţioneze materiale de uz şcolar care au fost distribuite în numele Partidului Naţional Liberal.

Inculpatul M.D.I., în calitate de preşedinte al Partidului Naţional Liberal filiala G., şi-a folosit influenţa şi autoritatea în vederea obţinerii de foloase necuvenite constând în sume de bani solicitate de la mai multe persoane având calitatea de membri ai Partidului Naţional Liberal sau care deţineau funcţii de conducere, sume de bani ce au fost pretinse în afara cadrului legal şi pentru susţinerea campaniei privind alegerile euro-parlamentare programată a începe pe data de 13 aprilie 2007.

Pentru această infracţiune prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an.

Faptele inculpatului M.D.I. care, în calitate de preşedinte al Fundaţiei T.V., şi-a folosit influenţa şi autoritatea sa în cadrul fundaţiei, iar în perioada 5 iulie 2004-2 aprilie 2007, a dispus ca din conturile fundaţiei să fie achitate, în mod necuvenit, sume de bani către societăţi controlate de el însuşi, către sine sau către societăţi controlate de fiica sa, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Relaţiile sociale care se formează, desfăşoară şi dezvoltă, referitoare la corectitudinea, onestitatea persoanelor care îndeplinesc o funcţie de conducere într-o fundaţie, în ceea ce priveşte folosirea influenţei sau autorităţii pe care acestea le au, constituie obiectul juridic special, principal al infracţiunii anterior menţionate.

Inculpatul M.D.I. a folosit influenţa şi autoritatea pe care le avea în cadrul Fundaţiei T.V., pentru a obţine sume de bani necuvenite. Deşi potrivit art. 23 din Statutul Fundaţiei T.V., preşedintele, respectiv M.D.I., avea printre alte atribuţii, pe aceea de a exercita întreaga sa autoritate şi competenţă pentru a determina înfăptuirea scopurilor fundaţiei şi a hotărârilor Consiliului de administraţie, inculpatul şi-a folosit influenţa, autoritatea ce derivau din însuşi funcţia exercitată şi nu din calităţile individuale ale acestuia, pentru a obţine sume de bani necuvenite.

La data de 2 aprilie 2007 a dispus să fie achitată către sine, suma de 850 milioane ROL cu titlu de consultanţă. În cursul lunii iulie 2004, inculpatul în calităţile anterior menţionate, a dispus plata sumei de 277.141.480 ROL, fără titlu, către SC A.E.U.E. SA, societate la care M.D.I. deţine 95% din acţiuni. În perioada 12 aprilie 2005-26 aprilie 2006, în calitatea anterior menţionată, inculpatul a dispus plata sumei de 1.207.458.000 ROL, către SC A.C. SRL, cu titlu de prestări servicii şi consultanţă în condiţiile în care, la această societate inculpatul M.D.I. este asociat majoritar deţinând 80% din părţile sociale.

La data de 15 ianuarie 2007, folosindu-şi influenţa şi funcţia deţinută, inculpatul D.I.M. a dispus plata din conturile fundaţiei, a sumei de 332.010.000 ROL către SC C.C.E. SRL, sumă ce reprezintă contravaloarea unui autoturism, societate care se află în dizolvare judiciară şi care are ca administrator şi unic asociat, pe numita R.M.D.E., fiica lui M.D.I.

Din verificările arătate, rezultă cu certitudine că Fundaţia T.V. a derulat activităţi economice care nu erau înscrise în statut, iar majoritatea operaţiunilor au fost făcute în interesul inculpatului M.D.I.

Pentru această infracţiune prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani.

Faptele inculpatului M.D.I., care la data de 11 iulie 2007, la solicitarea inculpatului M.C.B., primar al comunei Baia de Fier, prevalându-se de calitatea de lider al Partidului Naţional Liberal G., de influenţa şi autoritatea sa deţinute la nivel local, i-a cerut inculpatului P.T., director al Sistemului de Gospodărire al Apelor G., să dispună anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, întocmit de funcţionari din cadrul Sistemului de Gospodărire al Apelor G. la sediul Primăriei Baia de Fier, la data anterior menţionată, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la dispoziţiile art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen.

Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor din 11 iulie 2007, funcţionari din cadrul Sistemului de Gospodărire al Apelor G., au sancţionat în temeiul art. 87 alin. (47) din Legea apelor nr. 107/1996 modificată şi republicată, Primăria Baia de Fier cu amendă contravenţională în cuantum de 35.000 RON.

Ulterior solicitării inculpatului M.D.I., inculpatul P.T. a cerut, în mod nelegal, agentului constatator să dispună anularea procesului-verbal de contravenţie. În cursul aceleiaşi zile, inculpatul P.O.I.R., şef Birou Inspecţia Teritorială a Apelor Jiu a procedat personal la anularea actului de constatare şi sancţionare a contravenţiei.

În speţă, avantajul patrimonial s-a realizat pentru Primăria comunei Baia de Fier şi a constat în neplata sumei stabilită cu titlu de amendă, iar paguba s-a produs în patrimoniul Ministerului Economiei şi Finanţelor.

Pentru fapta sa inculpatul M.D.I. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În ceea ce privesc faptele inculpatului M.D.I. care, în calitate de preşedinte al Partidului Naţional Liberal G., i-ar fi cerut, în condiţii nelegale, la data de 24 iunie 2007 martorului G.R. numit inspector şef interimar la Inspectoratul Teritorial de Muncă G., la solicitarea sa expresă, să plătească suma de 10 milioane ROL pentru Organizaţia Partidului Naţioanl Liberal G., în condiţiile în care G.R. nu avea calitatea de membru al acestei formaţiuni politice, pentru argumentele descrise, nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, soluţia primei instanţe fiind de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

La individualizarea sancţiunilor s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., limitele speciale de pedeapsă legală, atitudinea manifestată de inculpat faţă de învinuirile avute, în esenţă, una de nerecunoaştere, deşi în materialitatea lor faptele au fost însuşite, multe din învinuiri fiind acceptate de instanţă din chiar formula de declaraţie din partea inculpatului, evident coroborat cu alte probe, doar nuanţele şi conotaţiile penale date faptelor fiind lăsate de către acesta la aprecierea organelor judiciare.

Pedepsele au fost diferenţiate între ele, pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în funcţie de actele materiale infracţionale reţinute în concret pentru fiecare în parte, consecinţele produse, sumele strânse, ca şi destinatarii acestora, pentru prima infracţiune descrisă acesta fiind exclusiv Partidul Naţional Liberal G.

Prima instanţă a avut în vedere şi persoana inculpatului, poziţia socială în care se află acesta, accederea sa în forul legislativ al ţării pe parcursul instrumentării cauzei, poziţiile profesionale şi politice ocupate în timp de către acesta, dar şi împrejurarea că acesta a profitat tocmai de aceste situaţii pentru a comite acte aflate în afara cadrului de legalitate, aspecte care au impus aplicarea unor sancţiuni ce se doresc a fi semnificative, urmărind atingerea scopului general şi special al pedepselor, fără reţinere de circumstanţe atenuate în favoarea sa, dar şi o formulă care să nu atragă executarea lor efectivă, apreciind că aplicarea pedepsei constituie un avertisment suficient pentru acesta.

Faptele inculpatului M.C.B. de a-i fi solicitat inculpatului M.D.I. să ceară inculpatului P.T., director al Sistemului de Gospodărire al Apelor G., anularea procesului-verbal de contravenţie întocmit de funcţionari din cadrul Sistemului de Gospodărire al Apelor G. la sediul Primăriei Baia de Fier, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la infracţiunea prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an.

La individualizarea sancţiunii s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., limitele speciale de pedeapsă legală, atitudinea manifestată de inculpat faţă de învinuire, în esenţă, una de nerecunoaştere, deşi, în materialitatea lor, faptele au fost însuşite.

S-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără o executare efectivă în contextul în care demersul de ilegalitate nu s-a făcut în folos propriu, a fost o ieşire în decorul ilegalităţii singulară, persoana inculpatului este una ce nu reclamă atitudini punitive extreme, este primar al unei localităţi, fără antecedente penale.

Faptele inculpatului P.T. care, în calitate de director al Sistemului de Gospodărire al Apelor G., a cerut unor subordonaţi de-ai săi, respectiv inculpatului P.O.I.R. şi inculpatului V.C. să dispună anularea proceselor-verbale de contravenţie din 19 septembrie 2006, din 21 septembrie 2006 şi din 11 iulie 2007, procese-verbale prin care s-au aplicat amenzi în cuantum total de 85.000 RON către SC C. SRL, SC S.V. SA şi Primăriei Baia de Fier, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la dispoziţiile art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., săvârşită în formă continuată, pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare.

La individualizarea sancţiunii s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., limitele speciale de pedeapsă legală, atitudinea manifestată de inculpat faţă de învinuire, în esenţă, una de nerecunoaştere, deşi, în materialitatea lor faptele au fost însuşite.

S-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără o executare efectivă în contextul în care demersurile de ilegalitate nu s-au făcut în folos propriu, persoana inculpatului este una ce nu reclamă atitudini punitive extreme, este director al Sistemului de Gospodărire al Apelor G., fără antecedente penale.

Faptele inculpatului P.O.I.R., care, în calitate de inspector şef în cadrul Direcţiei Apelor Jiu Craiova, a dispus anularea, în condiţii nelegale, a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei din 11 iulie 2007, prin care a fost sancţionată Primăria Baia de Fier cu amendă în cuantum de 35.000 RON şi care şi-a încălcat grav atribuţiile de serviciu, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la dispoziţiile art. 248 C. pen. pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 6 luni.

La individualizarea sancţiunii s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., limitele speciale de pedeapsă legală, atitudinea manifestată de inculpat faţă de învinuire, în esenţă, una de nerecunoaştere, deşi, în materialitatea lor faptele au fost însuşite.

S-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără o executare efectivă în contextul în care demersul de ilegalitate nu s-a făcut în folos propriu, fiind singular, că persoana inculpatului este una ce nu reclamă atitudini punitive extreme, fiind fără antecedente penale, iar aplicarea pedepsei constituie un avertisment suficient pentru acesta.

Faptele inculpatului V.C., care în calitate de şef Birou Gestiunea Resurselor de Apă din cadrul Sistemului de Gospodărire al Apelor G., a dispus anularea, în condiţii nelegale, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu a proceselor-verbale de constare şi sancţionarea a contravenţiilor din 19 septembrie 2006 şi din 21 septembrie 2006 prin care au fost sancţionaţi doi agenţi economici cu amendă în cuantum de 50.000 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiuni prevăzute de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la dispoziţiile art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare.

La individualizarea sancţiunii s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., limitele speciale de pedeapsă legală, atitudinea manifestată de inculpat faţă de învinuire, în esenţă una de nerecunoaştere, în sensul că nu ar fi anulat procesele-verbale, deşi a trecut menţiunea anulat.

S-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără o executare efectivă, în contextul în care demersurile de ilegalitate nu s-au făcut în folos propriu, persoana inculpatului este una ce nu reclamă atitudini punitive extreme, fiind şef Birou Gestiunea Resurselor de Apă din cadrul Sistemului de Gospodărire al Apelor G., fără antecedente penale.

Influenţa şi autoritatea pe care le au şi de care se bucură persoanele care îndeplinesc funcţii de conducere în cadrul partidelor, patronatelor şi persoanelor juridice fără scop lucrativ, nu numai în interiorul lor, dar şi în viaţa politică, economică şi socială, poate fi, şi, adeseori, este folosită, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru alţii de bani, bunuri ori ale foloase necuvenite, creându-se prin acestea evidente şi grave stări de pericol social.

În cazul de faţă s-a specificat expres că scopul inculpatului M.D.I. a fost acela de a obţine un buget cât mai mare în folosul partidului său.

Influenţa, în sensul în care interesează infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, este aptitudinea, capacitatea persoanei care exercită o funcţie de conducere într-un partid, sindicat, patronat ori persoană juridică fără scop lucrativ, de a avea trecere, de a influența pe cineva, pentru a-i schimba atitudinea, concepţia, hotărârea, decizia datorită funcţiei pe care o deţine. Autoritatea semnifică prestigiul și consideraţia, general acceptate ale persoanei care îndeplineşte funcţia impusă subiectului activ al infracţiunii. Atât influenţa cât şi autoritatea decurg din funcţia exercitată şi nu din calităţile individuale, personale ale persoanei investite cu funcţii de conducere într-un partid sau într-un sindicat, patronat ori persoană juridică fără scop lucrativ, fiind inerente acestora.

Consumarea infracţiunii nu este condiţionată de obţinerea efectivă a banilor, bunurilor sau a altor foloase necuvenite, ci este suficient ca subiectul activ să acţioneze în acest scop.

În ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000, este şi rămâne, în esenţă, un abuz în serviciu prin care, un funcţionar public obţine pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial. În speţa de faţă, avantajul patrimonial a constat în neplata sumelor stabilite cu titlu de amendă pentru agenţii economici, respectiv instituţia publică sancţionată de funcţionari din cadrul Sistemului de Gospodărire al Apelor G. Prin exonerarea de la plata amenzii, în subsidiar s-a produs şi o pagubă la Ministerul Economiei şi Finanţelor.

Faptele inculpaţilor au fost pe deplin dovedite cu probele administrate în cauză.

În conţinutul rechizitoriului există capitolul IV alocat laturii civile a cauzei.

Sub un prim aspect, prima instanţă a constatat că, prin contribuţia inculpaţilor M.D.I., M.C.B., P.T. şi P.O.I.R., s-a cauzat un prejudiciu Ministerului Economiei şi Finanţelor în cuantum de 35.000 RON.

Din actele efectuate în cauză a rezultat că inculpaţii P.T. şi V.C. au mai cauzat Ministerului Economiei şi Finanţelor un prejudiciu de 50.000 RON prin anularea, în condiţii nelegale, a proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor amintite.

În mod expres, A.N.A.F. s-a constituit parte civilă în cauză cu aceste sume, respectiv 85.000 RON.

Suma a fost defalcată raportat la derularea a două activităţi infracţionale, cu prejudicii distincte, inculpaţii fiind de obligat în solidar, faptele fiind comise împreună, la plata sumelor de 35.000 RON, respectiv 50.000 RON.

În ceea ce priveşte obligaţiile fiscale accesorii, A.N.A.F. a specificat că acestea vor fi calculate de către organele de executare competente, subordonate A.N.A.F., la rămânerea definitivă a hotărârii ce va reprezenta titlu executoriu, cu explicaţiile în acest sens necesare, aşadar nu pot face obiectul acţiunii civile de faţă.

O altă categorie de sume ce ar face parte din aceeaşi analiză, a „laturii civile”, sunt specificate în acelaşi capitol:

„Din actele de urmărire penală efectuate, a rezultat că învinuitul M.D.I. a obţinut un folos necuvenit pentru sine şi pentru Partidul Naţional Liberal în cuantum de 3.647.609.480 ROL (364.760 RON). Folosul total necuvenit se compune din următoarele sume:

- suma de 155 milioane ROL, plătită cu titlu de sponsorizare pentru Partidul Naţional Liberal de societăţile: SC T. SRL, SC R.O.M.T.A.D. SRL, SC P. SRL, SC C.F. SRL, SC C. SRL, SC S. SRL, SC L.P. SRL, SC L. SRL;

- suma de 850 milioane ROL, plătită la 2 aprilie 2007 de Fundaţia T.V. către învinuitul M.D.I.;

- suma de 136 milioane ROL, plătită către bugetul de stat cu titlu „impozit pe veniturile din activitatea desfăşurată pe baza contractului" deoarece această sumă trebuia să o plătească învinuitul şi nu fundaţia;

- suma de 690 milioane ROL plătită de Fundaţia T.V. la data de 5 iulie 2004, pentru autoturismul achiziţionat de la preşedintele fundaţiei învinuitul M.D.I.;

- suma de 1.207.458.000 ROL, plătită de Fundaţia T.V. către SC A.C. SRL;

- suma de 332.010.000 ROL, plătită de Fundaţia T.V. către SC C.C.E. SRL (societate al cărei asociat unic este fiica învinuitului, numita R.M.D.E.);

- suma de 277.141.480 ROL, plătită fără nici un fel de titlu de Fundaţia T.V. către SC A.E.U.E. SA (M.D.I. deţine 95 % din acţiuni la această societate)”.

