ICCJ. Decizia nr. 76/2014. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Decizii CSJ şi ICCJ - Completul de 5 Judecători


R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Decizia penală nr. 76/2014

Dosar nr. 1419/1/2014

Şedinţa publică din 30 iunie 2014

Deliberând asupra apelului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 72 din 27 ianuarie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 129/1/2014, î n baza art. 55 alin. (1) din Legea nr. 3/2000 raportat la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata P.S.C., la o pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare.

Ca pedeapsă accesorie, i s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., conform art. 71 C. pen.

În baza art. 81 C. pen. a fost dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 4 luni, stabilit conform art. 82 C. pen.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a fost suspendată executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 55 alin. (1) din Legea nr. 3/2000 raportat la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.M.M., la o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare.

Ca pedeapsă accesorie, i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., conform art. 71 C. pen.

În baza art. 81 C. pen. a fost dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 4 luni, stabilit conform art. 82 C. pen.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a fost suspendată executarea pedepsei accesorii.

În conformitate cu art. 14 pct. 3 lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 348 C. proc. pen., s-a dispus desființarea parțiala a Listei electorate suplimentară aferenta Secției de Votare – P.O., județul Olt, după cum urmează:

- Lista electorală suplimentară, unde sunt menționate datele de identificare privind pe C.L.R;

- Lista electorală suplimentară - urna mobilă, unde sunt menţionate datele de identificare privind pe D.G.;

- Lista electorală suplimentară - urna mobilă, unde sunt menţionate datele de identificare privind pe P.E.;

- Lista electorală suplimentară, unde sunt menţionate, datele de identificare privind pe P.D.;

- Lista electorală suplimentară, unde sunt menţionate datele de identificare privind pe P.G.;

- Lista electorală suplimentară, unde sunt menţionate datele de identificare privind pe R.A.F.;

- Lista electorală suplimentară, unde sunt menţionate datele de identificare privind pe D.M.;

- Lista electorală suplimentară, unde sunt menţionate datele de identificare privind pe D.D.;

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată inculpata P.S.C. la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, s-a stabilit a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul P.M.M. la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a stabilit a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul nr. 280/P/2012 din 27 septembrie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație şi Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secţia de combatere a corupției s-a dispus trimiterea în judecată, printre alții, a inculpaților P.S.C. şi P.M.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 55 alin. (1) din Legea nr. 3/2000.

În actul de sesizare al instanței s-a reținut că inculpații P.S.C. şi P.M.M. au făcut parte din Biroul Electoral al Secției de Votare oraş P.O., sat B.N., județul Olt fiind acuzați de falsificarea unui număr de 8 voturi pe lista electorală suplimentară.

Conform propriilor declaraţii de la urmărire penală, P.M.M. şi P.S.C. au mers pe teren folosind autoturismul lui P.M.M., fiind însoțiți şi de un jandarm.

Cei doi s-au deplasat inițial la persoanele înscrise pe lista de urnă mobilă, pe care le-au găsit acasă şi care s-au exprimat votul, în condițiile legii, iar ulterior, pe parcursul traseului, în mașină, P.S.C. a completat pe lista suplimentară - urna mobilă, datele personale (nume, CNP, serie şi număr act de identitate, etc.), iar P.M.M. a semnat în dreptul rubricilor respective.

În tot acest timp, jandarmul însoțitor a stat pe bancheta din spate a autoturismului, însă, din cauza faptului că cei doi inculpaţi ocupau locurile din faţă şi își desfășurau activitatea infracțională de o manieră discretă, fără a discuta, jandarmul nu a putut percepe ceea ce se întâmplă, de fapt.

Inculpații P.M.M. şi P.S.C. au introdus în urna mobilă numărul corespunzător de buletine de vot, echivalent numărului de semnături contrafăcute, 8 (opt) voturi, în plus faţă de cele votate efectiv, aferente următorilor alegători: D.G., P.E., P.G., P.D., R.A.F., D.M., D.D., C.L.R.

Declarațiile date de către P.M.M. şi P.S.C. în cursul urmăririi penale în calitate de învinuiți, au fost în sensul recunoașterii faptelor. Ambii acuzați au avut calitatea de membri în biroul electoral al secției de votare şi au recunoscut implicarea personală în introducerea în urnă a unui număr suplimentar de buletine faţă de cele votate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație şi Justiție, secţia penală sub nr. 4862/1/2013.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte, secţia penală, a constatat că fapta pentru care sunt acuzați inculpații este prevăzută de art. 55 din Legea nr. 3/2000 şi constă în tipărirea şi utilizarea de buletine de vot false, introducerea în urnă a unui număr suplimentar de buletine decât cele votate de alegători sau falsificarea prin orice mijloace a documentelor de la birourile electorate fiind sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 2 ani la 7 ani, instanţa reţinând că, în aprecierea vinovăţiei inculpaţilor este necesar a se dovedi că există diferențe între buletinele de vot şi numărul alegatorilor care să decurgă din fapta celor acuzați.

S-a arătat astfel că probatoriul din cursul urmăririi penale, pe baza căruia inculpații au solicitat să fie judecați, a condus la concluzia ca pe lista electorală suplimentară aferentă Secţiei de Votare – P.O., județul Olt, sunt menționate datele de identificare privind pe C.L.R.; menționate datele de identificare privind pe D.G.; urna mobilă, sunt menționate datele de identificare privind pe P.E.; sunt menționate datele de identificare privind pe P.D.; sunt menționate datele de identificare privind pe P.G.; sunt menționate datele de identificare privind pe R.A.F.; sunt menționate datele de identificare privind pe D.M.; sunt menționate datele de identificare privind pe D.D.

Conform probelor niciuna dintre aceste persoane nu a votat pe lista suplimentară, iar inculpații au fost cei care au avut urna mobilă asupra lor.

Faţă de cele ce preced instanța a constatat că în cauză este incidentă procedura prevăzută de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., fiind îndeplinite atât condițiile de fond, cât şi cele de formă: a) declarația de recunoaștere a intervenit până la începerea cercetării judecătorești; b) inculpaţii au declarat prin înscris autentic că recunosc săvârșirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală; c) inculpații au recunoscut în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanţei şi nu au solicitat administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanţiere. Instanța a constatat, faţă de declaraţiile inculpaților de recunoaștere a faptelor şi declaraţiile martorilor care au confirmat lipsa semnăturilor pe lista electorală ținută de P.M.M. şi P.S.C., că probele administrate în cursul urmăririi penale sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracţiunea prevăzută de art. 55 din Legea nr. 3/2000, prezintă pericol social, fiind întrunit conţinutul constitutiv al infracţiuni atât sub aspectul laturii obiective cât şi al laturii subiective şi a fost săvârșită de inculpaţi, astfel că este incidentă procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen.

În ceea ce privește soluția cerută de apărare, de achitare a inculpaților, instanța a constatat că aplicarea procedurii simplificate a judecații în cazul recunoaşterii vinovăţiei, reglementată în art. 3201 C. proc. pen., exclude pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 3201 alin. (4) C. proc. pen., instanța de judecată soluționează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune şi a fost săvârșită de inculpat, iar potrivit alin. (8) al aceluiaşi articol, instanța respinge cererea atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracțiune şi a fost săvârşită de inculpat, în acest caz instanța continuând judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, decizia nr. 3116 din 3 octombrie 2012).

Înalta Curte, secţia penală, a reţinut că, în considerarea procedurii aplicate limitele de sancțiune se reduc cu o treime, ajungând la o pedeapsă de la un an şi 4 luni la 4 ani şi 8 luni închisoare.

Totodată, în ceea ce privește aplicarea unor circumstanțe atenuante instanța a constatat că în cazul aplicării dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., comportarea sinceră în cursul procesului, constând în recunoașterea săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, nu poate fi valorificată ca şi circumstanță atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) teza a Il-a C. pen., întrucât împrejurării recunoașterii săvârşirii faptelor nu i se poate acorda o dublă valenţă juridică.

Înalta Curte, secţia penală, a apreciat că dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot fi aplicate concomitent cu dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., numai atunci când se constată existenţa unei alte atitudini a inculpatului după săvârșirea infracțiunii decât comportarea sinceră în cursul procesului, dintre cele prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, decizia nr. 754 din 15 martie 2012).

Prin urmare, la individualizarea sancțiunii aplicată în concret fiecăruia dintre cei doi inculpaţi instanța a avut în vedere forma tipică a infracțiunii, lipsa antecedentelor penale, precum şi numărul de 8 voturi de pe lista electorală suplimentară recunoscute a fi modificate de către cei doi, astfel încât a aplicat celor doi inculpaţi pedepse egale cu minimul prevăzut de lege de câte 1 an şi 4 (patru) luni închisoare.

În ceea ce privește modalitatea de executare a sancțiunii, instanţa a avut în vedere poziţia de recunoaștere a infracțiunii, precum şi lipsa unor indicii concrete de risc al săvârșiri din nou de infracțiuni (fiecare inculpat având un loc de muncă stabil, contribuind încă de la începutul urmăririi penale la aflarea adevărului), astfel încât a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea pedepsei în regim privativ de libertate, dispunând suspendarea condiţionată a executării pedepsei conform art. 81 C. pen., pe un termen de încercare stabilit conform art. 82 C. pen., reţinând că pedeapsa astfel individualizată este îndestulătoare pentru a-i determina pe inculpaţi să conştientizeze consecinţele conduitei lor ilicite şi să adopte, pe viitor, o atitudine de respect faţă de valorile sociale ocrotite de lege.

Împotriva sentinţei penale nr. 72 de la 30 iunie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 129/1/2014, la data de 30 ianuarie 2014 au formulat recurs (recalificat apel) inculpaţii P.S.C. şi P.M.M.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 2 aprilie 2014, sub nr. 1419/1/2014, fiind fixat prim termen de judecată, în recurs, la data de 19 mai 2014 .

La termenul din data de 19 mai 2014, având în vedere faptul că apelurile declarate de către inculpaţi au fost înregistrate pe rolul instanţei la data de 31 ianuarie 2014, prin apărătorii desemnaţi din oficiu, a fost stabilit cadrul procesual ca fiind cel reglementat de dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255 din 19 iulie 2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, text care menţionează că: „Recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor pentru care legea veche nu prevede calea de atac a apelului, se soluţionează de către aceeaşi instanţă, conform dispoziţiilor din legea nouă privitoare la apel”.

Totodată, prin încheierea de şedinţă din data de 19 mai 2014 a fost stabilit termen de judecată la data de 30 iunie 2014, fiind admisă cererea de amânare a cauzei formulată de către avocat P.D., în calitate de apărător ales al apelanţilor - inculpaţi P.M.M. şi P.S.C., prin care acesta a solicitat amânarea cauzei şi acordarea unui unic termen de judecată pentru pregătirea apărării, având în vedere faptul că apărătorul menţionat a fost angajat în prezenta cauză la data de 16 mai 2014, fiind în imposibilitate de a asigura o apărare efectivă inculpaţilor, precum şi împrejurarea că prezenta cauză se află la primul termen de judecată în faţa instanţei de apel.

La termenul din data de 30 iunie 2014 Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat şi apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul art. 420 alin. (6) C. proc. pen., a acordat cuvântul apărătorului apelanţilor inculpaţi, respectiv reprezentantului Ministerului Public, în susținerea apelurilor formulate în cauză, susţinerile acestora fiind consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, examinând hotărârea instanței de fond atât prin prisma motivelor de apel invocate de inculpaţii P.M.M. şi P.S.C. , cât și din oficiu, conform prevederilor art. 417 C. proc. pen. constată că prima instanță, a reținut, în mod corect, situația de fapt şi vinovăția inculpaţilor, motiv pentru care și-o însușește ca atare.

Examinând întregul material probator administrat în cauză în contextul criticilor formulate prin apelurile declarate şi a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) C. pen., potrivit cărora „în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reţine că instanţa de fond a făcut o analiză corectă şi completă a materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu declarațiile de recunoaștere ale inculpaţilor P.M.M. şi P.S.C., stabilind în mod justificat săvârşirea faptei de către inculpaţi cu forma de vinovăţie a intenţiei directe.

În examinarea criticilor formulate de inculpaţii P.M.M. şi P.S.C., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, reţine că, de la data pronunţării hotărârii în fond - 27 ianuarie 2014 - până la soluţionarea recursului, recalificat apel - 30 iunie 2014 - a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., aspect care impune o analiză a incidenţei dispoziţiilor privind aplicarea legii penale mai favorabile.

Potrivit dispoziţiilor art. 5 C. pen. în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă, iar pentru a determina legea penală incidentă se impune a se analiza dacă fapta mai este incriminată de legea penală nouă şi aceasta poate retroactiva, în sensul că este mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică; caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţe de individualizare în raport cu încadrarea juridică la momentul săvârşirii faptei şi la data judecării recursului şi instituţiile incidente în raport cu incriminarea sau sancţiunea (care agravează sau atenuează răspunderea penală şi limitele de pedeapsă).

În acest context, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reţine că, în determinarea concretă a legii penale mai favorabile, Curtea Constituţională, în considerentele Deciziei nr. 265/2014, a statuat că „aceasta vizează aplicarea legii, şi nu a dispoziţiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea şi din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispoziţiilor art. 61 din Constituţie, ar permite judecătorului să legifereze” făcând trimitere în acest sens şi la Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 853/02.12.2011.

Abordând problema legii penale mai favorabile, Curtea Constituţională, în Decizia nr. 265/2014, a reţinut că prin aplicarea legii penale în timp se înţelege ansamblul de norme juridice penale ce izvorăsc din raţiuni de politică penală, prin care se reglementează modul de aplicare a principiului mitior lex în raport cu timpul săvârşirii infracţiunii şi cu momentul tragerii la răspundere penală a celor ce au săvârşit infracţiuni, făcând trimitere în acest sens la Decizia nr. 841 din 2 octombrie 2007, publicată în M. Of. al Românei, Partea I, nr. 723/25.10.2007.

Prin decizia menţionată anterior, Curtea Constituţională a dat o interpretare, cu titlu de principiu, a art. 5 C. pen. cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei şi a stabilit, cu caracter obligatoriu, că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei şi nu este permisă combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.

Totodată, Curtea Constituţională a reţinut că determinarea legii mai blânde nu presupune o activitate abstractă, ci una concretă, fiind indisolubil legată de fapta comisă şi de autorul ei (Decizia nr. 834 din 2 octombrie 2007, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 727/26.10.2007).

Legea penală mai favorabilă nu poate fi stabilită în abstract (în speţă prin raportare doar la limitele de pedeapsă prevăzute de cele două legi) ci numai pe baza calculului pedepsei în raport de fiecare lege în parte şi în raport de împrejurările concrete ale cauzei, instanţa urmând a alege întotdeauna legea penală mai favorabilă în raport de situaţia concretă.

Astfel, instanţa de control judiciar constată că pentru a determina legea penală incidentă se impune analizarea unor criterii concrete, referitoare la menținerea incriminării faptelor săvârșite în legea penală nouă şi posibilitatea ca aceasta să retroactiveze, în sensul că ar fi mai favorabilă cu privire la condițiile de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul sancționator.

Examinarea încadrării juridice dată faptei se impune pentru a se stabili dacă suntem în prezenţa unei dezincriminări, urmare abrogării unor texte de lege cât şi sub aspectul situaţiei premisă pentru analiza, în concret, a consecinţelor privind regimul sancţionator.

Se reţine astfel că fapta pentru care inculpații P.M.M. şi P.S.C. au fost trimişi în judecată şi condamnaţi a fost prevăzută de dispoziţiile art. 55 din Legea nr. 3/2000.

În concret, în sarcina inculpaţilor P.M.M. şi P.S.C. se reţine că aceştia au făcut parte din Biroul electoral al Secției de Votare oraş P.O., sat B.N., județul Olt fiind acuzați de falsificarea unui număr de 8 voturi pe lista electorală suplimentară , şi de introducere în urna mobilă a numărul corespunzător de buletine de vot, echivalent numărului de semnături contrafăcute, 8 (opt) voturi, în plus faţă de cele votate efectiv, aferente următorilor alegatori: D.G., P.E., P.G., P.D., R.A.F., D.M., D.D., C.L.R.

În ceea ce priveşte modificările legislative intervenite cu privire la dispoziţiile art. 55 din Legea nr. 3/2000 raportat la acuzaţiile aduse inculpaților P.M.M. şi P.S.C., se constată următoarele:

Potrivit art. 55 din Legea nr. 3/2000 constituie infracţiune: „tipărirea şi utilizarea de buletine de vot false, introducerea în urnă a unui număr suplimentar de buletine decât cele votate de alegători sau falsificarea prin orice mijloace a documentelor de la birourile electorate fiind sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 2 ani la 7 ani”.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constată că, prin art. 75 alin. (7) din Legea nr. 187/2012, au fost abrogate dispoziţiile art. 55-58 din Legea nr. 3/2000.

În acest context instanţa de control judiciar reţine că potrivit art. 3 din Legea nr. 187/2012, „(1) Dispozițiile art. 4 C. pen. privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile şi în situația în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăţie, cerută de legea noua pentru existenţa infracțiunii. (2) Dispozițiile art. 4 C. pen. nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire”.

Prin urmare, pentru a se stabili dacă ne aflăm în prezenţa unei dezincriminări, trebuie să se constate că fapta nu îşi mai găseşte corespondent în legea nouă sau că nu mai este incriminată printr-o altă dispoziţie legală în vigoare.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constată astfel că abrogarea normei de incriminare nu este însă echivalentă cu dezincriminarea faptei prevăzută de art. 55 din Legea nr. 3/2000 deoarece se constată că fapta reţinută în sarcina inculpaţilor P.M.M. şi P.S.C. este în continuare incriminată printr-o altă normă cu caracter penal, respectiv dispozițiile art. 387 lit. c) şi art. 391 alin. (1) prin raportare la art. 392 C. pen., în vigoare de la 1 februarie 2014, atât sub aspectul conţinutului constitutiv al infracţiunii, cât şi a formei de vinovăţie cerută de lege, astfel cum a fost reglementată în legea specială veche.

Astfel, în art. 387 C. pen., sub denumirea marginală ”Frauda la vot” este incriminată fapta persoanei care votează: a) fără a avea acest drept; b) de două sau mai multe ori; c) prin introducerea în urnă a mai multor buletine de vot decât are dreptul un alegător.

Totodată, în art. 391 C. pen. în vigoare, sub denumirea marginală „Falsificarea documentelor şi evidenţelor electorale” este incriminată falsificarea prin orice mijloace a înscrisurilor de la birourile electorale.

Potrivit dispoziţiilor art. 392 C. pen. dispoziţiile art. 385-391 se aplică în mod corespunzător şi în cazul faptelor săvârşite cu prilejul unui referendum.

În ceea ce priveşte regimul sancţionator şi circumstanţele de individualizare în raport cu încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor P.M.M. şi P.S.C., se constată că, sub aspectul pedepsei principale, modificarea legislativă din 1 februarie 2014 stabileşte limite de pedeapsă mai reduse comparativ cu cele stabilite de legea penală anterioară.

Deşi norma de incriminare din noul C. pen. reprezintă legea penală mai favorabilă prin prisma limitelor de pedeapsă, raportat la activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpaţilor P.M.M. şi P.S.C. se constată că aceasta realizează conţinutul constitutiv a două infracţiuni, respectiv art. 387 şi art. 391, prin raportare la art. 392 C. pen. fapt care, în operaţiunea de stabilire a încadrării juridice şi de aplicare a unei sancţiuni ar impune reţinerea dispoziţiilor art. 38-39 C. pen. privitoare la concursul de infracţiuni, dispoziţii care prevăd obligativitatea aplicării, la pedeapsa cea mai grea, a unui spor fix de pedeapsă reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, şi care ar duce la aplicarea unei pedepse rezultante mult mai aspră raportat la pedeapsa stabilită potrivit legii vechi. Prin urmare, s-ar ajunge la ipoteza în care situaţia juridică a inculpatului s-ar agrava în propria cale de atac.

Totodată, se reţine că, prima instanţă a aplicat inculpaţilor P.M.M. şi P.S.C. o pedeapsă de câte 1 an şi 4 luni închisoare, executarea pedepsei fiind suspendată condiţionat în conformitate cu dispoziţiile art. 81 C. pen. anterior pe un termen de încercare de 3 ani şi 4 luni, stabilit conform art. 82 C. pen. anterior.

Din analiza comparativă a normelor penale sancţionatorii se constată că această modalitate de executare a pedepsei nu este prevăzută în actuala reglementare a C. pen. în vigoare, împrejurare de natură a conduce la concluzia că modalitatea de individualizare stabilită în legea penală anterioară este mai favorabilă, acesta constituind un argument în plus în stabilirea legii penale mai favorabile ca fiind C. pen. din anul 1968.

Prin urmare, în raport de argumentaţia ce precede, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constată că, în ceea ce-i priveşte pe apelanţii inculpaţi P.M.M. şi P.S.C., în mod global, legea penală mai favorabilă este dată de prevederile C. pen. din anul 1968.

Cu referire la critica formulată de apărarea inculpaţilor P.M.M. şi P.S.C., prin care aceştia au solicitat instanţei de control judiciar, ca în rejudecare să se dispună achitarea inculpaţilor în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. anterior , Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reţine că, deşi este admisibilă, în raport de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 255/2013, aceasta este neîntemeiată, prin raportare la datele concrete ale cauzei.

În contextul cauzei instanţa de control judiciar constată că, „dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., care se referă la pronunţarea unei hotărâri de condamnare în cazul în care este urmată procedura simplificată, nu exclud aplicarea dispoziţiilor art. 181 C. pen., deoarece o hotărâre de condamnare poate fi dispusă numai dacă fapta comisă şi recunoscută de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni; în caz contrar fiind în prezenţa unei fapte prevăzute de legea penală şi nu a unei infracţiuni.

Singurul temei al achitării compatibil cu procedura simplificată este cel prevăzut în dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. anterior, toate celelalte temeiuri de achitare prevăzute în art. 10 C. proc. pen. impunând efectuarea cercetării judecătoreşti în urma căreia să se stabilească existenţa faptei, dacă aceasta constituie infracţiune şi dacă a fost săvârşită de inculpat” (decizia penală nr. 2142 din 19 iunie 2012 a Înaltei Curţi, secţia penală).

Instanţa de control judiciar reţine că, în conformitate cu prevederile art. 181 C. pen. anterior, nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă fapta prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret este lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Totodată, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reţine că potrivit prevederilor art. 181 alin. (2) C. pen. anterior, la stabilirea gradului concret de pericol social trebuie să se ţină seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de împrejurările comiterii ei, de scopul urmărit, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, de persoana şi de conduita făptuitorului. În concluzie, o faptă poate fi considerată ca lipsită în mod vădit de importanţă atunci când, datorită urmării neînsemnate pe care a produs-o asupra valorii sociale împotriva căreia a fost îndreptată (o vătămare neimportantă, o slabă rezonanţă socială) şi modului cum s-au realizat în fapt elementele ei constitutive, apare în mod vădit, obiectiv, că este lipsită de semnificaţie juridică penală.

Din perspectiva prevederilor art. 181 alin. (2) C. pen. anterior, prin raportare şi la argumentaţia ce precede, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constată că fapta reţinută în sarcina inculpaţilor P.M.M. şi P.S.C. prezintă în concret pericolul social specific pentru a fi calificată ca şi infracţiune.

Astfel cum a rezultat din materialul probator administrat în cauză, inculpaţii P.M.M. şi P.S.C., în calitate de membri ai Biroului electoral al Secției de Votare oraş P.O., sat B.N., județul Olt au falsificat un număr de 8 voturi pe lista electorală suplimentară iar ulterior, au introdus în urna mobilă numărul corespunzător de buletine de vot, echivalent numărului de semnături contrafăcute, 8 (opt) voturi, în plus faţă de cele votate efectiv, aferente următorilor alegători: D.G., P.E., P.G., P.D., R.A.F., D.M., D.D., C.L.R.

Aspectele menţionate prevalează, în opinia instanţei de control judiciar, la aprecierea gradului de pericol social al faptei săvârşite de către inculpaţi, care prin modul concret în care au acţionat şi-a asumat consecinţele adoptării unui comportament de nesocotire a legii şi nu îndreptăţeşte instanţa să aprecieze că fapta este lipsită de pericolul social concret prevăzut de lege pentru a fi considerată infracţiune şi, în consecinţă, să dea eficienţă acestei cauze de înlăturare a caracterului penal al faptei.

Prin urmare, faţă de cele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție în Complet de 5 Judecători constatând că activitatea infracțională reținută în sarcina inculpaţilor P.M.M. şi P.S.C. , circumscrisă prevederilor art. 55 din Legea nr. 3/2000 prezintă în concret pericolul social, fiind dovedită prin mijloacele de probatorii administrate în cauză, în cursul urmăririi penale, va respinge acest motiv de apel ca fiind nefondat.

Cu privire la critica formulată de apelanţii inculpaţi P.M.M. şi P.S.C. vizând greşita individualizare a pedepselor aplicate acestora, în raport cu prevederile art. 72 C. pen. anterior, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constată că aceasta este neîntemeiată cu următoarea motivare:

Individualizarea pedepsei reprezintă una dintre cele mai importante și sensibile operațiuni juridice de a cărei acuratețe depinde în mod direct reușita procesului de îndreptare și recuperare a condamnatului, întrucât aceasta presupune, prin evaluarea gravității infracțiunii comise și a periculozității infractorului, determinarea gradului de răspundere penală a inculpatului în raport cu care urmează să se stabilească pedeapsa și modul de executare a acesteia.

În aceeaşi ordine de idei, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reţine că numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise şi în C. pen. anterior, în art. 52 alin. (1), potrivit căruia „scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.”

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, procedând la o nouă evaluare a criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei, prin raportare la cauza dedusă judecăţii, constată că prima instanţă a aplicat inculpaţilor P.M.M. şi P.S.C. pedepse corect individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, egale cu minimul prevăzut de lege, ținând seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen. anterior, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, prin care s-a creat o stare de neîncredere a societăţii în autorităţile statului , de persoana fiecărui inculpat, care au acţionat în dispreţul normelor de drept şi a moralei, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, inculpaţii nefiind cunoscuţi cu antecedente penale, dar și de modalitatea concretă de săvârşire a faptei, motiv pentru care, contrar solicitării inculpaţilor (care au apreciat pedepsele ca fiind prea aspre), le va menține, atât în ceea ce privește cuantumul acestora cât și ca modalitate de executare, realizându-se, astfel, scopul pedepsei, aşa cum este reglementat de art. 52 C. pen. anterior.

Pentru considerentele expuse, care sunt în opinia Înaltei Curţi, Completul de 5 Judecători, de natură a crea convingerea că pedepsele aplicate inculpaţilor P.M.M. şi P.S.C., atât sub aspectul cuantumului (de câte 1 an şi 4 luni închisoare), cât şi al modalităţii de executare, sunt proporţionale cu gravitatea faptelor pentru care au fost deferiţi justiţiei şi contribuie la reeducarea acestora, instanţa de control judiciar în baza dispozițiilor art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. în vigoare va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de apelanţii inculpaţi P.M.M. şi P.S.C. împotriva sentinţei nr. 72 din 27 ianuarie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 129/1/2014.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen. în vigoare va obliga apelanţii inculpaţi la plata sumelor de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de apelanţii inculpaţi P.M.M. şi P.S.C. împotriva sentinţei nr. 72 din 27 ianuarie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. 129/1/2014.

Obligă apelanţii inculpaţi la plata sumelor de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 iunie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 71/2014. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI  ICCJ. Decizia nr. 79/2014. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 76/2014. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI