ICCJ. Decizia nr. 130/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
în compunerea prevăzută de art. 308 C. proc. civ.
Decizia nr. 130/2004
Dosar nr. 684/2003
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 15 martie 2004
Examinând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor de formă, precum şi sub cel al încadrării motivelor invocate în cazurile de casare sau de modificare a hotărârii, prevăzute de art. 304 C. proc. civ., constată următoarele:
La data de 15 martie 1999, reclamanta G.I.E. l-a chemat în judecată pe B.I., primarul comunei Goleşti, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, instanţa de judecată să îl oblige pe pârât să răspundă acesteia la cererea înregistrată la Primăria Goleşti, sub nr. 1973 din 23 octombrie 1997.
Cererea a fost respinsă de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin sentinţa nr. 10277 din 17 decembrie 1999.
Tribunalul Vâlcea, prin Decizia 1097 din 2 mai 2000, a admis apelul declarat de reclamantul G.I.P., introdus în cauză ca urmare a decesului reclamantei G.I.E., mama sa, şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
În rejudecare, prin sentinţa nr. 9263 din 10 noiembrie 2000, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis în parte acţiunea şi a constatat nulitatea absolută a contractului de schimb nr. 537 din 1 februarie 1966.
Apelul declarat de pârâtul G.A.E. împotriva hotărârii primei instanţe a fost respins de Tribunalul Vâlcea prin Decizia nr. 931 din 2 aprilie 2001.
Recursul declarat de acelaşi pârât împotriva deciziei instanţei de control judiciar a fost admis de Curtea de Apel Alba Iulia, care, prin Decizia nr. 230 din 6 februarie 2002, rejudecând cauza, a respins acţiunea precizată.
La data de 19 martie 2002, reclamantul G.I.P. a solicitat revizuirea acestei din urmă decizii, în temeiul art. 322 pct. 1, 2, 3, 7 şi 8 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 3801 din 3 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, a respins cererea de revizuire, ca tardiv formulată.
Împotriva acestei din urmă decizii, reclamantul G.I.P. a declarat recurs la data de 19 decembrie 2003.
Recurentul a invocat, ca temei legal, art. 304 pct. 11 C. proc. civ.
Examinând recursul declarat de reclamant, în raport cu cerinţele de admisibilitate prevăzute de art. 308 C. proc. civ., se constată următoarele:
Reclamantul, declarând recurs, a invocat, ca temei legal, dispoziţiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ.
Or, acest caz de casare a fost abrogat prin OUG nr. 138/2000, anterior promovării prezentului recurs.
Ca atare, recursul declarat de reclamant nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 308 C. proc. civ., privitoare la indicarea cel puţin a unuia dintre cele 10 motive de casare sau modificare prevăzute de art. 304 din acelaşi cod.
Pe de altă parte, declarând recurs, reclamantul nu a formulat critici cu referire la hotărârea atacată, susceptibile a fi considerate, după caz, motive de casare sau modificare în sensul legi procesuale civile.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 308 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de revizuientul G.I.P. împotriva deciziei nr. 3901 din 3 octombrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de revizuientul G.I.P. împotriva deciziei nr. 3801 din 3 octombrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă, ca inadmisibil.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 15 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 13/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 131/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