S-a apreciat că infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, raportat la care se circumscriu aceste sume, a fost şi este una esenţialmente de pericol; Partidul Naţional Liberal G. nu este o persoană prejudiciată prin faptele inculpatului, iar Fundaţia T.V. se confundă în interese cu cele ale preşedintelui ei.

Cu toate acestea, sumele respective vehiculându-se, pentru a se înlătura o stare de pericol şi pentru a preîntâmpina săvârşirea de fapte penale, se impun a fi supuse măsurii de siguranţă a confiscării speciale.

Potrivit dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 78/2000, „în cazul infracţiunilor la care se referă prezentul capitol, banii, valorile sau orice alte bunuri care au fost date pentru a determina săvârşirea infracţiunii sau pentru a răsplăti pe infractor ori cele dobândite prin săvârşirea infracţiunii, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia, se confiscă”.

Atâta vreme cât se pune accent pe nerestituirea bunurilor către o persoană vătămată sau în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia, în contextul în care infracţiunile de corupţie, în general, precum şi cele deduse judecății în speță, apar a fi infracţiuni de pericol, apreciindu-se, la o atentă analiză a textului art. 19, că acesta reproduce integral dispoziţiile art. 118 lit. d) şi e) C. pen., însă, s-a constatat că dispoziţiile art. 118 C. pen. constituie dreptul comun în materie.

Indiferent de aceste nuanţe juridice, al căror impact se manifestă doar în trimiterile teoretice doctrinare şi jurisprudenţiale, general valabile, raportat la formulele de aplicabilitate concretă a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 78/2000 sau art. 118 lit. e) C. pen., prima instanţă, prin prisma celor cristalizate în materie de aplicare a confiscării speciale, a dispus în acest sens, privitor exclusiv la bunurile dobândite efectiv prin săvârşirea faptelor penale de la inculpatul M.D.I., singurul aflat într-o astfel de poziţie juridică, astfel:

- suma de 850 milioane ROL, plătită la 2 aprilie 2007 de Fundaţia T.V. către inculpatul M.D.I., în ce priveşte sumele obţinute din conturile fundaţiei, a fost pe deplin dovedit prin probele administrate că plăţile efectuate au fost fondate pe o cauză ilicită, că acestea au fost necuvenite şi s-au făcut în interesul inculpatului M.D.I., în persoană;

- suma de 1.207.458.000 ROL, plătită de Fundaţia T.V. către SC A.C. SRL; societatea aparţine doar în proporţie de 80% inculpatului, ori în funcţie de cele precizate expres anterior, efectivitatea în confiscare s-a raportat la suma de 965.966.400 ROL.

- suma de 277.141.480 ROL, plătită fără niciun fel de titlu de Fundaţia T.V. către SC A.E.U.E. SA; Inculpatul M.D.I. deţinea 95% din acţiuni la această societate, astfel încât efectivitatea s-a raportat la suma de 263.284.406 ROL.

Însumând, a rezultat un cuantum total de 207.925 ROL, în operaţiunea de transformare a ROL în RON.

Raportat la prima infracţiune prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. comisă de inculpatul M.D.I., în calitate de lider de partid, s-a apreciat că fapta concretă a fost săvârşită în scopul obţinerii de foloase necuvenite „pentru altul”, cu referire la partidul condus de autorul infracţiunii.

În ceea ce priveşte cea de-a doua infracţiune prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. comisă de inculpatul M.D.I., în calitate de preşedinte al Fundaţiei T.V., prima instanţă a reţinut următoarele:

Anumite sume plătite de Fundaţie către bugetul de stat cu titlu de impozit pe veniturile din activitatea desfăşurată pe baza unui contract, exced cadrului de analiză în aplicarea unei măsuri de siguranţă în dauna inculpatului, fiind de datoria părţilor implicate în a-şi clarifica situaţia, pe căi separate, în contexte juridice adecvate.

Actul material infracţional privind suma de 690 milioane ROL plătită de Fundaţia T.V. la data de 5 iulie 2004, pentru autoturismul achiziţionat de la preşedintele fundaţiei învinuitul M.D.I. nu a fost reţinut.

Suma de 332.010.000 ROL, plătită de Fundaţia T.V. către SC C.C.E. SRL, priveşte societatea al cărei asociat unic este fiica inculpatului, numita R.M.D.E. şi nu este dobândită de inculpat.

Prin ordonanţele din 5 decembrie 2007 s-a dispus în temeiul art. 163-166 C. proc. pen., instituirea sechestrului pe bunurile mobile/imobile aparţinând învinuiţilor M.D.I. şi P.T. Măsura sechestrului a fost dusă la îndeplinire prin delegare de către ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul Biroului Teritorial Anticorupţie T.J. În acest sens, s-au întocmit procesele-verbale de aplicare a sechestrului asigurător, aflate la dosarul de urmărire.

Întrucât măsurile asiguratorii s-au luat în vederea confiscării speciale sau pentru repararea pagubei produse, în condiţiile anterior arătate, acestea au fost menţinute de către prima instanţă.

În afara părţii civile Ministerul Economiei şi Finanţelor, alte persoane nu s-au constituit părţi civile, în cauză, existând menţiuni exprese în acest sens din partea Fundaţiei T.V., împrejurare de care prima instanţă a luat act.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat efectuate în cursul derulării cauzei, s-a stabilit să fie suportate după cum urmează:

- M.D.I., 25.000 RON pentru faza de urmărire penală la care se adaugă 5.000 RON pentru faza de judecată;

- P.T., M.C.B., V.C. şi P.O.I.R., câte 5.000 RON fiecare pentru faza de urmărire penală la care se adaugă 2.000 RON pentru faza de judecată.

Împotriva sentinţei nr. 777 din 27 mai 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. 15712/318/2007, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 22 iunie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secţia penală în Dosarul nr. 15712/318/2007, în termen legal, au declarat recurs Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. şi inculpaţii M.D.I., P.T., M.C.B., P.O.I.R. şi V.C.

Amplele concluzii ale reprezentantului parchetului, ale apărătorilor aleşi ai recurenţilor inculpaţi şi ultimul cuvânt al recurenţilor inculpaţi au fost consemnate, pe larg, în încheierea din data de 24 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. 6005/1/2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. a susţinut, în esenţă, potrivit motivelor de recurs, depuse, în scris, la dosar şi concluziilor orale ale reprezentantului Ministerului Public că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, întrucât:

1. În mod greșit prima instanță a achitat pe inculpatul M.D.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 (fapta în legătură cu R.G.O.).

2. În mod greşit prima instanţă a înlăturat acte materiale ce intră în conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în ceea ce îl privește pe inculpatul M.D.I., considerând că nu sunt probe care să le confirme.

3. În mod greșit prima instanță a individualizat pedepsele aplicate tuturor inculpaţilor.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei penale nr. 777 din 27 mai 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în temeiul art. 385⁶ C. proc. pen. şi art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen.

Recurentul intimat inculpat M.D.I., prin apărători aleşi, a susţinut, în esenţă, potrivit motivelor de recurs şi concluziilor orale ale apărătorilor acestuia, că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, întrucât:

1. În mod greşit prima instanţă l-a condamnat pentru infracțiunile prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 25 C. pen., art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., reținute a fi fost săvârșite în calitate de președinte al organizației județene G. a Partidului Național Liberal.

2. În mod greşit prima instanţă l-a condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reţinută a fi fost săvârşită în calitate de preşedinte al Fundaţiei T.V.

S-a solicitat, în principal, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea sentinței recurate şi achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) şi d) C. proc. pen.

În subsidiar, a solicitat, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă pentru efectuarea expertizei contabilo-financiare, expertiză care, deşi apreciată iniţial ca pertinentă şi necesară, ulterior, s-a revenit asupra ei.

Recurentul inculpat P.T., prin apărătorul său ales, a susţinut, în esenţă, potrivit motivelor de recurs, concluziilor scrise şi celor susţinute oral, în şedinţă publică, că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, întrucât în mod greşit a fost condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen.

S-a solicitat, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând, achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., cu consecinţa respingerii acţiunii civile, invocându-se temeiul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

Totodată, în temeiul art. 168 C. proc. pen., s-a solicitat ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa din 5 decembrie 2007 dată în Dosarul nr. 46/P/2007 al D.N.A. Bucureşti asupra apartamentului situat în T.J., Gorj.

În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului, în temeiul art. 385¹⁵ alin. (2) lit. d) C. proc. pen., casarea hotărârii atacate şi, rejudecând să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b¹) şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.

Într-o a doua teză, s-a solicitat admiterea recursului, în temeiul art. 385¹⁵ alin. (2) lit. c) C. proc. pen., casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare de către instanţa de fond, în vederea administrării altor probe, invocându-se cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 9 şi 10 C. proc. pen.

S-a mai apreciat că în cauză au fost încălcate prevederile legale referitoare la sesizarea instanţei, dispoziţii prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute, astfel încât, s-a apreciat, în raport de dispoziţiile art. 332 alin. (2) C. proc. pen., că se impune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, întrucât aceasta s-a efectuat cu încălcarea gravă a drepturilor şi garanţiilor procesuale ale inculpaţilor; inculpaţii nu au beneficiat, în cursul urmăririi penale de asistenţă juridică, din partea unui apărător, iar prezentarea materialului de urmărire penală a avut un caracter pur formal inculpaţii neluând în mod efectiv cunoştinţă de acesta, astfel încât nu erau în măsură nici să formuleze cereri noi în apărare.

Recurentul inculpat P.O.I.R., prin apărător ales, a susţinut, în esenţă, potrivit motivelor de recurs, concluziilor orale că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, întrucât în mod greşit a fost condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen.

S-a solicitat, în principal, în temeiul art. 385¹⁵ alin. (2) lit. d) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând, achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., cu consecinţa respingerii acţiunii civile formulate în cauză, iar în subsidiar, achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.

Într-o altă teză s-a solicitat admiterea recursului, în temeiul art. 385¹⁵ alin. (2) lit. c) C. proc. pen., casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare de către instanţa de fond, în vederea administrării altor probe, invocându-se cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 9, 10 şi 12 C. proc. pen.

S-a mai apreciat că în cauză au fost încălcate prevederile legale referitoare la sesizarea instanţei, dispoziţii prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute, astfel încât, s-a apreciat, în raport de dispoziţiile art. 332 alin. (2) C. proc. pen., că se impune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, întrucât aceasta s-a efectuat cu încălcarea gravă a drepturilor şi garanţiilor procesuale ale inculpaţilor; inculpaţii nu au beneficiat, în cursul urmăririi penale de asistenţă juridică, din partea unui apărător, iar prezentarea materialului de urmărire penală a avut un caracter pur formal inculpaţii neluând în mod efectiv cunoştinţă de acesta, astfel încât nu erau în măsură nici să formuleze cereri noi în apărare.

Recurentul inculpat M.C.B., prin apărător ales, a susţinut, în esenţă, potrivit motivelor de recurs, concluziilor scrise şi celor susţinute oral, în şedinţă publică, că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, întrucât:

1. există cauze de nulitate absolută prevăzută de art. 197 alin. (2) raportat la art. 171 alin. (3) C. proc. pen., în sensul că:

- la termenul din data de 12 aprilie 2011, când au avut loc dezbaterile şi cauza a rămas în pronunţare, inculpatul nu a fost prezent, imposibilitatea de prezentare a acestuia fiind justificată de participarea la şedinţa extraordinară a Comitetului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă G., privitoare la efectele fenomenelor meteorologice pe teritoriul acestui judeţ, participare probată cu înscrisul aflat la dosar.

- a fost încălcat dreptul la apărare al inculpatului M.C.B., care din motive neimputabile s-a aflat în imposibilitate de a participa la ultima şedinţă de judecată şi cum exista un motiv de amânare a pricinii (neefectuarea expertizei dispuse în cauză), acesta a înţeles, în mod rezonabil, că pricina nu se va judeca la data de 12 aprilie 2011; prima instanţă, însă a revenit asupra probei pe care ea însăşi a încuviinţat-o, astfel încât apare, ca evidentă, încălcarea dreptului la apărare.

S-a solicitat, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) raportat la art. 385⁹ alin. (1) pct. 5 teza a II-a C. proc. pen., admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

2. prima instanţă a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare a inculpatului, întrucât contravenienta Primăria Baia de Fier nu a fost introdusă ca parte responsabilă civilmente în nicio fază a procesului penal.

S-a solicitat, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) raportat la art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 şi 21 teza I C. proc. pen., admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

3. în mod greşit prima instanţă l-a condamnat pe inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen.

S-a mai susţinut că încheierea de şedinţă de autorizare a interceptării convorbirilor telefonice dintre inculpatul M.D.I. şi inculpatul M.C.B. este lovită de nulitate absolută.

S-a solicitat, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi achitarea inculpatului, în principal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. şi, în subsidiar, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

4. în temeiul art. 193 alin. (5) C. proc. pen. s-a solicitat obligarea părţii vătămate Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, la plata cheltuielilor judiciare făcute de inculpat, constând din onorarii avocaţiale şi cheltuieli de deplasare.

Recurentul inculpat V.C., prin apărător ales, a susţinut, în esenţă, potrivit motivelor de recurs, concluziilor scrise şi celor susţinute oral în şedinţă publică, că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, întrucât în mod greşit, prima instanţă l-a condamnat pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen.

S-a solicitat, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, rejudecând, achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 248 C. pen. şi achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000, invocând temeiul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.; s-a invocat temeiul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

Totodată, s-a solicitat ridicarea sechestrului asigurător şi exonerarea inculpatului de la plata despăgubirilor şi a cheltuielilor de judecată.

Examinând hotărârea atacată, potrivit dispoziţiilor art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. şi inculpaţii M.D.I., P.T., M.C.B., P.O.I.R. şi V.C. sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte critica formulată de recurentul inculpat M.C.B., în sensul existenţei unor cauze de nulitate absolută prevăzute de dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., susţinere potrivit căreia, la termenul din data de 12 aprilie 2011, când au avut loc dezbaterile şi cauza a rămas în pronunţare, inculpatul nu a fost prezent, imposibilitatea acestuia de prezentare fiind justificată de participarea la şedinţa extraordinară a Comitetului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă G., Înalta Curte o apreciază, ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen., ” dispozițiile relative la competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia şi la publicitatea şedinței de judecată sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. De asemenea, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității și dispozițiile relative la participarea procurorului, prezenţa inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător, când sunt obligatorii potrivit legii, precum şi la efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori”.

Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 291 alin. (2) C. proc. pen. „neprezentarea părţilor citate nu împiedică judecarea cauzei”.

Conform dispoziţiilor art. 314 alin. (1) C. proc. pen. „judecata nu poate avea loc decât în prezenţa inculpatului, când acesta se află în stare de deţinere”.

Coroborând dispozițiile legale mai sus enunţate, Înalta Curte constată, pe de o parte că prezenţa inculpatului M.C.B. la judecarea cauzei în primă instanţă din data de 12 aprilie 2011 nu era necesară, întrucât acesta nu se afla în stare de deţinere, pentru a fi obligatorie prezenţa în faţa instanţei, iar pe de altă parte prezenţa acestuia, în condiţiile în care a fost judecat în stare de libertate, nu se regăseşte printre cazurile de nulitate absolută, prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.; dacă legiuitorul ar fi dorit prezenţa inculpatului aflat în stare de libertate, la judecarea cauzei, ar fi prevăzut aceasta, în mod expres, în dispoziţiile mai sus menţionate.

