ICCJ. Decizia nr. 166/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 166/2004
Dosar nr. 112/2004
Şedinţa publică din 5 mai 2004
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Parchetul Naţional Anticorupţie a propus, prin referatul din 3 mai 2004, aprobarea luării măsurii arestării preventive pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 4 mai 2004, faţă de inculpaţii:
- B.Ş. (fiul lui A.L. şi T.A., născut la 27 octombrie 1950 în comuna Trăznea, judeţul Sălaj, medic cu gradul de general de brigadă în cadrul Spitalului Militar Central, conferenţiar universitar, doctor în medicină, domiciliat în Bucureşti, sectorul 5) şi, N.D. (fiica lui A.L. şi N.A., născută la 10 august 1961 în municipiul Bucureşti, medic militar cu gradul de lt.colonel în cadrul Serviciului Medical al Direcţiei Generale a Penitenciarelor, licenţiată în medicină, domiciliată în Bucureşti, sectorul 6).
S-a învederat că, la data de 3 mai 2004, s-a dispus începerea urmăririi penale, reţinerea şi, apoi, punerea în mişcare a urmăririi penale, după cum urmează:
- faţă de inculpatul general de brigadă, medic B.Ş. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 6 alin. (1) şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, iar,
- faţă de inculpata lt.col. medic N.D., pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26, raportat la art. 254 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 6 alin. (1) şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi la art. 19 din OUG nr. 43/2002.
S-a reţinut că, din materialul probator administrat, rezultă următoarele fapte:
La data de 30 aprilie 2004, T.G.I., medic, a formulat denunţ penal, prin care a relatat că inculpata N.D. i-a pretins suma de 4.000 dolari S.U.A., pe care, ulterior, a redus-o la 2.500 dolari S.U.A., pentru a o preda coinculpatului B.Ş., în scopul ca acesta, în calitatea sa de preşedinte al comisiei de examinare a candidaţilor la ocuparea posturilor de medic, vacante în cadrul Direcţiei Generale a Penitenciarelor, să-i asigure promovarea la examenul ce urma să-l susţină, pentru a fi încadrată în funcţia de medic de penitenciar.
În urma discuţiilor, acestea s-au înţeles ca denunţătoarea să dea inculpatei N.D. suma de 1.300 dolari S.U.A., în dimineaţa zilei de 3 mai 1004, înainte de susţinerea examenului, iar diferenţa după susţinerea examenului scris.
Potrivit acestei înţelegeri, inculpata N.D. a primit, în dimineaţa zilei de 3 mai 2004, de la denunţătoare 1.300 dolari S.U.A., fiind prinsă în flagrant de procurori, iar, în urma colaborării acesteia cu profesorii, la ora 940, din aceeaşi dimineaţă, a fost prins în flagrant şi inculpatul B.Ş., în momentul în care i s-a predat suma respectivă de către N.D.
Indicându-se probele, pe baza cărora s-a reţinut că faptele arătate în denunţ corespund realităţii, s-a propus aprobarea arestării inculpaţilor, în temeiul prevederilor art. 148 lit. b) şi h) şi art. 1491 C. proc. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Camera de Consiliu, în complet constituit dintr-un singur judecător, conform art. 1491 alin. (4) C. proc. pen., a procedat la ascultarea inculpaţilor, iar prin încheierea nr. 75 din 4 mai 2004 a admis propunerea formulată de Parchetul Naţional Anticorupţie, dispunând arestarea preventivă a inculpaţilor B.Ş. şi N.D. pe o perioadă de 29 zile, începând de la 4 mai 2004 până la 1 iunie 2004.
Prin considerentele încheierii, s-a apreciat că există indicii temeinice, cu privire la săvârşirea infracţiunilor imputate inculpaţilor, astfel că este îndeplinită condiţia cerută de art. 1491 alin. (1), cu referire la art. 143 C. proc. pen., precum şi că ambii inculpaţi se află în cazul prevăzut de art. 148 lit. b) C. proc. pen., ca urmare a prinderii lor, în flagrant, în legătură cu săvârşirea unei infracţiuni pentru care este prevăzută pedeapsa închisorii mai mare de un an.
S-a mai relevat, în motivarea încheierii, că inculpaţii se află şi în cazul prevăzut de art. 148 lit. h) C. proc. pen., deoarece, pentru infracţiunile în legătură cu care se efectuează urmărirea penală, este prevăzută pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În acest sens, s-a învederat că pericolul concret, pe care inculpaţii îl prezintă pentru ordinea publică, rezultă din aceea că, în condiţiile recrudescenţei infracţiunilor de corupţie, lipsa de reacţie la faptele unor persoane care se folosesc în interes propriu, pentru a realiza venituri ilegale, de atribuţiile ce li s-au încredinţat în vederea asigurării bunei funcţionări a anumitor segmente sociale, ar putea fi privită ca o încurajare la încălcarea drepturilor cetăţenilor.
