ICCJ. Decizia nr. 165/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 165/2004
Dosar nr. 91/2004
Şedinţa din Camera de consiliu de la 28 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 50 din 26 martie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca nefondată, cererea formulată de petenta S.C., privind recuzarea tuturor judecătorilor de la instanţele judeţului Argeş.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de judecată a reţinut că petenta nu a indicat nici unul din motivele de incompatibilitate prevăzute de art. 46 – 48 C. proc. pen., care trebuie precizate cu privire la fiecare judecător a cărui recuzare se cere, conform art. 52 alin. (5) din acelaşi cod.
Împotriva acestei încheieri, petenta S.C. a declarat recurs, reiterând motivele cererii de recuzare şi fără a indica nici unul din cazurile de casare prevăzute în art. 3859 C. proc. pen.
Cu privire la încheierea atacată cu recurs, singura critică priveşte judecarea cu celeritate a cererii de recuzare.
Recursul este tardiv declarat.
În raport cu dispoziţiile art. 1 C. proc. pen., cu referire la art. 1 C. pen., procesul penal poate fi privit ca un mijloc de apărare, concomitent, a societăţii şi membrilor ce o compun, ca titulari de drepturi şi obligaţii legal stabilite.
Activitatea de judecată, finalizată prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive, este strict reglementată prin Codul de procedură penală, lege procesuală cu un pregnant caracter formalist, indispensabil asigurării judecării corecte şi garantării drepturilor procesuale.
Este de reţinut că această finalitate şi regulile de desfăşurare reglementată a procesului penal în vederea realizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea actelor normative menţionate priveşte, în egală măsură, atât judecarea cauzei penale, cât şi orice alte cereri, prevăzute de legea procesuală penală, formulate în cursul judecăţii, în speţă aplicabile, deci şi celor prevăzute de art. 51 C. proc. pen., respectiv, art. 2781 din acelaşi cod.
Dându-se curs rigorii reglementate, privitoare la desfăşurarea procesului penal, prin art. 185 C. proc. pen., s-a stabilit că, atunci „când, pentru exercitarea unui drept procesual, legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen".
Aşadar, corespunzător formalismului legii procesuale penale, având caracter de garanţie egală pentru toate părţile interesate în sensul arătat, prin textul menţionat a fost impusă obligaţia îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancţiunea decăderii.
Ca atare, neexercitarea în termen a unei căi de atac, conform sancţiunii menţionate, duce la pierderea dreptului privitor la exercitarea acesteia.
Cu privire la calea de atac a recursului, potrivit art. 52 alin. (8) C. proc. pen., termenul de exercitare a acestuia este „de 48 de ore din momentul pronunţării".
Potrivit art. 4161 şi art. 38515 C. proc. pen., hotărârea rămâne definitivă la data expirării termenului de recurs, iar instanţa sesizată cu calea de atac exercitată peste termen, respinge recursul, ca tardiv, şi menţine hotărârea atacată.
Din dispoziţiile menţionate rezultă, însă, că, deşi termenul legal de declarare a recursului este prevăzut prin normă imperativă, sancţiunea decăderii nu intervine automat, ci trebuie constatată de instanţă.
Totodată, cum nerespectarea termenului de declarare a recursului, în mod excepţional, poate să nu fie imputabilă părţii decăzute din termenul de exercitare a acestuia, prin art. 3853 alin. (2) C. proc. pen., cu trimitere la art. 364 din acelaşi cod, a fost reglementată posibilitatea considerării recursului ca fiind făcut în termen şi realizării controlului judecătoresc al hotărârii atacate, dacă instanţa constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare.
În cauză, încheierea atacată cu recurs a fost pronunţată la data de 26 martie 2004.
În raport cu termenul de declarare a recursului prin care s-a respins cererea de recuzare, prevăzut de art. 52 alin. (8) C. proc. pen., cu referire la art. 186 din acelaşi cod privind calculul termenelor procedurale, petenta putea exercita calea de atac a recursului până cel mai târziu la data de 29 martie 2004.
Petenta a declarat recurs împotriva încheierii menţionate numai la data de 9 aprilie 2004 (dosar recurs), conform datei de expediere înscrise pe plic.
Se constată, aşadar, că petenta a declarat recurs cu depăşirea termenului special prevăzut de legea procesuală penală.
Totodată, se constată că recurenta nici nu a solicitat repunerea în termenul de exercitare a acestei căi de atac.
În setul de înscrisuri ataşate declaraţiei de recurs, petenta a depus copie a dovezii de comunicare a încheierii, având înscrisă data de 31 martie 2004 (dosar recurs).
Cum termenul de declarare a recursului, conform art. 52 alin. (8) C. proc. pen., curge de la data pronunţării încheierii prin care instanţa a respins cererea de recuzare, data comunicării acesteia apare ca fiind lipsită de relevanţă sub aspectul calculării termenului de exercitare a căii de atac şi repunerii în termenul de declarare a recursului.
De altfel, recursul apare ca fiind declarat cu depăşirea termenului de exercitare, chiar şi prin raportare la data comunicării încheierii atacate.
Ca atare, excepţia de tardivitate a declarării recursului apare ca fiind întemeiată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced şi ca urmare a admiterii excepţiei, Înalta Curte, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca tardiv, recursul declarat de petenta S.C., care, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petenta S.C. împotriva încheierii nr. 50 din 26 martie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 1635/2004.
Obligă recurenta S.C. să plătească statului 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 28 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 164/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 166/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
