ICCJ. Decizia nr. 169/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 169/2004
Dosar nr. 120/2004
Şedinţa de la 12 mai 2004, în Camera de Consiliu
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 183 din 10 martie 2004, Tribunalul Timiş a condamnat, între alţii, pe inculpaţii:
- I.G. (fiul lui P.E. şi S.A., născut la 13 noiembrie 1947 în comuna Şag, judeţul Timiş, cu antecedente penale, domiciliat în municipiul Timişoara), la 5 ani închisoare şi interzicerea timp de 3 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 11 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), precum şi la pedepse cuprinse între 2 ani şi 4 ani închisoare, pentru săvârşirea altor patru infracţiuni, dispunând contopirea pedepselor, în sensul ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, cu adăugarea unui spor de un an închisoare, în total 6 ani închisoare şi interzicerea timp de 3 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.;
- I.A.A. (fiul lui G.E. şi M.G., născut la 18 mai 1978 în municipiul Timişoara, fără antecedente penale, domiciliat în municipiul Timişoara), la 4 ani închisoare şi interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 26, raportat la art. 11 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), precum şi la pedepse cuprinse între 2 ani şi 4 ani închisoare, pentru săvârşirea altor patru infracţiuni, dispunând contopirea pedepselor, în sensul ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, cu adăugarea unui spor de un an închisoare, în total 5 ani închisoare şi interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
La termenul din 7 mai 2004, verificându-se legalitatea măsurii arestării preventive a inculpaţilor I.G. şi I.A.A., aceşti inculpaţi au formulat cerere de recuzare a tuturor judecătorilor Curţii de Apel Timişoara, care a fost sesizată cu judecarea apelurilor declarate în cauză.
Ca urmare, cererea de recuzare a fost înaintată, pentru soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Prin încheierea nr. 94 din 7 mai 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca nefondată, cererea de recuzare formulată de cei doi inculpaţi petiţionari, cu motivarea că aceasta nu întruneşte condiţia, cerută prin art. 52 alin. (5) C. proc. pen., de a se indica în concret cazul de incompatibilitate în care se află fiecare dintre judecătorii instanţei recuzate.
Împotriva acestei încheieri, inculpaţii I.G. şi I.A.A. au declarat recurs.
În sprijinul recursurilor declarate de inculpaţi a fost formulat un singur motiv de casare, prin care se susţine, în esenţă, că judecătorii Curţii de Apel Timişoara sunt incompatibili, deoarece ar fi expuşi influenţei procurorului ce a efectuat urmărirea penală în cauză şi care a manifestat zel pentru a li se aplica pedepse exagerat de severe.
Recursurile nu sunt fondate.
Potrivit art. 52 alin. (5) C. proc. pen., „abţinerea sau recuzarea, care priveşte întreaga instanţă, trebuie să cuprindă indicarea concretă a cazului de incompatibilitate în care se află fiecare judecător şi se soluţionează de instanţa ierarhic superioară".
Or, aşa cum corect s-a relevat în considerentele încheierii, prin cererea de recuzare nu s-au arătat în mod concret cazurile de incompatibilitate în care s-ar afla fiecare judecător al instanţei recuzate în întregimea sa.
Sub acest aspect, invocarea presupunerii că procurorul care a efectuat urmărirea penală în cauză ar fi interesat să influenţeze pe toţi judecătorii Curţii de Apel Timişoara, pentru a fi lipsiţi de imparţialitate şi a aplica inculpaţilor un tratament penal nejustificat de sever, nu constituie caz de incompatibilitate, în sensul prevederilor art. 46-48 C. proc. pen.
De altfel, în raport cu statutul de independenţă şi de inamovibilitate pe care îl au potrivit legii, este şi incredibil ca toţi cei 49 de judecători ai curţii de apel vizate să se lase expuşi influenţei procurorului ce a efectuat urmărirea penală, în privinţa căruia nici nu s-a dovedit că ar fi interesat, pentru a se da o soluţie părtinitoare, exagerată prin severitate.
Rezultând, astfel, că motivul invocat este nefondat şi cum alte motive de casare susceptibile de a fi invocate din oficiu nu se constată, urmează a se respinge recursurile declarate de inculpaţi şi a-i obliga să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate, la a căror stabilire urmează a se ţine seama şi de costul aducerii inculpaţilor de la Timişoara până la sediul instanţei supreme.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.G. şi I.A.A., împotriva încheierii nr. 94 din 7 mai 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 2553/2004.
Obligă pe inculpaţi să plătească statului câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care câte 200.000 lei, reprezentând onorariile de avocat pentru apărarea din oficiu, vor fi avansaţi din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 12 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 168/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 17/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
