ICCJ. Decizia nr. 126/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 126/2006
Dosar nr. 480/1/2006
Şedinţa publică din 10 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 118 din 1 iunie 2004, a Tribunalului Olt, inculpatul M.M. a fost condamnat la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (2) lit. g) şi alin. (3) lit. a) C. pen., la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (3) C. pen. şi la un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere din culpă prevăzută de art. 219 alin. (1) C. pen.
A contopit pedepsele şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească despăgubiri părţilor civile SC C. SA Ploieşti şi R.H.
S-a reţinut că în noaptea de 19 spre 20 iunie 2003, inculpatul M.M. a sustras 27 tone ţiţei din conducta magistrală Orleşti - Poiana Lacului, punctul Leleasca, proprietate a părţii civile SC C. SA Ploieşti.
Cantitatea de ţiţei sustrasă a fost încărcată în autovehicolul marca I.
În timp ce conducea autovehicolul pe drumul naţional 67 B, pe raza comunei Dobroteasa, inculpatul a pierdut controlul volanului şi a intrat în gospodăria părţii civile R.H., unde s-a răsturnat.
În acest mod, inculpatul a provocat distrugerea a 25 m.l. gard, a unei fântâni, a unei anexe gospodăreşti, a şase pomi fructiferi şi a porţilor metalice. Paguba a fost majorată şi ca urmare a provocării unui incendiu în aceeaşi gospodărie.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 313 din 13 octombrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de procuror împotriva hotărârii primei instanţe.
Prin aceeaşi hotărâre, instanţa de control judiciar a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat sentinţa atacată şi a dispus restituirea cauzei la procuror, în vederea completării urmăririi penale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, invocând cazul de casare prevăzut în art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Prin Decizia nr. 6752 din 30 noiembrie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul, a casat hotărârea atacată şi a trimis dosarul, Curţii de Apel Craiova, în vederea continuării judecăţii cauzei.
Prin aceeaşi decizie, instanţa de recurs a menţinut starea de arest a inculpatului M.M.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, inculpatul M.M. a declarat recurs, criticile privind menţinerea arestării preventive.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Legea procesuală penală a stabilit un cadru corespunzător dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României, revizuită, cu referire la art. 21 din legea fundamentală, pentru realizarea protecţiei judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigenţele art. 1, 5, 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
În consecinţă, revine părţii interesate, obligaţia de a alege şi exercita în condiţiile legii, calea procesuală prevăzută în Codul de procedură penală.
Astfel, corespunzător principiului constituţional al exercitării căilor de atac numai în condiţiile legii, legea procesuală penală a reglementat dreptul examinării cauzei penale în două grade de jurisdicţie, determinând hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac şi titularii acestora, precum şi cazurile de casare.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că în cauză a fost pronunţată o hotărâre în recurs.
Or, potrivit art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare, pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.
Aşadar, limitând calea de atac menţionată, exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, Codul de procedură penală a stabilit principiul unicităţii acesteia, în raport cu care posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitare.
Prin urmare, în raport cu dispoziţiile art. 417 C. proc. pen., raportat la dispoziţiile art. 3851 alin. (1) din acelaşi cod, recursul declarat împotriva unei hotărâri pronunţate în recurs, cu care completul de 9 judecători a fost sesizat, nu întruneşte cerinţele textului menţionat, încalcă principiul unicităţii acestei căi de atac şi, ca atare, nu este admisibil potrivit dreptului comun.
Pe de altă parte, cum secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu a soluţionat cauza penală în primă instanţă, examinarea acestui din urmă recurs excede competenţei atribuite completului de 9 judecători, prin art. 24 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, aşa încât nu este admisibil nici potrivit legii speciale.
Prin urmare, excepţia de inadmisibilitate pusă în discuţie se constată a fi întemeiată.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii, decât cele prevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced şi ca urmare a admiterii excepţiei, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca inadmisibil.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, Curtea va obliga recurentul, la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva deciziei nr. 6752 din 30 noiembrie 2005, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 6393/2005.
Obligă recurentul menţionat să plătească statului, suma de 200 lei (2.000.000 ROL), cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariu de avocat cuvenit pentru asistarea acestuia din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 125/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 127/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