Împotriva acestei încheieri, inculpaţii au declarat recurs.
În sprijinul recursului inculpatului B.Ş., s-a susţinut că, prin încheierea atacată, s-a făcut o greşită aplicare a legii, ceea ce ar constitui cazul de casare înscris în art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., deoarece nu s-a respectat cerinţa înscrisă în art. 148 alin. (1) din acelaşi cod, din care rezultă caracterul facultativ al luării măsurii arestării preventive, chiar dacă inculpatul s-ar afla în vreunul din cazurile ce ar justifica luarea acestei măsuri.
S-a învederat că, deşi, din prevederea „măsura arestării preventive poate fi luată", rezultă obligaţia instanţei de a motiva ce a determinat-o să aprobe luarea măsurii respective, în raport cu datele concrete, chiar dacă inculpatul se află în vreunul din cazurile menţionate la art. 148 C. proc. pen., totuşi, prin încheierea atacată, nu s-a făcut o motivare, în acest sens.
S-a mai susţinut că, faţă de conţinutul probelor existente în dosar, precum şi de conduita anterioară bună şi valoarea profesională a inculpatului B.Ş., nu se justifică admiterea propunerii privind arestarea sa preventivă.
Pentru inculpata N.D., s-a invocat acelaşi caz de casare, arătându-se că, faţă de caracterul excepţional al măsurii arestării preventive, aprobarea propunerii procurorului, de a fi luată o atare măsură, ar contraveni spiritului prevederilor legale aplicabile.
S-a mai învederat că luarea acestei măsuri nu se justifică şi pentru că inculpata, având doi copii rămaşi lipsiţi de îngrijirile sale, nu poate prezenta vreun pericol pentru ordinea publică, mai ales că ea a dat dovadă de sinceritate chiar din momentul descoperirii faptei, iar, ulterior, a contribuit la prinderea coinculpatului B.Ş. în flagrant.
În concluzie, pentru ambii inculpaţi s-a cerut casarea încheierii atacate şi respingerea propunerii procurorului de aprobare a luării măsurii arestării preventive.
Recursurile nu sunt fondate.
Din examinarea încheierii atacate, se constată că aprobarea propunerii de arestare preventivă a fost suficient şi corect motivată, prin considerentele acestei hotărâri.
Referirile făcute, prin încheiere la împrejurările ce justifică aprecierea că există indicii temeinice, cu privire la săvârşirea infracţiunilor imputate inculpaţilor, precum şi la delimitarea cazurilor de arestare în care ei se află, prevăzute în art. 148 lit. b) şi h) C. proc. pen., cu menţionarea situaţiilor concrete care duc la concluziile respective, impun constatarea că aprobarea propunerii de arestare preventivă a fost motivată îndeajuns şi în conformitate cu cerinţele legii.
Mai mult, relevarea motivată a pericolului pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea inculpaţilor în libertate, în acest moment procesual, răspunde în mod complet nu numai cerinţei de a se demonstra îndeplinirea condiţiilor pretinse de art. 1491 alin. (1), cu referire la art. 143 şi 148 C. proc. pen., ci şi necesităţii de a se releva considerentele ce au determinat pe judecător să aprecieze, că se impune luarea măsurii arestării preventive, în cazul concret ce i s-a propus spre aprobare.
Pe de altă parte, este de observat că susţinerile referitoare la conduita anterioară bună a inculpaţilor, la sinceritatea inculpatei N.D. şi obligaţiile sale familiale, precum şi la realizările profesionale ale inculpatului B.Ş., nu au relevanţa ce li se atribuie, astfel de împrejurări putând face doar obiectul individualizării sancţiunii penale, în eventualitatea trimiterii lor în judecată şi reţinerii vinovăţiei.
În consecinţă, fiind neîntemeiate criticile aduse încheierii, prin motivele invocate şi, cum alte motive, susceptibile de a fi invocate din oficiu, nu se constată, urmează a se respinge recursurile şi a-i obliga pe inculpaţi să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.Ş. şi N.D., împotriva încheierii nr. 75 din 4 mai 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă pe inculpaţi să plătească statului câte 600.000 lei, cheltuieli judiciare, în recurs.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 5 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 165/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 167/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
