ICCJ. Decizia nr. 128/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 128/2004
Dosar nr. 71/2004
Şedinţa de la 19 martie 2004, în Camera de Consiliu
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul din 2 decembrie 2003, emis în dosarul nr. 343/P/2003, Parchetul Naţional Anticorupţie a sesizat Tribunalul Militar Teritorial, trimiţând în judecată în stare de arest, între alţii, pe inculpaţii:
- L.S.G. (fiul lui G.E. şi S.A., născut la 23 iulie 1970 în comuna Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa, agent de poliţie, absolvent al liceului, căsătorit, nu are copii, fără antecedente penale, domiciliat în municipiul Bucureşti, sectorul 6), pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2),cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 75 lit. a) C. pen., în referire la art. 7 din Legea nr. 78/2000, de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.; - S.V. (fiul lui Ş.N. şi P.A., născut la 16 iulie 1970 în comuna Brăneşti, judeţul Ilfov, mecanic auto, absolvent al liceului, căsătorit, are un copil, cu antecedente penale, domiciliat în Bucureşti, sectorul 3), pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat, prevăzută de art. 208, raportat la art. 209 alin. (3) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.
Prin încheierea din 15 martie 2004, Tribunalul Militar Teritorial a admis propunerea procurorului militar şi a dispus menţinerea arestării preventive pentru 39 inculpaţi, între care şi faţă de inculpaţii L.S.G. şi S.V. Totodată, a fost respinsă propunerea procurorului de menţinere a măsurii arestării preventive faţă de alţi 6 inculpaţi.
Procurorul şi 38 inculpaţi, faţă de care s-a dispus menţinerea arestării preventive, au declarat recurs.
La termenul din 17 martie 2004, fixat la Curtea Militară de Apel pentru judecarea recursurilor, cei 38 inculpaţi, între care şi L.S.G. şi S.V., au formulat cerere de recuzare a tuturor judecătorilor acestei instanţe şi a procurorului de şedinţă, maior magistrat G.R.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin încheierea nr. 43 din 17 martie 2004, a respins, ca nefondată, cererea de recuzare a tuturor judecătorilor Curţii Militare de Apel şi a procurorului militar de şedinţă G.R., cu motivarea că judecătorii şi procurorul militar vizaţi prin această cerere nu se află în vreunul din cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege. S-a mai relevat că participarea anterioară a unora dintre judecătorii Curţii Militare de Apel la soluţionarea unor probleme, privind arestarea preventivă a inculpaţilor, nu poate constitui caz de incompatibilitate, cât timp nu s-au pronunţat asupra fondului cauzei, după cum nici punerea anterioară de concluzii de către procuror, la examinarea unor astfel de chestiuni, nu atrage incompatibilitatea acestuia.
Împotriva acestei încheieri, au declarat iniţial recurs 24 inculpaţi, între care şi inculpatul L.S.G., faţă de care s-a dispus disjungerea în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 66/2004, iar ulterior a mai declarat recurs inculpatul S.V., acest recurs făcând obiectul dosarului nr. 71/2004.
În sprijinul acestor recursuri, s-a susţinut că, prin încheierea menţionată, s-a făcut o greşită aplicare a legii.
S-a relevat, în acest sens că, datorită neînştiinţării avocaţilor aleşi, apărarea inculpaţilor, la termenul când s-a soluţionat cererea de recuzare, nu a fost asigurată de către aceştia, ci de un avocat desemnat din oficiu, ceea ce contravine prevederilor art. 6 paragraful 3 lit. c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
În concluzie, s-a cerut casarea încheierii atacate şi trimiterea dosarului, pentru rejudecarea cererii de recuzare, la secţia penală a instanţei supreme.
Recursurile nu sunt fondate.
În adevăr, potrivit art. 6 paragraful 3 lit. c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, la care s-a făcut referire prin motivul de casare invocat, „orice acuzat are, în special, dreptul să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer".
Dar, din moment ce apărarea inculpaţilor a fost asigurată, aşa cum rezultă din încheierea atacată, de un avocat desemnat din oficiu, care a pus concluzii în sensul admiterii cererii de recuzare formulate, iar în raport de urgenţa ce o reclama soluţionarea unei atari cereri, nu se mai putea pretinde instanţei să facă demersuri pentru aducerea avocaţilor aleşi, care aveau posibilitate să se informeze şi personal, cu privire la termenul fixat cu precădere, spre a se prezenta şi a formula susţinerile considerate necesare, se constată că au fost respectate cerinţele privind asigurarea apărării, înscrise în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
Pe de altă parte, mai este de observat că, din examinarea în ansamblu a cererii de recuzare, formulate de cei doi inculpaţi, rezultă că nu s-au invocat situaţii susceptibile a fi încadrate, în ceea ce priveşte pe judecătorii Curţii Militare de Apel, în vreunul din cazurile de incompatibilitate prevăzute în art. 46-48 C. proc. pen., iar în ceea ce priveşte pe procurorul militar de şedinţă recuzat în cazurile de incompatibilitate, prevăzute de art. 49, cu referire la art. 46 şi art. 48 lit. b) – d) C. proc. pen.
În consecinţă, constatându-se netemeinicia criticilor aduse încheierii de către inculpaţii S.V. şi L.S.G., urmează ca recursurile declarate de aceşti inculpaţi să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.V. şi L.S.G., împotriva încheierii nr. 43 din 17 martie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 1428/2004.
Obligă pe inculpaţi să plătească statului câte 500.000 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care câte 200.000 lei, reprezentând onorariile de avocat pentru apărarea din oficiu, vor fi avansaţi din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 19 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 127/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 13/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