Mai mult decât atât, deşi inculpatul M.C.B. nu a fost prezent la judecarea cauzei în fond, acesta avea termen în cunoştinţă (conform citativului încheierii din data de 8 martie 2011), iar apărătorul său ales, domnul avocat D.R., a fost prezent în instanţă şi l-a reprezentat pe inculpat, fiind astfel respectate dispoziţiile art. 171 alin. (2) şi art. 174 alin. (1) C. proc. pen.

De asemenea, nu poate fi primită nici critica, în sensul că i-a fost încălcat dreptul la apărare inculpatului M.C.B., întrucât nu i s-a acordat ultimul cuvânt, inculpat care, din motive neimputabile, s-a aflat în imposibilitate de a participa la ultima şedinţă de judecată; s-a susţinut că, pentru acel termen de judecată, exista un motiv de amânare a cauzei (neefectuarea expertizei), astfel încât, acesta a înţeles, în mod rezonabil, că pricina nu se va judeca la data de 12 aprilie 2011, însă prima instanţă a revenit asupra probei pe care ea însăşi a încuviinţat-o.

Coroborând dispozițiile legale mai sus enunţate, Înalta Curte constată că ultimul cuvânt al inculpatului nu echivalează cu încălcarea dreptului la apărare, având în vedere că acesta avea apărător ales, nefiind aplicabile prevederile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Motivarea inculpatului, în sensul că dosarul urma să se amâne datorită lipsei raportului de expertiză, este în contradicţie cu solicitarea sa (formulată ca şi motiv de recurs) de a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât nu s-a prezentat datorită unei situaţii de urgenţă, precum şi cu menţiunea că prezenţa sa era obligatorie.

Prima instanţă, în mod corect, a constatat că obiectivele expertizei se suprapun peste declaraţiile inculpaţilor, ce se coroborează, într-o anumită măsură, cu depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, cu înscrisurile depuse la dosar, cu celelalte susţineri ale parchetului, motiv pentru care, în raport de noile probe administrate în cauză s-a apreciat că expertiza nu mai este utilă și pertinentă.

Mai mult decât atât nu trebuie ignorate dispoziţiile C.E.D.O. privind rezonabilitatea derulării unei proceduri penale, ori în cauză, cum bine a constat și instanța fondului, au fost acordate mai multe termene de judecată, în vederea efectuării raportului de expertiză, fiind dispuse și măsurile necesare finalizării unui astfel de raport, demersuri care au rămas fără rezultat și au condus la tergiversarea finalizării cercetării judecătorești.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că nu s-au adus vătămări dreptului la apărare al inculpatului M.C.B., astfel încât, va respinge, ca neîntemeiate criticile formulate de acesta privind constatarea nulităţii absolute a hotărârii primei instanţe, critici întemeiate pe dispoziţiile art. 385⁹ pct. 5 teza a II-a C. proc. pen.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentului inculpat M.C.B., în sensul că prima instanţă a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare a inculpatului, întrucât, contravenienta Primăria Baia de Fier nu a fost introdusă ca parte responsabilă civilmente în nicio fază a procesului penal, Înalta Curte o apreciază, de asemenea, ca neîntemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (1) C. proc. pen. „Introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc, la cerere sau din oficiu, fie în cursul urmăririi penale, fie în faţa instanţei de judecată până la citire actului de sesizare”.

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol „Partea responsabilă civilmente poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătoreşti la prima instanţă, luând procedura din stadiul în care se află la momentul intervenţiei”.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că Primăria Baia de Fier putea fi introdusă în procesul penal ca parte responsabilă civilmente fie până la momentul citirii actului de sesizare, fie ulterior, până la terminarea cercetării judecătoreşti, însă numai cu acordul prealabil al acesteia, introducerea acesteia putând fi solicitată de oricare dintre părțile interesate.

Nu poate fi primită susţinerea apărării în sensul că, în mod greşit, prima instanţă nu a introdus, din oficiu, ca parte responsabilă civilmente, Primăria Baia de Fier, întrucât această obligaţie incumbă instanţei numai când prejudiciile au fost cauzate unor persoane incapabile sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, potrivit dispoziţiilor art. 17 alin. (1) C. proc. pen.

Având în vedere că în cauză acţiunea civilă nu putea fi exercitată din oficiu, nefiind îndeplinite cerinţele art. 17 alin. (1) C. proc. pen., nici instanţa nu putea să dispună, din oficiu, introducerea în cauză a contravenientei Baia de Fier, în calitate de parte responsabilă civilmente, întrucât latura civilă a procesului penale este guvernată de principiul disponibilităţii părţilor.

Or, în cauză, ambele momente procesuale au fost depăşite, astfel încât, Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, motivul de recurs privind casarea cu trimitere spre rejudecare a sentinței atacate , motiv întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18 şi 21 teza I C. proc. pen. (precizate de recurentul inculpat în motivele de recurs).

În ceea ce privesc criticile formulate de recurenţii inculpaţi P.T. şi P.O.I.R. potrivit cărora, în cauză, au fost încălcate prevederile legale referitoare la sesizarea instanţei, dispoziţii prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute, apreciindu-se, în raport de dispoziţiile art. 332 alin. (2) C. proc. pen., că se impune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, Înalta Curte apreciază că aceste susţineri sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Recurenţii inculpaţi P.T. şi P.O.I.R. au susţinut că urmărirea penală a fost efectuată cu încălcarea gravă a drepturilor şi garanţiilor procesuale ale inculpaţilor, că nu au beneficiat, în cursul urmăririi penale de asistenţă juridică, din partea unui apărător, iar prezentarea materialului de urmărire penală a avut un caracter pur formal, neluând, în mod efectiv, cunoştinţă de acesta, astfel încât, nu au fost în măsură să formuleze cereri noi în apărare.

Potrivit dispoziţiilor art. 332 alin. (2) C. proc. pen. „Instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispoziţiilor privitoare la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanţei, prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător”.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, la momentul procesual al aducerii la cunoştinţă a învinuirii şi a dreptului la apărare, inculpatul P.T. a precizat la data de 26 noiembrie 2007 că „nu doresc apărător în această fază a procesului penal”.

În acelaşi sens, inculpatul P.O.I.R. a precizat la data de 14 noiembrie 2007 că „nu doresc apărător în această fază a urmăririi penale”.

Aceeaşi poziţie au avut-o inculpaţii P.T. şi P.O.I.R. şi cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală; astfel: inculpatul P.T., cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, la data de 12 decembrie 2007, a precizat: „Cunosc faptele de care sunt învinuit. Nu doresc apărător în această fază a urmăririi penale. Am luat cunoştinţă de materialul de urmărire penală administrat în cauză. Nu solicit alte probe.” (inculpatul P.O.I.R., cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, la data de 12 decembrie 2007, a precizat: „Cunosc faptele pentru care sunt învinuit. Nu doresc avocat în această fază a urmăririi penale. Menţin declaraţiile date anterior. Nu doresc să fac declaraţii suplimentare. Nu solicit administrarea altor probe.”.

Pe de altă parte, asistenţa juridică a inculpaţilor P.T. şi P.O.I.R., care aveau calitatea de învinuiţi la ambele momente procesuale nu era obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 171 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că, în cauză, urmărirea penală a fost efectuată cu respectarea tuturor drepturilor şi garanţiilor procesuale ale inculpaţilor, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 332 alin. (2) C. proc. pen. privind restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, astfel încât, solicitările recurenţilor inculpaţi P.T. şi P.O.I.R. vor fi respinse, ca neîntemeiate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs formulat de inculpatul M.D.I., prin care s-a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) şi d) C. proc. pen., pentru infracţiunile prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 25 C. pen., art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., reținute a fi fost săvârșite în calitate de președinte al organizației județene G. a Partidului Național Liberal şi infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reţinută a fi fost săvârşită în calitate de preşedinte al Fundaţiei T.V., Înalta Curte apreciază că acest motiv este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prima instanţă a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului M.D.I., în săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 25 C. pen., art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., reținute a fi fost săvârșite în calitate de președinte al organizației județene G. a Partidului Național Liberal şi infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reţinută a fi fost săvârşită în calitate de preşedinte al Fundaţiei T.V.

a) Referitor la actele materiale specifice infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reţinută a fi săvârşită în calitate de preşedinte al organizaţiei judeţene G. a Partidului Național Liberal.

Potrivit dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 78/2000: „Fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid sau într-o formaţiune politică, într-un sindicat ori într-o asociaţie fără scop lucrativ sau fundaţie şi care foloseşte influenţa ori autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani”.

În cursul anului 2004, inculpatul D.I.M. a fost numit preşedinte interimar al Partidului Naţional Liberal filiala G., iar ulterior, a fost ales de către membrii de partid al acestei filiale, preşedinte al organizaţiei anterior amintite.

Ulterior numirii, respectiv alegerii, D.I.M. a impus filialei judeţene a Partidului Naţional Liberal G. să achiziţioneze cărţi şi ziare de la societatea SC A. SRL, la care deţinea 32 părţi sociale, reprezentând 80% din capitalul social al societăţii, iar fiica sa R.M.D.E. deţinea 8 părţi sociale, reprezentând 20% din capitalul social al societăţii.

La cererea inculpatului D.I.M., filiala judeţeană a Partidului Naţional Liberal G. a achiziţionat de la SC A. SRL cărţi şi ziare în valoare de 43.033.200 ROL. Bunurile au fost achiziţionate cu factura fiscală din 5 octombrie 2004, emisă de SC A. SRL cu sediul în T.J., judeţul Gorj, către Partidul Naţional Liberal, filiala G., cu sediul în T.J., judeţul Gorj.

Din probele efectuate, a mai rezultat că, în calitate de subprefect şi de preşedinte al Partidului Naţional Liberal G., în cursul anului 2005, inculpatul D.I.M., folosindu-se de influenţa deţinută, a dispus conducătorilor instituţiilor publice să achiziţioneze ghiozdane, rechizite şi alte materiale de uz şcolar, care, ulterior, au fost distribuite în unităţile şcolare ale judeţului, în numele Partidului Naţional Liberal, filiala G.

În acest sens, Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală G. prin C.M., a achiziţionat cu factura fiscală X1 din 20 septembrie 2005, bunuri în valoare de 1.107 RON, iar cu factura fiscală X2 din aceeaşi dată, bunuri în valoare de 123,76 RON.

Obiectul juridic special principal al infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 îl constituie relaţiile sociale care se formează, desfăşoară şi dezvoltă, referitoare la corectitudinea, onestitatea persoanelor care îndeplinesc o funcţie de conducere într-o formaţiune politică, într-un sindicat ori într-o asociaţie fără scop lucrativ sau fundaţie, în ceea ce priveşte folosirea influenţei sau autorităţii pe care acestea le deţin.

În subsidiar, prin incriminarea acestor fapte, sunt apărate şi relaţiile sociale referitoare la prestigiul şi credibilitatea de care trebuie să se bucure persoanele juridice menţionate, acesta constituind obiectul juridic special secundar, adiacent al infracţiunii.

Infracţiunea are un subiect activ calificat, persoană cu o funcţie de conducere, iar elementul material al laturii obiective constă în fapta acestuia de a-şi folosi influenţa sau autoritatea în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite. Folosirea se poate referi fie la influenţa, fie la autoritatea pe care le are subiectul activ, ori la amândouă, ele completându-se reciproc.

Folosirea impune acţiunea, ea neputând fi săvârşită prin neîndeplinirea unui act, a unei activităţi la care cineva este obligat, astfel că, elementul material al laturii obiective a infracţiunii nu poate să constea într-o inacţiune, într-o omisiune.

Înalta Curte apreciază că fapta inculpatului a fost săvârşită în scopul obţinerii de foloase necuvenite pentru partidul condus de autorul infracţiunii („pentru altul”); infracţiunea a fost săvârşită de inculpatul M.D.I. persoană care îndeplinea o funcţie de conducere într-un partid (preşedintele Partidului Naţional Liberal, filiala G.).

Foloasele necuvenite sunt reprezentate de bani sau alte bunuri; din probatoriul administrat în cauză a rezultat că, pentru încasarea cotizaţiilor, în perioada 17 ianuarie 2005-28 iunie 2005, Partidul Naţional Liberal filiala G. a folosit două carnete de chitanţe neînseriate şi fără regim special, deşi exista obligaţia legală a folosirii numai a documentelor cu regim special personalizate şi înseriate conform ordinului ministrului Finanţelor Publice nr. 1849/2003 (Raport de constatare tehnico-ştiinţifică).

Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, sumele cuprinse în balanţe, referitoare la donaţii (1.310.741.692 ROL), sunt mai mici cu 666.993.054 ROL decât valoare centralizată din chitanţe şi extrase de cont.

În ceea ce priveşte folosirea influenţei şi autorităţii pentru a obţine foloase necuvenite pentru partid, constând în sume de bani, din actele şi lucrările dosarului rezultă că, mai multe societăţi comerciale au încheiat contracte de sponsorizare cu Partidul Naţional Liberal Gorj, în perioada 5 februarie 2007-20 februarie 2007, în condiţiile în care Legea privind finanţarea partidelor politice interzicea acest lucru: SC T. SRL (ordin de plată din data de 5 februarie 2007 pentru suma de 10.000.000 ROL), SC R.O.M.T.A.D. SRL (ordin de plată din data de 7 februarie 2007 pentru suma de 10.000.000 ROL), SC P. SRL (ordin de plată din data de 12 februarie 2007, pentru suma de 8.000.000 ROL), SC C.F. SRL (ordin de plată din data de 13 februarie 2007, pentru suma de 100.000.000 ROL), SC C. SRL (ordin de plată din data de 14 februarie 2007, pentru suma de 5.000.000 ROL), SC S. SRL (ordin de plată din data de 20 februarie 2007, pentru suma de 6.000.000 ROL), SC L.P. SRL (ordin de plată din data de 20 februarie 2007, pentru suma de 5.000.000 ROL), SC L. SRL (ordin de plată din data de 20 februarie 2007, pentru suma de 5.000.000 ROL), suma totală fiind de 155 milioane ROL, cu titlu de sponsorizare.

La data de 5 martie 2007 a avut loc o şedinţă a Biroului Politic al Partidului Naţional Liberal, filiala G. Din probele administrate a rezultat că, anterior acestei şedinţe, M.D.I. a discutat cu mai mulţi conducători ai instituţiilor deconcentrate ale statului pentru ca acestea să contribuie cu diverse sume pentru susţinerea campaniei pentru alegerile europarlamentare, programate a începe iniţial la data de 13 aprilie 2007.

La şedinţa din 5 martie 2007, M.D.I. a făcut un inventar al sumelor colectate pentru susţinerea campaniei privind alegerile europarlamentare, în condiţiile în care intenţiona să colecteze o sumă de peste un miliard de ROL, din care 30% trebuia virată către Organizaţia Centrală a Partidului Naţional Liberal.

Înalta Curte va avea în vedere, totodată şi atitudinea nesinceră a inculpatului, precum şi declaraţiile martorilor date atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de judecată.

Din declaraţiile martorilor audiaţi a rezultat că, în situaţia în care, nu erau plătite aceste sume, D.I.M. ameninţa conducătorii instituţiilor publice că le va retrage sprijinul politic.

Astfel, martorul L.I.E., în cursul urmăririi penale, a precizat, în declaraţia dată la 9 mai 2007, că „discuţii similare avuseseră loc şi la şedinţa precedentă în care D.I.M. afirmase că numiţii T.P. şi D.V. trebuie înlăturaţi de la conducerea Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Gorj, întrucât aceştia nu vor să contribuie cu sumele stabilite. Sumele menţionate erau independente de cotizaţia membrilor Organizaţiei Partidz’ului Naţional Liberal G. Aceste sume trebuiau obţinute ori din bugetele instituţiilor deconcentrate, ori de la agenţii economici care, într-un fel sau altul, urmau să vină în contact cu aceste instituţii", iar, în faţa primei instanţe, a specificat că „nu cred că erau demersuri benevole ale celor care contribuiau atâta vreme cât arau ameninţaţi cu retragerea sprijinului politic”.

Martorul C.R.C., audiat la data de 1 iunie 2007, la urmărire penală a precizat: „din câte cunosc, au fost distribuite către instituţiile deconcentrate ale statului, prin şefii acestora, contracte de sponsorizare sau de donaţie, în alb, modalitate prin care urmau să fie colectate sume pentru Organizaţia Partidului Naţional Liberal G. Prin modalitatea prezentată anterior, se intenţiona a se colecta suma de circa 3 miliarde lei ROL, nu pot preciza cu exactitate. D.I.M. ne-a precizat că este nemulţumit de faptul că nu s-au colectat sumele stabilite, că există multe restanţe, precizând că urma să fie criticat la următoarea întâlnire de către şefii de la Bucureşti. Din câte reţin, D.I.M. a precizat că 30% din suma colectată, urma să fie virată către Organizaţia Centrală a Partidului Naţional Liberal însă, eu nu cred ca fiind reală această susţinere a lui".

Înregistrarea şedinţei Biroului Politic al Partidului Naţional Liberal G., a fost pusă la dispoziţia mass-media, de către un participant la această şedinţă. Ulterior, înregistrarea acelei şedinţe, a fost pusă la dispoziţia organelor de urmărire penală de către postul de televiziune R.M. SA.

În legătură cu aspectele descrise şi reţinute mai sus, în declaraţiile din cadrul urmăririi penale, precum şi în cele date în faţa primei instanţe şi a instanţei de recurs, inculpatul a negat săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Deşi inculpatul M.D.I. a precizat că sumele de bani pretinse în cadrul şedinţei din 5 martie 2007 reprezentau cotizații ale membrilor de partid, din declaraţiile martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale, respectiv G.T.H., L.I.E., C.R.C., D.V., T.P., U.D.A., P.R.M., I.T., a rezultat că sumele pretinse nu erau cotizaţii, iar acestea trebuiau obţinute fie din bugetele instituţiilor deconcentrate ale statului, fie de la agenţi economici care, într-un fel sau altul, urmau să vină în contact cu aceste instituţii.

Pe de altă parte, din interceptările convorbirilor telefonice purtate de inculpatul M.D.I. şi de martorul C.A.D., interceptări dispuse în baza autorizaţiei din 14 mai 2007, a Tribunalului Bucureşti, a rezultat că, inculpatul M.D.I. îi solicita martorului să calculeze sumele raportându-se la veniturile salariale ale conducătorilor instituţiilor publice.

Mai mult decât atât, dacă sumele respective ar fi reprezentat cotizaţii, cuantumul acestora ar fi trebuit cunoscut din data de 5 martie 2007, iar nu ulterior acestei date.

Tot din probatoriul administrat în cauză a rezultat că, într-o discuţie telefonică purtată cu martora P.R.M., aceasta i-a confirmat inculpatului M.D.I. că, la nivelul filialei G. a Partidului Naţional Liberal au fost întocmite atât contracte de sponsorizare, cât şi contracte de donaţie, deşi Legea nr. 43/2003 interzice în mod expres acest lucru.

Din declaraţia aceleiași martore, din data de 18 mai 2007, declaraţie dată în cursul urmăririi penale a rezultat faptul că sumele pretinse de inculpatul D.I.M. nu reprezentau cotizaţii: „Anterior şedinţei din 5 martie 2007, preşedintele organizaţiei Partidului Naţional Liberal D.I.M., precum şi secretariatul general compus din domnul O.G., C.I., A.R., au cerut fiecărei instituţii publice în parte, să contribuie cu o sumă pentru susţinerea campaniei privind alegerile euro-parlamentare programat a începe la 13 aprilie 2007. S-a stabilit un cuantum pe fiecare instituţie în parte, urmând ca de colectare acestor sume, să se ocupe conducătorul instituţiei respective. Modalitatea prin care urma să se efectueze această colectare, se întocmea de către o persoană, un contract de donaţie cu o persoană fizică sau societate comerciala, care urma sa fie dirijat către sediul partidului de către şeful uneia dintre instituţiile deconcentrate. Persoana se prezenta la sediul organizaţiei şi întocmea un contract de donaţie cu organizaţia Partidului Naţional Liberal. Suma de bani era depusă fie numerar, fie prin contul deschis la Banca Comercială a României Sucursala G. Nu pot preciza cu exactitate, dar instituţiile trebuiau să colecteze în acest mod, după posibilităţi, peste 100.000.000 ROL sau sub această sumă. Eu nu cunosc ca vreo persoană din conducerea organizaţiei să fi efectuat presiuni asupra acestora". Aceasta, în faţa primei instanţe a revenit asupra celor declarate la urmărirea penală şi a precizat: „nu-mi mai menţin declaraţiile date întrucât la acel moment eram într-o anumită stare de oboseală şi de presiune în timpul anchetei”.

Potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 43/2003, privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, partidele politice nu pot accepta donaţii sau servicii prestate cu titlu gratuit de la o autoritate sau instituţie publică, de la regie autonomă, de la o companie naţională, societate comercială sau societate bancară cu capital integral sau majoritar de stat.

Conform art. 5 alin. (10) din Lege, este interzisă acceptarea sub orice formă, directă sau indirectă, de către partidele politice, a donaţiilor de bunuri materiale sau sume de bani, ori prestarea în servicii gratuite făcute cu scopul evident de a obţine un avantaj economic sau politic.

Mai mult decât atât art. 16, interzice finanţarea în orice mod a campaniei electorale a unui partid de către o autoritate publică, instituţie publică, regie autonomă, companie naţională, societate comercială sau societate bancară cu capital integral ori majoritar de stat sau de către un sindicat ori o asociaţie sau fundaţie.

În ceea ce priveşte reţinerea de către prima instanţă a formei continuate a acestei infracţiuni, Înalta Curte apreciază că, în cauză, în mod corect, s-a făcut aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., chiar dacă faptele reţinute în sarcina inculpatului M.D.I. cuprind o perioadă lungă de timp, rezoluţia infracţională este unică, fiind demonstrată de condiţiile concrete în care a fost săvârşită şi de mijloacele utilizate de inculpat.

În consecinţă, în mod corect, prima instanţă a reţinut că faptele inculpatului M.D.I. care, în calitate de preşedinte al filialei G. al Partidului Naţional Liberal şi-a folosit influenţa şi autoritatea pentru a obţine foloase necuvenite pentru partid, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În concluzie, situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost corect stabilite, corespunzător probatoriului administrat în cauză, astfel încât, soluţia de condamnare pronunţată de prima instanţă este corectă şi nu se impune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) şi d) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte actul material constând în faptul că, în perioada 2005–2006 preşedintele Partidului Naţional Liberal, filiala Gorj, inculpatul M.D.I. şi-a folosit influenţa de lider politic pentru a determina factori decizionali de la nivel central să numească persoane apropiate acestuia la conducerea diverselor instituţii descentralizate ale statului care îşi desfăşurau activitatea pe teritoriul judeţului Gorj, în scopul ca aceştia, să continue, după numire, procurarea de foloase necuvenite pentru inculpat, act material ce nu a fost reţinut de prima instanţă ca făcând parte din conţinutul infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., Înalta Curte face precizarea că acesta va fi analizat cu ocazia motivării respingerii recursului declarat de parchet.

b) Referitor la actele materiale specifice infracţiunii prevăzute art. 25 C. pen., art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., reținută a fi fost săvârșită în calitate de președinte al organizației județene G. a Partidului Național Liberal:

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că la data de 11 iulie 2007, la ora 11.20, inculpatul M.D.I. a fost apelat telefonic de inculpatul M.C.B., primar al comunei Baia de Fier, care i-a cerut să-i solicite inculpatului P.T., director al Sistemului de Gospodărire al Apelor G., să dispună anularea actului de constatare şi sancţionare a contravenţiilor întocmit la data de 11 iulie 2007 de S.A., funcţionar în cadrul Sistemului de Gospodărire a Apelor G. la sediul Primăriei Baia de Fier.

Urmare solicitării primite de la M.C.B., inculpatul D.I.M. l-a apelat telefonic la ora 11.22 pe inculpatul P.T. şi i-a cerut acestuia să telefoneze funcţionarei care se afla la Baia de Fier, întrucât amenda aplicată era incorectă, iar primarul nu a semnat procesul-verbal.

M.D.I. i-a cerut inculpatului P.T. să rezolve problema că altfel „îi punem în cap pe PSD-işti". În continuare, la ora 11.30, M.D.I. a fost reapelat de către inculpatul M.C.B., utilizator al postului telefonic 0723.XXX.XXX, care i-a relatat că a fost sunat de către directorul Sistemului de Gospodărire al Apelor G., acesta spunându-i că a rezolvat problema, stabilindu-se cu certitudine că este vorba de anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei în cauză.

Ulterior discuţiei cu inculpatul M.C.B., M.D.I. a fost apelat de către P.T. care i-a relatat că problema de la Baia de Fier a fost rezolvată. În timpul discuţiei, ambii învinuiţi au convenit că în astfel de probleme, primăriile nu au dreptate.

În discuţia interceptată la 11 iulie 2007, ora 11.20, discuţie purtată între inculpaţii M.D.I. şi M.C.B., inculpatul M.D.I. îi precizează celuilalt că l-a ţinut la telefon în timp ce discuta pe alt telefon cu inculpatul P.T. ca să se vadă că el „promite şi acţionează" şi se prevala de o anumită influenţa avută asupra directorului din cadrul Sistemului de Gospodărire a Apelor G.

Inculpatul M.D.I. nu a negat existenţa unor discuţii cu inculpatul M.C.B. precum şi că, în urma acestora, a avut o convorbire cu P.T., în care, însă, ar fi solicitat expres doar examinarea de către acesta a procesului verbal şi în nici un caz anularea sa. Împrejurările ce l-au determinat să acţioneze astfel au fost aspectele de formalism ale procesului, agenţii constatatori au semnat la rubricile organului constatator şi martor, ca şi contextul în care primăria oricum era sărăcită, urmând să se treacă o sumă substanţială de la bugetul local la cel central, ceea ce nu era echitabil.

Ulterior solicitării inculpatului M.D.I. inculpatul P.T. a cerut, în mod nelegal, agentului constatator să dispună anularea procesului-verbal de contravenţie. În cursul aceleiaşi zile, inculpatul P.O.I.R., şef Birou Inspecţia Teritorială a Apelor Jiu a procedat personal la anularea actului de constatare şi sancţionare a contravenţiei.

În consecinţă, în mod corect, prima instanţă a reţinut că faptele inculpatului M.D.I., care la data de 11 iulie 2007, la solicitarea inculpatului M.C.B., primar al comunei Baia de Fier, prevalându-se de calitatea de lider al Partidului Naţional Liberal G., de influenţa şi autoritatea sa deţinute la nivel local, i-a cerut inculpatului P.T., director al Sistemului de Gospodărire al Apelor G., să dispună anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei întocmit de funcţionari din cadrul Sistemului de Gospodărire al Apelor G. la sediul Primăriei Baia de Fier, la data anterior menţionată, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la dispoziţiile art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen.

În concluzie, situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost corect stabilite, corespunzător probatoriului administrat în cauză, astfel încât, soluţia de condamnare pronunţată de prima instanţă este corectă şi nu se impune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) şi d) C. proc. pen.

c) Referitor la actele materiale specifice infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reţinută a fi fost săvârşită în calitate de preşedinte al Fundaţiei T.V., analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine următoarele:

Fundaţia T.V. are sediul în judeţul Gorj şi a fost constituită prin sentinţa nr. 24 din 8 februarie 1996 a Tribunalului Gorj, sentinţă dată în Dosarul nr. 914/1996, iar de la data constituirii, preşedinte al fundaţiei a fost inculpatul M.D.I., singura persoană împuternicită să efectueze operaţiuni bancare privind conturile deţinute de fundaţie.

Conform statutului autentificat din 8 februarie 1996, scopul Fundaţiei este determinat de viaţa şi activitatea marelui revoluţionar de la 1821 T.V. şi constă în:

- organizarea de manifestări cultural-sportive cu evocarea evenimentelor istorice de la 1821;

- cunoaşterea vieţii şi activităţii lui T.V. prin cercetare proprie şi cu ajutorul personalităţilor istorice;

- punerea în valoare muzeistică şi turistică a obiectivelor şi locurilor legate de desfăşurarea evenimentelor din 1821, ca şi de viaţa marelui revoluţionar;

- protejarea, restaurarea şi întreţinerea monumentelor istorice, cultural-sociale şi de artă din localităţile legate de evenimentele din 1821, de activitatea revoluţionară a lui T.V.;

- organizarea de expoziţii şi manifestări având ca temă personalitatea lui T.V.;

- editarea de publicaţii şi înfiinţarea unei edituri purtând numele marelui revoluţionar;

- întreţinerea de relaţii cu instituţii şi organisme specifice din ţară şi străinătate pentru realizarea obiectivelor enumerate mai sus.

Conform art. 23 din statut, preşedintele Fundaţiei are următoarele atribuţii:

- este preşedinte al Consiliului de Administraţie;

- reprezintă Fundaţia în relaţiile cu terţii, în acest scop poate da mandat de reprezentare şi altor persoane din cadrul fundaţiei;

- asigură cunoaşterea şi aplicarea statutului;

- exercită întreaga sa autoritate şi competenţă pentru a determina înfăptuirea scopurilor Fundaţiei şi a hotărârilor Consiliului de Administraţie;

- angajează patrimoniul Fundaţiei, gestionează şi administrează resursele acesteia, semnează contractele în numele Fundaţiei şi ia măsurile necesare, în concordanţă cu hotărârile Consiliului de Administraţie, respectând legislaţia în vigoare şi prevederile statutului;

- urmăreşte şi decide luarea de măsuri pentru aducerea la îndeplinire a hotărârilor Consiliului de Administraţie;

- angajează, promovează, recompensează, sancţionează şi eliberează din funcţie personalul salariat sau colaborator al Fundaţiei.

Prin actul adiţional autentificat din 22 iunie 1998, a fost completat obiectul de activitate al fundaţiei, cu următoarele:

- primirea de ajutoare umanitare constând în: ajutoare băneşti, bunuri materiale de orice fel, aparatură de orice fel (aparate şi instalaţii, maşini şi utilaje, mijloace de transport, bunuri de folosinţă îndelungată etc), din ţară şi străinătate;

- distribuirea ajutoarelor umanitare prevăzute mai sus la instituţii publice (spitale, şcoli, creşte şi grădiniţe de copii, cămine de bătrâni, case de copii orfani şi handicapaţi, primării etc.), societăţi comerciale şi la populaţie;

- înfiinţarea şi funcţionarea de şcoli şi universităţi în toate domeniile de învăţământ;

- realizarea de programe de reconversie în activităţi economice şi de învăţământ, pregătirea personalului prin programe naţionale şi internaţionale, consultanţă, planuri de afaceri şi studii de fezabilitate pentru sprijinirea atât material cât şi bănesc a celor care vor să se dezvolte în activitatea economică, reprezentarea lor în vederea obţinerii de avantaje materiale şi băneşti.

Prin actul adiţional autentificat din 6 iulie 1998, a fost completat obiectul de activitate al fundaţiei, cu următoarele:

- schimburi culturale, interjudeţene, naţionale şi internaţionale;

- comemorarea eroilor şi omagierea veteranilor de război din comuna Padeş, anual în ziua de 21 iulie, prin organizarea de manifestări artistice, serbări câmpeneşti, etc;

- editarea de pliante, ilustrate şi materiale publicitare.

Fundaţia T.V. şi Universitatea Liberă Internaţională din Moldova cu sediul la Chişinău, au încheiat un contract de asociere al cărui obiect declarat era constituirea unui Centru Teritorial al Universităţii în municipiul T.J., în vederea organizării unor activităţi didactice, respectiv a mai multor forme de învăţământ profesional, gimnazial, preuniversitar, superior şi obţinerea de titluri ştiinţifice de doctor în ştiinţe.

Prin contractul de asociere, Fundaţia T.V. asigura baza materială, administrarea centrului de învăţământ şi evidenţa contabilă, urmând ca centrul teritorial al universităţii să încaseze taxele de şcolarizare stabilite.

La data de 6 septembrie 2000, contractul de asociere iniţial a fost modificat, printre modificări fiind şi aceea că, organizarea activităţii financiar-contabile primare, încasarea veniturilor precum şi efectuarea cheltuielilor centrului să se poată face şi de către Fundaţia T.V.

Prin actul adiţional din 28 februarie 2002, s-a stabilit că acest centru de orientare şi selecţie pentru studii cu sediul în T.J., va conduce întreaga activitate de logistică dispunând de un singur post încadrat de economist doctorand P.C.A., iar coordonarea întregii activităţi să se efectueze de profesor universitar doctor M.D.I.

Prin ordinul din 2 septembrie 2003, al rectorului Universităţii Libere Internaţionale din Moldova, la art. 5 se stabileşte repartizarea veniturilor astfel: 50% din încasări pentru universitate şi 50% pentru Fundaţia T.V., acestea urmând a fi folosite pentru cheltuielile necesare desfăşurării activităţii, inclusiv salarizarea preşedintelui fundaţiei care realizează şi managementul centrului.

Prin actul adiţional din 9 septembrie 2004, s-a convenit ca începând cu anul universitar 2004-2005, 25% din veniturile nete realizate de centru să rămână la dispoziţia fundaţiei, cuantum ce urma să fie utilizat pentru activităţile prevăzute în statut, inclusiv pentru activităţile de logistică, iar prin acelaşi act adiţional, s-a stabilit că preşedintele Fundaţiei T.V. va deţine calitatea de şef departament al centrului.

Prin actul adiţional din 22 ianuarie 2007, s-a convenit ca începând cu anul universitar 2006-2007, repartizarea veniturilor provenite din taxele de studiu să se facă astfel: 50% din venituri să revină universităţii, 30% fundaţiei pentru cheltuieli ale centrului iar 20% pentru salarizarea învinuitului M.D.I., în calitate de director pentru activitatea de coordonare a centrului.

Din verificările efectuate s-a constatat că niciunul din actele adiţionale ale contractului de asociere nu a fost încheiat la data de 7 iulie 2005 (Raport de constatare tehnico-ştiinţifică).

Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul M.D.I., în calitate de preşedinte al Fundaţiei T.V., persoană juridică fără scop patrimonial, şi-a folosit influenţa şi autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, folosind sumele de bani încasate de fundaţie.

Metoda cea mai frecvent utilizată de inculpatul M.D.I. pentru a-şi însuşi sumele de bani încasate de fundaţie era utilizarea contractelor de consultanţă, prin acestea inculpatul încercând să dea o aparenţă de legalitate banilor încasaţi necuvenit.

Din probele administrate rezultă că au fost încheiate un număr de 4 contracte de consultanţă, toate având ca scop ca sumele de bani să fie direcţionate către M.D.I. sau către societăţile controlate de acesta; nicio sumă de bani nu a fost direcţionată pentru a se realiza scopul constituirii fundaţiei.

Astfel:

Primul contract de consultanţă a fost încheiat cu SC A.E.U.E. SA Motru reprezentată de numita C.I.A., societate la care inculpatul M.D.I. deţine 95% din acţiunile societăţii (din 28 decembrie 2002).

Al doilea contract de consultanţă a fost încheiat tot cu SC A.E.U.E. S.A. Motru reprezentată de numita C.I.A. (din 23 februarie 2004).

Obiectul contractelor de consultanţă anterior menţionate, a constat în:

- management general şi marketing pentru promovarea imaginii ULIM în vederea înscrierii la cursuri fără frecvenţă şi învăţământ la distanţă de doctoranzi şi studenţi;

- studii cu privire la impactul ULIM pe plan regional şi naţional, în relaţii de concurenţă legală cu instituţiile similare din România şi străinătate;

- asigurarea relaţiilor de corespondenţă în mod unitar dintre ULIM şi studenţii şi doctoranzii înscrişi la cursuri fără frecvenţă la Chişinău;

- planuri şi programe de învăţământ, organizarea de reuniuni şi simpozioane.

În urma verificărilor efectuate la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului s-a stabilit că SC A.E.U.E. SA Motru, avea ca obiect principal de activitate „fabricarea produselor de morărit".

S-a stabilit ca valoare a serviciilor de consultanţă era de 1.000 dolari S.U.A. lunar, sumă ce nu includea TVA.

Concret nu au fost identificate documente care să dovedească prestarea efectivă a vreunui serviciu de către SC A.E.U.E. SA Motru.

Mai mult decât atât, ambele contracte de consultanţă, deşi sunt încheiate cu SC A.E.U.E. SA Motru, pe acestea s-a aplicat ştampila SC A.C. SRL, societate care a fost constituită la data de 12 noiembrie 2004, ulterior încheierii contractelor anterior menţionate, ceea ce demonstrează că aceste contracte conţin date nereale, că au fost întocmite ulterior datei de 12 noiembrie 2004, pentru a se justifica plăţile deja efectuate de către fundaţie.

Al treilea contract de consultanţă a fost încheiat cu SC A.C. SRL, contractul fiind înregistrat la fundaţie în data de 5 decembrie 2005, iar la SC A.C. SRL în data de 30 decembrie 2005, societate în cadrul căreia inculpatul M.D.I. deţinea 80% din părţile sociale.

Contractul a fost semnat de inculpatul M.D.I., în calitate de preşedinte al fundaţiei, iar din partea societăţii de către C.I.A., administrator şi M.D.I., consultant pe probleme de management şi evaluare.

Prin contract, consultantul s-a obligat să asigure managementul activităţii, să acorde consultaţii în domeniul activităţii de învăţământ universitar şi doctorat, cursuri, să elaboreze studii de marketing care să faciliteze organizarea selecţiei de studenţi pentru realizarea obiectivelor necesare procesului de învăţământ universitar.

În art. 2 din contract, s-a menţionat că prin consultaţii, părţile contractante înţeleg organizarea şi asigurarea managementului în desfăşurarea activităţii de învăţământ universitar şi doctorat conform contractului de asociere încheiat între fundaţie şi ₍universitate. S-a mai precizat că orele de consultanţă vor fi prestate de specialişti care îndeplinesc condiţiile de pregătire şi experienţă în domeniu.

La art. 5 din contract, s-a menționat că fundaţia se obligă să plătească consultantului pentru asigurarea managementului activităţii 25-30% din încasările anuale realizate ca venituri din taxele de studiu, având ca bază actul adiţional la contractul de asociere dintre fundaţie şi universitate încheiat la data de 7 iulie 2005.

Înalta Curte constată că nu au fost identificate documente care să dovedească prestarea efectivă a unui serviciu de către SC A.C. SRL iar din baza de date on-line a Ministerului Economiei şi Finanţelor, a rezultat că în perioada 2005-2006, SC A.C. SRL a avut un singur salariat, iar în anul 2005, cheltuielile totale ale societăţii au fost de 7.882 RON şi în anul 2006, de 6.761 RON, rezultând astfel că activitatea de consultanţă nu a fost prestată de salariaţii societăţii, deoarece societatea avea un singur salariat şi nici de alte societăţi, situaţie care rezultă din nivelul foarte mic al cheltuielilor (Raport de constatare tehnico-ştiinţifică).

Al patrulea contract de consultanţă a fost încheiat la data de 1 septembrie 2006, între Fundaţia T.V., reprezentată de J.D., în calitate de contabil şef, şi M.D.I., în calitate de consultant.

Prin acest contract, inculpatul s-a obligat să asigure managementul activităţii în domeniul învăţământului universitar şi studii de doctorat, în condiţiile în care inculpatul M.D.I. avea aceleaşi atribuţii ca şi preşedinte al fundaţiei, iar acesta a mai primit şi salariu pentru activităţile de management.

Ca şi în cazurile anterior menţionate, nu au fost identificate documente care să dovedească prestarea efectivă a vreunui serviciu de către consultant.

Fundaţia T.V. a plătit suma de 850 milioane ROL prin ordinul de plată din 2 aprilie 2007, iar prin ordinul de plată din 6 aprilie 2007, a plătit suma de 136 milioane ROL către bugetul de stat cu titlul „impozit pe veniturile din activitatea desfăşurată în baza contractului, convenţie civilă".

Specialistul D.N.A. a menţionat în raportul de constatare că, la data de 1 septembrie 2006, data încheierii contractului dintre fundaţie şi M.D.I., actul adiţional (menţionat la art. 3 din contractul dintre fundaţie şi M.D.I.) nu fusese încheiat acesta fiind semnat la data de 22 ianuarie 2007.

Din actele şi lucrările dosarului a mai rezultat că, în perioada 1 ianuarie 2003-30 aprilie 2007, prin contul deschis de Fundaţia T.V. la Banca Comercială a României T.J., au fost plătite sume către societăţi controlate de inculpatul M.D.I. şi către societăţi controlate de fiii acestuia.

Din conturile fundaţiei a fost achitată suma de 1.207.458.000 ROL, către SC A.C. SRL cu titlu de „prestări servicii şi consultanţă".

A mai rezultat că la data de 15 ianuarie 2007, uzând de influenţa şi funcţia deţinută, inculpatul M.D.I. a dispus plata din conturile fundaţiei a sumei de 332.010.000 ROL, către SC C.C.E. SRL sumă ce reprezenta contravaloarea unui autoturism, iar această societate are ca asociat unic şi administrator pe R.M.D.E., fiica lui M.D.I.

A mai rezultat că, în cursul lunii iulie 2004, inculpatul M.D.I. în calitate de preşedinte al Fundaţiei T.V., a dispus plata sumei de 277.141.480 ROL fără titlu, către SC A.E.U.E. SA, societate la care M.D.I. era acţionar majoritar cu 95% din acţiuni.

Deşi inculpatul M.D.I., pe întreg parcursul procesului, a arătat că sumele obţinute în mod direct sau de societăţi controlate de acesta din fonduri ale Fundaţiei T.V., nu reprezintă un folos necuvenit, că fundaţia în cauză a arătat în mod expres că nu a fost prejudiciată, Înalta Curte constată că inculpatul, în calitate de preşedinte al Fundaţiei T.V., persoană juridică fără scop patrimonial, şi-a folosit influenţa şi autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, folosind sumele încasate de fundaţie, modalitatea concretă de derulare a faptelor fiind cea sus-menţionată.

Înalta Curte constată că inculpatul M.D.I. a folosit influenţa şi autoritatea pe care le avea în cadrul Fundaţiei T.V. pentru a obţine sume de bani necuvenite.

Potrivit art. 23 din Statutul Fundaţiei T.V., preşedintele, respectiv M.D.I., avea printre alte atribuţii pe aceea de a exercita întreaga sa autoritate şi competenţă pentru a determina înfăptuirea scopurilor fundaţiei şi a hotărârilor Consiliului de administraţie; inculpatul şi-a folosit influenţa, autoritatea ce derivau din însuşi funcţia exercitată şi nu din calităţile individuale ale acestuia, pentru a obţine sume de bani necuvenite.

În consecinţă, în mod corect, prima instanţă a reţinut că faptele inculpatului M.D.I. care, în calitate de preşedinte al Fundaţiei T.V. şi-a folosit influenţa şi autoritatea sa în cadrul fundaţiei, iar în perioada 5 iulie 2004-2 aprilie 2007, a dispus ca, din conturile fundaţiei, să fie achitate, în mod necuvenit, sume de bani către societăţi controlate de el însuşi, către sine sau către societăţi controlate de fiica sa, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În concluzie, situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost corect stabilite, corespunzător probatoriului administrat în cauză, astfel încât, soluţia de condamnare pronunţată de prima instanţă este corectă şi nu se impune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) şi d) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte actul material constând în faptul că, la data de 5 iulie 2004, din contul fundaţiei, a fost plătită suma de 690 milioane ROL către M.D.I., sumă ce reprezintă contravaloarea unui autoturism marca V.G.V., an de fabricaţie 2001, autoturism ce a fost cumpărat la data de 27 iunie 2004, de la B.E.A., act material ce nu a fost reţinut de prima instanţă ca făcând parte din conţinutul infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., Înalta Curte face precizarea că acesta va fi analizat cu ocazia motivării respingerii recursului declarat de parchet.

În ceea ce priveşte motivul de recurs formulat de inculpatul M.D.I., prin care s-a solicitat, în subsidiar, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă pentru efectuarea expertizei contabilo-financiare, expertiză care, deşi apreciată iniţial ca pertinentă şi necesară, ulterior, s-a revenit asupra ei, Înalta Curte apreciază, de asemenea, că şi acest motiv este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Inculpatul M.D.I., pe întreg parcursul procesului, a arătat că sumele obţinute în mod direct sau de societăţi controlate de acesta din fonduri ale Fundaţiei T.V., nu reprezintă un folos necuvenit, că fundaţia în cauză a arătat în mod expres că nu a fost prejudiciată, Înalta Curte constată că inculpatul, în calitate de preşedinte al Fundaţiei T.V., persoană juridică fără scop patrimonial, şi-a folosit influenţa şi autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, folosind sumele încasate de fundaţie, modalitatea concretă de derulare a faptelor fiind cea sus-menţionată.

Situaţia a fost analizată inclusiv prin prisma raportului de constatare încheiat în cauză, raport contestat de către inculpat.

Înalta Curte apreciază că, în mod corect, prima instanţă a dispus întocmirea unui raport de expertiză de către un expert din cadrul Biroului de expertize judiciare, în contextul în care raportul de constatare a fost întocmit de un specialist D.N.A.

Pe parcursul unei perioade de timp de aproximativ un an de zile, prima instanţă a acordat numeroase termene de judecată tocmai în vederea perfectării raportului de expertiză, ajungându-se la epuizarea listei experţilor recomandaţi de Biroul de expertize judiciare, fiind înlocuiţi un număr de 5 experţi, şi aplicându-se amenzi judiciare.

În acest context scopul demersului (realizarea raportului de expertiză) nefiind atins, se putea aduce atingere termenului rezonabil în care trebuia a fi soluţionată cauza, potrivit dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel încât, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, prima instanţă a trecut la analiza întregii documentaţii ce a stat la baza începerii urmăririi penale, raportat la învinuirile aduse, la baza întocmirii Raportului de constatare de către specialistul D.N.A., iar nu doar la simpla preluare a concluziilor sale, toate acestea, în scopul de a se asigura aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

Raportul de constatare, întocmit în cursul urmăririi penale, a vizat verificarea conturilor Partidului Naţional Liberal, din care a rezultat că s-au încheiat de către fundaţie contracte de sponsorizare cu diferite societăţi comerciale, deşi acest lucru era interzis de lege.

Din verificarea contractelor, încheiate de Fundaţia T.V. şi a actelor adiţionale rezultă că acestea nu îndeplinesc condiţiile de formă (nu este menţionată data intrării în vigoare şi nici durata contractului) şi nu există date din care să rezulte prestaţia efectivă a unui serviciu.

În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea art. 11 din O.U.G. nr. 43/2002, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin mai multe decizii (Decizia nr. 805/2008).

Înscrisurile depuse de inculpat la dosar nu schimbă cu nimic situaţia de fapt reţinută de prima instanţă ca urmare a administrării probelor, o parte din aceste acte aflându-se şi în dosarul de urmărire penală.

Notele de constatare întocmite de Curtea de Conturi şi depuse de inculpat, în susţinerea recursului, se regăsesc în dosarul de urmărire penală şi au fost avute în vedere atât la finalizarea urmăririi penale, cât şi la soluţionarea cauzei în fond.

Adeverinţa emisă de ULIM T.J. precizează că obligaţiile asumate prin contractele încheiate de Fundaţia T.V., au fost îndeplinite integral până la data emiterii certificatului, 12 septembrie 2011 şi că inculpatul M.D.I. nu a avut calitatea de salariat.

Această adeverinţă nu este în contradicţie cu concluziile raportului de constatare, precizează că, întocmirea celor 4 contracte, prin care s-au plătit servicii de management al activităţii, a avut ca scop evitarea salarizării preşedintelui fundaţiei, iar prin intermediul contractelor, sumele de bani au fost dirijate către inculpatul M.D.I. sau către firmele controlate de acesta.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă pentru efectuarea expertizei financiar-contabile, astfel încât şi acest motiv de recurs urmează a fi respins, ca nefondat.

În ceea ce privesc:

- motivele de recurs formulate de inculpații P.T. și P.O.I.R., prin care s-a solicitat achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) şi b¹) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen.;

- motivul de recurs formulat de inculpatul M.C.B., prin care s-a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) şi d) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen.;

- motivul de recurs formulat de inculpatul V.C., prin care s-a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) (pentru infracţiunea prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000) şi lit. c) (pentru infracţiunea prevăzută de art. 248 C. pen.) C. proc. pen.,

Înalta Curte apreciază că aceste motive sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, la data de 11 iulie 2007, martora S.A., funcţionar în cadrul Sistemului de Gospodărire al apelor G., s-a deplasat în temeiul ordinului de deplasare, la Primăria Baia de Fier pentru a efectua un control privind sistemul de gospodărire al apelor. Martora a constatat că Primăria Baia de Fier, prin reprezentanţii săi, nu a îndeplinit măsurile stabilite prin actul de control din 9 august 2005, întocmit de funcţionari din cadrul Sistemului de Gospodărire al apelor G., motiv pentru care a încheiat procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor. Prin actul de constatare, s-a dispus sancţionarea în temeiul art. 87 alin. (47) şi art. 88 lit. b) din Legea apelor nr. 107/1996, modificată şi completată, cu amendă în cuantum de 35.000 RON a Primăriei Baia de Fier.

Inculpatul M.C.B., primarul localităţii Baia de Fier a refuzat să semneze procesul-verbal de constatare şi sancţionare al contravenţiei, motiv pentru care actul a fost semnat la rubrica martor de numitul S.I.

Martora S.A. a precizat, în declaraţia dată la 16 noiembrie 2007, la urmărire penală, că învinuitul M.C.B. i-a spus că actul de control „nu va rămâne aşa" şi că a apelat telefonic o persoană, căreia i s-a adresat cu apelativul „domnule preşedinte", însă nu cunoaşte conţinutul întregii discuţii telefonice deoarece la un moment dat, învinuitul a părăsit încăperea. Martora a mai precizat că I.D., funcţionar în cadrul Sistemului de Gospodărire al apelor G. i-a cerut să anuleze actul de constatare a contravenţiei, însă nu s-a conformat solicitării, iar la sosirea la sediul instituţiei, i-a înmânat actul de control învinuitului P.O.I.R.

Inclusiv în faţa instanţei, martora S.A. a arătat că îşi menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale, din punctul său de vedere procesul verbal a fost legal, acesta în final fiind anulat de P.O.I.R., după ce, în prealabil, de acel act s-au interesat P.O.I.R. şi I.D.:

“În zilele următoare am avut o discuţie cu P.T. iar acesta din urmă mi-a reproşat că nu trebuia să aplic acea sancţiune. Mi s-a spus că aş putea să fiu concediată.

Cu ocazia controlului, când şi-a dat seama primarul că o să fie sancţionat, acesta s-a enervat, s-a născut o stare de tensiune, a început să dea telefoane folosind apelativul de-preşedinte”.

Inculpatul P.O.I.R., inspector în cadrul Direcţiei Apelor Jiu, a efectuat în mod nelegal menţiunea „anulat" pe procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, a semnat sub această menţiune, acest lucru făcându-l la solicitarea inculpatului P.T.

Potrivit O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor anularea procesului-verbal de contravenţie se poate dispune numai de instanţa de judecată, în condiţiile în care, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii s-a efectuat plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.

Înalta Curte constată că, în mod corect prima instanţă a apreciat că toţi funcţionarii din cadrul Direcţiei Apelor Jiu, respectiv Sistemului de Gospodărire al Apelor G., au acţionat încălcându-şi atribuţiile de serviciu şi normele legale ce reglementau aceste atribuţii, prin cererea sau prin dispunerea anulării actului de constatare a contravenţiei, cauzând un prejudiciu bugetului de stat, iar Primăria Baia de Fier obţinând un avantaj patrimonial, constând în neplata sumei de 35.000 RON.

De altfel, din investigaţiile efectuate, a mai rezultat că această modalitate de anulare a proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiei s-a transformat într-o practică la nivelul Sistemului de Gospodărire a Apelor G.

Din probatoriul administrat în cauză, prima instanţă a mai reţinut că, în aceeaşi modalitate, au fost anulate şi procesele-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor din 19 septembrie 2006 şi din 21 septembrie 2006.

Prin procesul verbal din 19 septembrie 2006, V.D., inspector în cadrul Sistemului de Gospodărire a Apelor G., a sancţionat în temeiul art. 87 alin. (42) din Legea nr. 107/1996, modificată şi republicată, cu amendă în cuantum de 25.000 RON societatea comercială SC C. SRL, Hotel L. Procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale, însă după întocmirea acestuia, P.T., director în cadrul Sistemului de Gospodărire al Apelor G., a cerut martorei V.D. să nu comunice procesul-verbal de constatare şi sancţionare al contravenţiei pentru punerea în executare a sancţiunii contravenţionale în termenul legal de 30 de zile şi a solicitat anularea procesului verbal. Ulterior, inculpatul V.C., persoană care îndeplinea funcţia de şef Birou Gestiunea Resurselor de Apă, a dispus prin încălcarea obligaţiilor de serviciu şi a normelor legale, anularea procesului-verbal întocmit la data de 19 septembrie 2006 la sediul SC C. SRL.

Prin aceste manopere frauduloase s-a cauzat un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 25.000 RON şi implicit societatea sancţionată a obţinut pentru sine, un avantaj patrimonial constând în neplata sumei de 25.000 RON, reprezentând cuantumul amenzii aplicate.

La data de 21 septembrie 2006, V.D. inspector în cadrul Biroului Gestiunea Resurselor de Apă din cadrul Sistemului de Gospodărire al Apelor G., a încheiat procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria, prin care s-a dispus sancţionarea cu amendă în cuantum de 25.000 RON a SC S.V. SA Oradea, punct de lucru T.J.

Ulterior procesului-verbal de constatare şi sancţionare al contravenţiei, inculpatul P.T., director al Sistemului de Gospodărire al Apelor G., a chemat-o în biroul său pe martora V.D. şi în prezenţa reprezentantului societăţii sancţionate, i-a cerut să nu comunice procesul-verbal aşa cum o impuneau dispoziţiile legale, în vederea punerii în executare a sancţiunii contravenţionale, iar ulterior actul de sancţionare şi constatare al contravenţiei a fost anulat cu încălcarea normelor legale şi atribuţiilor de serviciu de către V.C., şef Birou Gestiune a Resurselor de Apă în cadrul Sistemului de Gospodărire al Apelor G.

Prin aceste acte materiale infracţionale, inculpaţii au cauzat un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 25.000 RON şi prin această modalitate societatea sancţionată a obţinut un avantaj patrimonial în acelaşi cuantum.

Inculpatul P.T., director al Sistemului de Gospodărire a Apelor G., nu a recunoscut niciuna din faptele comise, iar în legătură cu solicitarea telefonică din data de 11 iulie 2007, acesta a relatat, în cursul urmăririi penale, că a fost apelat de M.D.I., care i-ar fi spus că „primarul comunei Baia de Fier solicită o echipă cu experienţă care să efectueze o inspecţie şi să comunice documentele necesare pentru obţinerea unei autorizaţii de gospodărire a apelor. D.I.M. nu mi-a spus că subalterni de-ai mei ar fi dispus sancţionarea contravenţională a Primăriei Baia de Fier şi nici nu mi-a cerut să anulez sau să cer anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei întocmit la sediul Primăriei Baia de Fier".

Susţinerile inculpatului P.T. sunt în totală contradicţie cu probele administrate în cauză, respectiv interceptările telefonice efectuate la data de 11 iulie 2007, analizate cu ocazia motivării respingerii recursului declarat de inculpatul M.D.I.

Pe de altă parte, chiar inculpatul, în faţa primei instanţe, a arătat că „este real că în urma acestui telefon am fost contactat şi de către primarul de la Baia de Fier care mi-a prezentat anumite detalii cu privire la procesul verbal de contravenţie întocmit, iar ulterior am revenit cu un telefon faţă de D.I.M. căruia i-am comunicat că problema este rezolvată”. Sau „fiind sunat de către D.I.M., am preluat sarcina ca fiind o obligaţie de serviciu”.

Conform dispoziţiilor art. 13² din Legea nr. 78/2000 „Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani”.

Potrivit prevederilor art. 13² din Legea nr. 78/2000, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice este asimilată celor de corupţie, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial.

Trimiterea expresă şi neechivocă a legiuitorului la infracţiunea de abuz în serviciu duce la concluzia că infracţiunea incriminată de dispoziţiile art. 13² din Legea nr. 78/2000 are în structura sa juridică infracţiunea de abuz în serviciu, la care se adaugă o condiţie: „Dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial”.

Pentru existenţa infracţiunii prevăzute de art. 13² din Legea nr. 78/2000 trebuie să se realizeze atât elementele constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu, prevăzute de C. pen., respectiv avantajul patrimonial, între cele două componente trebuind să existe raport de cauzalitate, respectiv intenţia funcţionarului public, atât de a realiza elementul material al infracţiunii de abuz în serviciu, cât şi de a obţine un avantaj patrimonial sau nepatrimonial.

Potrivit textului de lege (art. 248 C. pen.), astfel cum a fost aplicat în mod constant în practica judiciară şi analizat de doctrina de specialitate, din conţinutul constitutiv al acestei infracţiuni face parte urmarea imediată.

În speţă, avantajul patrimonial s-a realizat pentru Primăria comunei Baia de Fier şi constă în neplata sumei stabilită cu titlu de amendă, iar paguba s-a produs în patrimoniul Ministerului Economiei şi Finanţelor.

Prin anularea sau diminuarea cuantumului amenzilor contravenţionale se creează în acest mod un prejudiciu cert statului; această activitate echivalează cu obţinerea pentru altul a unui avantaj patrimonial, fiind statuat în acest sens pe calea practicii şi literaturii de specialitate.

Avantajul material nu trebuie să se raporteze numai la patrimoniul persoanei care săvârşeşte infracţiunea, ci şi la patrimoniul persoanei în serviciul căreia se află făptuitorul, precum şi la persoana care are un avantaj material în urma săvârşirii faptei.

În consecinţă, în mod corect, prima instanţă a reţinut că faptele inculpatului P.T. care în calitate de director al Sistemului de Gospodărire al Apelor G., a cerut unor subordonaţi de-ai săi, respectiv inculpatului P.O.I.R. şi inculpatului V.C. să dispună anularea proceselor-verbale de contravenţie din 19 septembrie 2006, din 21 septembrie 2006 şi din 11 iulie 2007, procese-verbale prin care s-au aplicat amenzi în cuantum total de 85 mii RON către SC C. SRL, SC S.V. SA şi Primăriei Baia de Fier, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la dispoziţiile art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., săvârşită în formă continuată.

Achitarea unui inculpat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. presupune ca fapta să nu existe în materialitatea sa, adică să nu fi fost săvârşită o faptă care să fi produs modificări fizice în lumea înconjurătoare.

Or, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că recurentul inculpat P.T., în calitate de director al Sistemului de Gospodărire al Apelor G., a cerut unor subordonaţi de-ai săi, respectiv inculpatului P.O.I.R. şi inculpatului V.C. să dispună anularea proceselor-verbale de contravenţie din 19 septembrie 2006, din 21 septembrie 2006 şi din 11 iulie 2007, procese-verbale prin care s-au aplicat amenzi în cuantum total de 85 mii RON către SC C. SRL, SC S.V. SA şi Primăriei Baia de Fier, exercitând în acest fel fapte care există în materialitatea lor, care au produs modificări fizice în lumea înconjurătoare.

Deşi inculpatul P.O.I.R. a precizat că a anulat procesul-verbal din 11 iulie 2007, întocmit la sediul Primăriei Baia de Fier, deoarece actul de constatare al contravenţiilor nu era bine completat, Înalta Curte apreciază că această apărare a inculpatului nu poate fi reţinută, întrucât potrivit dispoziţiilor legale anularea unui proces-verbal de contravenţie se poate dispune numai de către instanţa de judecată, neexistând niciun text de lege care să-i fi permis inculpatului să procedeze în acest sens.

Înalta Curte apreciază că, prin acţiunile sale, inculpatul P.O.I.R. şi-a încălcat atribuţiile de serviciu, iar anularea efectivă s-a produs la cererea inculpatului M.D.I. şi nu din alte considerente.

În consecinţă, în mod corect, prima instanţă a reţinut că faptele inculpatului P.O.I.R. care în calitate de inspector şef în cadrul Direcţiei Apelor Jiu Craiova, a dispus anularea în condiţii nelegale a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei din 11 iulie 2007, prin care a fost sancţionată Primăria Baia de Fier cu amendă în cuantum de 35.000 RON şi care şi-a încălcat grav atribuţiile de serviciu, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la dispoziţiile art. 248 C. pen.

Pentru aceleaşi considerente ca şi cele precizate pentru inculpatul P.T., Înalta Curte apreciază că nu se poate dispune achitarea inculpatului P.O.I.R. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază că faptele săvârşite de recurenții inculpați P.T. și P.O.I.R. nu sunt lipsite de pericol social, având în vedere, potrivit dispoziţiilor art. 18¹ C. pen. modul de săvârşire al faptei, scopul urmărit, urmarea produsă (prejudicierea statului) precum şi persoana şi conduita inculpaților (director al Sistemului de Gospodărire al Apelor G., respectiv inspector în cadrul Direcției Apelor Jiu).

În concluzie, situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaților au fost corect stabilite, corespunzător probatoriului administrat în cauză, astfel încât, soluţia de condamnare pronunţată de prima instanţă este corectă şi nu se impune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) şi b¹) C. proc. pen.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte va respinge şi cererea formulată de inculpatul P.T., de ridicare a sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa din 5 decembrie 2007 dată în Dosarul nr. 46/P/2007 al D.N.A. Bucureşti asupra apartamentului situat în T.J., Gorj.

În ceea ce-l privește pe inculpatul M.C.B., Înalta Curte a reținut că, din declaraţia dată la urmărirea penală, rezultă că acesta nu a recunoscut faptele comise, iar la prezentarea materialului de urmărire penală, după ce a luat cunoştinţă de interceptările telefonice efectuate a precizat că solicitarea telefonică adresată învinuitului M.D.I. reprezenta o modalitate de sesizare a abuzurilor.

Din declaraţia dată în faţa primei instanţe a rezultat aceeaşi apărare a inculpatului, însă Înalta Curte constată că, în mod corect prima instanţă a apreciat-o ca nefondată şi aceasta, întrucât, din conţinutul interceptărilor telefonice efectuate a rezultat că inculpatul M.C.B. a solicitat lui M.D.I., pentru ca acesta, la rândul său, să solicite directorului Sistemului de Gospodărire a Apelor G. (P.T.), anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor.

Astfel, la începutul discuţiei telefonice, inculpatul M.C.B. l-a întrebat pe învinuitul M.D.I. „domnii P., ăsta de la Ape, e tangenţial cu Partidul Naţional Liberal?". Ulterior, inculpatul M.C.B. l-a apelat pe inculpatul M.D.I. şi i-a spus că a fost sunat de învinuitul P.T., care i-a spus că a rezolvat problema, înţelegându-se concret anularea procesului-verbal de contravenţie.

În consecinţă, în mod corect, prima instanţă a reţinut că faptele inculpatului M.C.B. de a-i fi cerut inculpatului M.D.I. să ceară inculpatului P.T. director al Sistemului de Gospodărire al Apelor G. anularea procesului-verbal de contravenţie întocmit de funcţionari din cadrul Sistemului de Gospodărire al Apelor G. la sediul Primăriei Baia de Fier, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la infracţiunea prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen.

În concluzie, situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului M.C.B. au fost corect stabilite, corespunzător probatoriului administrat în cauză, astfel încât, soluţia de condamnare pronunţată de prima instanţă este corectă şi nu se impune achitarea acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) şi d) C. proc. pen.

Inculpatul V.C. a precizat că a anulat procesele-verbale de contravenţie întocmite la 19 septembrie 2006, respectiv 21 septembrie 2006 la sediul SC C. SRL şi SC S.V. SA Oradea, punct de lucru T.J., deşi acesta a precizat în declaraţiile date că nu cunoaşte să existe text de lege care să-i permită să dispună anularea proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor.

Trimiterile inculpatului V.C. la practica îndeobşte acceptată în cadrul instituţiei respective, de a se dispune asupra proceselor-verbale de contravenţie, nu este un argument în a se eluda respectarea normelor juridice incidente.

În consecinţă, în mod corect, prima instanţă a reţinut că faptele inculpatului V.C. care în calitate de şef Birou Gestiunea Resurselor de Apă din cadrul Sistemului de Gospodărire al Apelor G., a dispus anularea în condiţii nelegale prin încălcarea atribuţiilor de serviciu a proceselor-verbale de constare şi sancţionarea a contravenţiilor din 19 septembrie 2006 şi din 21 septembrie 2006 prin care au fost sancţionaţi doi agenţi economici cu amendă în cuantum de 50.000 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiuni prevăzute de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la dispoziţiile art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Așa cum s-a arătat mai sus, achitarea unui inculpat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. presupune ca fapta să nu existe în materialitatea sa, adică să nu fi fost săvârşită o faptă care să fi produs modificări fizice în lumea înconjurătoare.

Or, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că recurentul inculpat V.C., în calitate de şef Birou Gestiunea Resurselor de Apă din cadrul Sistemului de Gospodărire al Apelor G., a dispus anularea în condiţii nelegale prin încălcarea atribuţiilor de serviciu a proceselor-verbale de constare şi sancţionarea a contravenţiilor din 19 septembrie 2006 şi din 21 septembrie 2006 prin care au fost sancţionaţi doi agenţi economici cu amendă în cuantum de 50.000 RON, exercitând în acest fel fapte care există în materialitatea lor, care au produs modificări fizice în lumea înconjurătoare.

În concluzie, situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost corect stabilite, corespunzător probatoriului administrat în cauză, astfel încât, soluţia de condamnare pronunţată de prima instanţă este corectă şi nu se impune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) (pentru infracţiunea prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000) şi lit. c) (pentru infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen.) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentului inculpat M.C.B., în sensul că încheierea de autorizare a interceptărilor telefonice, dintre inculpatul M.D.I. şi inculpatul M.C.B. este lovită de nulitate absolută, întrucât nu validează ilegalitatea faptelor inculpatului M.C.B. precum şi pentru faptul că, la şedinţa nepublică vizând acest aspect procesual, nu a participat niciun procuror, Înalta Curte o apreciază ca nefondată pentru următoarele considerente:

Cu ocazia cercetării judecătoreşti, în faţa primei instanţe, inculpaţii nu au contestat interceptările efectuate şi nici nu au solicita audierea acestora în faţa instanţei.

În ceea ce priveşte înregistrarea şedinţei din 5 martie 2007, pusă la dispoziţie de postul de televiziune, aceasta se află depusă la grefa instanţei, conform dispoziţiilor procedurale; înregistrarea a fost înaintată instanţei la data de 19 decembrie 2007 conform adresei existente la dosar.

Nici această înregistrare nu a fost contestată de către inculpaţi şi nici nu s-a solicitat vizionarea ei în cursul procesului.

Înalta Curte apreciază că în cauză au fost respectate dispoziţiile art. 91¹ şi urm. C. proc. pen.

Din examinarea dosarului rezultă că, prin autorizaţia emisă de Tribunalul Bucureşti s-a încuviinţat interceptarea posturilor telefonice utilizate de inculpatul M.D.I.

Or, tocmai convorbirile telefonice efectuate de la posturile telefonice utilizate de inculpatul M.D.I. sunt relevante în ce-l priveşte pe recurentul inculpat M.C.B.

Pe de altă parte, nu există niciun motiv legal pentru a înlătura relevanţa penală a unei convorbiri telefonice în ce-l priveşte pe interlocutorul persoanei cu privire la care există autorizaţie de interceptare, chiar dacă referitor la acel interlocutor nu există autorizare.

Ceea ce a urmărit legiuitorul prin introducerea art. 91¹ C. proc. pen. a fost reglementarea condiţiilor în care interceptările şi înregistrările audio sau video pot deveni probe. Obiectul acestor probe-interceptări, îl constituie convorbirile purtate între două sau mai multe persoane.

Dacă există autorizare legală pentru interceptarea convorbirilor de la unul din posturile telefonice de la care se poartă convorbirea, înregistrarea convorbirii este legală, și, în egală măsură, relevantă faţă de ambele persoane care poartă dialogul.

Această apreciere este raţională, având în vedere şi prevederile art. 63 C. proc. pen., care definesc în general proba. În sensul dispoziţiei citate, convorbirea telefonică este un element de fapt care poate servi la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanelor şi la cunoaşterea împrejurărilor.

Pe de altă parte, conform dispoziţiilor art. 224 alin. (3) C. proc. pen., procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă. Or, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate sunt astfel de probe.

Pe de altă parte, Înalta Curte a mai constatat că dispoziţiile art. 91¹-art. 91⁶ C. proc. pen. sunt în deplin acord cu dispozițiile art. 4 din Recomandarea (2005)10 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind „tehnicile speciale de anchetă”, potrivit căruia aceste tehnici pot fi utilizate dacă există motive serioase de a crede că o infracţiune gravă a fost săvârşită ori este pregătită sau în curs de pregătire de una sau mai multe persoane anume identificate ori de o persoană sau un grup de persoane care nu a fost încă identificat.

Or, în prezenta cauză aceste „tehnici speciale de anchetă” au fost folosite exact în scopul arătat în recomandare.

În ceea ce priveşte susţinerea privind nulitatea absolută a încheierii de autorizare a interceptărilor convorbirilor telefonice motivat de împrejurarea că procurorul nu a participat la şedinţa nepublică vizând acest aspect procesual, Înalta Curte constată următoarele:

Din redactarea textului art. 91¹ alin. (3) C. proc. pen. nu rezultă că este obligatorie prezența procurorului la soluționarea preschimbării termenului de judecată; dacă legiuitorul ar fi dorit participarea reprezentantului Ministerului Public ar fi prevăzut aceasta, în mod expres, în dispozițiile mai sus menționate.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că încheierile de autorizare a interceptărilor convorbirilor telefonice dintre inculpatul M.D.I. şi inculpatul M.C.B. nu sunt lovite de nulitate absolută în sensul prevăzut de dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Pe cale de consecinţă, va fi respinsă şi solicitarea formulată de recurentul inculpat M.C.B. în sensul de a fi obligată partea vătămată Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti la plata cheltuielilor judiciare făcute de inculpat.

Tot nefondată este apreciată și susţinerea recurentului inculpat M.C.B. în sensul că fapta de a anula un proces-verbal de contravenţie nu este una prevăzută de legea penală, întrucât dialogurile scurte şi relativ concise dintre inculpaţi, reprezentau, în realitate, simple instigări şi acte de exercitare necorespunzătoare a îndatoririlor de serviciu, reprezentând o infracţiune cu subiect activ calificat de calitatea de funcţionar public sau funcţionar, calitate pe care acesta trebuia să o aibă în momentul săvârşirii faptei.

De asemenea, Înalta Curte apreciază că detaliile juridice invocate de inculpaţi vizând neregularitatea pe fond şi pe formă a proceselor-verbale întocmite în cauză, şi supuse anulării, excede interpretării cadrului penal strict şi concret de faţă.

În ceea ce privesc motivele de recurs formulate de recurenţii inculpaţi P.T. şi P.O.I.R., prin care s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare către instanţa de fond, în vederea administrării de noi probe, invocându-se cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 9 şi 10 C. proc. pen., Înalta Curte le apreciază ca nefondate pentru următoarele considerente:

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că prima instanţă a făcut toate demersurile necesare pentru administrarea tuturor probelor în vederea aflării adevărului şi justa soluţionare a cauzei.

În faţa primei instanţe au fost readministrate toate probele strânse în cursul urmăririi penale, au fost audiaţi fiecare dintre inculpaţi, toţi martorii propuşi în actul de sesizare al instanţei, precum şi alţi martori, a căror necesitate în audiere a reieşit din dezbateri, au fost depuse numeroase înscrisuri considerate a fi utile în cauză.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că, în cauză nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea de probe, având în vedere şi împrejurarea că inculpaţii P.T. şi P.O.I.R. au formulat cereri de probatorii, iar odată cu soluţionarea cauzei nu au solicitat şi alte probe în apărare.

În ceea ce priveşte recursul declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A.:

1. Referitor la critica formulată de parchet privind greşita achitare a inculpatului M.D.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 (fapta în legătură cu R.G.O.):

Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prima instanţă a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi a dispus achitarea inculpatului M.D.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 (fapta în legătură cu R.G.O.).

Astfel, la data de 15 iunie 2007, ministrul N.P.A.P. l-a numit pe R.G.O. ca inspector şef interimar la Inspectoratul Teritorial de Muncă G. pentru o perioadă de maximum şase luni de zile, urmând ca acesta să participe ulterior la concursul organizat în vederea numirii definitive pe acest post.

Parchetul a susţinut că numirea martorului G.R. la conducerea Inspectoratului Teritorial de Muncă G. s-a efectuat la solicitarea învinuitului M.D.I., acesta prevalându-se de influenţa deţinută în calitate de preşedinte al Partidului Naţional Liberal, filiala G. În ce priveşte înţelegerea realizată între ministrul N.P.A.P. şi învinuitul M.D.I., aspectele penale ale acestei înţelegeri frauduloase, fac obiectul unui dosar separat de urmărire penală şi anume Dosarul cu nr. 239/P/2007.

Tot ca învinuire s-a reţinut că ulterior numirii martorului G.R. la conducerea Inspectoratului Teritorial de Muncă G., învinuitul M.D.I., i-a cerut acestuia să plătească suma de 10 milioane ROL pentru Organizaţia Partidului Naţional Liberal G., în condiţiile în care R.G.O. nu avea calitatea de membru al acestei formaţiuni politice.

În viziunea Parchetului aceste aspecte ar fi fost confirmate chiar de martorul R.G.O. cât şi de înregistrările convorbirilor telefonice efectuate în urma autorizaţiei de interceptare din 14 mai 2007 de Tribunalul Municipiului Bucureşti.

Din probele administrate în cauză nu a rezultat faptul că inculpatul M.D.I., prevalându-se de influenţa şi autoritatea sa deţinută în calitate de preşedinte al Partidului Naţional Liberal, filiala Gorj, a pretins martorului G.R. să îi plătească suma de 10 milioane ROL, în condiţiile în care acesta nu avea nicio calitate în cadrul formaţiunii politice conduse de inculpat.

În acest sens, Înalta Curte apreciază ca esenţială declaraţia lui G.R., dată în faţa primei instanţe de judecată şi din care rezultă faptul că relaţia de comunicare dintre cei doi a existat, inclusiv în conţinutul evocat de acuzare, cu menţiunile însă că, în mod evident, a existat un raport special pe palierul profesor-doctorand, „a avut loc o discuţie ulterior numirii mele cu numitul D.I.M. în ideea de a sponsoriza în vreun fel Partidul Naţional Liberal cu vreo anumită sumă de bani”, fără ca vreun moment să se dea vreo conotaţie nelegală acestui fapt din partea inculpatului M.D.I., martorul s-a şi conformat doleanţei, dar constatând, în urma discuţiei cu cei din Partidul Naţional Liberal, că nu există cadru legal în acest sens, „o eventuală achitare a vreunei sume în folosul partidului s-ar fi putut face doar dacă aş fi fost membru, însă aceste împrejurări nu s-au concretizat”, în final nu a achitat niciun fel de sumă şi nici nu a devenit membru al acelui partid”:

„În momentul numirii au existat o serie de recomandări din partea prefectului, a profesorului D.I.M. Recomandarea inculpatului D.I.M. a parvenit ca urmare a faptului că am fost doctorandul acestuia. Eu consider că am fost recomandat în această funcţie pe criterii strict de ordin profesional.

Prin prisma acestor argumente, evident că nu s-a comis niciun abuz din partea inculpatului în numirea mea.

A avut loc o discuţie ulterior numirii mele cu numitul D.I.M. în ideea de a sponsoriza în vreun fel Partidul Naţional Liberal cu vreo anumită sumă de bani.

Am avut o discuţie telefonică cu cei din partea Partidului Naţional Liberal, în final nu am achitat nici un fel de sumă şi nici nu am devenit membru al acelui partid.

O eventuală achitare a vreunei sume în folosul partidului s-ar fi putut face doar dacă aş fi fost membru, însă aceste împrejurări nu s-au concretizat.

Nu m-am simţit în niciun moment obligat ca să devin membru al Partidului Naţional Liberal”.

În aceste condiţii, subiectul activ nu a acţionat în scopul anume prevăzut de lege pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, astfel încât, în mod corect, prima instanţă a apreciat că nu este realizată latura subiectivă a infracţiunii.

În consecinţă, în mod corect prima instanţă a apreciat că faptele inculpatului M.D.I. care în calitate de preşedinte al Partidului Naţional Liberal Gorj, i-ar fi cerut, în condiţii nelegale, la data de 24 iunie 2007 martorului G.R. numit inspector şef interimar la Inspectoratul Teritorial de Muncă G., la solicitarea sa expresă, să plătească suma de 10 milioane ROL pentru Organizaţia Partidului Naţional Liberal Gorj, în condiţiile în care G.R. nu avea calitatea de membru al acestei formaţiuni politice, pentru argumentele descrise, nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, soluţia primei instanţe fiind de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

2. Referitor la critica formulată de parchet în sensul că, în mod greşit, prima instanţă a înlăturat acte materiale ce intrau în conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., considerând că nu sunt probe care să le confirme:

a) În ceea ce priveşte actul material constând în faptul că, în perioada 2005–2006 preşedintele Partidului Naţional Liberal, filiala Gorj, inculpatul M.D.I. şi-a folosit influenţa de lider politic pentru a determina factori decizionali de la nivel central să numească persoane apropiate acestuia la conducerea diverselor instituţii descentralizate ale statului care îşi desfăşurau activitatea pe teritoriul judeţului Gorj, în scopul ca aceştia, să continue, după numire, procurarea de foloase necuvenite pentru inculpat, act material ce nu a fost reţinut de prima instanţă ca făcând parte din conţinutul infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Martorul I.T. a fost numit comisar şef interimar la Garda Financiară secţia G. la data de 1 noiembrie 2005, iar la data de 1 ianuarie 2006, a fost titularizat pe post.

În declaraţia dată la 22 martie 2007 acesta a precizat următoarele: „La apariţia acestor probleme, s-a prezentat la mine domnul C.A.D. cu o adeziune şi m-a rugat insistent să o completez întrucât eu nu sunt membru al Partidului Naţional Liberal şi am plătit totuşi această cotizaţie ca simpatizant, spunându-mi că este mult mai bine să fiu membru. Am completat această cerere, dar fără a o data, probabil pentru a se crea posibilitatea ca aceasta să fie antedatată. Ca şi simpatizant al Partidului Naţional Liberal G., mi s-a sugerat că întrucât ocup o funcţie care prin algoritm politic revine Partidului Naţional Liberal, să plătesc 100 RON lunar, sub formă de cotizaţie sau donaţie pentru partid. Menţionez că această cotizaţie mai era plătită şi de domnii P.G.A., director Direcţiei Generale a Finanţelor Publice, P.D., director adjunct în cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi P.G.B., director adjunct în cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice. Aceste sume ne-au fost cerute a fi plătite de către preşedintele D.I.M. la anumite evenimente, cum ar fi sărbătorile de Paşti şi Crăciun, fiecare participa în limita posibilităţilor cu produse specifice acestor sărbători (cozonac, dulciuri, sucuri, ş.a.) şi aveau ca destinaţie casele de copii şi căminele de bătrâni. Cu ocazia acestor sărbători se organizau şi conferinţe de presă la care noi nu participam, dar unde se distribuiau asemenea produse. Înregistrarea audio prezentată pe posturile de televiziune şi în presa locală privind şedinţa Partidului Naţional Liberal din data de 5 martie 2007, şedinţă în care D.I.M. pretinde sume de bani de la diferiţi şefi de instituţii, este reală".

Potrivit rechizitoriului, la data de 7 iulie 2007, a fost interceptată o convorbire telefonică efectuată de învinuitul M.D.I. şi utilizatorul postului telefonic 0724.XXX.XXX, convorbire în care inculpatul preciza că a făcut presiuni pentru a se plăti nişte obligaţii deoarece conducătorii instituţiilor descentralizate ale statului, în urma promovării în funcţii de conducere, au trecut de la salarii de 10 milioane la salarii de 40 milioane ROL. Învinuitul a mai precizat că, persoanele anterior menţionate au devenit directori datorită faptului că Partidul Naţional Liberal a fost la guvernare.

Parchetul a apreciat că, din majoritatea convorbirilor interceptate, rezulta că inculpatul M.D.I., profitând de influenţa deţinută în calitate de lider al Partidului Naţional Liberal G. a promovat şi a cerut instituţiilor centrale ale statului, să promoveze în funcţii de conducere persoane fidele acestuia, care ulterior să-i sprijine interesele personale sau de grup.

În cursul urmăririi penale, la data de 5 iulie 2007, inculpatul M.D.I. a depus un memoriu, la care a anexat mai multe documente. Printre documente, se regăseşte un proces-verbal încheiat la 6 martie 2005 şi semnat de reprezentanţi ai Partidului Democrat, Partidului Naţional Liberal şi Partidului Umanist Român, ce s-au constituit în Consiliul Judeţean al Coaliţiei Gorj, care au negociat împărţirea responsabilităţilor privind serviciile deconcentrate din judeţul Gorj. În urma negocierilor efectuate, negocieri la care a participat din partea Partidului Naţional Liberal M.D.I., s-a emis decizia nr. XY care cuprinde anexele cu poziţiile din structurile serviciilor deconcentrate ce revin fiecărui partid. Prin această decizie, Partidului Naţional Liberal G., i-au fost repartizate următoarele instituţii publice deconcentrate din judeţul Gorj: Direcţia Generală a Finanţelor Publice; Garda Financiară, Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă; Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală; Direcţia de Sănătate Publică; Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional; Comandamentul Judeţean de Jandarmi; Casa de Asigurări; Taberele Şcolare; Penitenciarul; Inspecţia în Construcţii; Metrologia şi altele.

La data de 5 martie 2007, inculpatul D.I.M. a convocat la şedinţa Biroului Politic al Partidului Naţional Liberal Gorj conducătorii instituţiilor descentralizate pentru a prezenta o situaţie în legătură cu banii care le-au fost solicitaţi. Printre instituţiile cărora li s-au solicitat bani, se afla: Autoritatea de Sănătate Publică; Direcţia Generală a Finanţelor Publice; Garda Financiară; Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţii în Agricultură; Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală; Casa de Asigurări de Sănătate; Autoritatea Rutieră Română; Inspectoratul de Stat în Construcţii, toate fiind conduse de membrii sau simpatizanţi ai Partidului Naţional Liberal. Toţi participanţi prezenţi la acea şedinţă şi audiaţi în cauză, nu au negat că acele discuţii au avut loc, însă o parte din aceştia, apropiaţi şi fideli învinuitului D.I.M., au precizat că acele sume solicitate instituţiilor publice ar reprezenta de fapt cotizaţii însă, această apărare a fost înlăturată ca nefondată de către prima instanţă.

Înalta Curte a constatat că, în mod corect, prima instanţă a apreciat ca nefiind dovedite susţinerile parchetului, în sensul că inculpatul a promovat persoane fidele în funcţii de conducere la nivelul instituţiilor publice descentralizate ale statului şi în cadrul societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, pentru ca acestea, ulterior, să depună diligente pentru a strânge sume de bani importante la cererea sa sau că, s-a dovedit că M.D.I., preşedintele Organizaţiei Partidului Naţional Liberal G., a utilizat instituţiile statului pentru a obţine foloase necuvenite, scopul declarat fiind acela de a crea un buget, în afara cadrului legal, pentru susţinerea campaniei electorale.

Din declaraţiile martorului I.T., ce a fost numit comisar şef interimar la Garda Financiară secţia G. la data de 1 noiembrie 2005, iar la data de 1 ianuarie 2006, a fost titularizat pe post şi ale directorului interimar al Spitalului Judeţean T.J., martorul F.M., căruia i s-a reproşat că nu a reuşit să colecteze banii aşteptaţi, raportat la faptul că ar fi utilizat instituţiile statului pentru a obţine foloase necuvenite, a rezultat că nu se confirmă acuzaţiile sus-menţionate.

F.M. a arătat că „inculpatul D.I.M. este o persoană integră, fără să-şi etaleze influenţa. Întotdeauna cotizaţiile achitate au fost acoperite cu chitanţe. Înainte de a fi desemnat manager al spitalului am fost rugat de inculpatul D.I.M. să ocup această funcţie. Am promovat un concurs. Nu a existat niciun fel de implicare politică în activitatea desfăşurată, D.I.M. nu a avut niciun fel de influenţă”.

I.T. a arătat că „Am participat la şedinţa din martie 2007. Concret era vorba de cotizaţii din partea membrilor şi donaţii din partea altor persoane. Raportat la desemnarea ca şi conducător al Gărzii Financiare, inculpatul D.I.M. a întocmit o recomandare, întregul dosar fiind înaintat la A.N.A.F. Recomandarea era o chestiune de formă care nu avea accent deosebit asupra numirii, era obligatorie. Nu m-am simţit niciun moment dator faţă de inculpat ca urmare a acestor operaţiuni, nu am fost influenţat în niciun fel în activitatea profesională, chiar mi s-a făcut recomandarea expresă să activez în spiritul respectării normelor legale”.

În consecinţă, în mod corect, prima instanţă nu a reţinut în conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a actului material constând în faptul că, în perioada 2005–2006 preşedintele Partidului Naţional Liberal, filiala G., inculpatul M.D.I. şi-a folosit influenţa de lider politic pentru a determina factori decizionali de la nivel central să numească persoane apropiate acestuia la conducerea diverselor instituţii descentralizate ale statului care îşi desfăşurau activitatea pe teritoriul judeţului Gorj, în scopul ca aceştia, să continue, după numire, procurarea de foloase necuvenite pentru inculpat.

b) În ceea ce priveşte actul material constând în faptul că, la data de 5 iulie 2004, din contul fundaţiei, a fost plătită suma de 690 milioane ROL către M.D.I., sumă ce reprezintă contravaloarea unui autoturism marca V.G.V., an de fabricaţie 2001, autoturism ce a fost cumpărat la data de 27 iunie 2004, de la B.E.A., act material ce nu a fost reţinut de prima instanţă ca făcând parte din conţinutul infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., Înalta Curte constată următoarele:

La data de 5 iulie 2004, din contul fundaţiei, a fost plătită suma de 690 milioane ROL către M.D.I., sumă ce reprezenta contravaloarea unui autoturism marca V.G.V., an de fabricaţie 2001, autoturism ce a fost cumpărat la data de 27 iunie 2004, de la B.E.A.

Din rechizitoriu rezultă că, deşi în contractul de vânzare-cumpărare s-a menţionat ca preţ de achiziţie suma de 700 milioane ROL, în realitate, suma plătită de inculpatul M.D.I. a fost de numai 10.000 euro, aspect care rezultă din declaraţiile martorilor B.E.A. şi B.F.A.; suma reală a tranzacţiei a fost de 10.000 euro, deoarece, aşa cum rezulta din documentele depuse de martorii anterior menţionaţi, preţul de achiziţie din Germania, a fost de 7.200 euro, iar acel autoturism nici nou nu ar fi costat suma de 700 milioane ROL, iar după ce a luat cunoştinţă de învinuiri, acesta l-a apelat telefonic pe B.E.A. şi i-a cerut ca în situaţia în care va fi chemat de organele de urmărire penală, să declare că preţul real al tranzacţiei a fost de 700 milioane ROL.

Din probatoriul administrat în faţa primei instanţe a rezultat că susţinerile inculpatului, în sensul că nu s-au comis ilegalităţi, că nu au fost ridicate sume din conturile fundaţiei şi că banii erau proprii, sunt confirmate de actul de vânzare–cumpărare în care este menţionat preţul de 700 milioane ROL.

Pe de altă parte, martorii U.A. şi M.I., audiaţi doar la instanţă, au arătat că preţul convenit a fost de 700 milioane ROL și că au fost achiziţionate şi dotări; martorul B.E.A. a dat declaraţii confuze: la urmărire penală a făcut trimitere la suma 10.000 euro, pentru ca în instanţă să afirme că suma reală a tranzacţiei crede că a fost trecută pe contract; martora B.F.A. a precizat că nu-şi aduce aminte de sumă, iar cu privire la persoana care a contactat-o telefonic după tranzacţie şi care i-a spus să declare o sumă mai mare, arată că nu poate preciza dacă aceasta a fost inculpatul M.D.I.

În concluzie, Înalta Curte apreciază că situaţia nu poate fi interpretată decât favorabil inculpatului, prezumţia de nevinovăţie neputând fi considerată că a fost răsturnată, astfel încât actul material infracţional nu poate fi reţinut.

În consecinţă, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanţă nu a reţinut în conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a actului material constând în faptul că la data de 5 iulie 2004, din contul fundaţiei, a fost plătită suma de 690 milioane lei către M.D.I., sumă ce reprezintă contravaloarea unui autoturism marca V.G.V., an de fabricaţie 2001, autoturism ce a fost cumpărat la data de 27 iunie 2004, de la B.E.A.

3. Referitor la critica formulată de parchet privind greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, Înalta Curte o apreciază ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Pedepsele aplicate recurenţilor inculpaţi au fost individualizate avându-se în vedere, potrivit art. 72 C. pen., dispoziţiile părţii generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate prin norma incriminatoare, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, atât gradul de pericol generic, cât şi cel concret, modul şi împrejurările în care au fost săvârşite faptele, precum şi conduita avută de inculpaţi înainte de săvârşirea faptelor (nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale), dar şi atitudinea acestora după comiterea infracţiunilor.

De asemenea, potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa aplicată fiecărui recurent inculpat este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, astfel încât, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, prima instanţă a realizat această individualizare.

Înalta Curte apreciază că au fost respectate dispoziţiile legale mai sus arătate, iar instanţa de fond a aplicat cumulat criteriile de individualizare şi au acordat semnificaţia cuvenită acestora.

În considerarea dispoziţiilor art. 72 C. pen., la stabilirea pedepsei aplicată recurentului inculpat M.D.I. au fost apreciate, în deopotrivă măsură, gravitatea faptei comise, atitudinea manifestată de inculpat faţă de învinuirile avute, (în esenţă una de nerecunoaştere, deşi în materialitatea lor faptele au fost însuşite), dar şi datele personale ale acestuia.

Pedepsele au fost diferenţiate între ele, pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în funcţie de numărul actelor materiale reţinute în concret pentru fiecare infracțiune în parte, consecinţele produse, sumele strânse, ca şi destinatarii acestora.

Pe de altă parte, inculpatul a avut o bună conduită anterioară, are o pregătire superioară, care va contribui la înţelegerea pe deplin a consecinţelor faptei sale, asigurând în acelaşi timp, realizarea cerinţelor înscrise în art. 52 C. pen. şi fără o executare efectivă a pedepsei.

Pornind de la aceste dispoziţii legale şi consideraţiuni privind individualizarea, Înalta Curte apreciază că prin aplicarea unor pedepse situate la limita minimă legală, cu executare în condiţiile art. 86¹ C. pen., s-a realizat proporţia cuvenită între faptă şi făptuitor pe de o parte şi pedeapsa aplicată, pe de altă parte, astfel încât, se va asigura respectarea dispoziţiilor art. 52 C. pen.

Înalta Curte apreciază că, în mod corect, prima instanţă nu a reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, deși acesta se bucură de circumstanțe personale favorabile: poziţia socială în care se afla la momentul comiterii faptelor, poziţiile profesionale şi politice ocupate de-a lungul timpului de către acesta, apreciind că, tocmai, aceste circumstanțe au creat cadrul favorabil comiterii infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată; având în vedere că ulterior comiterii faptelor, inculpatul a acces în forul legislativ al țării, se consideră că scopul preventiv și educativ al pedepsei rezultante poate fi atins și fără executarea în regim de detenție.

Referitor la pedepsele aplicate recurenţilor inculpaţi P.T., P.O.I.R., M.C.B. şi V.C., Înalta Curte reţine, de asemenea, că pedepsele au fost just şi corect individualizate, potrivit criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., prin prisma căruia individualizarea pedepsei este o operaţiune juridică complexă, care raportează împrejurările de fapt, date şi elemente de caracterizare şi identificare a unei fapte concrete şi a unui făptuitor la criteriile generale ale legii, pentru ca astfel, pedeapsa aplicată să exprime cât mai exact şi corect pericolul social al faptei comise şi al făptuitorului; inculpaţii au avut o conduită anterioară bună, deţineau funcţii importante în cadrul structurilor administrative ale judeţului Gorj, nu aveau antecedente penale, astfel încât, în mod corect prima instanţă a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără o executare efectivă, în contextul în care, demersul de ilegalitate nu s-a făcut în folos propriu, fiind singular.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că pedepsele aplicate recurenţilor inculpaţi au fost just individualizate şi nu se constată existenţa unor motive care să justifice reindividualizarea în sensul majorării acestora sau al modalităţii de executare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. şi de inculpaţii M.D.I., P.T., M.C.B., P.O.I.R. şi V.C. împotriva sentinţei nr. 777 din 27 mai 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. 15712/318/2007, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 22 iunie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secţia penală în Dosarul nr. 15712/318/2007.

Recurenții inculpați vor fi obligați la plata sumei de câte 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. şi de inculpaţii M.D.I., P.T., M.C.B., P.O.I.R. şi V.C. împotriva sentinţei nr. 777 din 27 mai 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. 15712/318/2007, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 22 iunie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secţia penală în Dosarul nr. 15712/318/2007.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 169/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI		ICCJ. Decizia nr. 262/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

ICCJ. Decizia nr. 169/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 242/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 175/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia civilă nr. 327/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI