ICCJ. Decizia nr. 10/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
în compunerea prevăzută de art. 129 din Legea nr. 92/1992
Decizia nr. 10/2004
Dosar nr. 2/2003
Şedinţa publică din 16 februarie 2004
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 10 din 6 octombrie 2003, Completul de 9 judecători al Curţii Supreme de Justiţie a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de procurorul T.I., împotriva hotărârii nr. 5 din 30 septembrie 2002 a Ministerului Public, comisia de disciplină.
La data de 13 octombrie 2003, contestatorul a formulat o cerere, prin care a solicitat repunerea cauzei pe rol, invocând necitarea sa, pentru termenul din 6 octombrie 2003.
Contestaţia în anulare, întemeiată pe art. 317 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., formulată împotriva deciziei nr. 10 din 6 octombrie 2003 a Completului de 9 judecători al Curţii Supreme de Justiţie, este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Citarea părţilor în procesul civil a fost reglementată prin norme imperative, deoarece, numai în condiţiile încunoştinţării efective a acestora, cu privire la cauza aflată pe rolul instanţei, se asigură realizarea principiului contradictorialităţii, de esenţa activităţii judiciare, precum şi a principiului dreptului la apărare.
Din acest motiv, legea procesuală civilă a determinat procedura citării, prin dispoziţii a căror nerespectare este sancţionată cu nulitatea hotărârii pronunţate în aceste condiţii.
Totodată, legiuitorul a stabilit, prin art. 85 C. proc. civ., interdicţia judecării oricărei cereri, în situaţia nelegalei îndepliniri a procedurii de citare, precum şi obligaţia instanţei, prin art. 107 din acelaşi cod, de a amâna judecarea cauzei ori de câte ori se constată că partea care lipseşte nu a fost citată, cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii.
Cum, eroarea de procedură, cu referire la citare, poate avea loc în orice etapă procesuală, prin art. 317 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., a fost statuată posibilitatea retractării unei hotărâri irevocabile, de însăşi instanţa care a pronunţat hotărârea atacată cu contestaţie în anulare, în cazul în care „procedura de citare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii" şi acest motiv nu a putut fi invocat pe căile ordinare de atac.
În cauză, din actele dosarului, rezultă că petentul T.I., legal citat pentru termenul din 7 aprilie 2003, fixat pentru judecarea contestaţiei formulată de acesta, împotriva unei hotărâri a Comisiei de disciplină a Ministerului Public, a fost prezent în instanţă.
La cererea acestuia, în vederea pregătirii apărării, instanţa de judecată a amânat judecarea contestaţiei la 6 octombrie 2003.
La noul termen de judecată acordat la cererea petentului, acesta nu a fost prezent în instanţă.
Curtea a soluţionat cauza aflată în stare de judecată, lipsa contestatorului, legal citat pentru termenul anterior şi prezent în instanţă, neconstituind motiv de amânare a judecăţii, în raport de incidenţa dispoziţiilor art. 153 alin. (1) C. proc. civ.
Formulând contestaţie în anulare, împotriva hotărârii irevocabile pronunţate la data menţionată, contestatorul susţine că termenul luat în cunoştinţă a fost 13 octombrie 2003 şi nu 6 octombrie 2003, când s-a judecat contestaţia formulată, împotriva hotărârii prin care acestuia i-a fost angajată răspunderea disciplinară.
Situaţia afirmată de contestator nu este confirmată de actele dosarului.
Aşadar, în cauză, se constată legala citare a contestatorului pentru primul termen de judecată, când acesta a fost prezent în instanţă şi lipsa contestatorului la cel de al doilea termen de judecată, pentru când acesta a luat termenul în cunoştinţă. Ca atare, hotărârea pronunţată la cel de al doilea termen de judecată, atacată cu contestaţie în anulare, nu este supusă cazului de anulare prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. a) C. proc. civ., invocat de contestator.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de T.I., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei, împotriva deciziei nr. 10 din 6 octombrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, Completul de 9 judecători, ca nefondată.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 16 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 10/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
