ICCJ. Decizia civilă nr. 327/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
în compunerea prevăzută de art. 24 din Legea nr. 304/2004
Decizia civilă nr. 327/2012
Dosar nr. 3968/1/2012
Şedinţa publică de la 3 iulie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea disciplinară înregistrată pe rolul secţiei pentru judecători în materie disciplinară, sub nr. 15/J/2011, comisia de disciplină pentru judecători a solicitat secţiei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună aplicarea uneia din sancţiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pârâtului Z.D., judecător în cadrul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, pentru săvârşirea abaterilor disciplinare constând în acceptarea rezolvării intereselor altor persoane, altfel decât în limita cadrului legal reglementat pentru toţi cetăţenii, şi exercitarea funcţiei cu rea-credinţă, inclusiv nerespectarea normelor de procedură, prevăzute de art. 99 lit. b) şi lit. h) din aceeaşi lege.
În motivarea acţiunii disciplinare s-a reţinut, în esenţă, că pârâtul judecător Z.D., în calitatea sa de preşedinte al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin a încălcat, cu ştiinţă, dispoziţiile ari. 1085 C. proc. civ., soluţionând noi cereri de reexaminare a amenzii judiciare, în condiţiile în care cunoştea împrejurarea că iniţial, cereri similare de reexaminare fuseseră respinse, astfel încât a creat un regim judiciar unic, special celor trei martori din Dosarul nr. 3414/225/2011, ofiţeri de poliţie, asigurându-le posibilitatea, nerecunoscută de lege, participanţilor la procesul civil, de a beneficia de o nouă examinare a cererilor lor, în afara oricărui cadru legal.
Totodată, s-a reţinut că pârâtul judecător Z.D. s-a implicat în efectuarea unor operaţiuni procedurale de natură a pune la îndoială obiectivitatea şi imparţialitatea sa, procedând într-o manieră ce demonstrează ignorarea dispoziţiilor procedurale, cu ştiinţă, în scopul rezolvării intereselor unor persoane cu anumite funcţii în Inspectoratul de Poliţie al judeţului Mehedinţi, aşa încât comisia de disciplină a apreciat ca fiind întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi modificată, în varianta acceptării rezolvării intereselor unor persoane, altfel decât în limita cadrului legal reglementat pentru toţi cetăţenii.
De asemenea, s-a apreciat că fapta pârâtului judecător Z.D. de a ignora, cu ştiinţă, dispoziţiile art. 1085 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., prin primirea, în propriul birou, de la o persoană, ce nu avea calitatea de reprezentant a celor trei martori, a unor noi cereri de reexaminare a amenzii judiciare, prin omisiunea înregistrării lor în sistemul informatic Ecris şi în registrul general al instanţei, prin soluţionarea lor cu un alt grefier decât cel stabilit prin planificarea de şedinţă, prin admiterea acestora după respingerea lor irevocabilă, ignorând caracterul executoriu al încheierii anterioare, conferit chiar prin dispoziţiile art. 108 alin. (3) C. proc. civ. întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 subzistând în cauză o nerespectare cu rea-credinţă a normelor de procedură menţionate anterior, întrucât, prin această manieră de a soluţiona problemele anumitor justiţiabili în considerarea calităţii lor, pârâtul a creat norme proprii de procedură, a ignorat caracterul irevocabil al unei hotărâri judecătoreşti anterioare, a înlăturat consecinţele acesteia, lipsind actul de justiţie de caracterul său predictibil.
Prin Hotărârea nr. 3/J din 20 martie 2012, secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, a admis, în parte, acţiunea disciplinară şi, în baza art. 100 lit. a) din Legea nr. 303/2004 a aplicat sancţiunea „avertisment" judecătorului Z.D., pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b) din acelaşi act normativ şi a respins acţiunea disciplinară cu privire la săvârşirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. h) din lege.
Analizând probele administrate în cauză, secţia a reţinut, în esenţă, că la data de 07 martie 2011, pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, sub nr. 3414/225/2011, s-a înregistrat plângerea contravenţională formulată de petentul M.P., în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Mehedinţi, cauză ce a fost repartizată aleatoriu la completul C7-stagiar, prezidat de domnul judecător Z.D., primul termen de judecată fiind fixat pentru data de 29 martie 2011.
La termenul de judecată din data de 26 aprilie 2011, instanţa, din oficiu, a dispus audierea ca martori a ofiţerilor de poliţie L.G., G.G. şi Z.T. din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Mehedinţi, iar pentru administrarea probei testimoniale, instanţa a stabilit termen de judecată la data de 10 mai 2011, când a constatat că procedura de citare nu era corect îndeplinită, considerent pentru care a dispus amânarea judecăţii pentru data de 24 mai 2011.
Deoarece, la termenul de judecată din 24 mai 2011, martorii L.G., G.G. şi Z.T., deşi legal citaţi, nu s-au prezentat, instanţa a aplicat fiecăruia dintre martori amenda judiciară în cuantum de 500 RON potrivit art. 1081 pct. 2 lit. a) C. proc. civ., dispunând şi emiterea mandatelor de aducere pe numele celor trei martori, pentru termenul din 21 iunie 2011 conform art. 188 alin. (1) C. proc. civ.. încheierea, prin care s-au dispus sancţiunile constând în amendă judiciară, a fost comunicată martorilor la data de 31 mai 2011, iar la data de 08 iunie 2011, aceştia au formulat cerere de reexaminare împotriva încheierii, în baza art. 1085 C. proc. civ., fiind stabilit, prin rezoluţie, termen pentru soluţionarea cererii la data de 21 iunie 2011.
La acest termen, în Dosarul nr. 3414/225/2011, completul prezidat de domnul judecător Z.D. a soluţionat în camera de consiliu cererea de reexaminare a amenzii judiciare formulată de martorii L.G., G.G. şi Z.T., în sensul că a respins-o ca neîntemeiată, motivându-se că nu s-au prezentat documente care să ateste împrejurarea că martorii se aflau în imposibilitate de prezentare la termenul din data de 24 mai 2011, precum şi că aceştia au avut suficient timp de la data primirii citaţiilor să înştiinţeze instanţa despre imposibilitatea de prezentare.
De asemenea, la acelaşi termen de judecată, în Dosarul nr. 3414/225/2011, s-a luat act de renunţarea petentului M.P. la judecarea cauzei, avându-se în vedere cererea acestuia din 10 iunie 2011.
Prin adresele emise la data de 21 iunie 2011, în Dosarul nr. 3414/225/2011, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a comunicat Administraţiei Finanţelor Publice Drobeta-Turnu Severin, în conformitate cu dispoziţiile art. 1081 C. proc. civ. raportat la art. 137 şi art. 133 C. proc. fisc., extrasul Încheierii din 24 mai 2011, în vederea punerii în executare a amenzilor judiciare aplicate martorilor L.G., G.G. şi Z.T.
La data de 30 mai 2011, prin Hotărârea nr. 10 a Colegiului de conducere al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, s-a stabilit desfiinţarea completelor de judecată C7-stagiar şi C12-stagiar, prezidate de domnul judecător Z.D. şi, respectiv de doamna judecător S.N., urmând ca dosarele, aflate pe rolul acestor complete, pentru care se amână judecata, să fie repartizate ciclic, potrivit art. 99 alin. (11) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor.
S-a mai reţinut că ulterior, la data de 07 iulie 2011, consilierul juridic al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Mehedinţi, domnul colonel K.I., s-a prezentat la biroul preşedintelui Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, pârâtul judecător Z.D., căruia i-a înmânat cererile de reexaminare formulate de martorii L.G., Z.T. şi G.G. împotriva Încheierii din data de 24 mai 2011, pronunţată în Dosarul nr. 3414/225/2001, prin care li se aplicase martorilor amenda judiciară de 500 RON pentru fiecare.
Pârâtul judecător a stabilit, prin rezoluţie, termen de soluţionare a cererilor de reexaminare pentru aceeaşi zi, respectiv data de 07 iulie 2011, şi completul de judecată ca fiind CI 1 bis al cărui titular era acesta, deşi acest complet nu figura în planificare cu şedinţă de judecată pentru acea zi.
S-a reţinut totodată, că aceste cereri nu au fost evidenţiate în sistemul informatic şi nici în registrul general, ci au fost predate martorei C.C.M., grefierul de şedinţă repartizat pe şedinţele completului CI 1 bis de către pârâtul judecător care i-a adus la cunoştinţă doamnei grefier că urmează a fi soluţionate în acea zi, pe completul al cărui titular era pe perioada vacanţei judecătoreşti.
Doamna grefier a preluat dosarul şi cererile şi a întocmit proces-verbal prin care a solicitat crearea unui termen manual pentru data de 07 iulie 2011 pentru completul CI 1 funciar bis iar, după întocmirea minutelor de către pârâtul judecător, soluţiile au fost evidenţiate în sistemul Ecris şi în condica de şedinţă a camerei de consiliu.
Prin Încheierea de şedinţă din 07 iulie 2011 pârâtul judecător a admis cererile de reexaminare formulate de martorii L.G., Z.T. şi G.G. şi a anulat amenzile judiciare aplicate acestora, prin Încheierea de şedinţă din 24 mai 2011. În motivarea soluţiei adoptate de pârâtul judecător, aşa cum reiese din Încheierea pronunţată la data de 07 iulie 2011 s-au avut în vedere, pe de o parte, că petentul din Dosarul nr. 3414/225/2011 a renunţat la judecată, astfel că nu i s-a produs niciun prejudiciu şi sancţionarea martorilor nu mai are nici un scop sau justificare, iar, pe de altă parte, că martorii, la data de 24 mai 2011 se aflau într-o misiune, aşa încât existau motive obiective pentru neprezentarea lor în faţa instanţei.
După pronunţarea soluţiei, la data de 08 iulie 2011, dosarul s-a predat grefierului delegat pentru punerea în executare a amenzilor judiciare, care a întocmit adresa către Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Drobeta-Turnu Severin, adresă semnată de preşedintele instanţei, pârâtul judecător Z.D. şi doamna grefier N.A., prin care se comunica soluţia pronunţată prin Încheierea din data de 07 iulie 2011, respectiv că s-a dispus anularea amenzilor judiciare în cuantum de câte 500 RON aplicate prin Încheierea de şedinţă din data de 24 mai 2011, anexându-se acestei adrese copia Încheierii de şedinţă din 07 iulie 2011.
Situaţia de fapt reţinută de secţia pentru judecători s-a fundamentat pe declaraţiile pârâtului judecător Z.D., date atât în cursul cercetării disciplinare, cât şi în faţa secţiei, în care acesta a afirmat că a procedat în această manieră, deoarece, pe de o parte, a apreciat că, pentru cererile de reexaminare se aplică procedura necontencioasă, astfel că nu există autoritate de lucru judecat, fiind incidente dispoziţiile art. 337 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, a avut în vedere că, la data la care a soluţionat cererile de reexaminare a amenzilor judiciare, completul de judecată, care aplicase sancţiunea, se desfiinţase, prin hotărârea colegiului de conducere.
De asemenea, la stabilirea situaţiei de fapt, se menţionează că au fost avute în vedere înscrisurile depuse la dosar în cursul cercetării disciplinare, respectiv actele şi lucrările Dosarului nr. 3414/225/2011 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, evidenţele din sistemul informativ, planificările şedinţelor de judecată de la Judecătoria Drobeta-Turnu Severin pentru luna iulie 2011, Hotărârea nr. 10 din 30 mai 2011 a Colegiului de conducere al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, nota de relaţii întocmită de grefierul de şedinţă C.C.M. şi declaraţiile domnilor judecători Z.D., Z.G.C. şi F.C.A., audiaţi în cursul cercetării disciplinare, precum şi declaraţiile martorilor P.C., C.C.M. şi G.D., audiaţi în cursul soluţionării prezentei cauze.
Astfel, din materialul probator administrat în cauză, secţia a reţinut că pârâtul judecător Z.D., deşi cunoştea că, în Dosarul nr. 3414/225/2011 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, dosar soluţionat de un alt judecător din cadrul aceleiaşi instanţe, respectiv domnul judecător Z.D., prin Încheierea din 21 iunie 2011, s-a respins cererea de reexaminare împotriva Încheierii din 24 mai 2011, prin care s-a aplicat amenda judiciară martorilor L.G., Z.T. şi G.G., lucrători de poliţie din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Mehedinţi, la data de 07 iulie 2011, a soluţionat o nouă cerere de reexaminare formulată de aceiaşi martori.
Secţia a mai reţinut că această cerere de reexaminare împotriva Încheierii din 24 mai 2011 formulată de martorii L.G., Z.T. şi G.G., a fost înmânată, personal, pârâtului judecător de către consilierul juridic al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Mehedinţi, în lipsa unui mandat de reprezentare pentru acesta, fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 93 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, iar pârâtul a fixat termen de judecată în aceeaşi zi, stabilind şi completul ce urma să soluţioneze cererea ca fiind C11 bis, complet al cărui titular era, deşi acesta nu avea planificată şedinţă de judecată în data respectivă.
S-a apreciat că procedând astfel, pârâtul judecător a încălcat dispoziţiile art. 1085 C. proc. civ., care prevăd posibilitatea celui care a fost sancţionat cu amendă judiciară de a formula cerere de reexaminare în termen de 15 zile de la data la care a fost luată măsura sau de la data comunicării încheierii, şi care stabilesc şi competenţa şi procedura de judecată a acestei cereri.
Totodată, s-a mai reţinut că cererea de reexaminare este o cale specifică de retractare, care se judecă în camera de consiliu cu citarea părţilor, potrivit art. 85 C. proc. civ., şi se soluţionează prin încheiere irevocabilă, iar potrivit art. 1085 alin. (2) C. proc. civ., împotriva încheierii prin care se aplică sancţiunea amenzii judiciare, se poate formula o singură cerere de reexaminare, în termen de 15 zile de la data la care a fost luată măsura sau de la data comunicării încheierii.
În ceea ce priveşte apărarea pârâtului judecător, potrivit căreia pentru instituţia reexaminării este aplicabilă procedura necontencioasă, aşa încât, conform art. 337 C. proc. civ., o măsură dispusă nu are autoritate de lucru judecat, Secţia a reţinut că şi dacă se poate considera că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile legale ce reglementează procedura necontencioasă, reexaminarea este o cale specifică de retractare, existând doar posibilitatea de a reveni asupra amenzii judiciare sau despăgubirii însă nu se poate susţine că, după ce o cerere de reexaminare s-a soluţionat prin încheiere irevocabilă, se poate reanaliza aceeaşi cerere, prin care se solicită anularea amenzii judiciare.
De asemenea, referitor la instituţia reexaminării amenzii judiciare, s-a constatat că dispoziţiile art. 1085 C. proc. civ. reglementează o procedură specială, ori, potrivit art. 338 alin. (2) C. proc. civ., în materiile necontencioase, cu privire la care legea prevede o procedură specială sunt aplicabile dispoziţiile speciale, care se întregesc cu cele prevăzute de art. 331 - 339 C. proc. civ.
Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 338 alin. (2) C. proc. civ., precum şi prevederile art. 1085 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora cererea de reexaminare se soluţionează prin încheiere irevocabilă, Secţia nu a reţinut apărarea pârâtului judecător în sensul că soluţia asupra cererii de reexaminare nu are autoritate de lucru judecat, apreciind că, altfel, s-ar ajunge la încălcarea caracterului irevocabil al încheierii, precum şi la crearea posibilităţii ca împotriva unei măsuri să se exercite calea de atac, în mod repetat şi nelimitat.
Pârâtul judecător a mai invocat, în susţinerea faptului că nu există autoritate de lucru judecat, şi faptul că situaţia cererii de reexaminare este similară încuviinţării executării silite, în sensul că instanţa poate reveni asupra măsurii dispuse însă Secţia a apreciat că nu poate reţine nici această apărare, deoarece, chiar dacă este vorba despre o procedură necontencioasă în ambele cazuri, nu există identitate în ceea ce priveşte cele două instituţii.
Secţia a reţinut şi că în motivarea încheierii supuse analizei, pârâtul judecător nu a precizat argumentele pentru care, ulterior, respingerii unei cereri de reexaminare, a reanalizat, pe calea unei noi cereri de reexaminare, aceleaşi măsuri de aplicare a amenzii judiciare, ci doar a indicat considerentele pentru care a revenit asupra măsurii, argumentând, pe de o parte, că petentul, din Dosarul nr. 3414/225/2011, a renunţat la judecarea plângerii contravenţionale, iar, pe de altă parte, că martorii, ce fuseseră sancţionaţi, s-au aflat în imposibilitatea de prezentare în faţa instanţei, din motive obiective.
Pârâtul judecător a susţinut că ar exista şi practică judiciară în susţinerea punctului său de vedere că măsurile dispuse pe calea reexaminării nu au autoritate de lucru judecat, însă această apărare nu a fost primită, motivat de faptul că din situaţiile prezentate de acesta, nu a rezultat că a mai existat un alt caz în care, după soluţionarea unei cereri de reexaminare, prin încheiere irevocabilă, s-a mai pronunţat instanţa asupra unei noi cereri de reexaminare, astfel cum s-a comunicat şi de către vicepreşedintele Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin prin Adresa nr. 399 din 07 septembrie 2011.
Referitor la competenţa de soluţionare a cererii de reexaminare, pârâtul judecător a susţinut că revine preşedintelui instanţei competenţa de a soluţiona o cerere de reexaminare a unei amenzi judiciare aplicate de către un complet de judecată, desesizat la momentul formulării noilor cereri de reexaminare, însă Secţia a constatat că, prin acţiunea disciplinară, nu s-a reţinut în sarcina sa o încălcare a normelor de procedură referitor la acest aspect.
În ceea ce priveşte procedura de soluţionare a cererii de reexaminare, s-a constatat că, la judecarea acestei cereri, pârâtul judecător nu a respectat nici dispoziţiile art. 85 C. proc. civ., întrucât nu a dispus citarea părţilor şi acestea nici nu aveau termen în cunoştinţă, petenţii nedepunând cererea personal şi nici prin mandatar, ci printr-un consilier juridic al instituţiei unde lucrau.
Pârâtul judecător a mai susţinut, prin întâmpinare, că, prin acţiunea disciplinară, se urmăreşte a se verifica şi analiza soluţia dispusă într-o cauză, ce nu poate fi analizată decât în cadrul căilor de atac.
Sub acest aspect, Secţia a reţinut că având în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, interpretarea dispoziţiilor art. 124 alin. (3) din Constituţia României şi respectiv a art. 97 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată cu modificările şi completările ulterioare, nu poate fi decât în sensul principiilor instituite prin art. 11 alin. (2) şi art. 20 alin. (1) din Constituţia României, astfel că nu poate fi invocat principiul independenţei judecătorului pentru a justifica o încălcare a normelor de procedură care a condus la nerespectarea principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
Secţia a constatat că, procedând în modalitatea prezentată, pârâtul judecător a încălcat dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 303/2044 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată cu completările şi modificările ulterioare, conform cărora „judecătorii şi procurorii sunt obligaţi ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremaţia legii, să respecte drepturile şi libertăţile persoanelor, precum şi egalitatea lor în faţa legii şi să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanţilor la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, să respecte Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor".
De asemenea, Secţia a constatat că pârâtul judecător nu a respectat nici obligaţiile stabilite de art. 8 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, potrivit căruia „judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să respecte egalitatea cetăţenilor în faţa legii, asigurându-le un tratament juridic nediscriminatoriu, să respecte şi să apere demnitatea, integritatea fizică şi morală a tuturor persoanelor care participă, în orice calitate, la procedurile judiciare".
În concluzie, din punct de vedere al laturii obiective al abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Secţia a reţinut că pârâtul judecător a încălcat, cu ştiinţă, dispoziţiile art. 1085 C. proc. civ., deoarece cunoştea că s-a mai soluţionat o cerere de reexaminare anterior, prin încheiere irevocabilă, şi a dat posibilitatea unor persoane, ofiţeri de poliţie din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Mehedinţi, de a formula noi căi de atac împotriva măsurilor sancţionatorii luate faţă de aceştia. De asemenea, s-a reţinut că cererea de reexaminare a fost primită de pârâtul judecător, personal, de la o persoană ce nu avea calitatea de mandatar al petenţilor, fără a se respecta dispoziţiile art. 93 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, şi cererea s-a soluţionat, fără citarea părţilor, cu încălcarea dispoziţiilor art. 85 C. proc. civ., aşa încât, prin nerespectarea normelor procedurale menţionate s-a creat un regim judiciar special celor trei martori din Dosarul nr. 3414/225/2011 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, în scopul rezolvării intereselor acestora, altfel decât în limita cadrului legal reglementat pentru toţi cetăţenii.
Nu s-a reţinut apărarea potrivit căreia această modalitate de soluţionare reprezintă o problemă de practică neunitară, întrucât practica neunitară reprezintă interpretarea diferită, dar în limitele legii, a unor chestiuni de drept, nicidecum aplicarea dispoziţiilor procedurale în alt mod decât cel care decurge din finalitatea lor sau omisiunea deliberată a aplicării unora dintre acestea.
Sub aspectul laturii subiective s-a reţinut că vinovăţia pârâtului judecător Z.D. rezultă din modul personal în care a înţeles fie să aplice, fie să omită aplicarea dispoziţiilor procedurale, prin anularea amenzilor judiciare aplicate unor petenţi, ofiţeri de poliţie, asigurându-le posibilitatea, nerecunoscută de lege participanţilor la procesul civil, de a beneficia de o nouă analiză a cererilor lor de reexaminare, în afara oricărui cadru legal, în considerarea calităţii persoanelor amendate şi cu scopul de a crea un cadru corespunzător de desfăşurare a relaţiilor dintre instanţă şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Mehedinţi.
S-a apreciat că fapta pârâtului judecător, constând în admiterea cererii de reexaminare şi revenirea asupra amenzilor judiciare, măsură dispusă prin încheiere irevocabilă, în care petenţi erau ofiţeri de poliţie, a avut drept consecinţă crearea unor suspiciuni cu privire la obiectivitatea şi imparţialitatea sa, precum şi afectarea actului de justiţie, prin nerespectarea caracterului irevocabil al unei hotărâri anterioare.
La individualizarea sancţiunii aplicate, în condiţiile art. 100 din Legea nr. 303/2004, Secţia a avut în vedere că pârâtul judecător nu a mai fost sancţionat disciplinar până în prezent, vechimea acestuia în magistratură, consecinţa faptei sale culpabile constând în afectarea actului de justiţie şi nerespectarea caracterului irevocabil al unei hotărâri judecătoreşti, dar şi scopul urmărit de pârâtul judecător prin comiterea acestei fapte.
Comisia de disciplină pentru judecători, în acţiunea disciplinară, a reţinut în sarcina pârâtului judecător Z.D. şi abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât a apreciat că fapta de a ignora, cu ştiinţă, dispoziţiile art. 1085 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., prin primirea, în propriul birou, de la o persoană, ce nu avea calitatea de reprezentant a celor trei martori, a unor noi cereri de reexaminare a amenzii judiciare, prin omisiunea înregistrării lor în sistemul informatic Ecris şi în registrul general al instanţei, prin soluţionarea lor cu un alt grefier decât cel stabilit prin planificarea de şedinţă, prin admiterea acestora după respingerea lor irevocabilă, ignorând caracterul executoriu al încheierii anterioare, conferit chiar prin dispoziţiile art. 108 alin. (3) C. proc. civ.
Secţia a constatat că cele menţionate de comisie ca întrunind elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv nerespectarea cu rea-credinţă a normelor procedurale, reprezintă mijloacele şi modalitatea de comitere a abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. b) din acelaşi act normativ.
Astfel, s-a reţinut că pârâtul judecător a încălcat, cu ştiinţă, dispoziţiile art. 108 C. proc. civ. şi a dat posibilitatea unor petenţi, ofiţeri de poliţie din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Mehedinţi, de a formula noi cereri de reexaminare, primind cererile de la o persoană ce nu era mandatar al petenţilor, cu nerespectarea prevederilor art. 93 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, şi soluţionând cererile, fără citarea părţilor, aceasta fiind modalitatea prin care pârâtul judecător a acceptat rezolvarea intereselor acestor persoane, altfel decât în limita cadrului legal reglementat pentru toţi cetăţenii.
S-a concluzionat că latura obiectivă a abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, include şi latura obiectivă a abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. h) din acelaşi act normativ, deoarece, prin nerespectarea cu rea-credinţă a normelor procedurale, respectiv dispoziţiile art. 1085 C. proc. civ., în sensul că pârâtul judecător cunoştea că, anterior, fuseseră soluţionate alte cereri de reexaminare ale aceloraşi persoane şi împotriva aceleiaşi sancţiuni, prin încheiere irevocabilă, precum şi dispoziţiile art. 85 C. proc. civ. privind citarea părţilor la soluţionarea cererii, pârâtul a acceptat rezolvarea intereselor unor persoane, având în vedere calitatea acestora de ofiţeri de poliţie, creându-le un regim diferenţiat în raport cu alţi cetăţeni.
De asemenea, şi sub aspectul laturii subiective, Secţia a considerat că pârâtul judecător nu a respectat normele procedurale, cunoscând situaţia concretă în speţa respectivă, în scopul creării pentru persoanele sancţionate a unui cadru legal diferit în mod pozitiv, avându-se în vedere calitatea acestora de ofiţeri de poliţie, aşa încât, în ambele abateri disciplinare vinovăţia s-a apreciat a fi sub forma intenţiei directe.
Împotriva hotărârii instanţei disciplinare, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs judecătorul Z.D.
În argumentarea recursului formulat, judecătorul Z.D. a susţinut că în ceea ce priveşte abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004, i se impută faptul că ar fi pronunţat a doua oară o soluţie pe cererea de reexaminare, fapt ce în opinia sa nu reprezintă o încălcare a dispoziţiilor legale, fiind o procedură necontencioasă, iar potrivit art. 377 C. proc. civ., încheierile nu au puterea lucrului judecat.
În ceea ce priveşte Dosarul nr. 3414/225/2011, recurentul a susţinut că prima cerere de reexaminare a fost semnată doar de către unul din cei trei petenţi, astfel încât nu se poate spune că cel puţin pentru doi dintre aceştia ar fi soluţionat o a doua cerere de reexaminare. Totodată, a arătat că dosarul menţionat a fost soluţionat prin încheiere de renunţare la judecată, hotărâre ce nu a fost comunicată părţilor şi care poate fi atacată cu recurs, situaţie în care, în ipoteza admiterii căii de atac, irevocabilitatea măsurii de sancţionare poate fi pusă în discuţie de o eventuală casare pentru nerespectarea formelor de procedură.
În susţinerea acestei prime critici formulate, recurentul a mai arătat că în practica instanţelor există nenumărate situaţii în care s-au soluţionat cereri de reexaminare după expirarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 1085 C. proc. civ.
Referitor la abaterea disciplinară prevăzută de dispoziţiile art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, recurentul a susţinut că potrivit art. 95 alin. (5) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor, planificarea de permanenţă nu include grefierul de şedinţă, ci numai preşedintele de complet, alături de planificarea judecătorului de serviciu şi a celor specializaţi în materie penală.
În ceea ce priveşte înregistrarea cererii de reexaminare în sistemul Ecris, recurentul a susţinut că această operaţiune nu intră în atribuţiile judecătorului, fiind obligaţia grefierului de complet, iar referitor la soluţionarea cererii de reexaminare fără citarea părţilor, s-a susţinut că ar fi o nulitate relativă, astfel încât numai petenţii ar fi îndreptăţiţi să invoce o eventuală neregularitate procedurală. Cu privire la depunerea cererilor de reexaminare de către consilierul juridic al Inspectoratului de Poliţie Judeţean şi nu de către petenţi personal, recurentul a arătat că cererile poartă semnătura petenţilor, iar procedura în care au fost formulate nu are legătură cu fondul litigiului şi nu urmăreşte un drept potrivnic unei părţi.
În continuare, a susţinut recurentul că nu poate fi reţinută în sarcina sa vinovăţia sub forma relei-credinţe sau gravei neglijenţe, şi chiar în situaţia aplicării greşite a dispoziţiilor legale privind instituţia amenzii judiciare, nu poate fi reţinută săvârşirea unei abateri disciplinare, nefiind întrunite elementele constitutive ale faptei, cu referire la latura obiectivă, latura subiectivă şi legătura de cauzalitate dintre faptă şi rezultatul produs.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimatul Consilului Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate de recurent, cât şi a apărărilor intimatului, precum şi în raport de dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, în sensul şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Hotărârea nr. 3/J din 20 martie 2012 a Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, atacată cu recurs, a admis, în parte, acţiunea disciplinară şi, în baza art. 100 lit. a) din Legea nr. 303/2004 a aplicat sancţiunea „avertisment" judecătorului Z.D., pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b) din acelaşi act normativ şi a respins acţiunea disciplinară cu privire la săvârşirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. h) din lege.
Din analiza probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte constată că nu poate fi reţinută în sarcina recurentului săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004, conform căruia constituie abatere disciplinară acceptarea rezolvării intereselor unor persoane, altfel decât în limita cadrului legal reglementat pentru toţi cetăţenii.
Din perspectiva laturii subiective, Secţia pentru judecători a reţinut că vinovăţia judecătorului în săvârşirea faptelor îmbracă forma relei-credinţe, rezultată din faptul că pârâtul judecător cunoştea că, anterior, fuseseră soluţionate alte cereri de reexaminare ale aceloraşi persoane şi împotriva aceleiaşi sancţiuni, prin încheiere irevocabilă, că a soluţionat cererile cu încălcarea dispoziţiilor privind citarea părţilor, acceptând astfel rezolvarea intereselor unor persoane şi creându-le un regim diferenţiat în raport cu alţi cetăţeni.
Angajarea răspunderii disciplinare a judecătorului este supusă cerinţei îndeplinirii cumulative a condiţiilor referitoare la faptă, vinovăţie şi legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi rezultatul produs, iar în ceea ce priveşte vinovăţia, aceasta trebuie constatată în mod cert, în baza probatoriului administrat în cauză.
Din această perspectivă, este de menţionat că se impune a fi făcută distincţia între încălcarea normelor de procedură ca şi greşeală de judecată pe de o parte, săvârşită de judecător pe parcursul soluţionării cauzei şi pe de altă parte, nerespectarea normelor de procedură în context disciplinar.
În acest sens, se constată că instanţa disciplinară a dat o interpretare greşită materialului probator administrat în cauză, prin reţinerea existenţei elementului intenţional, volitiv, de natură a atrage răspunderea disciplinară a magistratului pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004, deoarece fapta, astfel cum a fost reţinută nu poate fi considerată ca acceptare a rezolvării intereselor unor persoane, altfel decât în limita cadrului legal reglementat pentru toţi cetăţenii.
Aplicarea sau interpretarea greşită a legii constituie motive de nelegalitate a unei hotărâri şi, potrivit legii procesuale, acestea pot fi examinate în cadrul căilor de atac prevăzute de lege, motiv pentru care nu pot face obiectul unei acţiuni disciplinare.
În acest context, Înalta Curte constată că fapta judecătorului astfel cum a fost reţinută, ca reprezentând abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004, poate avea ca şi cauză o eventuală greşeală de judecată şi nu o cauză de angajare a răspunderii disciplinare a magistratului, deoarece din perspectiva laturii subiective nu se poate reţine vinovăţia judecătorului în săvârşirea faptei cu rea-credinţă.
Într-o altă exprimare nu se poate reţine că prin soluţionarea cererii de reexaminare judecătorul a judecat cu rea-credinţă normele procedurale ale art. 1085 C. proc. civ. ci, eventual, se poate aprecia că judecătorul a interpretat eronat dispoziţiile legale mai sus-menţionate.
Prin urmare, în considerarea tuturor celor expuse şi a dispoziţiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va modifica în tot hotărârea atacată, în sensul că va respinge acţiunea disciplinară exercitată împotriva recurentului, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Z.D. împotriva Hotărârii nr. 3/J din 20 martie 2012 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători.
Modifică hotărârea, în sensul că, respinge acţiunea disciplinară formulată de Comisia de disciplină pentru judecători.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iulie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 174/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 175/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
